Metode Fizice Avansate de

Purificarea Apelor Uzate

Curs 9
Procese și instalații pentru îndepărtarea
compușilor pe bază de azot și fosfor din
apele uzate
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor
(Defosforizarea)
Fosforul și azotul reprezintă principalii nutrienți care contribuie
la procesul de hipertrofizare a apelor. În cele mai multe
cazuri acești nutrienți sunt factorii limitativi ai creșterii algelor.
Hipertrofizarea nu reprezintă singurul efect negativ pe care îl
au acești nutrienți în cazul în care sunt prezenți în ape.
Astfel, amoniacul este toxic în concentrații mici pentru formele
de viață acvatice. Oxidarea amoniacului la azotiți/azotaţi
conduce la scăderea concentrației oxigenului din ape.
Apele reziduale cu nutrienți trebuie epurate datorită efectelor
negative pe care le au aceștia. Procesele biologice de
îndepărtare a nutrienților se pot clasifica în procese care
utilizează filme fixate pe suport și procese cu creștere a
microorganismelor în suspensie.
 Controlul și îndepărtarea fosforului
(P)
Apele uzate conțin compuși cu fosfor, un nutrient esențial
pentru dezvoltarea plantelor și animalelor.
Substanțele fertilizante, detergenții și multe alimente conțin
cantități mari de fosfor.
Apele uzate conțin aprox. 10 – 12 mg/l fosfor.
Îndepărtarea fosforului se poate realiza prin procese (reacții)
chimice sau biochimice.
Prin treapta biologică secundară se reușește eliminarea a cca.
10 -30% din cantitatea de fosfor conținută în influent.
 Efectele diferitelor operaţii şi procedee de epurare asupra reţinerii
fosforului
Operaţii sau procedee de epurare Reducerea P în sistem, %
Metode convenţionale de epurare
Epurare mecanică 10 – 20%
Nămol activ 10 – 25%
Biofiltre 8 – 12%
Filtre biologice cu discuri 8 – 12%
Reducere biologică a fosforului
Reducerea fosforului pe linia apei 70 – 90%
Reducerea fosforului pe linia nămolului 70 – 90%
Îndepărtare chimică
Precipitare cu sare sau var 70 – 90%
Îndepărtare fizică
Filtrare 20 – 50%
Osmoză inversă 90 – 100%
Absorbţie pe cărbune activ 10 – 30%
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor din
apele uzate
Eliminarea fosforului ca procedeu de epurare avansată se poate
realiza atât pe cale fizico-chimică, cât şi pe cale biologică.
Pe cale chimică eliminarea fosforului din apele uzate, încărcate în special
cu dejecţii, se realizează având la bază procese de precipitare şi
adsorbţie sub efectul coagulanţilor, care îl leagă sub formă de
săruri greu solubile de fier, aluminiu sau cadmiu care apoi sunt
decantate.
Cu alte cuvinte, transformarea compuşilor fosforului cu ajutorul acestor
reactivi de precipitare în condiţiile realizării unui pH adecvat, duce la
formarea de fosfaţi (PO4-) greu solubili şi floculanţi uşor sedimentabili.
Mai mult, aceşti compuşi au şi o bună capacitate de adsorbţie a
fosfaţilor organici şi a polifosfaţilor.
Pentru a asigura formarea flocoanelor se recomandă ca reactivii introduşi
în bazin să fie permanent în mişcare. Această agitare a băii se poate
realiza prin aerare sau prin agitare mecanică, după care se lasă un
timp corespunzător pentru declanşarea reacţiilor, precum şi pentru
decantare.
 Metode de îndepărtare biologică a
fosforului (P)
Fosforul este reținut în treapta biologică prin procedee de
încorporare a ortofosfaților, polifosfaților și a fosforului legat
organic în țesutul celular.
În funcție de condițiile specifice mediului cantitatea de fosfor din
apele uzate este de cca. 1/7 – 1/3, iar cea conținută în celule este
de 1/5 din cea a azotului.
Metoda biologică constă în expunerea microorganismelor la
condiții alternative aerobe și anaerobe. Prin această metodă
bacteriile sunt stresate și consumă o cantitate mai mare de fosfor.
Fosforul este utilizat pentru întreținerea celulelor, sinteza unui
material celular nou și la transportul de energie.
 Metode de îndepărtare biologică a
fosforului (P)
Reducerea biologică a fosforului necesită bazine în care sunt
create condiţii anaerobe, şi bazine care lucrează în condiţii
aerobe. Expunerea la condiţii anaerobe/aerobe conduce la o
utilizare competitivă a substratului şi la selectarea
microorganismelor care stochează fosforul.
Metoda biologică constă în expunerea microorganismelor la
condiții alternativ aerobe şi anaerobe.
Acest lucru duce la o suprasolicitare a microorganismelor,
astfel încât capacitatea de adsorbție creşte foarte mult. Fosforul
nu este utilizat numai pentru supraviețuire, sinteză şi energie, ci
este stocat şi folosit ulterior de către microorganisme.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Mecanismul de reducere a fosforului arată că nivelul reducerii biologice a
fosforului este legat în mod direct de cantitatea de substrat care poate fi
fermentat de către microorganismele existente în mod obişnuit în zona
anaerobă, ulterior asimilat şi stocat ca produşi de fermentaţie prin
microorganismele reducătoare de fosfor, de asemenea în zona anaerobă.
Reprezentarea schematică a mecanismului de eliminare biologică a
fosforului este redată în figura de mai jos:

Reprezentarea schematică a
mecanismului de eliminare a
fosforului pe cale biologică.
PHB – polihidroxibutirat, P – fosfor
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Tehnologiile biologice de îndepărtare a fosforului au avantajele, față de
tehnologiile chimice, reducerii cantității de nămol și a costurilor cu substanțele
chimice.
Alimentarea adecvată cu acizi grași volatili este unul dintre factorii principali
pentru succesul procesului de îndepărtare a fosforului, datorită influenței
acesteia în preluarea fosfatului și eliberarea polifosfatului. Aceștia sunt
prezenți în substratul ușor biodegradabil din influent sau se pot forma în
procesele anaerobe.
Configurația pentru îndepărtarea fosforului cuprinde un reactor anaerob, cu
timp de retenție hidraulic de 0,5-1,5 zile, care este plasat înaintea reactorului
cu nămol activ. În multe configurații, după reactorul anaerob urmează cel
anoxic și apoi cel aerob, astfel încât reactorul anaerob este de fapt un
selector ce favorizează creșterea microorganismelor care stochează fosforul.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)

Aceste microroganisme formează flocoane foarte dense, bine

sedimentabile în procesul cu nămol activ, astfel că de multe ori
se utilizează acest reactor anaerob, chiar dacă nu este nevoie
de îndepărtarea fosforului.
O atenție deosebită trebuie acordată îndepărtării nămolului în
exces, astfel încât să nu apară eliberarea O-PO4 în reactorul
anaerob, ceea ce conduce la eficiențe scăzute de îndepărtare
a fosforului.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul de îndepărtare a fosforului pe linia apei, în treapta
biologică concomitent cu oxidarea substanțelor organice pe
bază de carbon.
Se prevăd două bazine unul aerob, iar celălalt anaerob în care
nămolul activ realizează procesul biologic de oxidare a
compușilor cu carbon și eliminare a celor cu fosfor. Dacă se
dorește și efectuarea operației de nitrificare se impune
majorarea timpilor de retenție în treapta aerobă.

Schema procesului
combinat de reţinere
pe cale biologică a
fosforului pe curentul
principal al apei
uzate
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul de îndepărtare a fosforului pe linia apei

În condiții anaerobe fosforul din apa uzată și din masa celulelor

recirculate este reținut ca fosfor solubil.
În treapta aerobă, acesta este prelucrat. Eficiența de îndepărtare a
fosforului depinde de raportul CBO/P din influent.
Dacă acest raport este > 10/1 se impune a se realiza o concentrație
subunitară a fosforului solubil în efluent. În situația în care raportul
CBO/P este < 10/1 se vor adăuga săruri metabolice pentru obținerea
concentrațiilor reduse de fosfor.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul de îndepărtare a fosforului pe linia apei

Tehnologia este simplă comparativ cu alte procese. Nămolul

are un conținut mare de fosfor de 3-5% și deci prezintă
importanță ca material fertilizant în agricultură. Prin această
tehnologie se poate realiza și nitrificarea.
Dezavantajele procesului sunt legate de imposibilitatea
obținerii unui grad înalt de eliminare a azotului și fosforului, de
incertitudinea obținerii performanțelor de epurare în special
pe vreme rece și de valorile mari ale rapoartelor CBO/P
necesare în tehnologie.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul PHOSTRIP - implică îndepărtarea fosforului pe linia nămolului. În
acest procedeu, o parte din nămolul activ recirculat este dirijat într-un rezervor
anaerob de stripare a fosforului. Procedeul de tip PHOSTRIP asociat cu cel cu
nămol activ poate asigura un efluent cu o concentrație de fosfor total de 1,5 mg/l.

Schema PHOSTRIP
de reținere biologică a
fosforului
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul PHOSTRIP - prelucrarea fosforului prin stripare
În acest proces o parte din nămolul activ este dirijată către un bazin de stripare anaerobă a fosforului dimensionat la un timp de retenție
de 8-12 ore. Fosforul este îndepărtat prin supernatant, iar nămolul, sărac în fosfor, este reîntors în bazinul de aerare. Supernatantul este
tratat cu var sau alt reactiv de coagulare într-un bazin independent. Precipitatul format este separat într-un decantor terțiar. Prin acest
procedeu se reușește reducerea fosforului în efluent sub 1,5 ppm înainte de filtrare.
Dezavantajul procedeului constă în faptul că necesită reactivi chimici de coagulare/floculare, iar curățarea varului din instalație este o
problemă pentru operatori. Procedeul impune o concentrație a oxigenului dizolvat mai ridicată.
 Metode de îndepărtare biologică a fosforului (P)
Procedeul discontinuu cu reactor secvențial
Se folosesc mai multe bazine din ciclul defazat în timp. Fiecare bazin funcționează pe mai multe faze între alimentare și
descărcare.
Se poate stabili orice succesiune a fazelor astfel încât să se reușească oxidarea produșilor de carbon, nitrificarea,
denitrificarea și eliminarea fosforului.
Procedeul este flexibil pentru îndepărtarea azotului și fosforului, este simplu la operare și este recomandat pentru debite mici.
 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Epurarea avansată a apelor uzate, precipitarea chimică, implică adaosul de reactivi chimici pentru alterarea formei fizice a substanţelor
coloidale şi în suspensie şi îmbunătăţirea reducerii lor prin sedimentare.
În anumite situaţii, distrugerea particulelor coloidale este lentă iar reducerea este împiedicată chiar prin blocarea coagulantului într-un
precipitat voluminos.
Sărurile de fier şi aluminiu se adaugă în diferite puncte ale proceselor de epurare însă, deoarece polifosfaţii şi fosforul organic sunt mai
ușor de îndepărtat decât ortofosfaţii, pentru obținerea unor eficienţe mai bune ale procesului, se adaugă sărurile de aluminiu sau fier, după
treapta de epurare biologică.
 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa
uzată
Precipitarea fosforului cu var. Cantitatea de var necesară pentru precipitarea fosfatului din apa uzată este în general de 1,4 - 1,5 ori
alcalinitatea totală a apei uzate respective, exprimată prin CaCO3. Datorită valorii mari a pH-ului necesar pentru precipitarea fosfatului,
coprecipitarea nu este eficientă.
Precipitarea fosforului cu aluminiu. 1 mol de aluminiu reacţionează cu 1 mol de fosfat iar raportul masic Al/P este 27/31, deci 0,87/1.
Precipitarea fosforului cu fier. Sărurile de fier utilizate în precipitarea chimică a fosforului sunt: clorura ferică, sulfatul feric, clorura
feroasă şi sulfatul feros, ultimele două fiind disponibile ca lichide de decapare, provenind din oţelării.
 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Sărurile metalice pot fi adăugate atât în decantorul primar, cât şi în

decantorul secundar, sau în treapta biologică de epurare.
Adaosul de săruri metalice în decantorul primar - este
necesară realizarea adecvată a operațiilor de amestecare şi
floculare în amonte de instalațiile de decantare primară, pentru
care fie se amenajează bazine separate, fie se modifică cele
existente.
Adaosul de săruri metalice şi polimeri în decantorul secundar
- se utilizează sărurile de fier sau de aluminiu împreună cu polimeri
organici, pentru coagularea particulelor coloidale şi îmbunătăţirea
eficienţei filtrelor.
Adaos de reactivi în treapta biologică - fosforul este îndepărtat
din faza lichidă printr-o combinație de procese: precipitare,
adsorbție, schimb şi floculare şi îndepărtat din sistem fie în
nămolurile primare sau în cele secundare, fie în ambele.
Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Posibilităţi de introducere a
reactivilor în procesele de
eliminare a fosforului
a.înainte de decantorul primar
(pre-precipitare);
b.înainte şi/sau după
bioreactor (co-precipitare);
c.după decantorul secundar
(post-precipitare);
d.în mai multe puncte din
procesul tehnologic (adiție
chimică multipunctuală).
Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Posibilităţi de introducere a
reactivilor în procesele de
eliminare a fosforului
a.înainte de decantorul primar
(pre-precipitare);
b.înainte şi/sau după
bioreactor (co-precipitare);
c.după decantorul secundar
(post-precipitare);
d.în mai multe puncte din
procesul tehnologic (adiție
chimică multipunctuală).
 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Introducerea reactivilor în decantorul primar

Sărurile de aluminiu și clorura ferică vor reacționa cu ortofosfatul
solubil pentru a forma precipitatul care se îndepărtează prin
nămolul primar. Doza este de 1-3 ioni metalici la un ion de fosfor.
Polimerii impun un domeniu de pH = 5 – 7 și necesită barbotare
cu aer la sedimentare.
Adăugarea de var necesită o doză de 65-80% din fosfor.
Hidroxidul reacționează cu ortofosfatul și formează un precipitat
insolubil. Prin adăugarea de var crește pH-ul la valoarea 11. După
precipitare, efluentul va fi recarbonatat înainte de a intra în treapta
biologică.
În general, doza de var este de 75-250 mg/l de Ca(OH)2 la un pH
de 8,5 – 9,5.
 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Introducerea reactivilor în decantorul secundar

Reactivii se pot introduce direct în bazinul de aerare, în decantorul
secundar sau pe canalul apei către decantor.
Introducerea în decantorul secundar se face și pentru instalațiile
de epurare cu biofiltru. Sărurile de aluminiu sau fier vor cauza
precipitarea hidroxizilor metalici (Al(OH)3, Fe (OH)3) sau a
fosfaților. Reactivii pot reacționa și cu particulele coloidale
formând precipitate care se depun gravimetric.
Polimerii se introduc în zonele de amestecare intensă sau în
decantoarele cu recirculare interioară. Amestecarea se poate face
prin echipamente statice sau cu echipamente mecanice. Timpul
de amestecare este de 10 – 30 sec. dacă amestecarea este
intensă.
 Punctul de introducere a reactivilor: avantaje și dezavantaje
Treapta de Avantaj
epurare
Primară Aplicată în majoritatea staţiilor de
epurare; creşte procentul de
îndepărtare a substanţelor
organice şi a suspensiilor, ușurând
treapta biologică; produsele de
precipitare vor amplifica efectul
decantării primare; necesită un
volum mic de construcții
suplimentare;
Secundară Costuri reduse; dozaj chimic
scăzut în comparaţie cu adiţia în
treapta primară de epurare;
stabilitate îmbunătăţită a nămolului
activat; nu necesită polimeri
Avansată Asigură o concentraţie scăzută a
fosforului în efluent; utilizarea
metalului mai eficientă; se poate
recupera varul
Dezavantaj
Necesită polimeri pentru floculare;
nămol mai dificil de deshidratat decât
nămolul primar; asigurarea unui
control riguros privind nivelul reducerii
P, existând riscul major de a rămâne
insuficient fosfor pentru treapta
biologică; eficientă redusă de utilizare
a reactivilor de precipitare datorită
încărcăturii mari a apei uzate
Doze suplimentare de metal pot
cauza toxicitate prin scăderea pH-ului;
la ape cu alcalinitate scăzută, este
necesar controlul pH-ului; nu se poate
utiliza varul datorită pH-ului ridicat;
Costuri capitale ridicate; pierderi
importante de metal.
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor prin adsorbţie

Îndepărtarea fosforului prin adsorbţie (reţinere pe zeoliţi

sintetici) .
Din rezultatele obţinute, s-a evidenţiat posibilitatea folosirii
formelor cationice tip A şi tip X pentru reţinerea ionilor fosfat. În
condiţiile studiate, capacitatea de reţinere a ionilor fosfat, pentru
ambele tipuri structurale zeolitice, a variat în ordinea:
Na-Ze < Ni-Ze < Ca-Ze < Cu-Ze.
S-a evidenţiat faptul că zeoliţii de tip X prezintă o eficienţă
crescută faţă de cei NaA şi că echilibrul de adsorbţie se
stabileşte după circa 2 ore.
Mecanismul de reţinere a ionilor fosfat din soluţii diluate are la
bază reţinerea lor în cavităţile de adsorbţie, pe când reţinerea din
soluţii concentrate are la bază un mecanism complex.
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor prin adsorbţie
Îndepărtarea fosforului prin adsorbţie folosind zgura de oţel
prin separare magnetică.
În soluţie apoasă conținutul de fosfor a crescut odată cu
creşterea temperaturii, a dozei de adsorbant şi a scăzut odată cu
creşterea concentraţiei iniţiale de fosfat, având valoare maximă
la pH 5,5.
•Eliminarea fosfatului a avut loc predominant prin schimburi de
ioni. Zona de suprafaţă specifică a zgurii de oţel a fost de 2,09
m2/g.
• Capacitatea maximă de adsorbţie a zgurii de otel a fost de 5,3
mg P/g. Nivelurile de eliminare a fosforului total (TP) şi a
fosforului dizolvat (DP) din efluenţii secundari au fost de 62-79%
şi respectiv 71-82%.
Datorită costului mic şi a capacităţii mari, s-a demonstrat că
zgura de oţel poate fi un adsorbant eficient pentru eliminarea
fosfatului atât din soluţii, cât şi din apele uzate.
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor prin adsorbţie

O tehnologie necostisitoare de eliminare a fosforului din apa

procesată în acvacultură o reprezintă utilizarea reziduurilor de
sulfat de aluminiu (alaun)
•Apa rezultată în urma proceselor din acvacultură este adeseori
minuţios cercetată pentru deversarea de fosfor în apa de
suprafaţă. Cu un control din ce în ce mai mare al deversărilor din
procesele acvaculturii, a devenit foarte importantă descoperirea
unor soluţii tehnologice necostisitoare şi eficiente pentru
instalaţiile din acvacultură.
•Reziduurile de alaun generate în timpul tratării apei potabile au
fost uscate la 105oC timp de 24 de ore.
Mărimea particulei (d60) a fost similară adsorbantului
convenţional, cărbune activ. Experimentele de referinţă : în serie
şi în coloană cu strat fix.
 Îndepărtarea compuşilor cu fosfor prin adsorbţie

Utilizarea reziduurilor de sulfat de aluminiu (alaun)

Testele în coloană cu strat fix au fost îndreptate spre efectul pH-

ului asupra eficienţei reziduurilor de alaun uscate în cuptor.
Rezultatele experimentelor au demonstrat o eliminare a
fosforului de 94-99%, la o concentraţie a reziduurilor de 4-16
g/L. Reziduurile de alaun uscate în cuptor au adsorbit mai bine
fosforul din orfofosfat decât fosforul total.
Nivelurile de pH ale efluentului atât pentru experimentele în
serie, cât şi pentru cele în coloană cu strat fix au fost de 6-9
pentru majoritatea mostrelor testate şi, de aceea, potrivite pentru
evacuarea apei de suprafaţă.
 Studiu de caz: Îndepărtarea compuşilor cu
fosfor din apele rezultate din zootehnie

Principalii reactivi chimici folosiţi sunt sulfatul de aluminiu,

clorura ferică sau sulfatul feric şi varul.
Factorii care afectează performanţele procesului de îndepărtare
pe cale chimică a fosforului sunt:
- Concentraţia în fosfor a influentului
- Concentraţia în suspensii a apei uzate
- Alcalinitatea
- Costul reactivilor chimici
- Fiabilitatea sistemului de alimentare cu reactivi chimici
- Metodele de evacuare finală
- Compatibilitatea cu alte procedee de epurare
 Studiu de caz: Îndepărtarea compuşilor cu
fosfor din apele rezultate din zootehnie
Conținutul de fosfor în procesele care utilizează bacteriile pentru
îndepărtarea acestuia (procese biologice) se situează în domeniul
1,5 – 3% (pe kg nămol s.u.).
Cu toate acestea în procesele convenționale de epurare biologică
conținutul de fosfor poate varia în domeniul 4 – 6 % (pe kg nămol
s.u.).
Procesul de îndepărtare a fosforului cu ajutorul nămolului activ este un
proces care nu necesită costuri ridicate, fiind utilizat în controlul
hipertorfizării apei. Excesul de fosfați anorganici reținuți este
înmagazinat sub formă de granule de polifosfați.
Sistemele cu nămol activ convenționale au fost utilizate pe scară
largă la purificarea apelor reziduale municipale cu oxigen molecular
ca oxidant. Utilizând aceste sisteme convenționale se poate realiza
îndepărtarea azotului și fosforului cu randament de 95 – 97 %.
Studiu de caz: Îndepărtarea compuşilor cu
fosfor din apele rezultate din zootehnie
• S-a stabilit că este obligatorie prezența unei zone anaerobe
în instalațiile de epurare biologică utilizate pentru
îndepărtarea compușilor cu fosfor în scopul obținerii unor
randamente mari de îndepărtare a fosforului din apele
reziduale.
• Astfel sistemele de epurare biologică a apelor reziduale cu
conținut de fosfor trebuie să conțină un reactor cu o zonă
anaerobă la începutul sistemului în care influentul și nămolul
de recirculare să se amestece și o zonă aerobă, la sfârșitul
sistemului în care să se realizeze îndepărtarea fosforului.
• Instalațiile utilizate pentru îndepărtarea cu randamente mari a
fosforului din apele reziduale cuprind etapa de îndepărtare
biologică a azotului prin nitrificare în zona aerobă și
denitrificare în zona secundară anaerobă.
 Studiu de caz: Îndepărtarea compuşilor cu
fosfor din apele rezultate din zootehnie
• Temperatura și pH-ul sunt factori cu influență asupra procesului
de îndepărtare biologică a fosforului. Microorganismele
responsabile de îndepărtare a fosforului sunt facultativ
psihrofile. Astfel că, procesele de îndepărtare a fosforului sunt
eficiente la temperaturi scăzute.
• Ca în toate reacțiile biologice microorganismele care participă la
procesele de îndepărtare biologică a fosforului se dezvoltă în
condiții maxime la un pH neutru.
• Eficiență maximă de îndepărtare a fosforului s-a înregistrat în
domeniul de pH 6,8 – 7,4.
• La valori ale pH-ului de 6 s-a înregistrat o scădere a eficienței
de îndepărtare cu 70%, sub această valoare eficiența procesului
scade rapid, iar la valori ale pH-ului mai mici de 5 nu se mai
înregistrează îndepărtarea fosforului.
 Studiu de caz: Îndepărtarea compuşilor cu
fosfor din apele rezultate din zootehnie
Procesele de eliminare a fosforului din apele reziduale care folosesc nămolul
activ se realizează în sisteme combinate ce conțin unități anaerobe și aerobe.
O schemă de defosforizare biochimică este caracterizată prin aceea că bazinul
de aerare este construit din trei compartimente: anaerob (AN), anoxic (NX) şi
aerob (A). Prin circuitul intern (RI) nămolul activ din compartimentul de aerare
este introdus în compartimentul anoxic, iar prin circuitul exterior pentru
recircularea nămolului, din decantorul secundar (DS) nămolul este introdus în
compartimentul anaerob (AN).
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda prin precipitare - coagularea
• Probele de ape cu un conţinut bine definit de P2O5 au fost tratate cu doza corespunzătoare de
coagulant şi o cantitate bine definită de neutralizant în vederea realizării unei anumite valori a pH-
ului, sub agitare intensă (n = 100-120 rot/min) timp de 2 minute.
• În continuare, probele au fost supuse unei agitări mai lente (n = 40 rot/min) timp de 10 minute.
• Apoi probele s-au lăsat în repaos timp de 30 minute pentru decantarea precipitatului format.
• În apa decantată s-a determinat conţinutul rezidual al P2O5 prin metoda spectrofotometrică.
• Pentru a stabili doza optimă a coagulanţilor utilizaţi (FeCl3 şi FeSO4) şi diferiţi neutralizanţi (NaOH şi
Ca(OH)2) s-a studiat influenţa acestora asupra concentraţiei reziduale de P2O5.
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda prin precipitare - coagularea
Dependenţa concentraţiei
reziduale a P2O5 de doza de
FeCl3 la pH=7, şi 25°C,
pentru o concentraţie iniţială
de 100 mg P2O5/L, folosind
drept neutralizanţi soluţii de
NaOH, respectiv Ca(OH)2.

•Din aceste date rezultă că, doza optimă, în cazul utilizării Ca(OH)2 ca
neutralizant este de circa 120 mg/L, iar în cazul utilizării NaOH este circa 150
mg/L.
•Concentraţia reziduală realizată în condiţiile dozei optime de FeCl3 este 6,5
mg P2O5/L, în cazul utilizării Ca(OH)2, iar în cazul utilizării NaOH este de 10 mg
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda prin precipitare - coagularea

Dependenţa concentraţiei
reziduale a P2O5 de doza de
FeSO4 la pH = 7, şi 25 °C, pentru
o concentraţie iniţială de 100 mg
P2O5/L, folosind drept
neutralizanţi soluţii de NaOH,
respectiv Ca(OH)2.

În cazul dozei optime de agent de precipitare-coagulare în cazul utilizării

ca agent de neutralizare Ca(OH)2 se obţine o concentraţie reziduală a
P2O5 în apă de circa 3 mg/L.
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda prin precipitare - coagularea

Metoda clasicǎ de precipitare-coagulare permite o eliminare

avansatǎ a ionilor de fosfat din apele uzate, se preteazǎ pentru
instalaţii industriale mari, dar prezintǎ şi o serie de dezavantaje:
-consum mare de reactivi,
-spaţii de depozitare a acestora,
-necesitatea unei bune dispersǎri şi omogenizǎri a reactivilor ȋn
volumul de apǎ uzatǎ,
-formarea unor precipitate greu decantabile şi filtrabile.
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda de electroflotocoagulare cu anod solubil de fier
• Instalaţia de laborator utilizată pentru cercetările experimentale privind procesul de eliminare a
P2O5 prin electroflotocoagulare este formată dintr-un vas de electroliză, cu catod de oţel, anod
solubil de fier, un ampermetru, un voltmetru şi un rezistor reglabil.
• S-au introdus 500 mL de apă cu conţinut determinat de P2O5 în celula de electroliză. S-au stabilit
prin calcul parametri de lucru (densitatea de curent, intensitatea curentului, cantitatea de
electricitate).
• S-a urmărit stabilirea condiţiilor optime ale procesului de separare, respectiv influenţa cantităţii de
curent şi a desităţii de curent asupra concentraţiei reziduale de ioni fosfat.
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda de electroflotocoagulare cu anod solubil de fier

Dependenţa
concentraţiei reziduale a
P2O5 de cantitatea de
electricitate, la diferite
densităţi de curent
pentru o concentraţie
iniţială de 100 mg
P2O5/L

În cazul anodului de fier concentraţia rezidualǎ de P2O5 atinge valoarea

minimǎ de 2 mg P2O5/L la 0,4 Ah, pentru o densitate de curent de 150 A/m2.
•Această densitate se obține din caracteristicile constructive ale celulei de
electroliză ştiind faptul ca la intensități de curent mari, peste 4 A, apare un
fenomen de ȋncălzire accentuată a soluției. Intensitatea curentului folosită a fost
de 0,9 A, o suprafațǎ a electrozilor de 60 cm2 şi un volum de soluţie de 500 mL,
rezultând un consum de curent de 800 Ah/m3.
 STUDIU DE CAZ: Îndepărtarea ionului fosfat din apele
uzate prin metode fizico-chimice
Metoda de electroflotocoagulare cu anod solubil de fier

Aceastǎ metodǎ de electroflotogoagulare a ionilor fosfat din apele

uzate permite o eliminare avansatǎ a ionilor fosfat din aceste ape,
se preteazǎ pentru instalaţii mai mici de epurare, este flexibilǎ,
uşor de condus şi monitorizat, dar prezintǎ şi o serie de
dezavantaje:
-asigurarea alimentǎrii cu energie electricǎ,
-utilizarea electrozilor solubili din fier sau aluminiu,
-pasivarea acestora etc.
O serie dintre aceste dezavantaje pot fi eliminate prin utilizarea
panourilor fotovoltaice şi a deşeurilor de fier şi aluminiu pentru
realizarea electrozilor solubili.
 Reținerea simultană a azotului și fosforului pe cale
biologică

Cele mai multe metode utilizează procedeul cu nămol activ,

introducînd suplimentar combinații de zone sau compartimente
anaerobe, anoxe și aerobe.

recirculare

Schema tehnologică de îndepărtare a N și P pe linia

apei
se poate obține o conc. de P în efluent sub 2mg/l
 Reținerea simultană a azotului și fosforului pe cale
biologică

Schema tehnologică de îndepărtare a N și P

Bardenpho în cinci trepte

Timp de retenție: 10-40 zile ceea ce crește

capacitatea de oxidare a carbonului