Definiţie

Reacţia de adiţie este reacţia în care are loc

desfacerea legăturii  (pi) sub acţiunea unor
reactanţi, atomii de carbon care au fost angajaţi
în dubla legătură se leagă de atomi sau grupe de
atomi proveniţi din reactanţi.
 Forma generală
 Schematic, reacţia de adiţie poate fi reprezentată
astfel:
 Adiţia la alchene
1.Adiţia hidrogenului
RCH=CH2 + H2 RCH2CH3
alchenă alcan

 Condiţii de reacţie: Procesul de hidrogenare decurge în condiţii

catalitice, la temperaturi cuprinse între 80-200°C şi presiuni până la 200
atm. Drept catalizatori sunt folosite metale în stare fin divizată, ca Ni, Pt,
Pd etc. Deoarece catalizatorul solid se află într-o stare de agregare diferită
de a reactanţilor (hidrogenul gazos, alchena gaz sau lichid), procesul
catalitic este numit cataliză eterogenă. Procesul chimic de hodrogenare
catalitică a alchenelor are loc la suprafaţa catalizatorului, la nivelul centrilor
activi ai acestuia.
2. Adiţia halogenilor
Adiţia halogenilor la alchene conduce la derivaţi
dihalogenaţi vicinali.
RCH=CH2 + Cl2 RCHCH2
| |
Cl Cl
alchenă derivat dihalogenat
3. Adiţia de hidracizi
Adiţia de hidracizi la alchene conduce la derivaţi
monohalogenaţi.
Adiţia acidului clorhidric la etenă:
 CH2=CH2 + HCl CH2CH2
| |
H Cl
etenă clorură de etil
4. Adiţia apei
Adiţia apei la alchene conduce la formarea alcoolilor. Adiţia
se face în prezenţa acidului sulfuric concentrat, conform
regulii lui Markovnikov:
RCH=CH2 + HOSO3H RCHCH3
| |
O SO3H
alchenă sulfat acid de alchil
Condiţii de reacţie: Adiţia are loc în prezenţă de acid fosforic pe suport de
oxid de aluminiu drepr catalizator, la temperatură de 250-300°C şi presiune de
70-80 atm.
 Adiţia la alcadiene
Alcadienele au aceleaşi proprietăţi chimice ca şi
alchenele. În cazul alcadienelor conjugate, reacţia
de adiţie decurge într-un mod special, cunoscut
sub numele de adiţie 1-4.
 Reacţia de adiţie a bromului este o adiţie 1-4;
cei doi atomi de halogen se fixează la atomii de
carbon marginali (1 şi 4), iar între atomii de
carbon 2 şi 3 se formează o legătură dublă.
  Br2
CH2=CHCH=CH2
 CH2CH=CHCH2
| |
Br Br
1,3 – butadienă 1,4–dibrom–2-butenă

Cu un exces de brom, adiţia poate continua

formându-se 1, 2, 3, 4 – teatrabrom –butan.
 Adiţia la alchine
Reacţiile de adiţie ale acetilenei decurg în două etape,
uneori separabile, alteori nu. În prima etapă se obţin
produşi de reacţie cu o dublă legătură, deci nesaturaţi,
iar în a doua produşi de reacţie saturaţi.
1. Hidrogenarea
Adiţia hidrogenului la acetilenă poate conduce la etenă
sau etan, în funcţie de catalizatorii folosiţi.
Paladiu otrăvit cu săruri de plumb
CH2=CH2
etenă
HC≡CH + H2
CH3CH3
Nichel fin divizat etan
2. Adiţia halogenilor
Dintre halogeni, bromul şi clorul dau produşi de adiţie. Adiţia bromului
decurge după următoarea reacţie:
 Br2
HC≡CH + Br2 BrHC=CHBr   Br2HCCHBr2
acetilenă 1,2 – dibrometenă 1,1,2,2,-tetrabrometan
În cazul clorului reacţia în fază gazoasă este violentă şi poate da naştere
la explozii, obţinându-se acid clorhidric şi cărbune.
HC≡CH + Cl2 2C + 2HCl
Pentru evitarea acestui neajuns reacţia se efectuează în solvenţi inerţi, ca
tetraclorură de carbon (în care se dizolvă ambele componente) sau
tetracloretanul (în acest caz solventul este chiar produsul de reacţie).

HC≡CH + Cl2 ClCH=CHCl Cl2HCCHCl2

1,2 – dicloretenă 1,1,2,2 – tetracloretan
3. Adiţia acizilor
 Adiţia acidului clorhidric
Condiţii de reacţie: În prezenţa clorurii de mercur (II) la temperaturi
cuprinse între 120-170°C, conduce la cloretenă, respectiv clorură de vinil:

CH≡CH + HCl 170 

HgCl2
CH2=CH

|
Cl
acetilenă clorură de vinil (cloretan)
  Adiţia acidului acetic
Condiţii de recţie: Acidul acetic se adiţionează la acetilenă, în prezenţa
acetatului de zinc la 200°C şi formează acetatul de vinil:

CH≡CH + CH3COOH 

Zn ( CH 3COO ) 2
200 C
 CH2=CH acetat de vinil

acetilenă acid acetic OCOCH3

 Adiţia la acetilenă a acidului cianhidric
Condiţii de reacţie: Adiţia la acetilenă a acidului clorhidrc în prezenţa
unui amestec de clorură de cupru (I) şi clorură de amoniu la 80°C conduce
la cianetenă sau cianură de vinil, respectiv acrilonitril:
Cu2Cl2  NH 4Cl
CH≡CH + HCN 80 C
 CH2=CH

|
CN
acetilenă cianură de vinil (acrilonitril)
4. Adiţia apei
Adiţia apei la acetilenă are loc în soluţie de acid sulfuric în
prezenţa sulfatului de mercur. Intermediar se obţine
alcoolul vinilic nestabil care se izomerizează (prin
fenomenul numit tautomerie) la acetaldehidă.
HC OH H 2C CH3
+ 
H 2 SO4
HgSO4 O
HC H HC-OH C

H
 Hidrogenarea grăsimilor
nesaturate
Hidrogenarea grăsimilor nesaturate este tot o reacţie
de adiţie, care se realizează la temperatura si presiuni
mari, în prezenţa unui catalizator(Ni, Pt, Pd).
Prin reacţia de hidrogenare, grăsimile lichide devin
grăsimi solide, astfel obţinându-se margarina.
Dacă se foloseşte un catalizator de Pd ai cărui centri
activi sunt blocaţi cu săruri de plumb (Pb( NO3 ) 2 ),
alchinele formează alchenele corespunzătoare:
 H 2 | Pd | Pb 2
CH 3  C  CH 
 CH 3  CH  CH 2
Reacţia de adiţie la cetone si aldehide
1. Adiţia de hidrogen
Adiţia de hidrogen la compuşi carbonilici determină obţinerea de
alcooli:

H
C=O + HH H3COH
H
metanal metanol
2. Adiţia de acid cianhidric
Adiţia de acid cianhidric conduce la o clasă de compuşi cu funcţiune
mixtă, numiţi cianhidrine.

CN
|
CH3C=O + HCN CH3COH
| |
H H
metilcianhidră
Adiţia la arene
 Polimerizarea
In reacţiile de polimerizare “n” molecule de substanţă “M”
se unesc formând macromoleculele care au aceeaşi
compoziţie cantitativă cu a substanţei care polimerizează,
însă produsul rezultat are proprietăţi complet diferite.
Reacţia de polimerizare poate fi scrisă foarte simplu:
nM  Mn
Pentru a înţelege mai bine noţiunile fundamentale
din domeniul polimerizării se va examina cazul
ciocnirii de vinil care este un monomer având o dublă
legătură vinilică si care este capabilă să polimerizeze
rezultând policlorura de vinil:
 Metode de polimerizare
1. Polimerizarea în bloc se realizează când însăşi
monomerul constituie şi mediul de polimerizare. După
cum s-a aratat, mediul de polimerizare poate fi gazos sau
lichid. Are avantajul de a fi cea mai simplă dintre
metode;
2. Polimerizarea in soluţie se realizează într-un mediu de
polimerizare în care este solubil şi monomerul şi
polimerul. Din această metodă de polimerizare rezultă o
soluţie omogenă de polimer în solvent care poate fi
utilizată ca atare sau din care polimerul poate fi
precipitat, separat, uscat şi utilizat;
3. Polimerizarea în dispersie se realizează atunci când
monomerul si mediul de polimerizare formează faze
distincte însă într-un grad avansat de amestecare.
Dimensiunea particulelor dispersate subdivide acest
procedeu în polimerizarea în suspensie, când
dimensiunile particulelor de monomer sunt de
ordinul milimetrilor, şi polimerizarea în emulsie,
când dimensiunile particulelor sunt de ordinul
micronilor şi formează cu mediul de polimerizare şi
cu ajutorul emulgatorilor o emulsie;
4. Polimerizarea stereospecifică a fost realizată pentru
prima dată în anul 1955. Ea se aplică alchenelor alfa
substituite şi dialchenelor. Prin polimerizarea
stereospecifică, moleculele stereoizomere se leagă în
macromoleculă în structuri spatial ordonate, bine
definite, cu o cristalinitate înalta. Luând spre exemplu
propilena, care are o molecula asimetrică, ea poate fi
reprezentată geometric: