REGINA MARIA-IMPLICAREA

ÎN PROTEJAREA VIEȚII
OAMENILOR ŞI A PLANTELOR

UNGUREANU GEORGE-CLAUDIU
CLASA A X- A SN
• Regina Maria a României a fost una dintre figurile
centrale ale României din timpul Primului Război
Mondial. Ea s-a născut în Marea Britanie, ca fiică a lui
Alfred de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburgh, fiul
Reginei Victoria, și a Mariei Alexandrovna, mare ducesă a
Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea. Maria s-a căsătorit
în 1892 cu Principele Moștenitor Ferdinand al României,
iar după ce s-a stabilit în România, a devenit una dintre
cele mai iubite personalități. În anul 1914, după moartea
Regelui Carol I, Maria a devenit Regină a României. De la
bun început, ea a fost de partea Antantei și a luptat pentru
intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale.
 R E G I N A M A R I A , MA MA
R A N I T I L OR

I.- Grup de răniți, medici și

asistente medicale
II.- MS. Regina Maria,
I. II.
împreună cu copiii săi și
Misiunea Aliată Engleză la
Iași - 7 martie 1917
III.- Spitalul
de la
Coțofenești - 4 august 1917
IV.- Regina Maria citind
unui rănit
IV.
III.
• Încă din data de 15 august 1916,
când România a declarat război
Austro-Ungariei, Regina Maria a
României s-a implicat în organizarea
serviciului de Cruce Roșie, care se
afla sub Înaltul Său Patronaj. Prima
misiune asumată de Regina Maria a
fost organizarea și coordonarea
serviciilor de ambulanță care trebuia
să îi preia pe răniții de pe front.
• În noiembrie 1916, Regina Maria a plecat în refugiu la Iași, alături de ceilalți membri ai
Familiei Regale, de Guvern, de Armată și de Parlament. În fiecare zi, Regina Maria se îngrijea
de răniți, iar de multe ori, una dintre fiicele sale, Principesa Ileana, se afla alături de ea. Regina
României vizita deopotrivă barăcile în care erau tratați răniții și cele în care zăceau bolnavii de
tifos. Și aceasta în ciuda faptului că Familia Regală plătise tribut tifosului, prin moartea
Principelui Mircea, cel mai mic dintre copiii Regelui Ferdinand I și Reginei Maria. Iată ce scria
contele de Saint-Aulaire, ministrul Franței la București:

“În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un

grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și
ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore, ci a unei zile care
se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de
respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba
de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment
necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate”

În total, Crucea Roșie a organizat în România 58 de spitale de campanie, în care au fost îngrijiți peste
150.000 de răniți. De asemenea, Crucea Roșie Română a asigurat hrana pentru militari și refugiați,
precum și pentru populația din zonele afectate de lupte.
“

• “Vreme frumoasă, însă foarte uscată și mult praf. Îndată, după dejun, plecai la vila Greierul ca să întreb de doctorul
Clunet și de ceilalți bolnavi despre care aflasem că zac de tifos. Sunt foarte îngrijorată în privința doctorului Clunet. Ar fi
tragic să cadă jertfă bolii cu care s-a luptat atât de vitejește. L-am găsit foarte greu bolnav, fără cunoștință, dar doctorul
Le Laurier, care i-a luat locul, n-a pierdut orice speranță. Câțiva dintre ceilalți bolnavi erau mai bine. Vizitai fiecare sală și
vorbii cu fiecare bolnav, care fu în stare să mă priceapă. Casa era scăldată de soare, însă camerele erau pline de suferință.
Patru dintre surori sunt și ele bolnave; una bătrână e în stare foarte gravă. Sora Pucci, ca de obicei, era în picioare în
plină activitate, făcând tot ce se putea pentru fiecare, totdeauna veselă, ba chiar uneori hazlie. Am cercetat pretutindeni
până și spălatul rufelor, muncă la care pusese pe doi milițieni bătrâni, la fântâna din fundul grădinii. Zdrențăroșii moșnegi
duceau dorul țigărilor și le primiră îndată de la mine. Drumul până la vila Greierul e din nenorocire atât de rău încât e
aproape peste puterile omenești să-l faci. Îți zdruncină fiece mădular din trup, e un adevărat chin”.

• *scria Regina Maria a României”

• Crucea Roșie, sub Înaltul
Patronaj al Reginei Maria,
și-a continuat activitatea și
după încheierea războiului.
Au fost organizate cantine
care funcționau 24 de ore
din 24 și care îi hrăneau pe
foștii prizonieri care se
întorceau acasă.
Crucea Roșie Româna a asistat în spitalele proprii peste 150.000
de răniți în timpul Primului Război Mondial
PASIUNEA
REGINEI MARIA
• Regina Maria a României este una dintre cele mai iubite
personalități, o regină a inimilor, care a reușit să rămână în
sufletele românilor prin interesul acordat tradițiilor și
locurilor românești. Deși s-a născut în Anglia, românii au
îndrăgit-o ușor, datorită căldurii, inteligenței și implicării
sociale de care dădea dovadă.
• A reușit să treacă dincolo de ”povara regală a răbdării” și a
început să dea importanță pasiunilor ei, să aloce timp
îndelungat acestora. Pe lângă pictură, pasiunea de a scrie,
călărie sau decorarea reședințelor regale, Regina Maria a
fost o iubitoare de flori, de grădini și culoare. Florile,
pentru majestatea sa, au devenit nu doar o bucurie, ci un
adevărat mod de viață.
• ”Camera mea este superbă, cu bujori, trandafiri, clopoței,
nemțișori. Este luna cu cele mai multe flori.” nota Regina
Maria în caietul de însemnări zilnice, în anul 1919.
 • Puțini oameni știu că Regina Maria a primit numele de ”regina
grădinăreasă”, pentru decorarea faimoaselor grădini ale reședințelor
regale din acea vreme: Cotroceni, Copăceni, Scroviște, Bran și Balcic.
Dragostea ei pentru flori era recunoscută și declarată de fiecare floare în
parte, dar și de însăși majestatea sa: “După război, pasiunea pentru

CE AU gradină a venit spre mine cu o forță pe care nu am cunoscut-o înainte.

Flori peste tot, în grădini, în case, în spitale, în fiecare colț de stradă,
ÎNSEMNAT flori, flori în semn de speranță și credință. Și după aceea am creat grădini
peste tot unde m-am dus, grădini colorate, grădini pentru memorie,
FLORILE pentru bucurie și frumusețe”.

PENTRU
• Maria Hannah Pakula, biografa Reginei Mariei spunea într-o discuție
despre reședințele decorate de Regina Maria că: “oricare era gustul ei

REGINA MARIA curent – bizantin, Renaissance sau Art Nouveau – mediul domestic al
reginei a fost întotdeauna teatral. Plafon cu chesoane, pereți ciudați,
frize pictate, acestea erau doar elementele de cadru ale unor încăperi
pline cu mobile sculptate și aurite, piei de animale, perne de mătase,
rame de tablouri din argint și statuete de jad. Pretutindeni erau grămezi
de flori, cel puțin una sau două vaze pe fiecare masă și jardiniere imense
pe podea.”
CRINII

• Dealtfel, inca din copilarie foarte aproape de Osborne la Swiss Cotage unde
tatal sau avea o gradina, viitoarea regina a descoperit frumusetea florilor si tot
acolo a intalnit pentru prima data marele crin al Fecioarei, pe care il descria
astfel: "minunat, frumos, nobil cu tija inalta si flexibila avand in ea ceva
sacru, amintind de crinul frescelor religioase. Iar parfumul sau! Miros
penetrant, imbatator deasupra tuturor. El ma ametea si ma invaluia cu o
incantare ce izvora dintr-o lume biblica legendara". Mai tarziu, intr-un voiaj
in Italia la inceputul unei minunate primaveri, regina Maria vizitand Palatinul,
a fost emotionata de grandoarea palatului imparatilor Romei, dar si incantata
la vederea crinilor in floare, raspanditi printre ruine. Un singur gand si o
singura dorinta ardenta a inceput sa o domine si anume aceea de a avea crinii
Palatinului pentru a-i planta in parcul de la Cotroceni. Regina a reusit
plantarea crinilor Palatinului la Cotroceni asa cum reusise sa aduca pe
terasele Balcicului crinul Swiss Cotage. De aceea este foarte emotionanta
remarca reginei ca "intre aleea mea de crini de la Balcic si primii crini
admirati in gradina Papei, viata mea aproape intreaga se gaseste incadrata"44.
MULTUMESC
PENTRU
ATENTIE!