Plăcile Tectonice

• Scoarța terestră a Pământului este formată din mai multe fragmente numite plăci tectonice.
• După dimensiunile lor, acestea se clasifică în trei categorii:
• -plăci majore: nord-americană, sud-americană, eurasiatică,
• Pacifică, africană, indo-australiană, antartică
• -plăci medii: Cocos, Caraibelor, Nazca, Arabă, Filipinelor
• - microplăci ( fragmentarea plăcilor mari și medii): Moesică (în sud), Mării Negre (în sud-
est), Transilvană, Panonică ( în vest), est – europeană ( în est).

1. Placa nord-americană
2. Placa eurasiatică
3. Placa Pacifică
4. Placa Sud-americană
5. Placa Africană
6. Placa indo-australiană
7. Placa antarcatică
8. Placa Cocos
9. Placa Caraibelor
10. Placa Nazca
11. Placa Arabă
12. Placa Filipinelor
 Deplasarea Plăcilor
• Plăcile tectonice sunt formate din scoarța continentală și din scoarța oceanică.
• Acestea se deplasează pe astenosferă (înveliș din litosferă), fiind antrenate de curenții
ce se formează in magmă.
• Plăcile se deplasează lent, cu viteze între 1-8 cm pe an. Mecanismul dinamicii terestre
este observabil pe marginile plăcilor care se apropie sau se depărteaza unele de altele.
 Contactul plăcilor tectonice
• Au fost identificate trei tipuri de
limite existente între unitățile
tectonice.
• Contact de extensie - specific în
general oceanelor Atlantic și Pacific
unde plăcile tectonice se
îndepărtează una de cealaltă.
• În lungul acestor limite se dezvoltă
așa numitele dorsale oceanice care
se prezintă sub forma unor munți ce
dețin, în părțile mediane, fracturi
profunde sub forma unor văi adânci.
În lungul acestor fracturi magma
provenită din manta urcă spre
suprafață solidificându-se în contact
cu apa si lipindu-se de pereții
laterali ai văii.
• Contact de compresie – specific zonelor de convergență a plăcilor tectonice.
Particularitatea contactului de compresie este dată de formarea unei zone de
subducție în care placa tectonică cu densitatea cea mai mare (scoarța oceanică),
pătrunde sub placa tectonică cu densitatea mai mică (scoarța continentală).
• În urma acesteia se produc cutremure iar prin fracturarea plăcilor intrate în contact
prin efectul creat de deshidratarea mineralelor ce pătrung în manta și se topesc se
pot forma numeroase aparate vulcanice cum sunt cele din Cercul de Foc al
Pacificului (vulcanii din insulele Japoneze, Fuji San, Filipine, Pinatubo).
• Pot aparea și lanțuri montane majore cum sunt Himalaya (vf Everest-8850m),
formați în urma coliziunii dintre placa Indiană și Eurasiatică.
• Contact de falie - deplasare orizontală – întâlnit în mai multe locații ale
globului terestru dar foarte bine pus în evidență în California în lungul faliei
San Andreas care separă Placa Nord Americană de Placa Pacifică.
• Acest tip de contact generează numeroase cutremure, unele din cele mai
intense ale lumii.
 Vulcanismul în România
Relieful Vulcanic s-a manifestat cu o intensitate deosebită în diferite perioade geologice.
Cel mai lung lanț montan din România dar și din Europa se află în Carpații Orientali (Oaș - Călimani –
Harghita).
Munții Oaș, Gutâi, Țibleș fac parte din Grupa Nordică, aceștia sunt o asociere de platouri ușor ondulate,
dominate de forme piramidale.
Munții Călimani, Gurghiu și Harghita aparțin unei faze anterioare, relieful acestora fiind mai bine
conservat. Caracteristica principală a acestor munți este dată de conurile vulcanice cu cratere de dimensiuni
mari care ajung până la 10km diametru. ( Masivul Ciomatu).

Masivul Ciomatu Lacul Sfânta Ana

Munții Oaș
Munții Harghita
Munții Călimani
 Cutremurele
Cutremurele sunt mișcări bruște ale scoarței terestre, acestea se produc atunci când tensiunile acumulate în
depășesc rezistența acesteia, determinând dislocarea straturilor de roci.
Locul de origine a cutremurelui se numește hipocentru, iar protecția acestuia pe suprafața Pământului,
epicentru. Acestea se produc la o adâncime ce variază între 30-170km.
Cele mai frecvente cutremure de pe Glob au loc în proximitatea plăcilor tectonice în special în jurul
Oceanului Pacific, Mării Mediterane, Oceanului Atlantic.
România este o țară seismică, fiind afectată anual de circa 500 de cutremure, majoritatea cu o intensitate
redusă. Cutremurele în România se produc frecvent în zona Vrancei, acestea sunt intermediare si produc la
180km adâncime.
Reprezentare a zonei Vrancea, scoțând în evidență blocul litosferic scufundat în manta și
cutremurele ce au loc în cadrul acestuia
Harta de hazard seismic calitativ, pentru perioada de revenire: 1000
de ani.