Tema Etiologia,patogenia,diagnosticul si

tratamentul sindromului disfunctional al ATM

Pantiru Vladislav S1605

 Structura ATM
• Articulaţia
temporomandibulară
(ATM) este compusă din
următoarele elemente
de bază: condilii
articulari, fosa articulară,
tuberculul articular,
discul articular
(meniscul), capsula
articulară şi ligamente
articulare
 Fosa articulara
• Fosa articulară sau cavitatea glenoidă. Această
formaţiune este situată pe osul temporal, are o
formă elipsoidică şi este formată dintr-o zonă
convexă numită tuberculul articular şi o zonă
concavă numită cavitate (fosă) articulară sau
glenoidală. Adâncimea fosei articulare Variază de la
individ la individ şi depinde de înălţimea tuberculului
articular care are în medie la adulţi 6—7 mm. După
volum cavitatea fosei articulare este de 2—3 ori mai
mare decât mărimea condilu43 lui articular
 Tuberculul articular.
• Tuberculul articular. Este alcătuit
dintr-o suprafaţă articulară distală,
numită şi pantă posterioară a
tuberculului, pe care condiul
articular se deplasează când se
efectuează mişcări ale mandibulei,
şi din aşa-numita muchie a
tuberculului care limitează
deplasarea sagitală a condiului
articular
 Discul sau meniscul articular
• Discul sau meniscul articular. Prezintă o
formaţiune alcătuită din ţesut conjunctiv şi
situată între condilul articular şi fosa
articulară. Discul articular are două suprafeţe:
superioară, cu un relief a convex-concav şi
inferioară cu relief concav, din care cauză cea
mai mică grosime discul o are în regiunea
centrală.
 Capsula articulară
• Capsula articulară. Această formaţiune este
alcătuită din ţesutul conjunctiv, care
înconjoară articulaţia pe toată întinderea ei.
Capsu44 articulară are dimensiuni relativ mari
şi este extensibilă, ceea ce permite deplasări
considerabile ale condililor articulari în timpul
mişcării mandibulei
 Ligamentele articulare
• Ligamentele articulare. Deosebim două grupe de
ligamente articulare: intracapsulare şi extracapsulare.
Prima grupă este prezentată de două perechi de
ligamente: discotemporale, care fixează discul de osul
temporal, şi discomandibulare, care fixează discul de
mandibulă. Grupa a doua este prezentată de
ligamentele laterale pterigomandibulare,
sphenomandibulare şi stilomandibulare care
înconjoară şi consolidează capsula, delimitând
concomitent amplitudinile excesive ale mandibule
 Metodele clinice de investigatie a ATM
• Inspectia-
prezenta/absentaasimetrieifaciale,culoarea
pielii,caracterul inchiderii/deschiderii cavitatii bucale
care pot fi limitate/fara devieri;
• Palparea-seefectueazabilateralsiarecascopdepistarea
durerilor si de a evidentia caracterul excursiilor
mandibulare;
• Auscultatia-neredadacaseaudcrepitatii,cracmente,
salturi sau subluxatiile condililor articulari.
 Metode paraclinice
• Metode paraclinice
• Tomografiacomputerizata  CBCT
• Teleradiografia
• Cineradiografia
• Artrografia
• Eficientamasticatorie  Masticatiografia
• Gnatosonia
 Etiologia afectiunilor ATM
• Edentatiilepartialesitotale;
• Abraziuneadentarapatologica;
• Ocluziatraumatica;
• Migragriledentareinedentatiipartiale;
• Disfunctiilemusculare;
• Obiceiurivicioase:deglutitieinfantila,bruxism;
• Tratamentincorectinterapiesiprotetica:obturatiisiprote
ze dentare incorectece duc la un dezechilibru ocluzal;
• Dereglarilealesistemuluinervos
 Patogeneza afectiunilor ATM
• Pentruprimadataacestsindromafostdescrisde Costen,definind
etiopatogenia acestui sindrom ca o trauma a elementelor
ATM provocate de distalizarea condililor articulari si
mandibulei ca urmare a pierderii dintilor. Datorita acestui
fenomen apar tulburari articulare,dureri,nevralgii, dereglari
ale auzului,trismul muscular.
• Din cauza ca se micsoareaza DVO si etajul inferior al feteiare
loc distalizarea condililor articulari in fosele
articulare,provocind nu numai compresiunea elementelor
articulare,dar si distonii musculare care agraveaza tablul
clinic
 Clasificarea afectiunilor ATM
• Dupa Hvatova avem urmatoarele
• forme clinice:
• 1.Artrite->acutesicronice;
• 2.Artroze->sclerozate,cu deformatii a
componentelor osoase articulate,cronice si
exarcebate;
• 3.Disfunctiiarticulo-musculare;
• 4.Anchilozesitumori.
Tabloul clinic (simptome clinice articulare)
• Ca etiologie pentru disfunctia articulara pot servi
urmaoarele elemente:
Pierderea dintilor laterali
Modificari de poz. Mandibulo craniana
blocarea alunecarii arcadelor dentare etc
a)Durerea articulara -semn clinic care se deosebeste
Dupa localizare poate fi: unilatereala sau bilaterala.
Dupa caracter :permanenta, cu repaos,surda,acuta sau la
miscari mand.
Iar Freese o clasifica in : Locala , Referita, Psihogena
b) Cracmentele si crepitatiile:
reprezinta aparitia zgomotului in articulatie si sunt
diferentiate prin faptul ca pt Cracmente este
caracteristic un singur zgomot unitar si destul de
puternic, iar crepitatia se caracterizeaza prin zgomote
de diferita intensitate.
Pot fi : uniarticulare, biarticulare, aparute la initierea
deschiderii gurii,la mijlocul spatiului de deschidere
sau la capatul acestuia.
Ca etiologie se considera a fi hiperlaxitatea ligamentelor
si a capsulei articulare,ale meniscului si
dezechilibrului muscular in special a muschiului
pterigoidieni externi
• C) Saltul articular – apare la inchiderea sau
deschiderea gurii si este manifestat printro
miscare mand. atipica in forma de salt,adica in
doua trepte,de regula insotia de devierea
mandibulei.
In timpul miscarilor verticale mandibula va
descrie o traiectori in forma de
zigzag,sinusoidala,in arc spre una din
parti,ondulata fiind cu caracter brusc sau lent.
d) Subluxatia condililor- simptom mai rar
manifestat care apare la miscarile de
deschidere a gurii si miscari de lateralitate a
mandibulei. Sunt usor reductibile, insa aparitia
lor este insotira de dureri salturi si cracmente
sau crepitatii
e)Blocajul articular- apare dimineata si mai rar
pe parcursul zilei. Apare ca urmare a durerii
,proceselor degenerative la nivelul ATM sau
din cauza subluxatiei meniscului care
impiedica dinamica mandibulara
 Simptome clinice Musculare
a) Durerea musculara – poate fi provocat de
orice miscare mandibulara insa mai frecvent
apare in timpul masticatiei. Poate fi
evidentiata in timpul palparii si rareori apare
spontan.
b) Spasmul,hipertonusul,si hipertrofia- se
caracterizeaza prin contracie musculra bine
pronuntata si insotita de durere limitand
dinamica mandibulara.
c) Oboseala musculara – frecvent acuzata de
pacienti fiind determinata de mai multi
factori,cel mai important fiind dezechilibrul
functional al muschilor
d)Limitarea miscarilor mandibulare- clinic
apare cand functia unor muschi este
majorata,iar a altor muschi este limitata,la
deschiderea gurii apar miscari limitate.
 Simptome clinice odontoparadontale

a) Durerea dentara
b) Abraziunea dentara
c) Durerea paradontala
d) Inflamatia paradontala
e) Recesiunea paradontala
f) Mobilitatea patologica a dintilor si miscari
paradontale
g) Tulburari de ocluzie statica sau dinamica.
 Tratamentul.
• Scopul Tratamentului- orientata spre lichidarea factorului
etiologic, reechilibrarea ocluzoarticulara si repozitionarea
mandibulocraniana. Se realizeaza prin metode
fizioterapeutice, medicamentoase,
nemedicamentoase,protetice, iar in unele cazuri chiar si
chirurgicale.
1.Masuri de reechilibrare psihica-Determinand starea psihica
a pacientului se apreciaza caile de reechilibrare
psihica(psihoterapia, terapia medicamentoasa). In cazuri
avansate tratamentul se efectuiaza cu prescrierea
preparatelor sedative ca
fenozepam,elenium,seduxan,izoprotan care au o actiune nu
nunmai calmanta dar si miorelaxanta.
2.Lichidarea durerii- masurile pentru lichidarea durerii se fac
concomintent cu reechilibrarea psihica. In primele 2-3
saptamani sunt prescrise analgezice de tipul amidopirinei,
butadion,acid acetil-salicilic, indometacinca etc.
In caz de artalgii,mialgii sau nevralgii cel mai efectiv este
brufenul care se recomanda cate 0.2 gr de 4-6 ori pe zi.
Deseori insa este necesara combinarea prep analgetice cu
miorelaxante.
In caz de dureri acute unii autori recomanda administrarea
analgezicelor injectabile,mai ales daca au avut loc traume
acute articulare,deseori combinate cu antibiotice
Pentru lichidarea durerilor de tipul nevralgiilor se face
blocarea nervului trigemen. In acest scop este indicat
acopunctura,tapoajul,electroacopunctura,prespuntura)
3.Tratamentul fizioterapeutic.- este considerat
auxiliar ,dar efectiv la lichidarea durerii si a
proceselor inflamatorii. Se indica in caz de
artrite acute sub forma de electroforeza.
Pentru electroforeza sunt indicate preparatele
analgetice(novocaina 2%). Pentru un ciclu de
tratament sunt prescrise 5-6 proceduri. Pentru
acest scop sunt utilizati curentii de o frecventa
medie(1000-300 000), doza terapeutica fiind
de 100 Hz timp de 5-10 min.
4.Msajul si gimnastica- au rol in suprimarea
hipertonusului muscular,intensifica metabolismul
tisular si normalizeaza functia articulo-musculara.
Masajul se efectuiaza fara aplicarea fortei,prin
netezire,frictie, si vibratie usoara. In raport cu tabloul
clinic se efectuiaza masajul muschilor(temporali
,maseterici,milohioidieni etc). Durata masajului nu
trebuie sa depaseasca 3-5 minute in acelasi loc,fiind
efectuat zilnic 10-20 sedinte.
Gimnastica este orientata spre normalizarea dinamicii
mandibulare si antrenamentulanumitor grupe de
muschi
• 5.Reechilibrarea ocluziei
• - Reechilibrarea ocluzala prevede crearea unui relief ocluzal
armonios lichidând : -suprasolicitarea funcțională a anumitor
grupuri de Dinți , 
• - asigurarea unei alunecări line a arcadei dentare inferioare pe cea
superioară , -repartizarea uniformă a presiunilor masticatoare , 
• -refacerea morfologică a arcadelor dentare , -distribuirea uniformă
a punctelor de contact in relațiile de ocluzie statica și dinamica prin
realizarea intercuspidala maxima in relațiile intermaxilare centrice.

• Realizarea acestor sarcini se va efectua prin:

• -șlefuirea selectiva a dinților 
• -nivelarea planului de ocluzie 
• -tratament protetic
• -repoziționarea mandibulei 
 Aparatele cu caracter curativo diagnostic
• Din aceasta categorie fac parte: 
• -gutiere
• -dispozitive cu plan înclinat sau ocluzal
• -proteze dentare mobilizabile cu pinteni ocluzali
•  Scopul utilizarii acestor aparate este : 
• -crearea unui contact intersectar maximal
• -mărirea DVO
• -dirijarea dinamicii mandibulare 
• -lichidarea parafinctiilor
• -suprimarea obiceiurilor vicioase 
• -repartizarea uniformă a presiunilor ocluzale .
•  Importanta lor diagnostica consta in stabilirea dependentei dintre tulburările ocluzale
și disfuncția ATM. Dacă aceasta legătura exista , după utilizarea aparatelor se
micșorează intensitatea durerilor , dispare hipertonusului și oboseala musculară ,
treptat se normalizează dinamica mandibulara.
• Termenii de aplicare sunt de la 3 la 4 luni. Pe parcursul acestei perioade are loc
suspendarea reflexelor patologice de poziționare mandibulo-craniană incorecta ,
7.Tratamentul protetic- scopul este refacerea morfofunctionala a
dintilor si arcadelor dentare printro reabilitare ocluzala corecta. In
cazul trat protetic se atrage atentia la DVO,care a fost determinata
pe parcursul aplicarii aparatelor cu caracter curativo diagnostic,de
raporturile intre arcadele dentare, si particularitatile individuale a
reliefului ocluzal. In acest scop au fost elaborate mai multe metode
de reabilitare ocluzala prin utilizarea protezelor dentare fixe si a
celor mobilizabile.
Metoda aditiei de ceara dupa Thomes.
Metoda modelarii dupa Dawson
Metoda modelarii dupa F.G.P.
Metoda ortostatica- cea mai simpla si cea mai frecvent utilizata
avand la baza refacerea suprafetei ocluzale a arcadelor dentare
dupa reperele inregistrarii relatiilor de ocluzie centrica. Se efectuiaza
in raport cu dintii antagonisti tinand cont doar de miscarile verticale
realizate de ocluzor.