TEORIA GENERALĂ A STATULUI

ȘI DREPTULUI
Curs 2
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ A FENOMENULUI
JURIDIC

Conf.univ.dr. Monica ARDELEANU

 METODA DE CERCETARE ŞI METODOLOGIA
JURIDICĂ

• Cuvântul metodă vine de la grecescul “methodos” – cale, drum, dar şi mod

de expunere.

• Preocuparea pentru perfecţionarea metodei a dus la apariţia ştiinţei despre

metodă – metodologia.
 Metodologia juridică

• acel sistem al unor factori de relativă invarianţă într-un număr suficient de

mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, legăturile, relaţii ce se
stabilesc între diferite metode în procesul cunoaşterii fenome­nului juridic
 METODELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
JURIDICE

• Metoda logică
• Metoda comparative
• Metoda istorică
• Metoda sociologică
• Metodele cantitative
 1. Metoda logică

• Dreptul este o ştiinţă eminamente deductivă

• Metoda logică este de largă utilitate în orice act de gândire ştiinţifică
• În drept ea este o totalitate de procedee şi operaţiuni specifice, prin care se
crează posib­ilitatea surprinderii structurii şi dinamicii raporturilor necesare
între diferite componente ale sistemului juridic al unei societăţi.
 Schema deontică a funcţionării normei

• Deontica este acea disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale
formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de
norme și obligații morale.
 Schema deontică a funcţionării normei

Din punctul de vedere al conţinutului normei:

• o variabilă indivizibilă pentru agentul acţiunii;
• o variabilă propoziţională pentru caracterizarea acţiunii;
• o variabilă propoziţională pentru caracterizarea condiţiilor;
• un factor deontic.
 Schema deontică a funcţionării normei
Din punctul de vedere al formei normei:

În condiţiile C este:
- obligatoriu = O
- recomandat = R
- stimulat = S
- permis = P
- interzis = I
agentului A să întreprindă acţiunea X
 2. Metoda comparativă

• Logica defineşte comparaţia ca pe o operaţie ce urmăreşte constatarea unor

elemente identice sau divergente la două fenomene.
• Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a trăsăturilor ramurilor,
instituţiilor şi normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoasă în
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
• Alături de comparaţie se mai utilizează în mod necesar şi alte instrumente
ale logicii: clasificări (tipologii clasificatoare), diviziuni, definiţii, analogii.
 Reguli ale metodei comparative

• 1. a compara numai ceea ce este comparabil

• 2. a se considere termenii supuşi comparaţiei în conexiunile lor reale, în
contextul social, politic, cultural din care au rezultat
• 3. în aprecierea termenului de comparat a se ţine seama nu numai de sensul
iniţial al normei, ci şi de evoluţia acesteia în timp
 3. Metoda istorică

• Metoda istorică se împleteşte strâns cu istoria dezvoltării so­ciale.

• Pentru jurişti este extrem de importantă dezvăluirea sensului evenimentelor
trecute, a regularităţilor ce prezidează suc­cesiunea acestora, regularităţi ce-
şi exercită influenţa şi asupra dreptului, determinând modificări în conţinutul
reglementărilor şi fizionomii specifice instituţiilor juridice.
• În fiecare lege sunt sin­tetizate necesităţi reale ale vieţii, se exprimă o
anumită stare a moravurilor.
 4. Metoda sociologică
• Existenţa dreptului este intim legată de viaţa socială.
• Toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale (evident, nu toate
fenomenele sociale sunt juridice).
• Dreptul este social prin vocaţie şi prin conţinut.
• Întrucât dreptul este o realitate socială, întrucât regu­lile de drept au
importante consecinţe implicate în destinul social şi individual al omului,
juristul nu se poate izola la adăpostul tehnicii juridice, el trebuie să se
plaseze în centrul vieţii sociale, să acorde aspectelor sociologice ale
dreptului cea mai mare atenţie.
 5. Metodele cantitative

• Folosirea calculatoarelor ajută deciziei; această folosire nu îngustează posibilităţile

de decizie, ci dimpotrivă, le optimi­zează.
• Informatica juridică îmbunătăţeşte procesul decizional prin rapiditatea efectuării
diferitelor operaţiuni.
• Pe plan mondial cercetările de informatică juridică au fost orientate în următoarele
direcţii: elaborarea şi sistematizarea legislaţiei, evidenţa legislativă, evidenţa
deciziilor de practică judecăto­rească (a precedentelor judecătoreşti), stocarea şi
sistematizarea informaţiei ştiinţifice juridice, evidenţe criminologice etc.