Facultatea de Economie și Drept

METODE DE CERCETARE

Metodologia cercetării, ADP I

Cornelia Șuș

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Sistemul de drept
• Sistemul de drept este compus din elemente (norme juridice). Ansamblul
normelor juridice urcă direct și indirect la norma fundamentală care le validează –
astfel se creează sistemul.
• Condițiile de validitate ale normei juridice și apartenența acesteia la sistemul de
drept:
• legalitatea – condiție formală. Norma este elaborată conform unei proceduri standardizare
și prestabilite și provine de la un organ competent și abilitat în acest sens.
• eficacitatea – în ce măsură norma juridică va determina orientarea comportamentului
destinatarului în sensul producerii efectelor juridice anticipate.
• legitimitatea – conformarea nomei juridice la valorile care sunt împărtășite de destinatarii
ei.
• Interpretarea în drept: interpretarea normei juridice pă strâ ndu-se un echilibru
între voința legiuitorului și libertatea subiectivă a interpretului prin analiza
acesteia în cadrul sistemului juridic în ansamblul să u.
• Implică sarcina de a stabili un ansamblu de relații între fenomenul studiat și alele
coexistente.
• Evoluția sistemului juridic este determinată de procesul continuu de adaptare (H.Kelsen)
• Într-un sistem de drept adecvat, norma juridică inferioară se deduce din cea superioară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Metoda logică
• Constă în folosirea unor procedee ale logicii formale generale: raționamente inductive,
raționamente deductive, procedee de demonstrație.
• Inducția = Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la
general, de la consecință la principiu, de la efect la cauză .
• Deducția = Raționament prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau
mai multe judecă ți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapă rat universală
• Procedee în cadrul metodei logice:
• regula potrivit careia unde legea nu face deosebire în privinta anumitor situatii, atunci deosebirile nu se
pot face prin intermediul interpretarilor
• regula potrivit careia exceptiile în drept sunt de stricta interpretare, ceea ce înseamna ca nu pot fi
multiplicate
• argumentul per a contrario este metoda de argumentare potrivit careia, în cazul a doua situatii
contradictorii, care se neaga una pe cealalta numai una este adevarata, fiind exclusa a treia posibilitate.
• procedeul a fortiori potrivit caruia ratiunea aplicarii unei norme de drept la o anumita situatie este mai
puternica decâ t în situatia avuta în vedere expres de catre textul normei de drept respective
• procedeul potrivit caruia unde exista aceeasi ratiune a logicii, acolo se aplica aceeasi dispozitie a legii. O
dispozitie legala se aplica în toate situatiile în care în mod rational se impune aplicarea ei.
• procedeul a majori ad minus - care înseamna ca unde legea permite mai mult, permite și mai puțin. Cine
poate sa faca un act juridic de o mai mare importanta, prevazut de normele de drept, acela poate savâ rsi
acte juridice de o mai mica importanta în domeniul respectiv chiar daca norma de drept nu o prevede
expres.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Metoda comparativă
• Operațiune ce urmă rește constatarea unor elemente identice sau diferite la două fenomene sau
instituții juridice
• „procedează la comparații între diverse instituții juridice, ramuri de drept, tipuri de drept,
aparținâ nd unor ță ri diferite, permițâ nd să se evalueze ceea ce este esențial sau specific în drept,
ceea ce poate fi transferat cu titlu de experiență pozitivă , dar evidențiind și rolul condițiilor și
particularită ților naționale în materie juridică ” I Craiovan, Tratat elementar de teoria generală a dreptului, ed. All Beck, București, 2001, p.165)
(

• Reguli:
• 1. a compara numai ceea ce este comparabil -
• 2. compararea unor situații sau instituții într-un anumit context – comparația instituțiilor juridice
(subiectului de cercetare) trebuie să se facă într-un context social, politic, cultural specific.
• 3. analiza izvoarelor dreptului – comparația cu privire la subiectul cercetat trebuie să țină seama de ierarhia
izvoarelor dreptului, de raporturile de forță dintre acestea, de modul în care normele juridice se
completează
• 4. în aprecierea termenului de comparat, trebuie să se țină seama nu numai de sensul inițial normei, ci și de
evoluția acesteia în timp, în procesul aplică rii ei.
• Comparația ajută esențial la construirea tipologiilor juridice și clasifică rilor. În procesul de
legiferare, metoda comparativă furnizează informații legiuitorului în legă tură cu reglementă rile
cuprinde în alte sisteme de drept sau documente juridice internaționale.
• Din studiul comparat al diferitelor instituții juridice naționale se desprind factorii ce determină
atâ t tră să turile lor comune câ t și tră să turile specifice

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Metoda sociologică
• Constă în analiza fenomenului juridic raportat la
fenomenele sociale.
• Sociologia definește dreptul ca un fenomen social
astfel încâ t se poate constata influența dreptului
asupra societă ții:
• Cum a fost conceput/creat un fenomen juridic
• Cum se raportează cetă țenii la lege – cunoașterea legislației
• Care este poziția/raportarea subiecților raporturilor
juridice la reglementă rile în vigoare
• Care sunt cauzele încă lcă rii/nerespectă rii normelor juridice
• Metode de cercetare: observația, sondajul de opinie,
ancheta social, chestionarul, interviul

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Metoda istorică
• Ș tiințele juridice cercetează dreptul în perspectiva și
evoluția sa istorică , de-a lungul diferitelor orâ nduiri sociale.
• Sistemul juridic al unui stat nu poate fi bine înțeles fă ră
înțelegerea și explicarea etapelor istorice prin care a trecut.
• Presupune analiza fenomenului juridic/instituției juridice
dintr-o perspectivă evolutivă
Metoda experimentală
• Experimentul= observație provocată într-un cadru prestabilit care
poate fi reprodus/repetat si care permite desprinderea elementului
cercetat de contextul interdependențelor în care acesta este produs.
• Procedeu de cercetare în știință , care constă în provocarea
intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru
studierea lor și a legilor care le guvernează

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.