ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ CONTEMPORANE

Premii - Economie
1. Preambul
2. Medalia J.B. Clark
3. Premiul Nobel pentru economie
Curs 1
 ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ CONTEMPORANE
Tematică
1+2. Premii, asociații și publicații în gândirea economică. Colocviul Lipman și
Colocviul de la Mont Pelerin
3+4. Școala austriacă de gândire economică

5. Gândirea economică la români în sec. al XX-lea

6. Noua școală de la Cambridge

7. Școala ordo-liberală de la Freiburg

8. Școala din Virginia (Public choice)

9+10. Școala de la Chicago

11. Școlile macroeconomiei keynesiene

12. Școala de la Stockholm

13. Tendințe actuale în gândirea economică: Econofizica, Economia comportamentală

14. Tendințe actuale în gândirea economică: Bioeconomia, Neuroeconomia, Economia
circulară
 1. Introducere.
ȘCOALA DE GÂNDIRE ECONOMICĂ (ȘGE)
 ȘGE reprezintă mişcarea ştiinţifică grupând un număr de adepţi în jurul
unui program de cercetare;
 Programul de cercetare, de la care se revendică mai mulți autori, cuprinde
o serie de idei-cheie, pe care adepții le susţin şi le apără de adversari;
 Programul de cercetare cuprinde:
 corpusul teoretic - teoria economică
 metoda de cercetare
 scopul
 viziunea.
 O ȘGE poate exista în același timp cu una sau mai multe ȘGE.
 Mentori și discipoli

Mentorul este «omul cu ideea», adică fondatorul «programului de

cercetare» și al școlii de gândire economică;

Fiecare școala de gândire economică se revendică de la unul sau de la

câțiva autori și de la opera lor.

Mentorul, formatorul de opinii, este înțeleptul, sfătuitorul, educatorul,

etalonul în mediul profesional – generator al unui curent de idei;

Discipolul este dezvoltatorul cercetărilor magistrului. Discipolul adoptă,

urmează și continuă «programul de cercetare» al fondatorului de școală.
 Mentori și discipoli

Relația dintre Mentorul și

mentor și discipol Relația dintre discipolul alcătuiesc
se bazează pe mentor și discipol un arhetip al
transferul de este, de obicei, cercetării științifice,
informații și pe informală, bazată pe esențial în definirea
schimbul de idei, afinități științifice și ȘGE, recunosc și
generatoare de noi pe încredere; împărtășesc aceeași
descoperiri; tradiție intelectuală.
 Ce este mainstream-ul?
 Astăzi majoritatea economiștilor urmează mainstream-ul sau curentul
principal, calificat de critici drept ortodoxie economică;
 Mainstream-ul este un termen utilizat pentru a delimita economia în general
de abordările școlilor heterodoxe de gândire economică;
 Mainstream-ul actual postulează că resursele sunt rare și că este necesară
alegerea între alternative concurente, deci, este necesar arbitrajul în
economie;
 Mainstream-ul economic modern se bazează în principal pe teoria
economică tradițională, apărută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și
care s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea. Mainstream-ul recunoaşte, de
asemenea, existenţa imperfecţiunilor pieţei şi idei din economia keynesiană.
 Mainstream-ul utilizează modele de creştere economică pentru a analiza
variabilele care afectează venitul naţional pe termen lung, foloseşte teoria
jocurilor pentru modele de comportament pe piaţă.
 Unele descoperiri importante asupra comportamentului colectiv (de exemplu,
apariţia de organizaţii) au fost încorporate în noua economie instituţională.
2. Medalia John Bates Clark
Medalia John Bates Clark este acordată de American
Economic Association unui economist american sub 40 de ani,
„care a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea
gândirii și cunoașterii economice.”

De la originea sa (1947) până în 2009, Medalia s-a acordat din

doi în doi ani, iar începând cu anul 2010, s-a acordat anual.

După Premiul Nobel pentru Economie, Medalia John Bates

Clark este cea mai prestigioasă recompensă din știința
economică.

Premianții John Bates Clark, într-o proporție importantă, sunt

laureați ai Premului Nobel.
 Medalia John Bates Clark
Țara de
Anul Laureații Instituția
origine
1947 Paul A. Samuelson Massachusetts Institute of Technology  SUA
 Marea
1949 Kenneth E. Boulding Michigan of University
Britanie
1951 Milton Friedman Chicago of University   SUA
1953 Neatribuită
1955 James Tobin Yale University   SUA
1957 Kenneth J. Arrow Stanford University   SUA
1959 Lawrence R. Klein University of Pennsylvania   SUA
1961 Robert M. Solow Massachusetts Institute of Technology   SUA
1963 Hendrik Houthakker Harvard University Olanda
1965 Zvi Griliches Chicago of University  Israel
1967 Gary S. Becker Chicago of University   SUA
1969 Marc Leon Nerlove Yale University   SUA
1971 Dale W. Jorgenson Harvard University   SUA

1973 Franklin M. Fisher Massachusetts Institute of Technolog  SUA

y

1975 Daniel McFadden University of California, Berkeley  SUA

1977 Martin S. Feldstein Harvard University   SUA

1979 Joseph E. Stiglitz Oxford University   SUA

1981 A. Michael Spence Harvard University  SUA

1983 James J. Heckman University of Chicago   SUA

1985 Jerry A. Hausman Massachusetts Institute of Technolog   SUA

y

1987 Sanford J. Grossman Princeton University   SUA

1989 David M. Kreps Stanford University   SUA

1991 Paul R. Krugman Massachusetts Institute of Technology    SUA
1993 Lawrence H. Summers Worldbank    SUA
1995 David Card Princeton University  Canada
1997 Kevin M. Murphy University of Chicago    SUA
1999 Andrei Shleifer Harvard University    SUA
2001 Matthew Rabin University of California, Berkeley    SUA
2003 Steven Levitt University of Chicago    SUA
2005 Daron Acemoğlu Massachusetts Institute of Technology  Turcia
2007 Susan C. Athey Massachusetts Institute of Technology   SUA
2009 Emmanuel Saez University of California, Berkeley Franța
2010 Esther Duflo Massachusetts Institute of Technology Franța
2011 Jonathan Levin Stanford University    SUA
2012 Amy Finkelstein Massachusetts Institute of Technology    SUA
2013 Raj Chetty Harvard University   SUA
2014 Matthew Gentzkow University of Chicago    SUA
2015 Roland G. Fryer, Jr. Harvard University SUA
2016 Yuliy Sannikov Princeton University SUA
2017 Dave Donaldson Stanford University SUA
2018 Parag Pathak Massachusetts Institute of Technology SUA
2019 Emi Nakamura University of California, Berkeley SUA
3. Premiul Nobel
 Alfred Nobel (1833 - 1896) = industriaș și chimist suedez, inventator
al dinamitei.
 Nobel, în testamentul său, a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile
imensei sale averi să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor
care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității”.
 Testamentul lui Nobel accentuează că „în acordarea premiilor, nu
trebuie să se dea nicio atenție naționalității candidaților.”
 Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după
moartea creatorului lor.
 Premile presupun acordarea unei medalii, a unei diplome și a unei sume
de bani (care la început a fost in valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi
a crescut la 10.000.000 coroane suedeze (SEK)).
 În iunie 2012 Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8
milioane SEK.
 Medicină

Literatură Pace

Premiu
l Nobel

Economie Fizică

Chimie
Cine decide?
Câștigătorii sunt stabiliți de 4 instituții:

1) Academia Regala de Științe (Suedia) – fizică, chimie, economie

2) Academia Suedeză – literatură

3) Nobel Assembly (Suedia) – medicină

4) Comitetul Nobel (Norvegia) – pace

Premiul Nobel pentru economie

In 1968, Sveriges Riksbank (Banca Centrală a Suediei) a fondat

Premiul pentru Economie în memoria lui Alfred Nobel,
fondatorul premiilor Nobel.  

Finanțarea acestui premiu este asigurată de către Sveriges

Riksbank, aceasta plătind Fundației Nobel cheltuielile
administrative asociate cu premiul și finanțând partea monetară
a premiului.

Anual, acest premiu este acordat de catre Academia Regală

Suedeză pentru Științe, Stockholm, Suedia, conform acelorași
principii pe baza carora s-au acordat premiile Nobel din 1901.
Academia Regală are în vedere în principal originalitatea contribuţiilor,
importanţa lor ştiinţifică şi practică şi impactul asupra cercetării
ştiinţifice.

O contribuţie este considerată importantă în măsura în care pune bazele

sau reprezintă punctul de plecare pentru alte cercetări ştiinţifice.

Se are în vedere și impactul asupra societăţii în ansamblu, inclusiv

impactul asupra politicilor publice.

În alegerea laureaţilor, timpul s-a dovedit un factor de mare ajutor,

„sortând” candidaţii eligibili și minimizând riscul unei „faime
premature”.

În primul deceniu de existenţă, premiul a revenit unor economişti celebri,

premiaţi retroactiv, numeroase cercetări datând de câteva zeci de ani,
chiar din perioada anilor '30.
Observații
În economie şi în ştiinţele sociale, în general, este necesară o
perioadă mai lungă pentru a evalua soliditatea şi consistenţa
unei teorii.

Evaluarea calităţii şi relevanţei unei contribuţii necesită analize

critice şi testări repetate, nu doar din cauza complexităţii
comportamentului economic, ci şi pentru că acesta se modifică
în timp şi spatiu.

În plus, testele empirice necesită mult timp pentru a fi urmărite.

 În fiecare an, pentru Premiul
Nobel sunt propuse între 100 și
250 de personalități, dintre
care sunt selecționate cel mult
3 pentru a primi distincția.

Premiul poate fi acordat unui număr de maxim 3

personalități.
• Dacă este acordat unui număr de 2, atunci acestea vor
împărți în mod egal suma de bani.
• Dacă se acordă unui număr de 3, atunci suma de bani
poate fi împărțită în mod egal sau poate fi acordată
jumătate din sumă uneia dintre presonalități, iar
cealaltă jumătate va fi împărțită egal de celelalte 2.
 Premiul Nobel pentru economie
Până în prezent au fost acordate 52 de premii pentru economie, începând cu
anul 1969.

Pana in momentul de fata, nu exista laureati care să fi câștigat de mai multe ori
Premiul pentru economie.

In perioada 1969 – 2020, numarul persoanelor care au primit Premiul a ajuns la

86 de laureati.

Varsta medie a acestora este de 62 de ani; cei mai tineri (Esther Duflo - Franta,
Kenneth J. Arrow – SUA, Jean Tirole – Franța) au avut 46 ani, iar cel mai în
vârstă (Leonid Hurwicz – SUA) a avut 90 ani, atunci când au primit premiul.
Prima femeie care a câștigat Premiul a fost Elinor Ostrom(SUA), in 2009,
„pentru analiza guvernarii si cooperarii economice”.
Până acum, Premiul Nobel pentru economie a fost
acordat pentru realizări privind:
 Teoria echilibrului general (ex.: Paul Samuelson, Kenneth Arrow, John
Hicks, Gerard Debreu, Maurice Allais)
 Macroeconomia (ex.: Milton Friedman, Lawrence Klein, James Tobin,
Franco Modigliani, James Meade, Bertil Ohlin, Robert Solow, Arthur
Lewis, Theodore Schultz, Robert Lucas, Robert Mundell)
 Microeconomia (ex.: George Stigler, James Mirrlees, William Vickrey,
Harry Markowitz, Merton Miller, William Sharpe, Robert Merton şi
Myron Scholes)
 Cercetarea interdisciplinară (ex.:Simon Kuznets, Friedrich von Hayek,
Gunnar Myrdal, Herbert Simon, James Buchanan, Ronald Coase, Gary
Becker, Robert Fogel, Douglas North, Amartya Sen)
 Noi metode de analiză economică (Ragnar Frisch, Jan Tinbergen,
Trygve Haavelmo, James Heckman, Daniel Mc'Fadden, Wassily
Leontieff , Richard Stone, Leonid Kantorovich,Tjalling Koopmans, John
Harsanyi, John Nash, Reinhard Selten)
 Cei mai mulți câștigători ai Premiului Nobel pentru economie (28) sunt
afiliați Universității Chicago.
Sursa: http://stats.areppim.com/stats/stats_nobelxecoxnation.htm
Este evident rolul sporit al formulărilor matematice, cu reprezentanţi
de frunte precum Samuelson, Hicks, Koopmans, Kantorovich,
Debreu, Allais – şi lista cu siguranţă nu se opreşte aici.

O trăsătură importantă în cercetare, relevată şi de către premiul

Nobel, se referă la sublinierea importanţei crescânde a metodelor
cantitative.

Această evoluţie este evidentă în premiile acordate lui Frisch,

Tinbergen, Leontieff, Klein, Stone, Haavelmo, Heckman, McFadden
etc.

Într-adevăr, volumul imens al cercetărilor cantitative din ultimele

decenii, care implică adesea un volum foarte mare de date, ar fi fost
cu greu posibil fără econometrie, analiza input-output, programarea şi
tehnologia informatică.
Nr.crt. An Laureat/laureați NOBEL Premiul Nobel
RAGNAR FRISCH (1895-1973),
(1) +(2) 1969 NORVEGIA „Pentru descoperirea şi utilizarea
şi modelelor dinamice în analiza proceselor
JAN TINBERGEN (1903-1994), economice”.
OLANDA
„Pentru lucrări ştiinţifice prin care a
(3) 1970 PAUL A. SAMUELSON dezvoltat o teorie economică statică şi
(1915-2009), dinamică şi pentru participarea activă la
SUA ridicarea nivelului analizei în ştiinţele
economice”.

(4) 1971 SIMON KUZNETS (1901-1985), „Pentru explicaţiile sale în legătură cu

SUA creşterea economică, bazate pe experienţa
sa vastă, explicaţii care au condus la
perspective vaste in structurile economice
şi sociale şi au condus procesele de
dezvoltare”.

(5) +(6) 1972 JOHN R. HICKS (1904-1989), „Pentru lucrările lor deschizătoare de
Marea Britanie drumuri în teoria generală a echilibrului
şi economic şi în teoria bunăstării”.
KENNETH J. ARROW (1921-
2017), SUA
 Nr.
An Laureatul NOBEL Premiul Nobel
WASSILY LEONTIEF (1906-1999), „Pentru elaborarea metodei Input-
(7) 1973 SUA Output, ca şi pentru folosirea acesteia la
rezolvarea unor probleme importante de
economie”.

(8) +(9) 1974 GUNNAR MYRDAL (898-1987), „Pentru lucrările lor deschizătoare de
SUEDIA drumuri în domeniul teoriei banilor şi
şi
teoriei conjuncturii şi analizelor
FRIEDRICH A. von HAYEK (1899-
1992), Austria amănunţite ale dependenţei alternative
de relaţiile economice, sociale şi
instituţionale”.

(10)+(11) 1975 LEONID V. KANTOROWITSCH „Pentru contribuţia acestora la teoria

(1912-1986), Rusia alocării optimale a resurselor”.
şi
TJALLING C. KOOPMANS (1910-
1986), SUA

„Pentru contribuţia la analiza

(12) 1976 MILTON FRIEDMAN (1912-2006), consumului, la istoria banilor şi teoria
SUA banilor, cât şi pentru o clarificare a
complexităţii politicii de stabilizare”.
Nr. Anul Laureatul NOBEL Premiul Nobel
„Pentru lucrările deschizătoare de
(13) 1977 BERTIL OHLIN (1899-1979), SUEDIA drumuri în domeniul teoriei comerţului
+(14) şi mondial şi mişcării internaţionale a
JAMES E. MEADE (1907-1995),
capitalului”.
MAREA BRITANIE

(15) 1978 HERBERT A. SIMON (1916-2001), „Pentru studiul deschizător de drumuri

SUA al proceselor de decizie în organizaţiile
economice”.

(16 1979 THEODORE W. SCHULTZ (1902- „Pentru lucrările deschizătoare de

+17) 1998), SUA drumuri în studiul dezvoltării
şi
economice, prin luarea în considerare a
SIR ARTHUR LEWIS (1915-1991),
SUA problemelor ţărilor în curs de
dezvoltare”.

„Pentru construcţia modelelor

(18) 1980 LAWRENCE KLEIN (1920 -2013), economice conjuncturale şi utilizarea
SUA acestora în analizele politicilor
economice”.
 Nr. Anul Laureatul NOBEL Premiul Nobel

(19) 1981 JAMES TOBIN (1918-2002), „Pentru analiza pieţelor financiare şi a

SUA efectelor acesteia asupra deciziilor de
cheltuire şi astfel asupra ocupatiei forţei
de muncă, producţiei şi formării
preţurilor”.
„Pentru studiile sale asupra modului de
(20) 1982 GEORGE STIGLER (1911- funcţionare şi structurilor pieţelor, dar şi
1991), SUA pentru cauzele şi efectele regularizării
mâinii publice”.

„Pentru introducerea metodelor analitice

(21) 1983 GERARD DEBREU (1921- noi în teoria economică şi pentru o
2004), riguroasă reformulare a teoriei echilibrului
SUA general al pieţelor”.

„Pentru realizările sale la dezvoltarea

(22) 1984 RICHARD STONE (1913- sistemelor generale de calcul economic,
1991), MAREA BRITANIE prin care el a înbunătăţit radical
fundamentul analizei economice
empirice”.
 Nr. Anul Laureatul NOBEL Premiul Nobel
„Pentru analiza sa asupra comportamentului
(23) 1985 FRANCO MODIGLIANI (1918-2003), SUA de economisire de pe piaţa financiară”.

„Pentru dezvoltarea teoriei contractuale şi

(24) 1986 JAMES M. BUCHANAN Jr. (1919- 2013), constituţionale fondate pe studiul procesului
SUA de pregătire şi luare a deciziilor politice şi
economic”.
„Pentru lucrările sale despre teoriile creşterii
(25) 1987 ROBERT M. SOLOW (1924-), SUA economic”.
„Pentru contribuţiile sale la teoria pieţelor şi
(26) 1988 MAURICE ALLAIS (1911- 2010), FRANŢA la folosirea eficientă a resurselor”.

„Pentru formularea fundamentelor teoretico

(27) 1989 TRYGVE HAAVELMO (1911-1999), - probabilistice în econometrie”.
NORVEGIA
„Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului”.
(28+29 1990 HARRY M. MARKOWITZ (1927-), SUA
+30) „Pentru contribuţiile sale fundamentale la
MERTON H. MILLER (1923-2000), SUA
teoria finanţelor firmei”
WILLIAM F. SHARPE (1934-), SUA
„Pentru contribuţiile sale fundamentale la
teoria formării preţurilor în cazul
problemelor financiare”.
 Nr. Anu Laureatul NOBEL Premiul Nobel
l
„Pentru descoperirea şi explicarea
(31) 1991 RONALD H. COASE (1910-2013), însemnătăţii costurilor de tranzacţie şi a
Marea Bitanie drepturilor de dispoziţie pentru structura
instituţională şi funcţionarea economiei”.
„Pentru largirea teoriei microeconomice
(32) 1992 GARY S. BECKER (1930-2014), SUA într-un domeniu larg al comportamentului
uman şi al muncii în cooperarea ?
oamenilor”.
ROBERT W. FOGEL (1926- 2013), SUA „Pentru înnoirea cercetării economice prin
(33+3 1993 şi folosirea teoriei economice şi a metodelor
4) DOUGLASS C. NORTH (1920- 2015), cantitative, pentru a explica schimbările
SUA economice şi instituţionale”.
REINHARD SELTEN (1938-2016),
(35+3 1994 GERMANIA „Pentru analiza fundamentală a
6+37) JOHN F. NASH Jr. (1928-2015), SUA echilibrului în jocurile ne-cooperante ale
JOHN C. HARSANYI (1920-2000), SUA teoriei jocurilor”.

„Pentru formularea teoriei anticipărilor

(38) 1995 ROBERT E. LUCAS Jr. (1937-), SUA raţionale asupra comportamentului
diferiţilor participanţi la schimbările
economice”.
 Nr. AN Laureatul NOBEL Premiul Nobel
„Pentru contribuţiile sale fundamentale
(39+40) 1996 JAMES A. MIRRLEES (1936-2018), la teoria economică a stimulentelor
Marea Britanie pentru participanţi pe piaţă care sunt
şi informaţi în mod diferit”.
WILLIAM VICKEREY (1914-1996),
SUA

(41+42) 1997 ROBERT C. MERTON (1944-), SUA „Pentru expansiunea unei formule
şi matematice întrebuinţată la exprimarea
MYRON S. SCHOLES (1941-), SUA valorilor opţionale la bursă”.

„Pentru contribuţiile sale fundamentale

(43) 1998 AMARTYA SEN (1933-), India la teoria economică a bunăstării, teorie
aplicabilă şi în ţările în curs de
dezvoltare”.
„Pentru analiza politicilor fiscale şi
(44) 1999 ROBERT A. MUNDELL (1932-), monetare în diferite sisteme ale
Canada cursului de schimb şi pentru analiza
domeniilor optimale ale monedei”.

„Pentru dezvoltarea teoriilor şi

(45+46) 2000 JAMES J. HECKMAN (1944-), SUA metodelor analizei pe eşantioane
şi selective”.
DANIEL L. McFADDEN (1937-), SUA „Pentru dezvoltarea teoriilor şi
metodelor analizei opţiunilor alegerii
discrete”.
 Nr. AN Laureatul NOBEL Premiul Nobel

GEORGE A. AKERLOF (1940-), SUA „Pentru analiza pieţelor cu informaţie

MICHAEL SPENCE (1943-), SUA asimetrică”.
(47+48 2001 JOSEPH E. STIGLITZ (1943-), SUA
+49)
„Pentru introducerea unei perspective
DANIEL KAHNEMAN (1934-), Israel asupra cercetării psihologice în ştiinţele
şi economice, în special cu privire la
VERNON L. SMITH (1927-), SUA
evaluările şi deciziile în caz de
(50+ 2002
51) incertitudine”.
„Pentru introducerea experimentelor de
laborator ca instrument al analizei
economice empirice, în special în studiul
diferitelor mecanisme ale pieţii”.

(52+ 2003 ROBERT F. ENGLE III (1942-), SUA „ Pentru metodele de analiză a seriilor
53) şi
economice temporale cu volatilitate
CLIVE W. J. GRANGER (1934-), temporală variabilă (ARCH)”.
Marea Britanie
„Pentru metodele analizei seriilor
economice temporale cu trenduri
schimbătoare (co-integrare)”.
Nr. An Laureatul NOBEL Premiul Nobel

(54+55) FINN E. KYDLAND (1943-), SUA „Pentru contribuţiile acestora la

2004 şi macroeconomia dinamică:
EDWARD C. PRESCOTT (1940-), consistenţa temporală a politicii
SUA economice şi puterea
impulsionantă a ciclurilor
conjuncturale”.

(56+57) 2005 ROBERT J. AUMANN/ (1930-), SUA „Pentru contribuţiile lor la analiza
şi teoriei jocurilor”.
THOMAS C. SCHELLING (1921-),
SUA

(58) 2006 EDMUND S. PHELPS (1933-), SUA „Pentru activitatea sa în domeniul

macroeconomiei”.

LEONID HURWICZ (1917- 2008),

(59+60+ 2007 SUA „Pentru lucrările legate de teoria
61) ERIC S. MASKIN (1950- ), SUA concepţiei mecanismelor pieţei”.
ROGER B. MYERSON/ (1951-), SUA
Nr. An Laureatul NOBEL Premiul Nobel

„Pentru analiza structurii

(62) 2008 PAUL KRUGMAN (1953-), SUA comerţului şi a amplasării
activităţii economice”.
 
(63+ 2009 ELINOR OSTROM (1933-2012), SUA „Pentru munca lor în ceea ce
64) OLIVER E. WILLIAMSON(1932-), SUA privește politicile de guvernanță
economică”.

(65+ 2010 PETER A. DIAMOND (1940-), SUA „Pentru munca lor de a explica
66+ cum șomajul, locurile de muncă
67) DALE T. MORTENSEN (1939-), SUA vacante și salariile sunt influențate
CHRISTOFER A. PISSARIDES (1948-), de reglementări si politică”.
Cipru

THOMAS J. SARGENT (1943-), SUA „Pentru progresul înregistrat în

(68+ 2011 cercetarea relaţiilor dintre
69) CHRISTOPHER A. SIMS (1942-), SUA măsurile de politică economică şi
impactul lor asupra economiei
reale..”
Nr. ANUL Laureatul NOBEL Premiul Nobel
Alvin E. Roth (1951-) și "Pentru teoria alocațiilor stabile și practica
(70+ 2012 Lloyd S. Shapley (1923-) mecanismelor de piață"
71) SUA

(72+ Eugene F. Fama (1939-) "Pentru analiza lor empirică a prețurilor

73+ 2013 Lars Peter Hansen (1952-) și activelor"
74) Robert J. Shiller (1946-)
SUA
Jean Tirole (n.1953), “Pentru anliza puterii pe piaţă şi a
(75) 2014 Franţa reglementării pieţelor"

(76) 2015 Angus Deaton (n. 1945), SUA "Pentru analiza sa privitoare la consum,
sărăcie și bunăstare"
(77+ 2016 Oliver Hart (SUA) și "Pentru contribuțiile lor la teoria
78) Bengt R. Holmström contractelor."
(Finlanda)

(79) 2017 Richard H. Thaler (SUA) "Pentru contribuţia sa la înţelegerea

dimensiunii psihologice a economiei“

(80) 2018 William D. Nordhaus (SUA) - „pentru integrarea schimbării climatice

Paul M. Romer (SUA) în analiza macroeconomică pe termen
lung”
- „pentru integrarea inovaţiilor
tehnologice în analiza macroeconomică
pe termen lung”.
 Nr. ANUL Laureatul Premiul Nobel
NOBEL
(81+82+83) 2019 Abhijit "pentru
Banerjee, abordarea lor
Esther Duflo experimentală
şi Michael în reducerea
Kremer sărăciei
globale"