ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ

ȘCOALA AUSTRIACĂ DE GÂNDIRE ECONOMICĂ

din secolul al XX-lea
1. A II-a Ș.A:Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek
2. Cea de-a III-a Ș.A.
 A doua Școală austriacă și reafirmarea
Programului de cercetare
A doua şcoală austriacă apare tocmai ca urmare a reafirmării
Programului de cercetare faţă de celelalte şcoli de gândire
economică în prima jumătate a secolului al XX-lea. Austriecii
au atacat posibilitatea calculului economic într-un stat
socialist (în opoziţie cu şcoala walrasiană) şi au propus o
nouă teorie a ciclului de afaceri (opusă şcolii marshalliene).
Printre austriecii din a doua generaţie se remarcă Ludwig von
Mises (1881-1973), numit şi decanul Şcolii austriece, pentru
că revigorarea tradiţiei austriece i se datorează în întregime,
şi Friedrich von Hayek (1899-1992) care alături de Mises și
de F. Machlup, G.Haberler, R. von Strigl, a contribuit
profund la rafinarea şi perfecţionarea teoriei austriece.
 ŞCOALA AUSTRIACĂ (a doua)

LUDWIG VON MISES F A HAYEK

(1881-1973) (1899-1992)
 Scopul Şcolii austriece
Scopul doctrinei economice a Şcolii austriece este, aşa
cum foarte bine l-a sintetizat Murray N. Rothbard
(1926-1995) – „eradicarea oricărei influenţe sau a
controlului guvernamental, de orice fel, asupra
ofertei de bani sau în general asupra oricărei părţi a
sistemului economic şi a tuturor părţilor împreună.
Aceasta este calea neglijată a pieţei autentic libere : o
cale ce a fost deschisă şi pentru care s-a luptat singur
o viaţă întreagă un economist redutabil, distins şi de
o uimitoare creativitate : Ludwig von Mises”
Programul de cercetare
Principalele caracteristici ale
programului de cercetare austrianistă se
bazează pe:

- individualismul metodologic

- analiza marginalistă

- critica socialismului sub toate formele

sale.
 Individualismul metodologic se află la
baza programului austriac
IM = analiza economică trebuie condusă în aşa fel încât toate concluziile
să poată fi sprijinite pe manifestarea preferinţelor indivizilor;
Preferinţele indivizilor sunt ireductibile şi, prin urmare, studiul psihologiei
nu poate genera concluzii economice. Ştiinţa economică reprezintă astfel
logica acţiunii umane.
Individualismul metodologic reprezintă nu numai pilonul de bază al şcolii
austriece, ci şi imperativul categoric al analizei economice focalizată pe
individ.
În această ordine de idei, orice abstractizare sau simplificare a interpretării
economice este arbitrară, fapt care nu trebuie nici uitat şi nici trecut cu
vederea. Astfel, modelul echilibrului staţionar, care se autoperpetuează,
reprezintă doar punctul de pornire în analiza economică şi nu punctul
final.
Individualismul metodologic se află la baza programului austriac
Analiza economică trebuie să tindă spre identificarea relaţiilor de la cauză la efect,
să producă o analiză genetic-cauzală (opusă analizei operaţionale, cultivată de
economiştii contemporani).
Analiza cauzală are ca o primă şi foarte importantă consecinţă introducerea
timpului în economie ca o variabilă şi nu ca o constantă. Acţiunea umană are loc
în timp, iar timpul devine rar şi capătă valenţele unui factor de producţie.
Deosebit de importantă este şi precizarea - noţiunea de timp capătă proprietăţile
sale temporale cunoscute numai dacă presupunem că timpul se scurge într-o
singură direcţie sau, ceea ce este acelaşi lucru, dacă afirmăm că procesele
economice sunt ireversibile.
Într-o concluzie mai largă, individualismul metodologic asociază două lucruri
importante:
o primul, oamenii acţionează, adică sunt dotaţi cu voinţă şi judecată
proprie, de aici rezultă eterogenitatea masei umane şi diversitatea
planurilor acesteia;
o al doilea, oamenii învaţă, adică pot să-şi corecteze planurile greşite, iar
teoria economică trebuie să ţină cont de dinamismul structurii pe care o
studiază
 Calculul economic în socialism
(Ludwig von Mises)

Exista doua tipuri de calcul in orice activitate economică:

1. Calculul contabil (a posteriori), după ce acţiunea a avut loc.

Are rolul de a evalua rezultatele unei activităţi (contabilitate)

2. Calculul economic (a priori), înainte ca acţiunea să se

desfăşoare. Are rolul de a fundamenta decizia economică a
antreprenorului (apelează la estimări deoarece există un anumit
grad de incertitudine)
 Calculul economic în socialism
(Ludwig von Mises)
Ludwig von Mises a fost primul care a arătat că în socialism este imposibil
calculul economic.
Atacul său pornea de la faptul că, pentru a-şi îndeplini obiectivele,
planificatorul trebuie să efectueze calcule economice. Or, acest lucru era
imposibil; în absența proprietății private, nu exista piaţă, iar preţurile nu se
puteau forma.
Statul socialist dorea să efectueze calcule, dar fără să aibă numerele pe care
să le introducă în aceste calcule! Concluzia lui era clară: calculul în
socialism este imposibil.
Acest raţionament a avut un efect devastator asupra economiştilor socialişti,
însă dezastrul teoriei lor nu a împiedicat, din păcate, triumful doctrinei lor.
Încercările de a respinge argumentele lui Ludwig von Mises nu au făcut
decât să confirme degringolada teoretică a socialismului (printre altele,
socialismul aplicat nu a semănat niciodată cu cel teoretic).
 Imposibilitatea calcului economic în socialsm

Calculul economic Cantitate

Apelează la două
tipuri de variabile Preţuri

Se formează
Ce cumpăra prin:
Trebuie
Trebuie
să ai:
să ai: Ce vinde Jocul dintre
cerere şi ofertă

PROPRIETATE PRIVATĂ
Imposibilitatea calcului economic în socialism

In socialism Planificatorul central

Calculul
economic e făcut
Pe baza:
de:

Problemă
Este posibilă centralizarea Informaţiilor
tuturor informaţiilor? centralizate
 Teoria ciclului de afaceri
Teoria ciclului de afaceri constituie una dintre cele mai
viguroase contribuţii austriece la ştiinţa economică.
La origine, ea reprezintă împletirea teoriei austriece a
capitalului cu teoria monetară a economistului suedez
Knut Wicksell.
Iniţiatorul teoriei despre ciclul de afaceri este Ludwig von
Mises.
The Theory of Money and Credit (Teoria banilor şi a
creditului) a apărut în 1912.
Ulterior, von Mises şi Hayek au perfecţionat şi nuanţat
această teorie.
Teoria ciclului de afaceri
Potrivit teoriei austriece a ciclului de afaceri, la baza expansiunii din
faza iniţială a ciclului se află o creştere a volumului de credite din
economie.
Aceasta se manifestă în general printr-o creştere a preţurilor şi o
scădere a ratei dobânzii sub nivelul care ar predomina în absenţa
fluctuaţiei monetare.
Extinderea creditului poate fi provocată atât de intervenţia Bancii
Centrale, cât şi de sistemul de rezerve fracţionare. Oricare îi este
cauza, extinderea creditului determină o îmbunătăţire iniţială a
condiţiilor de afaceri.
Investitorii se găsesc în posesia unor sume mai mari de bani pe care
să le plaseze în diverse active necesare în procesul investiţional.
Acelaşi lucru poate fi exprimat prin faptul evident că o rată a
dobânzii mai mică sporeşte profitabilitatea investiţiilor pe asamblu.
 Teoria ciclului de afaceri
 Dat fiind faptul că creditul suplimentar ajunge întâi la producători/
investitori, aceştia pot să liciteze mai mult pentru activele de care au
nevoie în procesul de producţie.
 Primul efect vizibil va fi deci o creştere relativă a
preţurilor tuturor materialelor cerute în producţie
(noţiunea de creştere relativă a preţurilor se referă la
preţurile bunurilor de producţie în termeni de bunuri de
consum).
Pe măsură ce preţurile bunurilor de producţie vor creşte
din ce în ce mai mult, rentabilitatea investiţiilor va tinde
să scadă.
Dacă extinderea creditului nu se accelerează, creşterea
preţurilor la bunurile de producţie va prinde din urmă
preţurile bunurilor de consum, determinând scăderea
drastică a profitabilităţii.
 Teoria ciclului de afaceri
 Criza se declanşează atunci când, la preţurile existente, producătorii nu
pot să-şi vândă mărfurile. Pentru a le vinde ei trebuie să scadă preţurile,
însă cu preţul unor pierderi mari. Dacă în acest moment oferta de
monedă se măreşte din nou, producătorii primesc un răgaz, dar finalul
este inevitabil.
 Raportul dintre preţurile bunurilor de producţie şi preţul bunurilor de
consum trebuie să se ajusteze în aşa fel încât profitabilitatea generală să
ajungă la nivelul iniţial, determinat de rata naturală a dobânzii.
 Teoria austriacă a ciclului de afaceri a dominat mediul universitar, dar ea a
fost „eliminată” de competiţia cu teoria keynesistă. Lipsa de rezistenţă a
fost dată de faptul că teoria austriacă nu propune un remediu la criză;
cel mai bun „tratament” al crizei, spun austriecii, este prevenirea ei.
 În concluzie, teoria liberală a austriecilor era în completă contradicţie
cu etatismul, cu socialismul şi cu interveţionismul la modă în epocă.
„Mises a elaborat şi o foarte necesară critică a metodei matematice şi statistice
la modă în economie, un sistem derivat din opera neo-clasicului elveţian Leon
Walras, o metodologie care a eliminat, practic, limba curentă şi logica verbală
din teoria economică. Continuând tradiţia explicit anti-matematică a
economiştilor clasici şi austrieci (dintre care mulţi posedau o pregătire
matematică temeinică), Mises a evidenţiat faptul că ecuaţiile matematice sunt
folositoare numai pentru descrierea ţinutului imaginar, static şi din afara
timpului al „echilibrului general”.
„Mises a arătat că însăşi utilizarea matematicii în economie este parte din
eroarea pozitivistă care îi tratează pe oameni asemenea pietrelor, crezând în
consecinţă că, precum în fizică, acţiunile umane ar putea fi cumva reprezentate
cu precizia matematică ce descrie traiectoria unui proiectil în zbor. Mai mult,
deoarece actorii individuali nu pot vedea şi estima decât în termeni de diferenţe
substanţiale, utilizarea calculului diferenţial, cu presupoziţiile sale despre
modificările cantitative infinit mici, este vădit inadecvată studiului acţiunii
umane.”

Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor 

 LUDWIG von MISES DESPRE CAPITALISM
- Capitalismul și dușmanii săi -

 Într-o economie concurenţială „puterea capitalistă” provine din faptul că

ei satisfac cererile clienţilor lor. Această putere dispare atunci când
capitaliştii încetează să se supună cererilor clienţilor.
 Capitalismul este sistemul economic care a permis unor mase mari de
oameni să iasă din condiţia mizerabilă în care traiau şi să depăşească
sistemul castelor fondat pe privilegii.
 Deciziile economice cele mai bune sunt luate de oamenii direct implicaţi,
care îşi fundamentează calculul pe preţurile pieţei.
 Libertatea alegerii implică faptul că oamenii se pot înşela, dar este
condiţia progresului, pentru că nici o persoană nu este capabilă să
determine dinainte succesul sau eşecul unei acţiuni.
 LUDWIG von MISES DESPRE CAPITALISM
- Capitalismul și dușmanii săi -

 Statul este intervenţionist atunci când el nu se limitează să

asigure securitatea cetăţenilor şi pretinde substituirea puterii sale
suveranităţii consumatorului.

 Nici o libertate nu poate fi păstrată fără libertate economică.

Intervenţionismul, prin dezechilibrele pe care le provoacă,
antrenează noi intervenţii care se înscriu într-un cerc vicios
compromiţând echilibrul societăţii.

 Dacă este adevărat că de pe urma inflaţiei profită anumite

grupuri, este tot atât de adevărat că statul este cel care o
provoacă, creând monedă pentru a-şi procura resursele şi pentru
a lupta împotriva şomajului.
 LUDWIG von MISES DESPRE CAPITALISM
- Capitalismul și dușmanii săi -

Numai libertatea asupra pieţei muncii poate asigura deplina ocupare.


Inflaţia, recomandată de Keynes, încetează să acţioneze asupra
şomajului atunci când sindicatele observă creşterile preţurilor.
 
Diferenţele în nivelul de viaţă provin din capitalul investit. Cel mai bun

mijloc de a-l îmbunătăţi, pentru o ţară săracă, este atragerea de capital
străin şi nu descurajarea investiţiilor spoliind investitorii naţionali sau
străini.

Catastrofele politice ale secolului al XX-lea rezultă din infiltrarea ideilor


intervenţioniste în funcţionarea democraţiilor, puterea devenind un
mijloc al grupurilor de interese.
 
 
Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor 

„[...]prin intermediul studenţilor şi colegilor săi, Mises a

jucat un rol de seamă după război în întoarcerea Europei
occidentale de pe drumul colectivismului către o economie
de piaţă – fie şi numai parţial liberă. Aşa s-a întâmplat în
Germania Federală, datorită impactului intelectual
considerabil al lui Wilhelm Röpke, studentul lui Mises din
zilele vieneze. În Italia, preşedintele Luigi Einaudi, vechi
coleg al lui Mises în ale economiei libere de piaţă, a jucat
un rol-cheie în propulsarea ţării dincolo de socialismul
înflorit de-a binelea după război. Iar adeptul doctrinei lui
Mises, Jacques Rueff, a fost principalul consilier economic
al generalului Charles de Gaulle în bătălia curajoasă şi
purtată fără nici un ajutor din afară pentru o revenire la
etalonul-aur.”
Diseminarea ideilor ȘCOLII AUSTRIECE

1) REVISTE:

Quarterly Journal of Austrian Economics

(1998, Mises Institute);

Review of Austrian Economics (1987,

editată de M. Rothbard, Hans-Herman
Hoppe, Walter Block, Joseph Salerno);

Journal of Libertarian Studies (Jeffrey

Herbener, Mark Thorton)
Diseminarea ideilor ȘCOLII AUSTRIECE
2) Institute: Mises
Institute,
Rothbard I., Cato
Institute
3) Colocvii: Mont Pelerin
Society

4) Școli de vară

5) Biblioteca virtuală
 Cei mai cunoscuți „austrieci”
 Dominick T. Armentano  Jörg Guido Hülsmann
 William Barnett II  N. Stephan Kinsella
 Walter Block  Robert P. Murphy
 Peter J. Boettke  George Reisman
 Gene Callahan  Morgan O. Reynolds
 Jesús Huerta de Soto  Murray Rothbard
 Thomas J. DiLorenzo  Joseph Salerno
 Roger Garrison  Pascal Salin
 F.A. Hayek  Alex Tabarrok
 Jeffrey M. Herbener  Mark Thornton
 Robert Higgs  Leland B. Yeager
 Hans-Hermann Hoppe