Magnetorecepție Matei Basuc

•Magnetorecepția este perceperea senzorială a câmpurilor magnetice de către organismele vii cu

ajutorul magnetoreceptorilor, care sunt niște organe care detectează câmpuri magnetice, în special câmpul
magnetic al Pământului. Magnetorecepția se găsește la multe bacterii și animale, incluzând insectele, peștii,
amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele, dar natura organelor magnetoreceptoare rămâne evazivă. Mai
multe specii posedă în creier niște particule mici de magnetit (un material magnetic), care transformă câmpul
magnetic în impulsuri nervoase. Fotoreceptorii animalului sunt de asemenea implicați, și există dovezi pentru
a sprijini acest lucru la diverse specii de vertebrate și nevertebrate. O teorie susține că schimbările rezonanței
spinului de electroni provocate de câmpul magnetic al pământului determină impulsuri
nervoase. Criptocromii (proteinele sensibile la lumină) din retină pot fi, de asemenea, cauza formării bazei
busolei magnetice interne a anumitor animale. Unii pești, rechini și pisicile de mare, își pot folosi
electroreceptorii ca magnetoreceptori. Acest lucru este realizabil datorită faptului că animalele acvatice
acționează drept conductori care se mișcă prin câmpul magnetic, generând astfel curenți electrici foarte slabi.
Apa de mare acționează ca un conductor care completează circuitul și permite depistarea de către organele de
simț ale animalului. Un asemenea simț magnetic este exploatat de către animale în navigarea prin mediul
marin. Existența magnetorecepției la om este controversată.
Porumbelul
domestic (Columba livia
domestica) poate reveni la
cuibul său folosind
capacitatea sa de a simți
câmpul magnetic al
Pământului și a altor repere
pentru a se orienta.