TRAFICUL DE FIINȚE UMANE ÎN

SCOPUL EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ

CUPRINS:
 INTRODUCERE
 REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE
 CRIMINALIZAREA TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE ÎN SCOPUL
EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ ȘI ALTOR INFRACȚIUNI CONEXE
 METODE PRO ACTIVE DE INVESTIGARE, INSTRUMENTAREA
CAZURILOR
 ASISTENȚA VICTIMELOR EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ

2
1. REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE.
1.1. Reglementări internaționale:

 Pe lângă Protocolul de la Palermo, Convenția de la Varșovia, CtEDO

art.4 și

 Convenţia privind munca forțată sau obligatorie, adoptată la Geneva

la 28 iunie 1930.
Ratificată de RM prin Legea nr.610-XIV din 01.10.1999.
 Convenţia privind abolirea muncii forţate, nr.105, adoptată la
25.06.2957 la New York, în vigoare pentru Republica Moldova de la
10.03.1994.

3
Definiția muncii forțate în Convenția privind munca forțată sau obligatorie
și elementele ei.
Articolul 2 din Convenție:
„Munca forţată sau munca obligatorie” înseamnă orice muncă sau serviciu,
impusă unei persoane anumite sub ameninţarea cu o pedeapsă oarecare, pentru
îndeplinirea cărei persoana respectivă nu şi-a propus serviciile sale benevol.
Astfel, definiţia muncii forţate dată de OIM cuprinde două elemente de bază:
munca trebuie îndeplinită sub 1) ameninţarea unei pedepse şi
munca trebuie îndeplinită 2) nu benevol, adică lipsind consimţământul
lucrătorului.
1.2. Reglementări naționale:
 Constituția Republicii Moldova ( art.43 – Dreptul la muncă și la
protecția muncii, art. 44 – Interzicerea muncii forțate )

 Legea nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind prevenirea și combaterea

traficului de ființe umane.

 Legea nr. 186-XVI din 10.07.2008 securității și sănătății în muncă.

 Legea nr.22 din 23.02.2018 cu privire la exercitarea unor activități

necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

 Legea nr. 140 din 10.05.2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

 Codul Muncii, Codul penal, Codul Contravențional ( art.55, art.551,

art.553, art.561, art.57, art.57, art. 58, art.409 )

5
Constituția Republicii Moldova
Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii.
(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare
de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii,
regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul
săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.
Articolul 44 Interzicerea muncii forțate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu
satisfac serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de
libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din
obligaţiile civile normale, stabilite de lege.
Codul Muncii Republicii Moldova
Articolul 7 Interzicerea muncii forțate (obligatorii )
(1) Munca forţată (obligatorie) este interzisă.
(2) Prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub
ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia.
(4) La munca forţată (obligatorie) se atribuie:
a) încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia;
b) cerinţa angajatorului faţă de salariat de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în lipsa unor
sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute
poate pune în pericol viaţa sau sănătatea salariatului.
(5) Nu se consideră muncă forţată (obligatorie):
a) serviciul militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu
îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate prestată în condiţii normale în perioada de detenţie sau de
liberare condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac
parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
2. Criminalizarea traficului de ființe umane în scopul exploatării prin muncă și altor
infracțiuni conexe.
Codul penal al Republicii Moldova.
Articolul 165 Traficul de ființe umane.
Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau
fără consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al
exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor,
indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori
ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate
ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al
folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvîrşită prin:
Articolul 168 Munca forțată.
(1) Obţinerea muncii de la o persoană împotriva voinţei ei, prin constrîngere sau
înşelăciune, dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau
ale traficului de copii,
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
b) asupra unui copil cu capacitate de muncă sau a unei femei gravide;
Articolul 167. Sclavia și condițiile similare sclaviei.
Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită
stăpînire asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii,
constrîngerii, violenţei sau ameninţării cu violenţă, să se angajeze sau să rămînă în
raport de concubinaj sau căsătorie.

Articolul 206 Traficul de copii

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi
darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane
care deţine controlul asupra copilului, în scopul:
b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;
3. METODE PROACTIVE DE INVESTIGARE. INSTRUMENTAREA CAZURILOR.
3.1. Identificarea victimelor TFU în scopul exploatării prin muncă.
Potrivit art.2 al Legii nr. 241-XVI cu privire la prevenirea și combaterea traficului de
ființe umane din 20.10.2005, identificare a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe
umane – proces de stabilire şi verificare a identităţii prezumatelor victime ale traficului de
fiinţe umane.
Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane reprezintă un complex de acţiuni, în
procesul cărora specialistul, în baza datelor obţinute de la prezumata victimă ori de la
persoane fizice sau juridice, ce deţin informaţii despre acţiuni ilicite comise în raport cu
victima dată, efectuează analiza datelor obţinute, compară indicii infracţiunii comise cu
elementele definiţiei trafic de fiinţe umane şi trage concluzia că persoana respectivă este
victimă a traficului de fiinţe umane.
Rezultatele ce urmează de atins în urma identificării victimelor TFU:
1. Protecţia şi asistenţa victimelor;
2. Pedepsirea infractorilor;
3. Prevenirea traficului de fiinţe umane.
 Participanţii la identificarea victimelor traficului
- Organele de poliție:
a. Structuri specializate în combaterea traficului de ființe umane (CCTP);
b. Inspectoratul general al poliției de frontieră;
c. Organele de poliție cu competențe pe întreg teritoriul RM;
d. Organele de poliție cu competențe teritoriale.
- Procuratura:
a. Secția și Biroul specializat din cadrul PG și PCCOCS;
b. Biroul specializat din cadrul Of. Principal al Procuraturii mun.Chișinău;
c. Procuraturile teritoriale.
- Societatea civilă;
- Organizațiile non guvernamentale;
- Angajați ai misiunilor diplomatice;
- Reprezentanți ai organelor de drept din alte țări,
- medici, lucrători sociali, inspectorii muncii.
Sistemul de indici (semne) pentru identificarea victimelor traficului

Toate semnele după care poate fi identificată victima traficului de

fiinţe umane pot fi divizate convenţional în două grupe:

1) semne directe pentru identificarea victimelor traficului, care

corespund (confirmă) unor anumite elemente ale definiţiei trafic de
fiinţe umane;
2) semne indirecte pentru identificarea victimelor traficului, bazate
pe datele practicii şi ale cercetărilor sociologice asupra cazurilor reale
de trafic de fiinţe umane (profilul social şi psihologic al victimei,
raportat la media statistică, metoda de organizare a ieşirii peste
hotare, circumstanţele şi mediul, în care se afla victima prezumată
etc.).

(Ghidul elaborat de Consiliul Europei privind identificarea victimelor TFU – 2013;

GHID cu privire la identificarea victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane,
aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei nr. 33 din 20.02.2012 )
Semnele directe de identificare a victimelor traficului de
fiinţe umane
1. Acţiunea:
a. recrutarea, b. transportarea, c. transferul, d. adăpostirea, e. primirea victimei

2. Mijloace de influenţare:
a. Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice;
b. Aplicarea violenţei fizice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei;
c. Răpirea; d. Confiscarea documentelor;
e. Ţinerea persoanei în stare de servitute în scopul achitării unei datorii prestabilite nejustificat;
f. Aflarea persoanei ca ostatic pentru achitarea unei datorii;
g. Aplicarea violenţei psihice, nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei;
h. Înşelăciunea; i. Abuzul de situaţie de vulnerabilitate;
j. Abuzul de putere;
k. Darea sau primirea de plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane, care deţine controlul asupra
altei persoane, tortura etc.

3. Scopul urmărit:
b. Exploatarea prin muncă sau servicii forţate;
c. Sclavie sau în condiţii similare sclaviei;
 Semnele indirecte de identificare a victimelor
traficului de fiinţe umane
 Profilul social al victimei TFU, raportat la media statistică;
 Profilul psihologic al victimei TFU;
 Modul de organizare a trecerii peste hotare a prezumatei victimei;
 Împrejurările şi mediul în care se afla prezumata victimă;
 Statutul juridic al prezumatei victime în ţara de destinaţie sau tranzit;
 Experienţa violenţei trăite, la care a fost supusă victima prezumată a TFU;
 Vă mulțumim
pentru atenția acordată!