ANTONIO VIVALDI

1678- 1741

Portret de
François Morellon
La Cave (1723)

Antonio Lucio Vivaldi este cel mai de seamă

reprezentant al barocului muzical veneţian.
S-a născut la Veneţia la 4 martie 1678
Spirit aventuros,
auz excepțional, În timpul vieții,
virtuoz curajos și compozitorul
improvizând cu Antonio Vivaldi
dezinvoltură, unul tipărește 40 de
dintre primii dirijori culegeri de sonate
din istoria muzicii, și concerte, dintre
Vivaldi și-a care 13
consacrat întreaga numerotate:
sa viață artei
sonore.

Gravură din epocă

Opus 1: 12 sonate de cameră pentru bas
continuu (Veneția - 1705; Amsterdam-1713;
Paris-1715)
Opus 2:
2 12 sonate de cameră pentru vioară și
bas continuu (Venetia-1709; Amsterdam-
1710; Londra-1720)
Opus3: L'Estro armonico, 12 concerte pentru
una, două, trei si patru viori (Amsterdam-
1711)
1711
Opus4: La Stravaganza, 12 concerte pentru
vioară (Amsterdam-1712-1713)

Opus 5: Patru sonate pentru vioară și bas

continuu și două sonate pentru două viori și
bas continuu (Amsterdam-1711).
.
.
 Acestor lucrări editate în secolul al XVIII -lea, li
se adaugă toate edițiile realizate după
manuscrisele regăsite și care mai conțin 90 de
opere scrise de mâna autorului la care, după
obiceiul timpului, a participat parțial, 2 oratorii,
peste 100 de cantate, aproape 40 de lucrări
sacre, arii serenade, etc. După o ultimă
inventariere în anul 1977, realizată de danezul
Peter  Ryom, erau cunoscute 768 lucrări sau
fragmente autentice.

Antonio Vivaldi a scris şi un număr de 90 de

opere, precum:
Ottone in villa (1713)
Orlando finto pazzo (1714)
Nerone fatto Cesare (1715)
L'incoronazione di Dario (1716)
Montezuma (1733)
Feraspe (1739)
Muzică sacră, vocală şi corală (mise, psalmi,
antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii,
cantate, serenade)

Numărul lucrărilor vivaldiene este impresionant

de mare, dar dintre toate genurile se impune
Concertul instrumental, pentru care
compozitorul a avut o predilecție și în care el este
considerat un adevarat "deschizător de
drumuri" .
Cocertele sale se remarcă prin echilibrul
formei, vivacitatea ritmului în părțile sale
rapide, lirism, nostalgie, dar, în special
prin varietatea și eleganța temelor
concepute.
Antonio Vivaldi este un prim compozitor care
se preocupă de culoarea, timbrul sau
specificitatea melodică a fiecărui instrument
și de dispunerea lor atât în desfășurarea
lucrării, cât și în spațiu, în momentul
interpretării. Pornind și de la unele subiecte
literare: Sticletele, Furtună pe mare,
Plăcerea, Noaptea, Vânătoarea sau
Anotimpurile, Vivaldi încearcă să descrie
cu mijloace sonore gen melodie, ritm,
armonie, polifonie, orchestrație, dinamica
<<programul>> înscris în titlul sau subiectul
literar, realizând o muzică descriptivă.
Antonio Vivaldi, Cantata In Lode de Monseñor
da Bagni Obispo de Mantova, c.27 r
Antonio Vivaldi a exercitat prin creaţia sa instrumentală
o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii
concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii
săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven.
Cuceririle vivaldiene în
domeniul creaţiei
instrumentale nu au avut
un impact doar asupra
genurilor cărora acestea li
se adresau în mod direct
(respectiv concertelor sau
sonatelor) ci și asupra
muzicii baroce în
ansamblul ei, încât pe
bună dreptate se poate
vorbi despre un anume
spirit concertant vivaldian
care a revoluţionat şi a
animat întreaga creativitate
muzicală barocă veneţiană
şi europeană.
 oboiul

Considerant extravagant pentru acea vreme, Antonio a fost

violonist, improvizator și unul dintre primii dirijori.
El este cel care a
îndrăznit să aducă:
aducă mandolina

fagotul

flautul
vioară
 violoncelul

orga
în orchestra simfonică și a utilizat pentru prima dată coruri de
instrumente cu efecte de ecou.
Începând din anul 1703, Antonio
Vivaldi s-a consacrat compoziției și
pedagogiei. Mai întii devine maestru
de muzică la ,,l'Ospitale della Pieta”,
unul dintre internatele construite de
stat ce adăposteau și educau copiii
părăsiți, care erau găsiți pe sub
poduri sau pe treptele bisericilor
Veneției. Acești copii, în majoritatea
fete, erau pregătiți să deprindă
anumite profesii pentru a putea să se
integreze în viața socială.
Indeletnicirea principală pe care o
practicau copiii de la ,,l'Ospitalle
della Pieta” era muzica, socotind
după cele două concerte
săptămânale care se dădeau în
aceste orfelinate, după spectacolele
de operă și după calitatea artistică a
activității lor.
 Vivaldi trebuia să scrie lunar câte două
lucrări noi, în afara celor compuse
curent, pentru nevoile predării. Așa se
explică numărul imens de lucrări
compuse de Vivaldi: peste 550
de concerte grosso și instrumentale
(cunoscute) care au fost răspândite prin
manuscrise sau prin tipărire, devenind
modele pentru toți compozitorii epocii.

În pofida gloriei sale, Antonio Vivaldi se

stinge la Viena, în anul 1741, sărac și
neștiut. Ulterior, uitarea acoperă creația
acestui merituos muzician. Abia în
secolul nostru, începând din 1913,
cercetătorul Marc Pincherle a reușit să
scoată la lumină lucrările sale
instrumentale, reașezându-l în galeria
celor mai mari compozitori ai barocului
italian.
 Bibliografie

ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Vivaldi

www.livecity.co.il/22281/repertoire_hebrew

www.robertsons-videos.co.uk/page1.html

www.idyllium.it/anteprime_vivaldi.htm

www.invocanto.de/_bilder/plakat_vivaldi.jpg

www.freewebs.com/lord_serenius/antoniovivaldi.htm
 DOCUMENTARE
ȘI
REALIZARE,

PROF. MACSUT CAMELIA

G.Ș.TRAIAN DEMETRESCU
CRAIOVA