GRECIA Elev: Cîrstea Andreea-Ionela

Clasa:a XI-a D
Grecia (în greacă Ελλάδα, transliterat: Elláda, pronunție în greacă: [eˈlaða]), oficial, Republica Elenă (în greacă
Ελληνική Δημοκρατία) și cunoscută încă din antichitate și sub denumirea de Elada, este o țară din Europa de Sud.

Grecia se află amplasată strategic la intersecția între Europa, Asia de Vest și Africa, și se învecinează la nord-vest cu
Albania, la nord cu Macedonia de Nord și cu Bulgaria, și la nord-est cu Turcia. Țara este formată din nouă regiuni
istorico-geografice: Macedonia, Grecia Centrală, Pelopones, Tesalia, Epir, Insulele din Marea Egee(inclusiv
Dodecanezele și Cicladele), Tracia de Vest, Creta și Insulele din Marea Ionică. Marea Egee se află la est de partea
continentală, Marea Ionică se află la vest, iar Marea Mediterană la sud. Grecia are cea mai lungă coastă din bazinul
Mediteranei și a 11-a ca lungime din lume, cu 13.676 km lungime, deținând și un mare număr de insule (aproximativ
1.400, dintre care 227 sunt locuite). Optzeci la sută din teritoriul grec este format din munți, dintre care cel mai înalt
este Muntele Olimp cu 2.917 m.

Grecia este o țară democratică și dezvoltată, cu o economie de venit mare avansată, un nivel de trai ridicat și un Indice
al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Grecia este membru fondator al Organizației Națiunilor Unite, și membru al Uniunii
Europene de la aderarea la o structură precursoare a acesteia în 1981 (precum și membră a zonei euro din 2001), și este
și membră a mai multor instituții internaționale, inclusiv Consiliul Europei, NATO,[a] OECD, OSCE și OMC.
Economia Greciei este cea mai mare din Balcani, în care țara este un important investitor regional.

Drapelul Greciei
Stema Greciei
Etimologia și Istoria:
Numele poporului și al țării diferă față de cele utilizate în alte limbi, locuri sau culturi. Deși grecii își denumesc țara Hellas sau Ellada (în
greacă Ελλάς sau Ελλάδα) și numele oficial este Republica Elenă, în română ea este denumită Grecia, termen latin utilizat de către romani (în
scrierea Graecia), ceea ce înseamnă literal „țara grecilor”, și care derivă el însuși de la numele grecesc Γραικός (transliterat Graikos). Și în
română se utilizează uneori și termenul de Elada.

Cea mai veche urmă de prezență umană în Balcani, datând de circa 270.000 de ani, se găsește în peștera Petralona, din
provincia grecească actuală Macedonia.[23] Așezările neolitice din Grecia, datând din mileniul al VII-lea î.Hr.,[23] sunt
printre cele mai vechi din Europa, țara aflându-se pe ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară din Orientul Apropiat în
Europa.[24]

Grecia este leagănul primelor civilizații europene avansate și locul unde s-a născut civilizația occidentală,[25][26][27][28]
[29] începând cu civilizația cicladică din insulele din Marea Egee pe la 3200 î.Hr.,[30] civilizația minoică din Creta (2700–
1500 î.Hr.),[29][31] și apoi civilizația miceniană pe continent (1900–1100 î.Hr.).[31] Aceste civilizații cunoșteau scrisul,
forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită Linear A, iar cea a micenienilor, Linear B, o veche formă
a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma
lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumită Colapsul din Epoca Bronzului(en).[32] Aceasta a adus o perioadă
denumită Epoca Întunecată, din care lipsesc mărturiile scrise.

Poarta Leilor, Micene.

 Religia:
Orașele:
Constituția Greciei recunoaște creștinismul ortodox drept religie
Aproape două treimi din greci trăiesc
„predominantă” în țară, garantând însă libertatea religioasă pentru
în zone urbane. Cele mai mari și mai
toată lumea. Guvernul grec nu ține statistici privind grupurile
influente centre metropolitane ale
religioase și la recensăminte nu se înregistrează afilierea religioasă.
Greciei sunt Atena și Salonic, cu
Conform
populații metropolitane de circa 4
Departamentului de Stat american, circa 97% din cetățenii greci se
milioane și respectiv un milion de
identifică drept creștini ortodocși.
locuitori. Alte orașe cu populație
Într-un sondaj Eurobarometru efectuat în 2010 de Eurostat, 79% din
urbană de peste 100.000 de locuitori
cetățenii greci au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”.
sunt Patras, Heraklion, Larissa, Volos,
Conform altor surse, 15,8% din greci se autodescriu drept „foarte
Rhodos, Ioannina, Chania și Chalcis.
religioși”, cel mai ridicat procent din toate țările europene. Acest
sondaj a găsit și că doar 3,5% nu au mers niciodată la biserică, față
Tabelul de mai jos conține o listă cu
de 4,9% în Polonia și 59,1% în Cehia.
cele mai mari orașe din Grecia după
Estimări ale minorității musulmane(en), aflată mai ales în Tracia, se
populația din zona lor urbană
înscriu între 98.000 și 140.000, (circa 1%) în timp ce comunitatea
contiguă; care nu sunt nici formate din
de imigranți musulmani numără între 200.000 și 300.000. Imigranții
numeroase comune, evident în
albanezi în Grecia sunt de regulă asociați religiei musulmane, deși
cazurile Atenei și Salonicului, sau
majoritatea sunt nereligioși. După Războiul Greco Turc din 1919–
conținute într-o comună mai mare, caz
1922 și în urma tratatului de la Lausanne din 1923, Grecia și Turcia
evident la majoritatea orașelor mai
au convenit asupra unui transfer de populație pe baza identității
mici din țară. Cifrele provin din
religioase și culturale. Circa 500.000 de musulmani din Grecia,
rezultatele preliminare ale
predominant turci, dar și musulmani de alte etnii, au părăsit țara în
recensământului din mai 2011.
schimbul sosirii a circa 1.500.000 de greci din Asia Mică.
 Cultura Greciei:
Cultura Greciei a evoluat în câteva mii de ani, începând cu Grecia miceniană și continuând cel mai notabil cu Grecia Clasică,
de-a lungul influenței Imperiului Roman cu continuarea sa în Răsărit de către Imperiul Bizantin. Alte culturi și popoare, cum
ar fi statele latin și franc, Imperiul Otoman, Republica Venețiană, Republica Genoveză și chiar Imperiul Britanic și-au lăsat
amprenta asupra culturii grecești moderne, deși istoricii creditează Războiul Grec de Independență ca principal moment de
revitalizare a Greciei și dată de naștere a unei entități culturale modern.
Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari perioade: antică, bizantină și modernă.
La începutul literaturii grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: Iliada și Odiseea. Deși există diferite datări
istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare
occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica
filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar.
Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-au păstrat doar nu număr restrâns de piese ce provin de la trei
autori: Eschil, Sofocle și Euripide. Piesele ce au rămas de la Aristofan sunt și ele o valoroasă comoară comică, în timp ce
Herodot și Tucidide sunt doi dintre cei mai influenți istorici ai vremii.
Literatura bizantină a fost scrisă în dialectele atic, medieval și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții
intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin.
Literatura greacă modernă este scrisă în greaca modernă și își trage originile din operele bizantine ale secolului al XI-lea.
Poezia renascentistă cretană Erotokritos(en) este fără îndoială capodopera acestei perioade în literatura greacă. Este o baladă
cavelerească în versuri scrisă pe la 1600 de Vitsentzos Kornaros (1553–1613). Ulterior, în perioada iluminismului grecesc
(Modern Greek Enlightenment(d)), scriitori ca Adamantios Korais și Rigas Feraios au pregătit Războiului de Independență
(1821–1830).
Principalele figuri literare ale Greciei moderne sunt Dionysios Solomos(en), Andreas Kalvos, Angelos Sikelianos, Emmanuel Rhoides(en),
Kostis Palamas(en), Penelope Delta(en), Yannis Ritsos(en), Alexandros Papadiamantis, Nikos Kazantzakis, Andreas Embeirikos(en), Kostas
Karyotakis, Gregorios Xenopoulos(en), Constantin Cavafy și Demetrius Vikelas. Doi autori greci au primit Premiul Nobel pentru Literatură:
George Seferis în 1963 și Odysseas Elytis în 1979.
Filosofia:
Tradițiile filosofice occidentale au început în Grecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n.
Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată că au fost înainte de Statuia lui Socrate
Socrate, ale cărui contribuții marchează un punct de cotitură în gândirea occidentală. din fața Academiei
Atenei
Presocraticii proveneau din coloniile estice și vestice grecești, și s-au păstrat doar
fragmente din operele lor originale, în unele cazuri doar câte o singură propoziție.
Odată cu Socrate a început o nouă perioadă filosofică. Ca și sofiștii, el respingea
întru totul speculațiile fizice pe care le lansau predecesorii săi, și a pornit de la
gândurile și părerile oamenilor. Aspecte din filosofia lui Socrate au fost unificate de
Platon, care le-a combinat cu numeroase principii stabilite de filosofi mai vechi,
dezvoltând acest sistem complet.
Aristotel din Stagira, cel mai important discipol al lui Platon, împarte cu dascălul
său titlul de cel mai mare filosof al antichității. Dar în timp ce Platon încercase să
elucideze și să explice lucruri din punctul de vedere suprasenzorial al formei, elevul
său a preferat să înceapă de la faptele provenite din experiență. Cu excepția acestor
trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în Bustul lui Platon. „Cea mai
antichitate stoicismul, epicurianismul, scepticismul și neoplatonismul. sigură caracterizare a tradiției
Filosofia bizantină se referă la ideile filosofice distinctive ale înțelepților din filosofice europene este că ea
Imperiul Bizantin, mai ales între secolele al VIII-lea și al XV-lea. Ea se constă dintr-un șir de note de
caracterizează printr-o perspetivă creștină, dar una care poate extrage idei direct din subsol pe lângă Platon.”
textele grecești ale lui Platon, Aristotel și din ale neoplatoniștilor. (Alfred North Whitehead,
Process and Reality, 1929).
În perioada modernă, diafotismos(en) (în greacă Διαφωτισμός, „iluminarea”) a fost
expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți
notabili au fost Adamantios Korais, Rigas Feraios și Theophilos Kairis.
Mitologia
Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice (Odiseea și
Iliada), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit Zeus, zeul
popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol suprem din
cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii. dodekatheon.
Principalii zei ai grecilor antici erau Dodekatheon (cei doisprezece zei), care trăiau, conform
legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia era Zeus, regele zeilor, căsătorit cu
Hera, care îi era și soră. Ceilalți zei greci erau Demetra, Hades, Ares, Poseidon, Atena, Dionis,
Apollo, Artemis, Afrodita, Hefaistos și Hermes. În afara acestora, grecii mai aveau și alte credințe
mistice, cum ar fi cele în nimfe, și în alte ființe magice.
Sărbători publice
Conform legislației grecești, fiecare duminică a anului este o sărbătoare publică. În plus, există
patru sărbători publice oficiale obligatorii: 25 martie (Ziua Independenței), a doua zi de Paște, 15
august (Adormirea Maicii Domnului) și 25 decembrie (Crăciunul). Alte două zile, 1 mai (Ziua
Muncii) și 28 octombrie (Ziua Ohi), sunt reglementate prin lege ca sărbători opționale, dar de
regulă angajații primesc liber. În Grecia mai există însă și alte sărbători declarate de Ministerul
Muncii ca fiind obligatorii sau opționale. Lista lor se schimbă rar și nu s-a modificat în ultimele
Procesiune a
decenii, ea ducând numărul sărbătorilor legale din fiecare an la unsprezece.
epitafului, în
Pe lângă sărbătorile naționale, există unele sărbători de nivel local, comunitar sau de grup
Sâmbăta Mare
profesional. De exemplu, multe comune au un sfânt protector, ziua sărbătoririi sale fiind
onomastica comunei.
Între festivalurile importante se numără Carnavalul de la Patras(en), Festivalul de la Atena(en) și
diferite sărbători locale ale vinului. Orașul Salonic găzduiește și el mai multe evenimente, dintre
care cel mai important este Festivalul Internațional de Film de la Salonic.