Eminescu-Luceafărul poeziei romanesti

Sursele de inspiratie ale lui Mihai Eminescu

• Mihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii romane, 'poetul nepereche' (Calinescu) creator al unei opere care strabate
timpul cu forta nealterata, traind intr-o perpetua actualitate. Intre inzestrarile de baza ale lui Eminescu, farmecul limbajului a fost
esential in rapida patrundere a operei lui spre sensibilitatea publica.

• Sursele de inspiratie principale ale poetului au stat la baza creearii unor opere unice care sunt comori literare romanesti.
Folclorul, a insemnat pentru Eminescu cel mai simplu si usor model de exprimare a gandului si a sentimentului inclusive prin
intermediul limbajului popular,totodata, folcorul reprezentand si traditiile impreuna cu valorile unui neam. Ex; de opera:”Ce te legeni
codrule”, “Revedere”. Basmul popular a fost sursa de inspiratie pentru a prelucra povestirea autorului Kenish “Fata in gradina de aur”,
opera pe care a diversificat-o si a supus astfel materialul folcloric unui process de abstractizare si spiritualizare. Cosmogonia este la fel
un element principal pentru inspiratia poetului in creeare celei mai complexe si cunoscute opera a lui adica a “Luceafarului”. La surse
de inspiratie folosite de poet in creeatiile sale sunt izvoare filozofice: conceptia despre geniu a lui Schopenhauer, elemente din filozofia
lui Kant si Hoegel, izvoare mitologice: mitologia greaca, indiana si crestina, izvoare biografice: propria sa experienta de viata.
Unul dintre putinele lucruri stiute despre Eminescu este si idolatrizarea lui fata de Shakespeare , care dupa cum au remarcat
specialistii, l-ar fi influentat pe poet in creeare unor teme, personaje, uneori chiar versuri. Mihai Eminescu are si creeatii in care l-a
remarcat pe William , de exemplu in poezia ”Cărţile“, compusă de Eminescu la doar 26 de ani, era scris „Shakespeare! Adesea te
gândesc cu jale/ Prieten blând al sufletului meu/.
 Temele romantice in operele eminesciene.
• Poezia lui Eminescu, de fapt întrega lui operă se încadrează în romantism, Eminescu fiind considerat ultimul mare romantic
european, încheind astfel, romantismul universal. Caracteristici ale romantismului prezente şi în opera lui Eminescu:
sensibilitate, fantezie, inspiraţia din folclor şi din trecutul istoric, construirea eroilor excepţionali, iar cel mai important
natura si iubirea, caracteristici definitorii ale poetului.
• Tema naturii si iubirii, reprezinta natura ca fiind starea de suflet a poetului, iar emotiile si trairile eului liric sunt reprezentate
prin actiunile si diversitatea elementelor naturii, emotiile fiind redate atat direct cat si indirect. Un exemplu solid de opera ar
fi “Sara pe deal”.
• Tema folclorului reprezinta informarea si dorinta poetului de a exprima elementele unei natiuni in oere, elemente precum ar
fi: miturile, traditiile, obiceiurile si figurile simbolice caracteristice fiecarui popor. Unele dintre aceste aspect nu sunt redate
doar in lirica, dar si in articolele scrise la ziarul “Timpul”.
• Tema timpului si spatiului: consta in doua valori importante: atractia infinitului si perceptia universului sub semnul
devenirii al miscarii, in urma acestor opere apar cosmogoniile ce reprezinta geneza si stingerea universului in viziunea
autorului, ex :”La steaua”.
 Motivele romantice în operele eminesciene
• Intreaga opera a lui Mihai Eminescu este impanzita de motive poeticefundamentale, sau chiar motive specifice, prezente
numai la Eminescu.
• Motivul lunii in creatia lui Eminescu; vapaia lunii il transpune intr-un alt nivel spiritual si ii dezvaluie tainele creatiei ca si
zadarnicia vietii. Conceptia despre luna a lui Eminescu, ca o putere care invie ganduri si intuneca suferinte isi are
rezonanta in conceptia vedica de Varuna, zeul cerului, care vegheaza gandurile omenesti, gandirea si imaginatia poetului
devenind ecouri ale textelor indiene pe care le-a citit. Balada “Fat – Frumos din tei” cuprinde acel efect de lumina de luna
proiectat cu un gest cosmic pe mari intinderi:“Lun-atunci din codri iese, Noaptea toata sta s-o vada ”.
• Motivul “Apa” la Eminescu e materia extincţiei integrând fiinţa în circuitul universal al elementelor. Apa e un element
nelipsit din poeziile erotice; este elemental vital primordial care trebuie sa insoteasca iubirea, moment premergător
nașterii. Ipostazele apei: izvorul înseamnă curgere neintreruptă, înseamnă origine, Apa primordială, simbol al genezei o
intâlnim în poemul „Luceafarul”: marea este cea care simbolizeaza geneza. Luceafărul se aruncă din cer în mare spre a se
naște ca tânăr zeu al apelor, prezentându-se prima oară fetei de împărat:„Și apa unde-a fost căzut, In cercuri se rotește, Și
din adânc necunoscut,Un mândru tânăr crește.”
• Motivul Codrul e simbolul forţei şi al veşniciei datorită vitalităţii lui de neînvins. În acest context, semnificativă rămâne
poezia Ce te legeni.... Legănatul nu e din pricina vântului sau a ploii, ci din pricina trecerii timpului. Lirica eminesciană
evidenţiază pregnant imaginea codrului. Un vers al poetului spune: “Al meu suflet e înfrăţit cu codrul”, investindu-l
astfel cu puterea de neegalat a geniului său. Imaginea codrului I s-a furişat şi sedimentat în suflet încă de copil -
“fiind băiat păduri cutreie-ram”, întrucât impresiile cele mai puternice, şi care se ţin minte sunt acelea dobândite
în copilărie.
Citat de Eminescu
Final

Realizat:Cristian Gutanu