DESPRE ÎNGERI

Prof Ilinca Smaranda Mureșanu

Ce fac îngerii în cer?

Dacă credeți ,că ei acolo toată ziua nu fac nimic altceva decât se joac ă,

alergând încoace și încolo, că se ascund veseli pe sub norii cei întunecoși, de îi

vedeți lipiți de cer, să știți , că vă înșelați amarnic...
 Îngerii , cât sunt ei de mici,sunt totuși
harnici.Ei lucrează mult și bine. Nici măcar
într-o zi nu lipsesc de la școală. Merg în
fiecare zi câte două ore la școala
îngerilor.
 Aici se așează frumușel pe niște scăunele mici lucrate din flori.

Nu fac zgomot, nu se ceartă, nici nu își vorbesc urât unul cu altul.

Sunt atenți și ascultători.

Ei scriu cu creioane de aur

pe o tablă de argint,

au cărți curate, cu poveștirile și desenele cele mai frumoase.

Au și un învățător ...și ce mai învățător.Îl cheamă
Domn’ Profesor .El e bătrân de tot și știe cum
să se poarte cu îngerașii ,căci e învățător de
când e lumea.
Și cât a trăit pe pământ tot învățător a fost, dar
îi place mai mult în școala îngerilor.De ce?
Pentru că pe pământ se mai găsea câte un
copil mai răuț,care nu prea vroia să învețe.

Între îngeri nu a găsit

Domn’ Profesor așa
ceva.Toți îngerii învață
foarte bine.
După masa ,îngerașii nu au școală, așa cum
e și pe la noi .Atunci Domn Profesor merge
cu ei la plimbare printre stele, le arată tot
cerul ,ca să nu se piardă vreun îngeraș
când umblă singur.

Duminica nici îngerșii nu au

școală. Atunci e ziua lor. După
Slujba de la Biserica din
cer ,ei se pot juca înaintea
portii cerului intr-o livadă
mare.
 Livada,în care îngerașii se joacă, nu e
verde, cum sunt câmpiile și livezile de pe
la noi. Ea e albastră.Vedeți cum e cerul
când e soare și cald. Mii și mii de flori
de argint și de aur cresc în livada
aceea. Când e întuneric floricelele
acelea strălucesc și noi le zicem...
 Când îngerașii se
joacă pe la poarta
cerului

Domn Profesor nu stă

cu ei,fiind bătrân și
obosit de la atâta
școală,se duce la odihnă
si trage un pui de somn
așa ca bunicul
 Dar să nu credeți că îngerașii rămân singuri singurei. Acum are grijă de ei un om și mai bătrân. E
Sfântul Petru. El veghează ca îngerașii să se joace cu grijă .Când se întâmplă uneori ca unul sau altul
dintre îngerași să se depărteze prea tare de poarta cerului, Sf.Petru își pune un fluier de aur în gură și
fluieră una bună. E ca și cum Sfântul ar zice :” Înapoi puiule.! “
 Fiecare stă pe câte o stea , la
Așa își petrec îngerașii vremea fel cum stați si voi în bănci
mai cu școala , mai cu jocurile, când apare Dumnezeu.
până când ajung să știe multe
și atunci trebuie să răspundă în
fața lui Dumnezeu.

El are o barbă mare albă , o cârje de

aur în mână și îmbrăcămintea numai
din raze luminoase,ca ale soarelui.În
jurul Lui stau numai sfinții și îngerașii
.El se așează deasupra soarelui ,
acolo e scaunul Lui.
 Fiecare răspunde ...unul
citește o poveste
frumoasă,altul spune o
poezie minunată,altul scrie
ceva cu creionul de
aur...toată lumea este
activă.
 Dragii mei îngerași ,văd că ați învățat
lucruri multe și frumoase.Dar de acum ați
terminat cu școala ..... .Luati-vă rămas bun
de la profesorul vostru și veniți după
Mine.

După ce mai umblă Dumnezeu cu îngerașii

printre stele sau pe deasupra norilor ... Se
oprește....întinde mâna dreaptă și le arată
 Acolo stau oamenii și copiii.Acum veți
coborî cu toții pe pământ , veți merge din
casă în casă după copilași.Unde găsiți , vă
opriți și AVEȚI GRIJĂ DE EI !

După ce trec toți prin fața Lui de-i sărută mâna Lui sfântă , iși întind frumos aripile albe si sbrrrr coboar ă pe p ământ
.Se apropie de o fereastră , o șterg cu mânuța , ca să se vadă în casă și privesc la copilași.
Pe îngeri nu îi vede nimeni, nimeni din oamenii de pe pământ. Numai ei văd tot ce se întâmpl ă prin casele
oamenilor.
 Daca este în
casa aceea
un copil , care
să nu asculte
de părinți , să
fie mai
certăreț, nici
un îngeraș nu
intră în
casă....pleacă
mai departe