Ca o mie De privighetori rănite, Alta cu fața spre moarte, Ochii tăi La fel de limpezi amândouă. În care s-au întâmplat O, mamă, Toate Spre mine mâinile-ți Câte se pot întâmpla Pe lume! întinde: Lacrima ta: Spre cel Diamant ce taie-n două Care cu dor te-așteaptă, Oglinda zilei. Și ție apropiindu-mă, Nedespărțită de cer Ca apa de uscat, Apropie-mă liniștii ce ești. Locuiești o casă Acum și-ntotdeauna. Cu două ferestre: