Mircea cel

Batran
 Mircea cel Batran este domn al Tarii Romanesti intre 1386-1418. Este fiul lui Radu I, domn al Tarii
Romanesti. Se instaureaza la conducerea Tarii Romanesti intr-un moment dificil pe plan extern, in
care se manifesta cu putere expansiunea otomana, iar Ungaria nu isi ascunde dorinta de a controla
cursul Dunarii.

In politica interna pune bazele principalelor institutii ale statului medieval. De numele sau se leaga
reconstruirea cetatii Turnu si ridicarea celei de la Giurgiu.

Cetatea Giurgiu

Cetatea Turnu
 In plan extern, profita de solicitarea deportului Ivanco, ce
il cheama sa il sprijine impotriva otomanilor, si astfel intra
in stapanirea Dobrogei si a cetatii Sinistra(1388-1389). In
aceeaasi perioada, in conditiile slabiciunii regatului
maghiar, preia controlul asupra Fagarasului, Amlasului si
al Tarii Severinului, pe care inaintasii sai le stapanisera
candva. Pentru a preintampina reactia Ungariei, incheie la
inceputul anului 1390, prin mijlocirea lui Petru II Musat,
domn al Moldovei, un tratat de alianta cu Vladislav II
Jagello, regale Poloniei.
 Bunele relatii cu statele de la sud de Dunare si sprijinul constant pe care il acorda acestora ii atrag dusmania
sultanului Baiazid I, supranumit ,,Trasnetul”. In 1391 domnitorul incearca sa cumpere pacea cu Poarta, dar ca
urmare a interventiei sale in lupta de la Karinovasi(1394), finalizata cu alungarea garnizoanei otomane de aici,
sultanul hotaraste o expeditie la nordul Dunarii. Expeditia se desfasoara la o data pe care sursele o stabilesc fie la
10 mai 1394(cele sarbesti), fie la 17 mai 1395(cele bizantine). Locul bătăliei nu este localizat precis pe hartă.
Copleşit însă de otomani, domnul muntean se retrage în Transilvania, o parte a Tării Româneşti intrând sub
controlul lui Vlad Uzurpatorul, sprijinit de către unii boieri. La aceasta se adaugă tulburările din Moldova, ca
urmare a suirii pe tron a voievodului Ştefan l, care este ostil domnului muntean. Acestea îl determină pe Mircea să
incheie un nou sistem de alianțe. Astfel, în 1395 se încheie la Braşov un tratat cu Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei şi împăratul Germaniei, în care se prevede un sprijin real în lupta antiotomană. Sprijinul acordat de
Mircea în confruntările ulterioare cu Poarta şi participarea sa la cruciada de la Nicopole (1396), unde armata de
cavaieri din Europa Occidentală suferă un dezastru în fața armatei otomane, dovedesc trăinicia acestei alianțe.
Ocuparea ţării de către otomani fiind iminentă după victoria acestora de la Nicopole, fapt care ar fi dus la
desfiintarea Țării Româneşti, determină regruparea forţelor politice în jurul lui Mircea, devenit unic stăpânitor al
ţării. In 1397 şi 1401 au loc noi i confruntări victorioase cu otomanii. Infrângerea lui Baiazid, de către mongoli şi
declanşarea luptelor pentru putere în Imperiul Otoman îi permit lui Mircea să promoveze o politică îndrăzneață.
Astfel, este reînnoit tratatul cu Polonia, sunt recucerite Dobrogea şi Silistra, are loc întâlnirea voievodului cu
Sigismund de Luxemburg la Severin pentru reînnoirea tratatului antiotoman. Este sprijinit Musa, fiul lui Baiazid,
pentru a obține puterea.
 Victoria insa a lui Mehmed si lipsa unui sprijin real in lupta antiotomana, atat din partea Poloniei, cat
si a Ungariei, il determina pe Mircea sa accepte plata tributului catre Mehmed I(1415). In schimb,
Poarta promite ca va mentine raporturi pasnice cu Tara Romaneasca. Ulterior, Mircea nu inceteaza sa
se amestece in treburile Imperiului Otoman, prin sprijinul acordat lui Mustafa, un alt frate al sultanului.
Aceasta determina reactia sultanului Mehmed I. Dupa lupte duse in Dobrogea, jefuirea tarii si pierdea
cetatilor Giurgiu si Turnu, transformate in raiale(1417), Mircea se vede silit, cu putin inainte de
moarte, sa reinceapa sa plateasca tribute Portii. Este inmormantat la ctitoria sa, manastirea Cozia.