Politica de cruciada a Tarilor Romane (sec.

XIV-XVI)

In aceasta perioada, expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei

a determinat implicarea Tarilor Romane in ceea ce s-a numit “Cruciada
tarzie” (lupta statelor crestine de la nord de Dunare impotriva
musulmanilor)(expeditie cu scop religios).
Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza inegalitatii
de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii romani a fost
cea a “pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor inamicului.
Consecinta acestor conflicte a fost pastrarea independentei sau plata unui
tribut catre Imperiul Otoman, ca pret al pacii.
Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-a remarcat de
la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest scop, a incheiat un
tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In martie 1395, Mircea
incheie o alianta la Brasov cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Prin acest tratat cei doi conducatori isi promiteau sprijin militar in cazul
unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus
unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul de
lupta, dar o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari pentru a-l
inlocui cu un pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa, alaturi
de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole. Cruciatii crestini
sunt invinsi, dar acest context politic ii permite lui Mircea sa-si recapete
tronul Tarii Ro.
In 1402, in urma bataliei de la Ankara, sultanul otoman Baiazid este invins
si luat prizonier de catre capetenia tataro-mongola Timur Lenk. Baiazid
moare, iar intre fiii sai incepe lupta pentru tron. Mircea intervine si il sustine
pe Musa, dar, in final, Mahomed e cel care obtine tronul. Asadar, domnitorul
roman e nevoit sa plateasca tribut Imperiului Otoman pentru mentinerea
pacii.
In 1417, Dobrogea e anexata de turci, iar in 1418 Mircea moare si e
inmormantat la Manastirea Cozia.
Alexandru cel Bun (1400-1432) –
a fost domn al Moldovei si a incheiat un sistem
de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a sprijinit pe
regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor Teutoni la Grunwald
(1410) si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au atacat Chilia si Cetatea
Alba, dar Alexandru a reusit sa le apere.
Politica de cruciada a Tarilor Romane (sec. XIV-XVI)
In aceasta perioada, expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei
a determinat implicarea Tarilor Romane in ceea ce s-a numit “Cruciada
tarzie” (lupta statelor crestine de la nord de Dunare impotriva
musulmanilor)(expeditie cu scop religios).
Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza inegalitatii
de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii romani a fost
cea a “pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor inamicului.
Consecinta acestor conflicte a fost pastrarea independentei sau plata unui
tribut catre Imperiul Otoman, ca pret al pacii.
Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-a remarcat de
la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest scop, a incheiat un
tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In martie 1395, Mircea
incheie o alianta la Brasov cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Prin acest tratat cei doi conducatori isi promiteau sprijin militar in cazul
unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus
unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul de
lupta, dar o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari pentru a-l
inlocui cu un pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa, alaturi
de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole. Cruciatii crestini
sunt invinsi, dar acest context politic ii permite lui Mircea sa-si recapete
tronul Tarii Ro.
In 1402, in urma bataliei de la Ankara, sultanul otoman Baiazid este invins
si luat prizonier de catre capetenia tataro-mongola Timur Lenk. Baiazid
moare, iar intre fiii sai incepe lupta pentru tron. Mircea intervine si il sustine
pe Musa, dar, in final, Mahomed e cel care obtine tronul. Asadar, domnitorul
roman e nevoit sa plateasca tribut Imperiului Otoman pentru mentinerea
pacii.
In 1417, Dobrogea e anexata de turci, iar in 1418 Mircea moare si e
inmormantat la Manastirea Cozia.
Alexandru cel Bun (1400-1432) –
a fost domn al Moldovei si a incheiat un sistem
de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a sprijinit pe
regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor Teutoni la Grunwald
(1410) si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au atacat Chilia si Cetatea
Alba, dar Alexandru a reusit sa le apere.

2
Politica de cruciada a Tarilor Romane (sec. XIV-XVI)
In aceasta perioada, expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei
a determinat implicarea Tarilor Romane in ceea ce s-a numit “Cruciada
tarzie” (lupta statelor crestine de la nord de Dunare impotriva
musulmanilor)(expeditie cu scop religios).
Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza inegalitatii
de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii romani a fost
cea a “pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor inamicului.
Consecinta acestor conflicte a fost pastrarea independentei sau plata unui
tribut catre Imperiul Otoman, ca pret al pacii.
Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-a remarcat de
la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest scop, a incheiat un
tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In martie 1395, Mircea
incheie o alianta la Brasov cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Prin acest tratat cei doi conducatori isi promiteau sprijin militar in cazul
unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus
unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul de
lupta, dar o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari pentru a-l
inlocui cu un pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa, alaturi
de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole. Cruciatii crestini
sunt invinsi, dar acest context politic ii permite lui Mircea sa-si recapete
tronul Tarii Ro.
In 1402, in urma bataliei de la Ankara, sultanul otoman Baiazid este invins
si luat prizonier de catre capetenia tataro-mongola Timur Lenk. Baiazid
moare, iar intre fiii sai incepe lupta pentru tron. Mircea intervine si il sustine
pe Musa, dar, in final, Mahomed e cel care obtine tronul. Asadar, domnitorul
roman e nevoit sa plateasca tribut Imperiului Otoman pentru mentinerea
pacii.
In 1417, Dobrogea e anexata de turci, iar in 1418 Mircea moare si e
inmormantat la Manastirea Cozia.
Alexandru cel Bun (1400-1432) –
a fost domn al Moldovei si a incheiat un sistem
de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a sprijinit pe
regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor Teutoni la Grunwald
(1410) si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au atacat Chilia si Cetatea
Alba, dar Alexandru a reusit sa le apere.