Politica de cruciada a Tarilor Romane sec XIV - XVI

Roman Mirel
 Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza
inegalitatii de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii
romani a fost cea a “pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor
inamicului. Consecinta acestor conflicte a fost pastrarea independentei
sau plata unui tribut catre Imperiul Otoman, ca pret al pacii.
 Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-
a remarcat de la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest
scop, a incheiat un tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In
martie 1395, Mircea incheie o alianta la Brasov cu regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg. Prin acest tratat cei doi conducatori isi
promiteau sprijin militar in cazul unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus
unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul
de lupta, dar o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari
pentru a-l inlocui cu un pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa,
alaturi de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole.
Cruciatii crestini sunt invinsi, dar acest context politic ii permite lui
Mircea sa-si recapete tronul Tarii Romane.
Alexandru cel Bun (1400-1432) – a fost domn al Moldovei si a incheiat
un sistem de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a
sprijinit pe regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor
Teutoni la Grunwald (1410) si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au
atacat Chilia si Cetatea Alba, dar Alexandru a reusit sa le apere.
Multumesc pentru atentie !