CAPITOLUL 7

SPAȚIUL ROMÂNESC ÎNTRE

DIPLOMAȚIE ȘI REZISTENȚĂ MILITARĂ

La sfârșitul secolului al XIV-lea, prezența turcilor la Dunăre a

reprezentat un real pericol pentru Țările Române. Prin diplomație
și rezistență armată, Țara Românească și Moldova au reușit să-și
apere existența statală și să-și asgure continuitatea vieții politice
românești. Rezistența antiotomană a apropiat cele două state
românești de Ungaria, amenințată și ea de expansiunea otomană.
1. Mircea cel Bătrân (1386-1418)
Mircea cel Bătrân este primul voievod român care a organizat
apărarea țării în fața pericolului otoman. La începutul domniei a
încheiat în 1389 o alianță cu regele Poloniei Vladislav Iagello,
pentru a contracara tendințele expansioniste ale Ungariei.
Tratatul a fost încheiat la Radom, prin intermediul domnitorului
Moldovei, Petru I Mușat, iar regele Poloniei se angaja să spijine pe
Mircea împotriva regatului maghiar.
Începutul conflictului Țării Românești cu Imperiul Otoman a avut
drept cauze intervenția lui Mircea la S. Dunării, în teritorii
stăpânite de turci, dar și integrarea Dobrogei în granițele Țării
Românești. Prin urmare, sultanul Baiazid I organizează în 1394 o
campanie în Țara Românească. Bătălia s-a desfășurat la Rovine,
loc neidentificat, unde turcii au suferit o grea înfrângere.
La 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân și regele Ungariei, Sigismund
de Luxemburg au încheiat o alianță antiotomană la Brașov.
Tratatul de la Brașov reprezintă prima alianță antiotomană din
S-E Europei și era pe poziții de egalitate între cei doi conducători.
În 1396, sultanul Mohamed I organizează prima cruciadă
antiotomană la S. Dunării, la care au participat cavaleri apuseni. S-
a alăturat și un corp de oaste, condus de Mircea cel Bătrân.
Cruciada de la Nicopole s-a încheiat cu înfrângerea trupelor
creștine.
CAPITOLUL 7

În anul 1402, sultanul Baiazid este înfrânt la Ankara de către

Timur Lenk, conducătorul mongolilor. Baiazid este luat prizonier
și în Imperiul Otoman au loc lupte interne. Mircea cel Bătrân a
urmărit să slăbească statul otoman și a susținut diverși
pretendenți pentru succesiunea tronului, respectiv pe Musa și
Mustafa.
În 1417, sultanul Mohamed I a organizat o expediție la Dunăre, a
ocupat Dobrogea și cetățile Giurgiu și Turnu. În aceste condiții,
Mircea acceptă plata tributului, iar sultanul garanta menținerea
autononomiei Țării Românești și respectarea credinței
locuitorilor săi.
În 1418, Mircea moare fiind înmormântat la Cozia.
2. Alexandru cel Bun (1400-1418)