- DESCENTRALIZARE ȘI AUTONOMIE LOCALĂ -

CUPRINS

1. Introducere
2. Definiție
3. Trăsături ale descentralizării
4. Elemente de distincție
5. Avantaje și dezavantaje
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1. Introducere
• Noțiunea de structură este sinonimă cu cea de
organizare, în cazul în care prin organizare se
urmărește constituirea (înființarea) unui organ
(autoritate) al administrației publice din
diferite elemente componente. În schimb, prin
structură organizatorică se indică organizarea
internă a unei autorități (organ) a
administrației publice
• Structura teritorială a administrației publice
este divizată în două tipuri de administrații: o
administrație publică a statului (centrală) și o
administrație publică locală.
• Colectivitatea locală reprezintă totalitatea
persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea
administrativ-teritorială respectivă fiind strâns
legată de ideea de comunitate.
• Constituţia României din 1991, republicată,
prevede că: „Administraţia publică din
unităţile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile descentralizării,
autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor
publice.
• Unităţile administrativ-teritoriale sunt
comuna, oraşul, județul, municipiul precum și
subdiviziunile acestuia, fiind persoane juridice
de drept public, cu capacitate juridică deplină
şi patrimoniu propriu și având calitatea de
colectivități locale.
 Concepte cheie
• Descentralizare
• Autonomie locală
• Subsidiaritate
 2. Definiție
• Deconcentrarea reprezintă distribuirea de atribuţii administrative şi
financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale către structuri proprii de specialitate
din unităţile administrativ-teritoriale.
• Descentralizarea reprezintă transferul de competenţe administrative
şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul
administraţiei publice din unităţile administrativteritoriale, împreună cu
resursele financiare necesare exercitării acestora.
• Autonomia locală înseamnă dreptul și capacitatea efectivă a
autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a
gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul
cărora sunt alese, treburile publice, în condiţiile legii.
• Autonomia locală reprezintă forma de exprimare a descentralizării
administrative.
• Principiul subsidiarității presupune ca
accentul, greutatea în luarea deciziilor de
interes public să coboare cât mai aproape de
nivelul de bază, de cetățean, descentralizarea
administrativ-teritorială fiind legată de
recunoașterea colectivităților locale și a
dreptului acestora de a se administra.
 3. Trăsături ale descentralizării
• Descentralizarea este opusă centralizării, creând
posibilitatea colectivităților locale de a legifera în
materiile care interesează colectivitatea locală.
Aceasta apare ca un sistem în care rezolvarea
intereselor locale, comunale, orășenești sau
județene se realizează de către reprezentanii aleși ai
colectivității locale, având la dispoziție, conform
prevederilor constituționale, mijloace financiare
proprii și beneficiind de putere autonomă de
decizie.
• Pentru a fi în prezența administrației locale, o
administrație publică autonomă va trebui să
îndeplinească în principal trei condiții:
- Colectivitatea locală să beneficieze de
personalitate juridică;
- Colectivitatea locală să dispună de autorități
administrative proprii;
- Supravegherea colectivităților locale se face de
către autoritățile centrale numai prin intermediul
unor forme de control stabilite de lege.
 4. Elemente distinctive
• În cazul deconcentării administrative, în
teritoriu există instituții administrative numite,
revocabile și răspunzătoare în fața instituțiilor
administrației publice centrale, unităților
administrativ teritoriale nu li se recunoaște
personalitatea juridică ci depind de puterea
centrală.
• În cazul descentralizării unde autoritățile locale
beneficiază de autonomie, actele acestora emise
sau adoptate nu pot fi anulate de autoritățile
ierarhic superioare ci de autoritățile din cadrul
autorităților administrative ci de instanțele
judecătorești. Autoritățile centrale exercită doar
doar un control de tutelă administrativă.
• Diferenţa faţă de controlul ierarhic rezidă în
faptul că prin controlul de tutelă administrativă
se asigura respectarea legii, fiind un control de
legalitate şi nu de oportunitate. 
• Atât descentralizarea, cât şi deconcentrarea
reprezintă două procese prin intermediul cărora se
produce un transfer de competenţe de natură
administrativă de la nivelul central a statului la nivel
local, în planul colectivităţilor locale.

• Diferenţele între cele două instituţii se prezintă pe

de o parte, prin prisma scopului acestora, la
deconcentrare scopul fiind decongestionarea
centrului etatic de comandă, iar la descentralizare
reprezentând o recunoaştere a posibilităţii de
autoadministrare a colectivităţilor locale.
• Criteriul care separă sistemele centralizate de
cele descentralizate îl reprezintă gradul de
dependență a administrației locale de cele
centrale.
 5.1 Avantajele descentralizării
• Gestionarea prin interese, dată fiind recunoașterea existenței
problemelor de interes local de către puterea centrală.
• Facilitarea adaptării sau inovării, fiindcă organizarea sistemului
administrației permite, într-un mod mai facil, autorităților locale să
răspundă trebuințelor comunității teritoriale pe care o deservesc.
• Caracterul democratic al descentralizării, prin prisma alegerilor
locale, protejează mai bine drepturile și libertățile individuale.
• Eficiența descentralizării presupune, de asemenea, soluționarea în
condiții de eficiență și operativitate a problemelor comunității.
• Resursele informaționale, umane, financiare și materiale pot fi
folosite într-un mod mai eficient.
 5.2 Dezavantajele descentralizării
• Imixtiunea politică în problemele administrative din cadrul
unităților administrativ-teritoriale poate afecta unitatea
statului;
• Agravează inegalitățile între unitățile administrativ
teritoriale întrucât potențialul economic al acestora diferă
în funcție de caracterul geografic;
• Interesul local poate intra în contradicție cu interesul
general.
• Eficacitatea acțiunii administrative este redusă adesea din
cauza lipsei pregătirii profesionale adecvate a aleșilor locali.
 6. Concluzii
• Autonomia locala reprezinta dreptul recunoscut unitatilor
administrativ teritoriale de a-si satisface interesele proprii
dupa cum considera oportun, cu
respectarea legalitatii, dar fara interventia puterii
centrale. Autonomia locala constituie principiul
fundamental al organizarii administrativ-teritoriale a unui
stat.
• Legătura dintre descentralizare și autonomie locală este
dată de faptul că descentralizarea teritorială înseamnă în
acelaşi timp şi un anumit grad de autonomie în
gestionarea sarcinilor publice.
 7. Bibliografie

• Constituția României, republicată.

• Legea 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale.
• Legea 554/2004 privind Contenciosul administrativ.
• Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul Administrativ.
• Cezar Corneliu Manda, Elemente de știința administrației, Curs universitar, Editura
Universul Juridic, București, 2012.
• Corneliu Manda, Cezar Corneliu Manda, Dreptul colectivităților locale, Ed. Lumina
Lex, 2005.
• Dragoș Valentin Dincă, Serviciile publice, Editura Economică, București, 2018.
• Gîrleşteanu George, Smarandache Lavinia, Descentralizarea şi autonomia locală în
sistemul de drept român, Revista de Științe Juridice nr. 2/2009, Universitatea din
Craiova.
• Radu Dan Septimiu Popa, Administrația publică, Editura Niculescu, 2012.