ASAMBLAREA COMPONENTELOR DE

BAZA ALE SUBANSAMBLURILOR SI

ANSAMBLURILOR MECATRONICE
Majoritatea aparatelor, maşinilor şi
instalaţiilor se compun dintr-o serie de piese
şi subansambluri. În foarte multe cazuri,
acestea trebuie să se încadreze în anumite
limite de abateri dimensionale, care ţin atât
de construcţie, cât şi de modul în care ele
lucrează îm- preună.
Asamblarea este îmbinarea a două sau mai
multe piese definitiv prelucrate, într-o
anumită succesi- une, astfel încât să
formeze un produs finit, care să corespundă
din punct de vedere tehnic scopului pen- tru
care a fost proiectat.
Procesul de asamblare reprezintă etapa
finală a procesului tehnologic şi este executat
în general în aceeaşi întreprindere în care au
fost executate şi pie- sele. În situaţii speciale,
asamblarea finală (sau cea par- ţială) se face la
locul de utilizare a produsului.
Procesul tehnologic de asamblare cuprinde
tota- litatea operaţiilor de îmbinare a pieselor,
de verificare a poziţiei lor relative şi de
recepţie după asamblarea definitivă, având
drept scop obţinerea unui produs care să
corespundă în totalitate activităţii pentru care a
fost proiectat.

Elemente ale asamblării

Nr.crt. Denumirea componentei Caracterizare

1. Piesa (sau reperul) Este elementul cel mai simplu al asamblării, executat dintr-o
singură bucată. Asupra piesei nu se aplică nicio operaţie de
.
asamblare.
2. Piesa de bază (sau Reprezintă unitatea cea mai simplă a ansamblului sau a
completul) subansamblui, formată din două sau mai multe piese ce sunt
îmbinate într-una singură.
Este o unitate de asamblare mai complexă, compusă din două
3. Subansamblul sau mai multe piese, dintre care una sau mai multe piese de bază
sunt asamblate într-un tot unitar.
4. Ansamblul Constituie o unitate de asamblare, formată din două sau mai multe
subansambluri şi piese, unite într-un tot unitar şi având un rol
funcţional bine determinat.
Reprezintă o unitate de asamblare cu rol bine determinat din
5. Mecanismul punct de vedere funcţional, care participă integral la funcţionarea
utilajului sau a maşinii, având rolul de transmitere şi de
transformare a mişcării.
Este reprezentat de maşina sau de instalaţia propriu-zisă şi este
6. Ansamblul general format din toate elementele descrise anterior. Fiecare element
5
participă la îndeplinirea rolului pentru care ansamblul a fost
proiectat.
 Metode de asamblare a componentelor
mecatronice
Pentru realizarea preciziei prescrise Pentru alegerea metodei de asamblare,
de proiect referitoare la poziţiile reciproce se ţine seama de caracterul producţiei, dar
ale pieselor şi ale sub- ansamblurilor, se şi de organizarea acesteia. 4
poate folosi una din metodele de
asamblare din schema alăturată:

1. Metoda 2. Metoda
interschimbabilităţ interschimbabili 3. Metoda
sortării 4. Metoda 5. Metoda
ii tăţii reglării
pieselor ajustării
totale parţiale

Metode de
asamblare
1. Metoda interschimbabilităţii totale: Asigură îmbinarea
componentelor, fără să fie necesară o prelucrare sau
o ajustare suplimentară.
2. Metoda interschimbabilităţii parţiale:Asigură precizia
de închidere numai pentru o parte a elementelor
lanţului de dimensiuni, fără să existe o sortare sau o
ajustare prealabilă.
3. Metoda sortării pieselor:La această metodă, factorul
principal îl reprezintă sortarea pieselor.
4. Metoda de asamblare după principiul reglării:Metoda
prezintă avantajul că se poate obţine orice precizie la
elementul de închidere şi se elimină lucrările de
ajustare la asamblare.
5. Metoda de asamblare după principiul ajustării:Metoda
permite prelucrarea pieselor în condiţii avantajoase
economic, dar necesită muncitori cu calificare înaltă
la montaj şi un volum mare de muncă, din cauza
prelucrărilor manuale.