UNIVERSITATEAE PEDAGOGICĂ DE

STAT ,,ION CREANGĂ”

Facultatea: Științe și Informatică
Catedra:Pedagogie Preșcolară, Educație Fizică și Dans
Program de studii:Pedagogie Preșcolară

Studenta: Catană Domnița

Conferențiar:Buzinschi Elena
Concepții despre bine și virtute în
viziunea lui Socrate
 SOCRATE, unul dintre indivizii cheie
pentru dezvoltarea gândirii și filosofiei
occidentale  s-a născut la Atena între anii
469 sau 470. Tatăl său, Sofronisc, era
cioplitor în piatră, iar mama sa,
Fenarata, moașă. Deși la început Socrate
a urmat meseria tatălui său, n-a rămas
totuși fidel acestei arte, îndreptându-se
către studiul sufletului omenesc.
Filosofii perioadei cosmologice îi
explicaseră geneza Universului, a
La Mort de Socrate, pictură de Jacques-Louis macrocosmosului. Dar el, era preocupat
David. 1787
de o singură întrebare: Ce este Omul?.
Care-i locul și rostul în ansamblul
ideilor vechi, ci către construirea de altele noi.”
canalizezi toată energia nu către respingerea

cosmosului și, mai ales, în cadrul vieții

(Socrate)

social-politice? Pentru formularea unor

răspunsuri Socrate va adopta o nouă
„Secretul schimbării este să-ți

cale. Ceea ce-și propune este prelucrarea

și șlefuirea nu a blocurilor de piatră, ci a
sufletelor umane. Scop deloc ușor de
atins, dată fiind complexitatea și
diversitatea acestora, dar nu imposibil.
 Platon

Întemeietor al ontologiei umanului, Socrate nu a lăsat nimic

scris. Învățăturile sale au fost transmise pe cale orală,
păstrându-se în scrierea lui Xenofon ”Amintiri despre
Socrate” și în Dialogurile de tinerețe ale lui Platon, elev și
continuator al său. Deși atât istoricul, cât și filosoful l-au
cunoscut personal, nu puține au fost vocile care au contestat
veridicitatea informațiilor transmise fie de Xenofon, fie de
Platon. În realitate, eliminând contradicțiile evidente și
uneori inerente, credem că cele două portrete se
completează reciproc, Xenofon surprinzând mai bine
trăsăturile omului Socrate, în timp ce Platon înfățișează
imaginea gânditorului Socrate.

Xenofon

Observând decăderea instituțiilor
politice și a valorilor morale, scopul
filosofiei, considera Socrate, ar fi
reforma socială prin reforma morală.
Unul dintre principiile sale morale
era acordul între gând, vorbă și
faptă. Scopul său era să-i îndrume pe
cetățenii Atenei pe calea Binelui și
Adevărului, exemplul personal
constituind o dovadă în acest sens.
Crezul său era practicarea virtuții.
Scopul vieții omenești, fericirea, poate
fi realizat prin înfăptuirea binelui. Însă
cum poate fi săvârșit binele și evitat
răul? La această întrebare
fundamentală Socrate a răspuns așa:
”la temelia binelui stă știința, iar la
temelia răului stă ignoranța,
necunoașterea,,[1,p.10]. El considera
că nimeni nu ar săvârși răul dacă ar ști
în ce constă binele aducător de
fericire. Prin urmare, nimeni nu
greșește cu bună știință, ci din
necunoaștere.
Una dintre problemele de care s-a ocupat Socrate este și aceea a virtuții. Pentru
Socrate, înțelepciunea este virtutea cardinală. Din aceasta rezultă celelalte
virtuți: dreptatea, pietatea, curajul și cumpătarea. Referindu-se la aspectele
legate de dreptate, Platon spunea că Socrate era ”omul cel mai drept”, iar Xenofon
considera că era ”așa de drept, că n-a făcut niciodată rău nimănui, ci a adus cele
mai mari foloase prietenilor lui, așa de cumpătat, încât n-a pus niciodată plăcerea
mai presus de cinste, așa de înțelept că deosebea fără greș binele de rău”. Nu
trebuie să răspunzi nedreptății cu o nedreptate și răului cu rău, argumenta Socrate.
Nedreptatea nu se justifică în nici o împrejurare, mult mai mare nenorocire fiind să
faci, decât să înduri o nedreptate. Soarta a vrut ca cel care s-a străduit întreaga-i
viață să-i învețe pe semenii săi să deosebească adevărul de neadevăr, esența de
aparență, să cadă pradă confuziei acestora. Acuzat de coruperea tineretului, de
săvârșirea unor nedreptăți, de necredință în zeii în care credea Cetatea și de faptul
că se închina altor zeități, Socrate a fost condamnat la moarte.
 Răspunsul la acuzațiile aduse, dovedesc încă odată că modul în care a înțeles Socrate
să-și trăiască viața și să-și primească moartea. Citez: ”Prefer - a spus acesta - apărându-
mă în acest chip, să mor, decât să trăiesc în alt chip”. Necunoscând nimic despre
moarte, nu putea ști dacă este bine sau rău să mori. În final Socrate va spune: ”E ora să
ne despărțim: eu ca să mor, voi ca să trăiți[1, p.223]. Care lucru este mai bun, numai
Zeul o știe”. Astfel, filosoful care a început a dobândi notorietate ca erou de comedie,
sfârșește ca erou de tragedie[2]. Însă Socrate nu putea să moară altfel, pentru un om cu
structura sa morală era singurul fel posibil de a muri.
 WEBOGRAFIE
1.https://
www.academia.edu/49891794/Xenofon_Amintiri_despre S
ocrate_tr_Grigore_T%C4%83n%C4%83sescu_
1990_1987_

2. https://
ro.tutkrabov.net/articles/virtutea-in-conceptul-lui-socrate.ht
ml

Ghicitoare:
Ce marele filozof grec Socrate
numea ca fiind cel mai bun
condiment pentru mâncare?
foamea