RĂZBOAIELE

NAPOLEONIENE(1805-1815)
Elev: Moise Alexandru
Clasa: a x-a A
 PREZENTARE GENERALĂ
Războaiele napoleoniene reprezintă o serie de războaie
globale purtate în timpul domniei lui Napoleon Bonaparte
în Franța (1799 – 1815). Într-o oarecare măsură,
aceste conflicte reprezintă o continuare a războaielor
declanșate de Revoluția franceză din 1789. Războaiele
napoleoniene au luat sfârșit la 20 noiembrie 1815.
Aceste războaie au revoluționat armatele europene,
precum și tehnicile și sistemele militare și au avut loc la o
scară nemaiîntâlnită până în acel moment, în special datorită
aplicării sistemului mobilizării generale. Perioada aproape
continuă de război din 20 aprilie 1792 până la 20 noiembrie
1815 este denumită uneori Marele război francez.

Napoléon Bonaparte, portret de

Jacques Louis David, 1810
 RĂZBOIUL CELEI DE-A TREIA
COALIȚII -1805
Napoleon a plănuit o invazie a Insulelor Britanice. Pentru a reuși în tentativa sa de
invazie, el avea nevoie să câștige superioritatea navală, sau cel puțin să îndepărteze flota
britanică din Canalul Mânecii. Un plan complex de atragere a britanicilor departe de Canalul
Mânecii prin amenințarea posesiunilor engleze din Indiile de Vest
a eșuat atunci când flota franco-spaniolă condusă de amiralul
Villeneuve nu a reușit să obțină o victorie în timpul Bătăliei de la
Capul Finisterre de pe 22 iulie 1805. Royal Navy l-a blocat pe
Villeneuve în Cádiz până când acesta s-a hotărât să plece
spre Neapole pe 19 octombrie, dar Horatio Nelson a interceptat
flota franceză și a învins-o în bătălia de la Trafalgar pe 21 Trafalgar, o victorie navală decisivă
octombrie. pentru Marea Britanie
În cele din urmă, Napoleon a abandonat planul de invadare a insulelor Britanice și și-a
întors atenția către inamicii de pe continent. Armata franceză a părăsit Boulogne și s-a
deplasat către granițele Austriei.
 În aprilie 1805, Regatul Unit și Rusia au semnat un tratat prin care urmăreau îndepărtarea
francezilor din Olanda și Elveția. Austria s-a alăturat alianței după anexarea Genovei.
Austria a intrat în luptă prin invadarea Bavariei cu o armată de aproximativ 70.000 de
oameni. Napoleon a reușit să încercuiască armata , forțându-o să se predea. După ce a
înfrânt principala armată austriacă de la nord de Alpi Napoleon a ocupat Viena.
La mare depărtare de bazele de aprovizionare, el a trebuit să facă față unei armate ruso-
austriece superioară din punct de vedere numeric.
Napoleon a zdrobit armata austriaco-rusă în bătălia de la Austerlitz, considerată cea mai
importantă victorie a sa. După Austerlitz, Austria a semnat tratatul de la Pressburg (26
decembrie 1805) și a părăsit coaliția. Tratatul cerea austriecilor să cedeze Veneția Regatului
Italian dominat de francezi și Tirolul Bavariei.

Bătălia de la Austerlitz din 2 decembrie 1805 , victorie

franceză împotriva armatelor ruso-austriece.
 RĂZBOIUL CELEI DE-A PATRA
COALIȚII- 1806 - 1807
În august 1806, regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea a luat hotărârea să
pornească la război independent de ajutorul altor mari puteri.
Rusia, aliatul Prusiei, își avea armatele departe de front în mo -
mentul declarării războiului. În septembrie, Napoleon declanșase
atacul forțelor franceze de la est de Rin. Napoleon
însuși a înfrânt armatele prusace în bătălia de la Jena(14
octombrie 1806), iar mareșalul Davout a înfrânt altă armată
prusacă în bătălia de la Auerstädt în aceeași zi. În total, lui
Napoleon i-a luat numai 19 zile de la începutul atacului în
Prusia până la încheierea victorioasă a
războiului, cucerirea Berlinului și anihilarea principalelor armate
inamice la Jena și Auerstädt. Napoleon și-a întors atenția
spre nord pentru a înfrunta resturile armatei Mareșalul Davout la
ruse și pentru
a cuceri capitala Auerstaedt.
temporară a Prusiei. După
bătălia de la Eylau (7 - 8 februarie), rușii au fost
forțați să se retragă mai spre nord.
 Napoleon
urmărind
înaintarea
RĂZBOIUL CELEI DE-A CINCEA
trupelor
franceze, 6 COALIȚII-1809
iulie 1809.
Austria a încercat să recucerească teritoriile pierdute în Germania pe
care le avusese mai înainte de bătălia de la Austerlitz. Austriecii au
obținut inițial o serie de succese împotriva armatei de mici dimensiuni a mareșalului Berthier.
Austriecii au atacat Ducatul Varșoviei, dar au fost înfrânți în bătălia de la Raszyn 19 aprilie
1809. Napoleon și-a asumat comanda supremă pe frontul de est și și-a încurajat armatele în
vederea contraatacului împotriva austriecilor. Napoleon a intrat în Austria, încercarea sa grăbită
de traversare a Dunării a dus la marea bătălie de la Aspern-Essling (22 mai 1809), prima
înfrângere importantă a lui Napoleon. Incapacitatea comandantului austriac de a-și fructifica
victoria i-a permis lui Napoleon să continue preparativele pentru asedierea Vienei (iulie).
Împăratul a reușit să-i înfrângă pe austrieci în bătălia de la Wagram din 5 – 6 iulie.
În 1810, Imperiul Francez a ajuns la cea mai mare întindere teritorială. Napoleon controla
Confederația Elvețiană, Confederația Rinului, Ducatul Varșoviei și Regatul Italiei. Teritoriile aliate
includeau: Regatul Spaniei , Regatul Westfaliei , Regatul Neapolelui , Principatul Lucca și
Piombino și foștii inamici, Prusia și Austria.
 CAMPANIA DIN RUSIA-1812

În 1812, Napoleon a invadat Rusia. Rusia a folosit tactica pământului pârjolit, retrăgându-
se din fața atacatorului. Francezii au pierdut foarte mulți oameni până să ajungă la Moscova,
din cauza foametei, căldurii excesive și contramarșurilor epuizante. Pe 7 septembrie a avut
loc bătălia de la Borodino, Napoleon i-a forțat pe ruși să se
retragă, drumul spre Moscova rămânând deschis.
Pe 14 septembrie 1812, Marea Armată a cucerit Moscova.
Napoleon a fost nevoit să se retragă din
Moscova, după ce orașul a fost mistuit de un incendiu
devastator, care i-a lăsat pe cuceritori fără nicio
posibilitate de încartiruire. Marea Armată a pierdut 380.000
de oameni, în cea mai mare parte din cauza foamei și frigului,
100.000 de soldați fiind luați prizonieri.
Rușii au avut avantajele liniilor de aprovizionare mai Bătălia descurte
la Borodino
și a
faptului că reușeau să-și completeze efectivele mult mai
repede decât francezii.
 RĂZBOIUL CELEI DE-A ȘASEA COALIȚII-
1812-1814
Văzând șansa de a-l înfrânge pe Napoleon, Prusia a reintrat în război. Napoleon a produs
pierderi de 40.000 de morți și răniți aliaților în bătăliile de la Lützen(2 mai) și Bautzen(20 - 21
mai 1813). Ambele bătălii au implicat în luptă peste un sfert de milion de soldați.
Părțile beligerante au declarat un armistițiu pe 14 iunie 1813 (prelungit până pe 13 august),
în timpul căruia fiecare participant la conflict a încercat să se refacă după luptă.
Au urmat o serie de lupte pe pământ francez (bătălia de la Arcis-sur-Aube, de exemplu) în
timpul cărora aliații foarte numeroși i-au forțat pe francezi să se retragă neîncetat. Pe 9 martie
1814 a fost semnat Tratatul de la Chaumont, aliații căzând de acord să păstreze coaliția până
la înfrângerea definitivă a lui Napoleon. Napoleon a abdicat pe 6 aprilie. Acțiunile militare au
mai continuat în Italia, Spania și Olanda în timpul primăverii anului 1814.
Învingătorii l-au exilat pe Napoleon pe insula Elba și au restaurat domnia Casei de Bourbon
în persoana regelui Ludovic al XVIII-lea. A urmat semnarea tratatului de la Paris (30 mai 1814)
și deschiderea Congresului de la Viena care urma să redeseneze harta Europei.
Granitele natiunilor europene stabilite de
Congresul de la Viena
 A ȘAPTEA COALIȚIE -1815
Napoleon i-a forțat pe prusaci să accepte lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins, obligându-i
să se retragă în dezordine. În aceeași zi, trupele conduse de mareșalul Michel Ney au oprit
înaintarea britanicilor conduși de Wellington (care încercau să-i ajute pe prusaci), în bătălia de la
Quatre Bras. Dar Ney nu a reușit să-și desăvârșească victoria, perimițându-i lui Wellington să se
întărească.
Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost
întârziate cu câtva ore de Napoleon. Până seara, armata franceză nu reușise să-i scoată pe englezi
din pozițiile de pe pantele muntelui. Când prusacii au ajuns pe câmpul de luptă au atacat flancul
drept al francezilor în număr din ce în ce mai mare, strategia lui Napoleon de a-i ține separați pe
aliați prăbușindu-se. Francezii s-a retras în dezordine de pe câmpul
de luptă din fața atacului combinat britanico-prusac.
În ciuda abdicării împăratului, luptele sporadice au continuat
la granițele de est și în suburbiile Parisului până la semnarea
încetării focului pe 4 iulie.

„La bataille de Waterloo”

de Andrieux
Mulțumesc pentru vizionare!
 BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Napoleoniene