Cadențele în armonia modală

Punctuația muzicală
 Armonia tonală: trăsătură esențială,
definitorie (prin cele 3 ipostaze:
cadențele simple (autentică și plagală) și
cea complexă (autentică compusă)

Statutul cadenței Ca noțiune fundamentală definește și

sistemul modal, doar că dobândește noi
valențe, care nu pot fi întotdeauna bine
definite
Personalitatea unor compozitori din
zona modală se vede foarte bine în
sistemul de cadențare
 a) relația între acorduri finale

Perspective
b) treptele pe care se formează
analitice ale acordurile din cadențe
cadenței

c) tipurile de acorduri care operează

în cadențe ca acorduri finale
 2 posibilități: relație autentică
sau plagală (aceasta din urmă
fiind preferată)
a) relația între
acorduri finale
Având în vedere că melodia
populară este repetitivă, este
recomandabilă revalorizarea
armonică
1. Relațiile plagale: IV-I, II-I, VI-I
Relațiile autentice: V7-I, VII-I, III-I
 • Nu se va face în mod obligatoriu pe
treapta I. Motive:
• Nu întotdeauna treapta I este cea
mai importantă treaptă a modului
• Evitarea încheierii pe treapta I
Cadența finală pregătește continuarea lucrării
• Sugerarea unui polimodalism
• Există melodii în folclorul
românesc care cadențează pe
treapta a II-a (armonizat cu tr. II
sau cu tr. V cu sensibilă)
Cadența pe treapta a II-a
Acordul final

• Poate fi: consonant sau disonant, în stare directă sau în orice răsturnare
• Pot fi utilizate acorduri construite pe alte intervale decât terța
• În cazul încheierii pe treapta I, se poate utiliza unisonul (dublat, triplat)
Armonizare comparativă. 1. Tonală
Armonizare comparativă. 2. Modală
Elemente acordice specifice modalului

• Armoniile de cvarte:
• Utilizate accidental (întârzieri) și în armonia tonală
Acorduri de cvarte -
a) succesiunea de cvarte este respectată
strict

clasificare Poate fi omogen (doar 4p) sau mixt (4p și

4+)
Acord, oscilant, nedecis, ideal pentru lumea
modală
Se recomandă utilizarea ca efect
Acorduri de cvarte -
clasificare

• b) sunetele apar comprimate (poziții strânse sau mixte):

• Ridică probleme pentru că, în multe situații,
creează confuzii, putând fi identificat cu alte
acorduri

• Poziția mixtă (apare și un interval de cvartă):

Răsturnări acorduri de Ipostaze frecvente:
cvarte comprimate
Acorduri de cvarte tratate Interferență sonoră tonal-modal:

ca armonii accidentale
 • a) succesiunea de cvinte este respectată strict:
Armoniile de cvinte - se obțin acorduri doar în stare directă
omogene sau mixte (5p + 5-)
clasificare • Se recomandă utilizarea ca efect, riscul
sonorităților goale fiind mai mare decât la
acordul de cvarte
Armoniile de cvinte -
clasificare

• b) acorduri cu sunete comprimate (poziții strânse

sau mixte) – conduc de cele mai multe ori la
ștergerea personalității intervalului de bază (5-ta)
 Existența acestora a fost condiționată de (inițial) de dezvoltarea percuției
(primele decenii ale sec. XX). Atunci s-a constatat că și pianul este tot un
instrument de „percuție”

Armoniile de Diverse efecte proprii unor instrumente de percuție au fost realizate la pian
(Stravinski, Varese, Cage etc.)

secunde
Pentru crearea unor astfel de efecte a fost constituit clusterul (acordul de
secunde suprapuse)
Cluster-ul poate crea și atmosferă diafană, nu doar aspră sau violentă
Apar mai ales ca elemente de culoare
Sentimentul de treaptă armonică lipsește complet
 • 1. Acordul în poziție strânsă sau
clusterul propriu-zis: este obținut
prin ordonarea sunetelor strict
Acordul de secunde - alăturate într-o etajare veritabilă ca
număr de secunde obținute și ca
ipostaze distanță de la bază la vârf
• În funcție de tipul secundelor, poate fi
clasificat în 3 categorii:
Clusterul în poziție
strânsă
• a) format doar din secunde mici (clusterul
cromatic)
• Sonoritate foarte aspră; odată cu creșterea
numărului de voci disonanțele se anihilează
reciproc și acordul se transformă într-o
pânză sonoră diafană
• Utilizare dificilă în muzica corală datorită
diferențelor mari între registrele vocilor
Clusterul în poziție
strânsă
• b) format doar din secunde mari:
• au existat în germene în limbajul
Impresionismului francez
• S-au născut prin umplerea unei terțe mari
sau a unei cvarte mărite
• Relevanța pentru modalul românesc:
cvarta mărită lidiană, primul tronson al
lidianului (sau primul tetracord al
acusticului 1)
• Se recomandă utilizarea cu prudență pentru
a evita aluziile la hexatonalul impresionist
 • c) format din amestecul secundă mare -
secundă mică
• Poate cel mai frecvent întâlnit în muzica
Clusterul în poziție modală
• Din această categorie face parte clusterul
strânsă diatonic („alb”), obținut prin aglomerarea
materialului oferit de modurile diatonice
• Poate avea sunete lipsă, aceste goluri dându-
i culoare, spațiu, personalitate
Clusterul - ipostaze 2. Acordul în poziție
largă: se poate confunda
cu alte structuri acordice
Clusterul - ipostaze

• 3. Acordul în poziție mixtă: poziției

interesantă și foarte labilă (în funcție de
configurație, sonoritatea poate înclina
spre acord de secunde sau spre alte tipuri
de acorduri)
Acorduri construite pe alte
intervale (6-tă, 7-mă)

• Acorduri de 6-te: interes pur teoretic,

6-ta fiind răsturnarea 3-ței (sonoritatea
acestora este aproape identică cu cea a
acordurilor de 3-țe)
 • Acorduri de 7-me: au mai multă personalitate

Acorduri • Se împart în 2 categorii:

• Intervalul de 7-mă este respectat strict
construite pe alte • Acorduri în poziții strânse sau mixte

intervale
Blocurile verticale • Se construiesc pe baza a trei
procedee mai importante:
libere • 1. eliminarea de sunete:
Blocurile verticale
libere

• 2. adăugarea de sunete
Blocurile verticale libere 3. varianta combinată
(eliminare și adăugare de
sunete)