Viaţa

cotidiană în
lumea romană
I. Organizarea socială în Roma antică
a) PATRICIENII (lat.
„pater”=tată) 
proprietarii de
pământuri, controlau
puterea politică şi
judiciară;
b) PLEBEII  oameni liberi şi străinii, care la început nu aveau
drepturi politice;

Multă vreme, patricienii au fost singurii care s-au bucurat de totalitatea

drepturilor politice. Plebeii, proveniţi din rândul liberţilor sau străinilor aşezaţi
la Roma, nu erau consideraţi cetăţeni. Profitând de rolul pe care l-au dobândit
treptat în societate, participând la războaie şi dorind să înlăture frecventele
nedreptăţi la care erau supuşi de către patricieni, plebeii s-au ridicat la luptă. Ei
s-au retras pe Muntele Sacru (probabil colina Aventin) şi i-au lăsat pe patricieni
singuri în faţa primejdiilor. Această formă de luptă s-a numit secesiune
(separare). Între 494 îHr. şi 287 îHr. au avut loc mai multe secesiuni, plebeii
obţinând mai întâi doi reprezentanţi, apoi zece (tribuni ai plebei) cu drept de
veto şi care se puteau opune consulilor, legi scrise (Legea celor XII table) şi,
treptat, drepturi egale cu ale celorlalţi cetăţeni.
1. Precizaţi o nemulţumire care i-a determinat pe plebei să se separe de
Roma.
• în 494 îHr., deoarece nu aveau drepturi, plebeii au hotărât
SECESIUNEA (separarea) faţă de Roma; astfel, au obţinut
dreptul de a ocupa magistraturi.

Villa del Priorato di Malta, sediu

al Marelui Ordin al Cavalerilor
de Malta, situat pe colina
Aventino (sec. XVIII) 
c) sclavii;

Piaţa de sclavi, pictură

din sec. al XIX-lea 
II. Familia şi virtuţile romane
• Citiţi textul lecţiei din manual şi răspundeţi la cerinţe:
1. Cine deţinea rolul cel mai important în familia romană? Oferiţi un argument.
2. Care erau ocupaţiile principale ale bărbatului în cadrul familiei? Dar ale
femeii?
3. Menţionaţi trei virtuţi
cultivate de romani.
• bărbatul era capul familiei: administra averile, mergea la
război sau se ocupa de politică;
• femeia se ocupa de locuinţă şi de creşterea copiilor;
• printre virtuţile
(valorile
tradiţionale)
romane s-au
numărat cinstea,
hărnicia,
disciplina şi
modestia;
“Singura speranţă a poporului roman în acele vremuri de grea cumpănă a fost
L.Q. Cincinnatus. Acesta îşi lucra micul său ogor de patru jugăre, situat dincolo
de Tibru (...). Trimişii Senatului roman l-au găsit acolo, muncindu-şi cu
hărnicie ţarina, fie că o săpa cu hârleţul, fie că o ara cu plugul. (...) Trimişii
Romei i-au cerut apoi lui Cincinnatus să se îmbrace în togă, ca să audă, spre
binele său şi al patriei, însărcinarea pe care i-o încredinţează Senatul roman (...).
După ce-şi şterse năduşeala de pe frunte şi de pe piept şi se scutură de colb,
Cincinnatus apăru din nou, de astă dată îmbrăcat în togă; atuncii trimişii
romani îl salutară ca pe un dictator.”
Titus Livius, Ab urbe condita

1. Care era, conform textului, activitatea de bază a vechilor romani?

2. Ce haină a îmbrăcat Cinncinatus pentru a primi numirea oficială ca
dictator?
Haina tradiţională a bărbatului roman era toga: o
bucată de stofă albă de lână, semicirculară, care
putea atinge 5 metri în diametru şi care era drapată
în jurul corpului, peste tunică. Femeile purtau o
tunică şi deasupra o eşarfă foarte mare, numită
palla, care cobora până la genunchi şi putea acoperi
şi capul. Mai târziu apare stola, o rochie largă şi
lungă până la glezne.
• Care erau principalele piese vestimentare în
lumea romană?
1. Tunica masculină; 2. Toga (sau mantia); 3.
Bordura de culoare roșu închis (purpurie) arăta că
toga este purtată de un magistrat
• îmbrăcămintea romanilor
era compusă din tunică şi
togă (mantie);

1. Mantia (palla)
2. Tunica feminină (stola)
Pentru a fi frumoasă, o femeie romană
purta bijuterii, folosea ulei de migdale
amestecat cu funingine pentru a
evidenţia sprâncenele şi ochii, drojdie
de vin pentru buze mai roşii. Praful de
cretă era utilizat pentru a acoperi
riduri, pistrui sau aluniţe.

• Menţionează o asemănare şi o
deosebire între obiceiurile femeilor
romane şi cele ale femeilor din
zilele noastre.
C. Educaţia
• Citiţi textul lecţiei din manual şi răspundeţi la cerinţe:
1. Menţionaţi la ce vârstă începea educaţia copiilor romani şi cine se ocupa de
aceasta.
2. Menţionaţi trei discipline studiate de elevi.
• educaţia tânărului roman începea la 7
ani şi se încheia la 17 ani;
• se studiau matematica, limbile latină şi
greacă şi ORATORIA (arta de a ţine
discursuri publice, vorbind frumos şi
convingător);

Oratorul, sculptură etrusco-romană din bronz, datând din jurul

anului 100 îHr. 
„Educaţia copiilor era orientată în sens practic şi
în acela de a-i forma în spiritul integrării lor în
viaţa colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum
să-şi exercite şi drepturile şi datoriile. Exerciţiile
fizice nu deţineau un loc de seamă în programul
de educaţie. Echilibrul dintre dezvoltarea fizică a
tânărului prin sport şi formaţia sa morală nu era
pentru romani, ca pentru greci, un ideal de
educaţie”.
Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei
• Identificaţi idealul educaţiei romane şi o
deosebire între educaţia romană şi educaţia
greacă.

Statuetă din bronz ilustrând o fată citind (sec. I) 

„Romanii îşi petreceau o bună parte din timpul lor liber cu jocuri de abilitate
(...). Jocurile cu mingea erau practicate de copii, precum şi de adulţi. Asemenea
copiilor, apoi şi oamenii maturi săreau coarda, jucau jocuri de ghicit sau jocuri
cu pietricele şi nuci. Între jocurile de calcul, foarte popular era un joc
asemănător întrucâtva şahului.”
Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei
• Menţionează, pe baza sursei, două
dintre activităţile de timp liber ale
romanilor, care se practică şi astăzi.