STRATEGII ANTISĂRĂCIE

ȘI DE
INCLUZIUNE SOCIALĂ

ZONELE SĂRACE

Lector univ.dr. Diana-Cristina BÓDI

ZONELE SĂRACE
MEDIUL URBAN:

Zonele de tip semirural

• cartiere vechi de case cu mici gradini

• periferia oraselor

• pensionari

• nu beneficiaza de toate utilitatile moderne; stilul de

viata este o combinatie intre cel urban si cel rural
Gropile de gunoi
• la marginea oraselor, in preajma gropilor de gunoi;

• comunitati nou aparute, dupa 1990

• adaposturi improvizate;

• populatia traieste din groapa de gunoi

• specifice oraselor mari

• https://www.youtube.com/watch?v=DP8RVJqJ6vY
Zonele de tip Cotorga
- combinatii intre zonele de case
semirural si gropile de gunoi;
- Cotorga estre un vechi cartier de
case din Rosiorii de Vede
(Teleorman), situat la periferia
orasului, in apropiere de groapa
de gunoi;
https://www.youtube.com/watch?
v=qjaX0DObn2g
Zonele “centru vechi”
• arii centrale de case, care au fost nationalizate in perioada
socialista
• stare avansata de degradare

• locuinte sociale sau cu chirie repartizate de catre

autoritatile locale familiilor sarace
Zonele popular denumite ghetou
• blocurile de confort III sau IV
• fostele camine muncitoresti de nefamilisti
• statut neclar din punct de vedere al proprietatii
• https://www.youtube.com/watch?v=pEZAzTFLIVc
Zonele industriale dezafectate
• la periferia oraselor

• foste blocuri construite pentru muncitori si ramase ale

nimanui dupa inchiderea intreprinderilor;
• specifica oraselor mici si mijlocii cu o fosta mare
intreprindere socialista in apropiere, care a fost inchisa
Zonele de blocuri cu mari datorii la întreținere
- anumite parti din marile cartiere de blocuri construite in
perioada socialista
ZONELE CELE MAI VULNERABILE

 ariile centrale si cele periferice

• Vietnam, Bosnia
• Dallas, Chicago, Texas, Las Vegas sau Paris
• Șerpărie, Fantoma
Locuirea în zone sărace din orașe

 majoritatea zonelor urbane sărace sunt deprivate

 Instituțional

 Utilități publice
ÎN MEDIUL RURAL
Zone sărace doar în unele sate mari
 cauze:
- apartenenta la o comuna saraca,

- distanta mare fata de satul centru de comuna unde sunt

localizate aproape toate institutiile locale,
- pamantul neproductiv,

- numar mic de animale,

- alimentarea cu apa,

- imbatranire demografica accentuata

Satele mici sunt considerate “sărace” în totalitatea lor

 sate mici, periferice, izolate
Zonele sărace din sate mari, relativ dezvoltate:
Comunitățile de rromi
•“tiganie”
•situatela periferia satelor, se considera zone cu
infractionalitate ridicata (mai ales mici furturi)

Comunitățile de venetici
-in satele mari
-aceste zone sunt foste comunitati muncitoresti,
-dupa 1990 au ramas in sat, dar au pierdut locurile de
munca si nici nu au primit pamant, ceea ce a dus la caderea
lor in saracie
Locuirea în zonele sărace din sate

 oamenii săraci sunt identificați ca săraci prin

 lipsa pământului

 Vârsta

 Majoritatea caselor sunt construite din chirpici

 Există discrepanțe între regiuni sau între formele de

relief
CONCENTRAREA SĂRACIEI EXTREME

 comunitățile din preajma gropilor de gunoi

 zonele de tip centru istoric

 zonele industriale dezafectate

 zonele popular denumite ghetou

PROCESELE DE FORMARE A ZONELOR
SĂRACE

- se află la intersecția dintre

 mecanisme structurale care afectează
colectivități
închiderea sau restructurarea întreprinderilor

lipsa locurilor de muncă

 Condiții locale date de poziția zonei pe piața
imobiliară privată și de forma de proprietate
asupra locuințelor pe care le include
 măsurile luate de către autoritățile locale în
problema persoanelor rămase fără locuință sau în
căutare de locuință ieftină
 evenimente critice individuale
În România avem 4 procese tipice de formare a zonelor
sărace
 Procesul de formare a gropilor de gunoi

 Teren la marginea oraselor

 teren care se afla in proprietatea statului, in general,

inregistrat ca teren extravilan.
 formate in mod spontan

 populatia improvizeaza adaposturi, fara forme legale

- “Dallas”, “Bosnia”, “Paris”, etc.

- loc de retragere pentru orășenii sărăciti

- model similar modelului Americii Latine

PROCESUL DE FORMARE A ZONELOR DE TIP
GHETOU SI AL ZONELOR INDUSTRIALE
DEZAFECTATE

• Zonele de tip ghetou sunt grupări de blocuri de

confort redus
- a caza oameni doar pe perioade relativ scurte de timp
- sunt zone noi doar referitor la locatari, formate insa din cladiri
vechi, de calitate indoielnica, cu confort redus, localizate intr-
un spatiu saracacios lipsit de facilitati urbane (fara parcuri, fara
locuri de joaca pentru copii) si, implicit cu preturi mult mai
mici decat in restul orasului.
• Atitudinea fata de aceste zone (autoritati locale,
actorii influenti de pe piata imobiliara) difera de la
un oras la altul
• multe din aceste blocuri au fost privatizate, sau
preluate de autoritati si le-au transformat in
locuinte sociale rezonabile
• in zone mai putin dezvoltate, aceste blocuri au
inca un statut neclar, unele fiind in proprietatea
unor firme care le inchiriaza oamenilor, prin
contract “fara apa, fara curent” si in conditii
mizerabile.
• rezidenta pentru cei care nu au locuinta, si-au
pierdut locuinta la oras sau pentru noii veniti de
la sat in cautarea reusitei la oras.
• Procese similare de formare au urmat și în
zonele industriale dezafectate
- dezavantajul lor este distanța mare față de oraș
Procesul de formare al zonelor de tip centru istoric
•Naționalizate în regimul socialist

•au fost locuite de chiriași

nu au fost revendicate de catre fostii proprietari si

sunt folosite ca locuinte sociale, sau sunt date cu
chirie de catre primarii.
Actorii influenti de pe piata imobiliara privata sunt
interesati dar nu au acces la acesta, casele fiind in
proprietatea statului.
deoarece populatia “veche” reprezinta 40%.

O alta varianta: zone de centru istoric sau in zone de

tip semirural locuite de sasi, svabi
Procesul de sărăcire a zonelor rurale și a zonelor urbane de
tip semirural, de tip Cotorga și a cartierelor de blocuri cu
mari datorii la întreținere
•nu concentrează sărăcia extremă

cauze structurale:

-incapacitate de munca,

-incapacitatea sistemului economic de a oferi locuri de munca,

-sistemul de distribuire a veniturilor (distributie polarizata),

-sistemul de impozitare,

-incapacitatea de producere a unor bunuri si servicii prin efort

propriu: agricultura, mici reparatii.