Celenterate

Hidra de apă dulce trăieşte fixată

pe plantele acvatice.
Ea are 1-2 cm lungime şi corpul
cilindric. La un capăt are o parte lăţită,
ca un disc adeziv, cu care se fixează
pe substrat, iar la celălalt capăt se află
orificiul buco-anal, înconjurat de 5- 8
braţe sau tentacule. Ele servesc şi la
deplasare. Pe tentacule se găsesc
celule urzicătoare.
 Peretele corpului este format din două straturi de celule care mărginesc
singura cavitate a corpului, numită cavitate digestivă, de unde şi
denumirea de Celenterate (de la grec. coelos= cavitate, enteron= intestin).
Hidra se numeşte polip (de la grec. polys = mult, podos= picior).
 Stratul extern al peretelui
corpului conţine celule senzitive,
musculare şi urzicătoare.
Celulele nervoase aflate între
stratul extern şi intern, se leagă între
ele formând în tot corpul o reţea
nervoasă, care alcătuieşte primul tip
de sistem nervos difuz sau în formă
de reţea.
 Stratul intern de celule mărgineşte
cavitatea digestivă şi este format din
celule cu flagel, care contribuie la
înaintarea apei încărcată cu substanţe
hrănitoare şi oxigen dizolvat.
Aici are loc, digestia cu ajutorul
sucurilor produse de celule.
Apoi, cu ajutorul pseudopodelor,
substanţele hrănitoare sunt înglobate în
celule, formând vacuole digestive.
Resturile nedigerate sunt eliminate prin
orificiul buco- anal.
 Vara, când condiţiile de viaţă sunt
prielnice, hidra se înmulţeşte prin
înmugurire (înmulţire asexuată).
Toamna, se înmulţeşte prin ouă,
care se formează în peretele corpului.
Oul cade la fundul apei, rezistă la
temperatură scăzută, iar primăvara
se formează noi hidre (înmulţire
sexuată).
Ea se poate regenera.
 Meduza este un celenterat marin,
care pluteşte, dusă de valurile mării.
Unele meduze sunt mici, altele au
un diametru de 20 cm.
Au formă de umbrelă deschisă.
Pe partea inferioară se formează
un tub, în vârful căruia se află orificul
buco- anal, înconjurat de tentacule.
Meduza se mişcă şi prin
contracţiile marginilor umbrelei.
 Actinia sau dediţelul de mare
trăieşte fixată pe stâncile din apropierea
ţărmului mării. Are aspect de flori roşii,
albastre, galbene, de unde şi numele
de dediţel de mare.
Corpul este tot un polip.
Se hrăneşte cu animale marine mici,
stând nemişcată, cu tentaculele întinse.
Prada este paralizată cu ajutorul
celulelor urzicătoare de pe tentacule.
 Coralul roşu sau mărgeanul
trăieşte în mările calde, la adâncimi
nu prea mari.
Creşte sub formă de tufe, fixate pe
fundul apei. Scheletul calcaros, roşu-
aprins, susţine polipii de culoare albă,
în formă de sac de 2 cm lungime.
Orificul buco- anal al fiecărui
individ este înonjurat de 8 tentacule.
Polipii sunt grupaţi, formând
colonii.
Scheletul lor calcaros este
folositor omului, care obţine din ele
obiecte de artă şi podoabă.
 Madreporarul are schelet
calcaros de culoare albă, cu ramuri
scurte şi groase.
Prin moartea acestora, din
scheletele care se depun, se
formează insule de corali sau recife.
Coralii şi madreporarii trăiesc
numai în mările tropicale, în zone
aerisite şi la adâncimi de 30-40m.
 CARACTERE GENERALE ALE
CELENTERATELOR

•Hidra de apă dulce, meduza,

actinia şi coralul sunt animale
acvatice, fixate, izolate sau coloniale.
•Sunt pluricelulare inferioare ( nu
au organe)
•Corpul este un polip
•Cavitatea digestivă comunică cu
exteriorul printr-un singur orificiu
buco-anal, înconjurat de tentacule.
Viermii paraziţi

Viermi paraziţi laţi.

 Mulţi viermi laţi şi cilindrici fac
parte din grupa viermilor paraziţi.
Ei trăiesc în corpul unor gazde:
om sau animale, de unde îşi iau
hrana şi secretă substanţe toxice,
îmbolnăvind gazda.
Viermii laţi sunt reprezentaţi de
viermele- de- gălbează şi de tenie
sau panglica.
 Viermele- de- gălbează are corpul
acoperit de tegument, care formează o
cuticulă cu rol de apărare împotriva
sucurilor digestive. Sub tegument se
găseşte pătura musculară, formând
teaca musculo- cutanee.
Viermele- de- gălbează trăieşte în
ficatul oilor, cărora le produce boala
numită gălbează.
Are forma unei seminţe de dovleac,
de 3- 4 cm lungime.
Pe partea ventrală prezintă două
ventuze: una în jurul orificiului buco-anal,
cealaltă înapoi lui.
Cu aceste ventuze se fixează pe
pereţii canalelor din ficatul oilor bolnave.
 Din cauza vieţii parazite, are o
alcătuire simplă. El nu are aparat
circulator şi respirator.
Aparatul digestiv este
reprezentat de un tub digestiv, cu un
singur orificiu buco- anal şi
numeroase ramificaţii scurte, laterale,
închise la un capăt. El îndeplineşte şi
funcţia de circulaţie a substanţelor
nutritive, a oxigenului şi a dioxidului
de carbon. Deci, este un aparat
gastro- circulator.
Excreţia este îndeplinită de un
aparat excretor, alcătuit din canalicule
şi canale excretoare.
Sistemul nervos este format din
ganglioni nervoşi, grupaţi în partea
anterioară a corpului, de la care
pornesc cordoane nervoase.
 Organele de simţ sunt slab
dezvoltate datorită vieţii parazite.
Viermele- de- gălbează se
înmulţeşte printr-un număr mare
de ouă.
El este hermafrodit. Din ouă,
care ajung în apa bălţilor, rezultă
larve mici care înoată.
Cele care pătrund în cochilia
melcului Limnea se dezvoltă şi
suferă transformări, rezultând
cercarii.
Ei au o coadă mică cu care
înoată, se ridică pe firele de iarbă
şi se acoperă cu un înveliş gros.
Oile care vin să se adape, pasc
iarbă şi o dată cu ea înghit cercarii
închistaţi.
Aceştia ajung în ficatul oii
sănătoase şi se transformă în
viermi- de- gălbează.
 Tenia trăieşte în intestinul subţire
al omului sau al altor animale.
Corpul, turtit ca o panglică, de
culoare albă, ajunge la 4-6 m
lungime.
El este format din numeroase
segmente, numite proglote (până la
1000).
La capătul anterior, mai subţire,
se găseşte o umflătură numită
scolex.
Pe el se găsesc 4 ventuze şi o
coroană dublă de cărlige.
Cu ajutorul scolexului, tenia se
fixează pe pereţii intestinului. Între
scolex şi corp se află gătul (o
gătuitură).
 În ultimele segmente se formează un număr foarte mare de ouă (150000) care
sunt eliminate o dată cu excrementele omului.
Ouăle care ajung în intestinul porcului dau naştere la larve mici, cu 6 cârlige.
Aceste larve trec în sânge şi sunt transportate în muşchii porcului unde se
transformă în cisticerci.
Această carne infestată, consumată de om, îi produce boala numită teniază.
•Viermele are două gazde: una permanentă (omul) şi una intermediară (porcul).
Sfârşit