Anatomia arborelui traheo-bronșic

Anomalii și variațiuni de diviziune

ale căilor aeriene(II)

Prof. univ. Dr. Antigona Carmen Trofor

Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
 Cuprins

Examenul
Căile respiratorii: cavitatea bronhoscopic
nazală, laringele, traheea, normal al
bronhiile - repere anatomice
de interes pentru bronholog
arborelui
traheo-bronsic
5
Anomalii și
Noțiuni variațiuni de
introductive de Segmentația
bronho- diviziune ale
anatomie căilor aeriene
toracică pulmonară
 Obiectivele cursului

Însușirea noțiunilor de bază despre anatomia căilor aeriene superioare

Însușirea noțiunilor de bază despre anatomia căilor aeriene inferioare

Cunoașterea în detaliu a segmentelor bronho-pulmonare
Cunoașterea principalelor repere anatomice utile în interpretarea aspectelor endoscopice normale ale
arborelui traheo-bronșic

Cunoașterea principalelor aspecte endoscopice ale anomaliilor si variațiunilor de diviziune ale căilor
aeriene.
 III. Segmentele bronhopulmonare

 Plămânii sunt divizați funcțional într-o serie de

segmente bronho-pulmonare, fiecare deservit de
bronhia și de vascularizația proprie, și cu parenchim
distinct de segmentele adiacente.
 Diagnosticul radiologic, rezecțiile chirurgicale
segmentare și drenajul postural al segmentelor
pulmonare colabate depind de această anatomie
segmentară.
 Principala diferentă între cei doi plămâni rezidă din
faptul că ramurile lingulare se desprind din bronhia
lobară superioară stângă, iar ramurile lobare medii
provin din porțiunea inferioară a bronhiei principale
drepte.
 II. Căile respiratorii
Plămânul drept

 Bronhia principală dreaptă dă naștere, după aproximativ 2,5 cm, bronhiei lobare superioare drepte, care se trifurcă
în bronhiile segmentare: apicală, posterioară și anterioară. Apoi, continuă înca 3 cm, și dă naștere bronhiei lobare
medii îndreptată caudal; aceasta se va divide în segmentarele medială și laterală ce deservesc lobul mediu.

 Dedesuptul emergenței bronhiei lobare medii, se observă originea lobarei inferioare drepte, din care se desprinde
aproape imediat bronhia segmentului apical al lobului inferior și care are un traiect posterior evident derivat din
trunchiul lobar inferior (datorită acestei poziții, aici se regăsesc cel mai frecvent corpii străini sau dopurile de mucus).

 După aprox. 1,5 cm de la originea bronhiei apicale inferioare, se conturează ramurile medial bazal și cardiac (nu au
echivalent în stânga) și mai apoi în succesiune rapidă, cele anterior bazal, lateral bazal și posterior bazal, ultima fiind
cu lumenul cel mai mare, aflat în continuarea traiectului trunchiului bronșiei lobare inferioare drepte.
 II. Căile respiratorii
Plămânul stâng

 Bronhia principală stângă are un traiect lung de aproximativ 5 cm, înainte de a da naștere bronhiei lobare
superioare stângi. Aceasta este orientată lateral cam 1 cm, apoi se bifurcă într-un rap superior și unul inferior sau
lingular.
 Ramul superior se divide în scurt timp în 3 ramuri segmentare ce deservesc segmentele apical, anterior și posterior
ale lobului superior, identic cu plămânul drept, cu excepția situației când bronhiile apicală și posterioară pot lua
naștere direct din trunchiul comun apico posterior.
 Diviziunea inferioară a lobului superior drept deservește lingula, o zonă “tongue-like” proiectată în partea antero-
inferioară a lobului superior. Bronhia lingulară se orienteaza în jos, înainte și lateral, înainte de a se bifurca într-un
ram superior și unul inferior. Divizarea sa în segmentarele medială și laterală este caracteristică în contrast cu
segmentele superior și inferior ale comparabilului lob mediu din plămânul drept.
 Bronhiile lobului inferior stâng, precum și segmentele lui se aseamănă cu cele drepte, exceptând existența unei
ramuri bronșice mediale bazale (cardiace), deoarece amprenta cardiacă creează o scobitură care afectează aspectul
medial al plămânului stâng.
 1 segment apical
 3 segment anterior Plămân stâng:
 3x segment axilar
 2 segment posterior
2b segment apico-dorsal
 4 segment postero-extern
 5 segment antero-intern Lingula:
 6 segment FOWLER
- 4b segment superior
 7 segment bazal medial
 8 segment bazal anterior
- 5b segment inferior
 9 segment bazal lateral  
 10 segment bazal posterior
 Examenul bronhoscopic
Film 1 și Film 2 normal al arborelui traheo-
bronșic
V. Anomalii și variațiuni
de diviziune ale căilor
aeriene
 Clasificarea anomaliilor congenitale bronho-pulmonare consacrată în
literatura autohtonă*

I. Variaţiuni şi anomalii scizurale şi bronşice

 Scizuri şi variaţiuni scizurale
 Variaţiuni de diviziune bronşică
 Bronşia traheală
 Stenoze bronşice
 Dilataţia traheală
II. Malformaţii bonho-pulmonare sigur congenitale
• Agenezia pulmonară
• Hipoplazia pulmonară
• Sechestraţiile pulmonare
III.Malformaţii bonho-pulmonare discutabil congenitale
 Emfizemul bulos gigant
 Hamartocondroame
 Chisturi aeriene

Cucu P., Ionescu C., Anomaliile şi malformaţiile congenitale bronho-pulmonare, în Tratat de Medicină internă, vol. I - Bolile aparatului
respirator- 1981, *p.579-604.
 Clasificarea anomaliilor congenitale bronho-pulmonare aparţinând lui
Hollinger şi Johnston*

I. Anomalii traheale:
A. Stricturi şi dilataţii: deformări ale cartilajelor, compresiuni vasculare anormale
B. Invaginări şi excrescenţe: diverticuli, traheocel, chisturi
C. Bifurcare sau deviere anormală

II. Anomalii ale bronşiilor şi pulmonilor:

A. Agenezii şi atrezii
B. Stricturi şi dilataţii, compresiuni prin anomalii cardio-vasculare
C. Invaginări şi excrescenţe: bronhocele, diverticuli, chiste şi lobi emfizematoşi, fistule
D. Bronşii şi lobi subnumerari
E. Bronşii şi lobi supranumerari
F. Ţesuturi bronho-pulmonare anormale ataşate altor ţesuturi nerespiratorii.
G. Ţesuturi bronho-pulmonare anormale ataşate ţesuturilor respiratorii normale.
H. Alte anomalii severe - situs inversus.

*Holinger P.H., Johnston K.C. Clinical Aspects of Congenital Anomalies of the Trachea and Bronchi, Chest 1957; 31; 613-621.
 V.a.
Anomalii congenitale
traheale
Anomalii congenitale traheale

1. Agenezia congenitală a traheei: boală rară, practic incompatibilă cu viaţa. Se poate asocia şi cu alte anomalii:
fistulă bronho-esofagiană, defecte renale, vertebrale, radiale, atrezie anală şi anomalii cardiace, datorate unui
defect de dezvoltare a mezodermului prin blastogeneză anormală. De obicei sugerată clinic de polihidramnios
antenatal, detresă respiratorie severă, cianoză, absenţa ţipătului la naştere, trahee distală palpabilă,
imposibilitatea introducerii unei sonde endotraheale mai jos de laringe şi ameliorare clinică după intubare
endoesofagiană, anomalia se traduce radiologic prin absenţa coloanei de aer şi poziţionarea anormală a carinei
(5).

 Bronhoscopia va relevă de cele mai multe ori o epiglotă şi corzi vocale normale, ci absenţa totală a traheei.
 Există agenezie traheală tipul I - un scurt segment distal traheal desprins din esofag, tipul II – un fragment
traheal ce derivă din esofag care permite identificarea carinei şi tipul III – trahee absentă iar bronşiile
principale comunică bilateral direct cu esofagul.
 Există și agenezia laringianǎ în care traheea e dezvoltatǎ dar nu e conectatǎ la hipofaringe şi în care
traheostomia de urgenţǎ asigurǎ supravieţuirea.
 Anomalii congenitale traheale

2. Traheomalacia - slăbirea ţesutului cartilaginos de susţinere traheal şi lărgirea peretelui posterior membranos.
Apare prin dezvoltarea defectuoasǎ a inelelor cartilaginoase (inele fragmentate, în formǎ elipticǎ, inele
lipsǎ) dar și dupǎ chirurgia pentru afecţiuni compresive la nivel traheal (tumori sau inele vasculare). Are loc
un colaps traheal, mai ales atunci când fluxul aerian creşte (tuse, efort, alimentaţie). De obicei afectează
treimea distală a traheei, porţiunea cervicalǎ nefiind influenţatǎ de presiunile intratoracice. Se poate însoţi de
alte malformaţii (cardio-vasculare), reflux gastro-esofagian, fistule eso-traheale şi chiste bronhopulmonare.

Examenul endoscopic efectuat în condiţii de respiraţie spontană, fără presiune pozitivă respiratorie la finele
expirului sau în timpul unui acces de tuse, evidenţiază triada: pierderea formei semicirculare a lumenului
traheal, protruzia peretelui posterior membranos în lumen, îngustarea antero-posterioară a lumenului traheei.
Traheea este supradimensionată, cu un diametru transversal de 40-45 mm şi aspect variabil al mucoasei, zonele
atrofiate alternând cu cele hipertrofice, inflamate, precum şi repliuri transversale sau diverticuli traheali cu
secreţii consistente stagnante
Fig. 19. Traheomalacie – Colaps
traheal ȋn momentul expirului
Anomalii congenitale traheale

3. Stricturile traheale: repliuri sau stenoze fuziforme

deformate, ce constau în absenţa porţiunii membranoase a
traheei. Se pot acompania de atrezia esofagului, fistule
traheoesofagiene sau anomalii cardio-vasculare (un vas
mare sau cordul pot comprima traheea în timpul dezvoltării
embrionare).

Examenul bronhoscopic recunoaşte aceste modificări şi

permite inspecţia cartilajelor modificate şi a zonei de
stenoză precum şi eventuala intervenţie terapeutică cu
scopul de a repara peretele traheal care, ulterior, va deveni
capabil de a-şi îndeplini funcţia aeriană. *a) Stenozǎ trahealǎ scurtǎ;
b) Stenozǎ trahealǎ lungǎ;
c) Stenozǎ trahealǎ asociatǎ ageneziei pulmonare;
d) Punți traheale
Anomalii congenitale traheale

4. Fistule eso-traheale sunt anomalii rare care se dezvoltă ca urmare a unui obstacol în dezvoltarea
embrionară.

Se cunosc două varietăţi:

 Fistule eso-traheale cu atrezie esofagiană, în care o porţiune a esofagului mijociu este absentă,
la un nivel anterior faţă de carină, şi capetele esofagului anormal comunică cu traheea. Aceste
anomalii prezente de la naştere se traduc clinic prin hipersalivaţie, secreţii vâscoase oro-
faringiene, tuse, dispnee, cianoză.
 Fistule eso-traheale fără atrezie de esofag, sunt de dimensiuni mici, localizate în porţiunea
cervicală, iar diagnosticul bronhoscopic poate fi dificil.
Anomalii congenitale traheale

5. Diverticuli traheali, traheocele - se pot dezvolta

din muguri traheali sau lobi accesori. Cel mai
frecvent apar la nivelul traheei cervicale.
6. Bifurcaţii sau devieri anormale traheale - Se
Bronhoscopic se poate vizualiza diverticulul traheal
cunosc puţine cazuri de acest fel, în care un examen
uneori plin de secretii purulente, acesta fiind o sursǎ
bronhoscopic de rutină obiectivează bronşia
de infecţie ce impune sancţiunea chirurgicalǎ.
principală dreaptă care emerge din peretele intern al
bronşiei primitive stângi, în teritoriul corespondent
orificiului lobarei superioare stâng.

Aceastǎ bronşie, numitǎ şi punte bronşicǎ este de

dimensiuni mai mici, cu diferenţe de calibru datoritǎ
compresiunilor vasculare de vecinǎtate.
 V.b.
Anomalii
bronho-pulmonare
I. Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

 Sunt rezultatul unei tulburări în dezvoltarea pulmonară, constând fie într-un număr inadecvat de muguri
pulmonari, fie în faptul că aceştia se desprind de la un alt nivel decât cel normal.
 Cel mai frecvent, acestea se întâlnesc pe dreapta şi formele clinice cele mai des întâlnite evidenţiate printr-un
examen bronhoscopic atent sunt bronşia traheală şi bronşiile segmentare supranumerare superioare drepte.

Se pot grupa în 4 categorii:

a) anomalii bronşice cu originea în bronşii normale de rang superior
- bronşii segmentare superioare axilare (bronşie segmentară superioară accesorie) – aspect CT
 I. Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

b) anomalii bronşice desprinse impropriu din arborele aerian:

 bronşia traheală,
 bronşia cardiacă accesorie,
 bronşia în punte.

Bronşia traheală reprezintă o anomalie bronşică rar menţionată în literature, nomalie de diviziune a lobului
superior drept (existenţa unei bronşii traheale stângi este considerată o excepţie). Anomalia de diviziune este
consderată bronşie traheală “reală“ numai dacă lobara superioară dreaptă prezintă 3 segmentare şi îşi are orificiul
de emergenţă situat normal, distal şi lateral la nivelul primitivei drepte.

Endoscopic, apare în treimea inferioară a traheei la nivelul peretelui lateral drept: un orificiu bronşic
supranumerar de dimensiuni variate, uneori rudimentar, cu aspect cicatricial (în „deget de mănuşă”) alteori cu
segmentaţie vizibilă şi parenchim prezent.
 I. Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

Bronșia traheală

 A fost descrisă şi în asociere cu alte anomalii

congenitale, în cadrul sindromului VACTERL
(un acronim care reuneşte defecte vertebrale,
fistulă eso - traheală, atrezie anală, anomalii
radiale şi renale

 Descoperită ocazional, la un examen

bronhoscopic efectuat pentru alte indicaţii,
întrucât nu are un tablou clinic specific.

Film Nr. 3. Bronhie traheala (caz clinic)

 Caz clinic

 Pacientă V.E, 72 ani, nefumătoare

 În evidenta clinicii cu: fibroză pulmonară retractilă
postTB pulmonară bronșiectazii cilindrice bilaterale
(lob mediu si superior drept, lob inferior stang) și
bronhie traheala dreaptă.
 Repetate exacerbări infecțioase cu sdr. tusigen trenant
si expectorație vâscoasă, redusă greu de eliminat.
 Disfuncție ventilatorie moderată
 Microhemoptizii intermitente.
A. Segmentul superior al lobului inferior drept.
B. Trifurcarea lingulei.
C. Hemangiom care implică traheea - porțiune subglotică.
D. Bronșia traheală: notează o deschidere anomală care apare
din peretele traheal drept deasupra carinei principale
(săgeată).
E. Variațiuni de diviziune schematice ale bronșiei traheale.
 I. Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

Bronșia cardiacă accesorie

 Singura bronşie admisă de literatura de specialitate ca bronşie supranumerară; este un

atavism, se întâlneşte în mod normal în plămânul de oaie. Poate fi asociată cu alte anomalii de
diviziune ale lobului superior drept, inclusiv cu bronşia traheală.

 Nu are semnificaţie patologică. Este considerată uzual drept o anomalie de divizune a lobarei
inferioare drepte (deoarece această lobară prezintă multe varinate de diviziune cu bronşii
absente sau bronşii supranumerare).

 Frecvent este un ram supranumerar al trunchiului bazal drept. Ia naştere la nivelul peretelui
medial, la joncţiunea între primitiva dreaptă şi intermediară , “faţă în faţă” cu orificiul lobarei
superioare drepte. Prezintă dimensiuni variabile şi frecvente apare sub forma unui diverticul;
deşi uneori poate asocia şi un lob parenchimatos aferent. Mai freventă la sexul masculin.
I. Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

Bronșia în punte

 O variantă rară în care bronşia primitivă dreaptă deserveşte lobul superior drept, iar bronşia
intermediară ia naştere din primitiva stângă şi traversează linia mediană pentru a intra în
plămânul drept.
Anomalii de diviziune ale arborelui bronșic

c) anomalii asociate unui situs anormal - în situs

inversus, configuraţiile normale ale arborelui
bronşic drept şi stâng sunt inversate

(aspect endoscopic - situs inversus și traheomegalie)

d) anomalii mixte - aici se includ abateri de la

diviziunea normală bronşică care nu se potrivesc în
nici una din categoriile de mai sus.
O astfel de anomalie este lipsa bronşiei lobare
superioare stângi, care necesită rezolvare
chirurgicalǎ.

(trifurcarea bronșiei primitive stângi - absența lobarei

superioare stângi)
 II. Plămânul în oglindă

 Anomalie descrisă endoscopic ca o ramificare bronşică simetrică în cei doi plămâni, de multe ori este însoţită şi de anomalii
vasculare.

 Se cunosc două tipuri: tipul stâng – cel mai frecvent în care ambii plămâni au câte doi lobi şi tipul drept, mult mai rar, în care
există câte trei lobi, bilateral.

 Datorită co-existenţei modificărilor congenitale arteriale (un sistem arterial pulmonar drept dublu: lobul superior drept şi
segmentele externe ale lobului inferior sunt deservite de artera pulmonară, iar segmentele bazale şi interne de ramuri din
aortă) şi venoase (un retur venos parţial anormal în vena cavă inferioară şi vena azygos), acest tip de anomalie se însoţeşte de
tuse, dispnee şi cianoză, ca rezultat al şuntului arterio-venos şi al tulburărilor de hematoză.

 Se impun examene complementare pentru confirmarea diagnosticului (CT toracic, etc)

 III. Stenoze bronşice congenitale

 Acestea au o simptomatologie zgomotoasă (tuse, dispnee, cianoză) ce debutează de la naştere şi este

intensificată de eforturi.
Se descriu:
 stenoze intrinseci: diafragme membranoase care traversează lumenul traheal şi îl micşorează în
consecinţă. Bronhoscopia pune în evidenţă obstacolul şi poate contribui la rezolvarea acestuia;
 stenoze extrinseci, datorate unei compresiuni exterioare, cel mai adesea vasculare, în care pe lângă
simptomele respiratorii de mai sus, se pot adăuga şi disfagie, regurgitaţii, sincope, tahicardie, în funcţie de
organul adiacent implicat (3).
 Formele congenitale sunt rare, mai frecvent aceste stenoze survin prin leziuni de sondǎ de aspiraţie la
nivelul arborelui bronşic drept.
 Tratamentul poate consta în dilataţie bronhoscopicǎ, stent, tehnici bronhoplastice sau chiar rezecţie
pulmonarǎ în caz de leziuni severe parenchimatoase.
 IV. Fistule eso-bronşice

 Fistule eso-bronşice se obiectivează bronhoscopic în special asociate stenozei bronşiei primitive stângi.
Sunt mai rar întâlnite decât fistulele eso-traheale. 

V. Fistula biliobronşicǎ

 Fistula biliobronşicǎ se evidenţiazǎ clinic printr-un sindrom supurativ cu bilioptizie. Comunicarea dintre
arborele biliar şi cel bronşic s-a descris la nivelul carenei în 55%, la nivelul bronşiei primitive drepte 35%
si stângi în 33%; în 5% din cazuri nu s-a identificat localizarea bronşicǎ. Bronhoscopia şi fistulografia sunt
examenele diagnostice de bazǎ. În acelaşi timp este obligatorie evaluarea vǎrsarii duodenale a sistemului
biliar pentru realizarea unei eventuale fistule enterice de drenaj.
VI. Atrezia bronşică asociată cu mucocele

 Rarǎ malformaţie congenitală, aceasta constǎ într-o bronşie care se terminǎ orb în parenchimul pulmonar
asociată cu hiperinflaţie regională a căilor aeriene, formaţiuni bronşice de tip mucocel şi uneori mucocele
ale sinusurilor paranazale dezvoltate prin obstrucţie sinusală.

 Atrezia bronşică este deseori asimptomatică, însǎ poate fi relevată prin dispnee şi infecţii respiratorii
frecvente. Investigaţiile radiologice indicǎ o opacitate parahilarǎ, înconjuratǎ de pulmon hiperinflat.
Examenul bronhoscopic confirmă anomalia. 
 VII. Agenezia pulmonară

 Agenezia pulmonară unilaterală este o condiţie rară, care se poate

acompania de alte anomalii ale sistemelor muscular, cardiovascular,
gastro-intestinal sau urogenital.
 Rareori diagnosticată la adulţi - de regulă atunci când nu este asociată
cu alte malformaţii - ea este o constatare de mică copilărie sau perioadă
neonatală şi constă din absenţa totală a carinei, a bronşiei primitive,
ţesutului pulmonar şi vascular aferent respective.
 Aspectul radiologic toracic este relevant: absenţa umbrei pulmonare,
devierea traheei şi a mediastinului, îngustarea spaţiilor intercostale la
nivelul unui hemitorace, în timp ce controlateral există hiperinflaţie şi Fig. 20. Aspect endoscopic – absența
bronșiei primitive stângi (traheea distal
lărgirea spaţiilor intercostale-compensator.
se continuă cu bronșia primitivă
dreaptă - absența orificiului bronșiei
primitive stângi, mic diverticul restant
la ora 3
 VII. Agenezia pulmonară A.

 Agenezia pulmonară bilaterală, entitate deosebit de rară, este

categoric incompatibilă cu supravieţuirea.
 În practică, agenezia şi aplazia sunt deseori confundate, deşi aplazia
este definită prin prezenţa carinei şi a unui rudiment bronşic primar,
însă fără vasculatură şi parenchim pulmonar.

B.

Fig. 21. A. Radiografie toracică: agenezie pulmonară stângă–

(web.wits.ac.za), B. Aspect CT de agenezie pulmonară stângă
(23) (www.gfmer.ch)
 
 VIII. Hipoplazia pulmonară

 Denumită şi “plămânul mic congenital” sau “plămân slab dezvoltat”, este cea mai frecventă
malformaţie bronho-pulmonară cu origine certă congenitală şi printre puţinele compatibile cu o viaţă
normală până la vârste înaintate.
 În funcţie de teritoriul interesat, există HP bilaterale – forme severe - cu supravieţuire precară – HP
unilaterale totale (afectează un plămân), lobare sau bilobare şi segmentare.
 Diagnosticul formei bilaterale este pus pe evidenţierea radiologicǎ a unor pulmoni mici asociaţi unei
detrese respiratorii nonresponsive la oxigen, fǎrǎ altǎ cauzǎ.
 Plămânul hipoplazic are un volum mic, iar organul controlateral este hipertrofiat cu modificări de
topografie bronşică consecutive hernierii prin punctele slabe ale mediastinului în spaţiul rămas neocupat
din hemitoracele afectat.
VIII. Hipoplazia pulmonară

 Diagnosticul de hipoplazie pulmonară unilateralǎ este

sugerat de istoricul medical (episoade repetate de supuraţii
pulmonare prezente din copilărie şi cu topografie
radiologică constantă).
 Radiografia pulmonară: asimetrie toracică, hemitoracele
afectat fiind redus de volum, coastele orizontalizate şi
hemidifragmul ascensionat, iar “plămânul” este reprezentat
de o opacitate neomogenă cu cavităţi chistice şi zone de
clarifiere, în timp ce plămânul sănătos este hipertrofiat
compensator. (Trofor, 2000)
 IX. Sechestraţiile pulmonare

 Un complex de anomalii bronho-pneumo-vasculo-frenico-digestive, forme intralobare (mai

frecvente la copii mari şi adulţi, de obicei independente de alte anomalii) şi extralobare ( asociază
a) în 65% din cazuri şi alte malformaţii).

 O masă de ţesut pulmonar nefuncţional, care nu are legătură cu arborele bronşic şi arterele
pulmonare. Are vascularizaţie arterială, provenită din circulaţia sistemică - de obicei ram al arterei
aorte abdominale - iar drenajul venos se face fie în venele pulmonare, fie în vena cavă inferioară,
eventual sistem azygos.

 Atât în sechestraţiile extralobare (opacităţi bazale în contact cu diafragmul, separate de

parenchimul pulmonar, cu înveliş pleural propriu şi cu o circulaţie sistemică doppler pozitivă), cât
și în cele intralobare (ţesutul anormal în contiguitate cu parenchimul pulmonar cu care are înveliş
pleural comun - există elemente comune:

b)  vascularizaţie sistemică prezentă într-un plămân normal - de obicei în lobii inferiori,

 coexistenţa altor anomalii,
 nu există conexiunea masei anormale de ţesut cu arborele bronşic şi arterele pulmonare.

 Aportul diagnostic bronhoscopic este util, în contextul explorărilor ample conexe: angiografie,
RMN, computer tomografie toracică.
Fig. 22. Sechestratie extralobarǎ a) Aspect radiografic (lob inferior
drept)- www.myweb.lsbu.ac.uk, b) CT (lob inferior stâng)- www.bhj.org
 X. Chisturile aeriene

 În afară de chisturile parenchimatoase, denumite şi bule de emfizem, şi de

pneumatocelele, toate formaţiuni chistice de cauză dobândită - cu excepţia
emfizemului bulos gigant - se mai descriu chisturile bronhogenice. Acestea din
urmă, considerate de origine mai mult sau mai puţin (deci discutabil) congenitală –
o dezvoltare anormală rezultată dintr-un defect de creştere a mugurelui pulmonar,
au un înveliş epitelial bronşic şi sunt tipul cel mai comun de anomalii chistice
pulmonare congenitale. Se pot dezvolta intrapulmonar (defectul de dezvoltare a
survenit mai precoce în cursul embriogenezei) sau mediastinal.
 Radiografia pulmonară evidenţiază structuri opace ovalare, cu conţinut aeric, plin,
sau cu nivel lichidian, cu pereţi subţiri, fini, regulaţi, uniloculate şi localizate de
elecţie în lobii inferiori .
 Chisturile intrapulmonare au epiteliu respirator şi au circa două treimi din
conţinut aerat şi restul eventual material secretor clar sau mucoid. Aşadar, ele au
expresie endoscopică bronşică, întrucât comunică cu arborele bronşic.

Fig. 23. Chist bronhogenic endobronșic

XI. Boala chistică congenitală difuză a nou-născutului

 Adenom bronşic chistic fetal/bonşioloalveoloectazie difuză idiopatică/malformaţie chistică adenomatoidă congenitală a

plămânilor/hamartom congenital şi multe altele – denumiri cunoscute care reflectă diversitatea histopatologică a unei
aceleiaşi condiţii probabil.
 Formaţiuni polipoide ale mucoasei bronşiilor/bronşiolelor dezvoltate din parenchim chistic.
 Creşterea proporţiei de ţesut elastic din pereţii structurilor bronşice şi bronşiolare dilatate chistic, alveole tapetate cu celule
producătoare de mucus (celule mucogenice).
 Se descriu trei forme clinice:
 spaţii chistice largi într-un pulmon;
 numeroase chiste mici de 1-10 mm;
 masǎ solidǎ de hiperplazie adenomatoidǎ sau structuri bronşice fǎrǎ consistenţǎ chisticǎ.
XII. Emfizemul lobar congenital (gigant)

 Unul sau doi lobi pulmonari foarte destinşi, ceea ce antrenează o compresiune a ţesuturilor normale.
 Teritoriu pulmonar hiperinflat; absenţa stenozei/obstrucţiei bronşice extrinseci.

 Forma primarǎ: prezenţa unui suport cartilaginos bronşic defectuos şi posibilitatea creşterii de 3-5 ori a numărului de
alveole / lob ( lobul polialveolar).
Este localizat frecvent la nivelul lobului mediu şi a lobului superior stâng.
 Forma secundarǎ este întâlnitǎ secundar bolii cu membrane hialine la copii ce necesitǎ intubaţie cu aspiraţie frecventǎ.
Apare prin hiperplazie epitelialǎ scuamoasǎ la nivelul orificiului bronşiei lobare inferioare drepte.
XII. Emfizemul lobar congenital (gigant)

 Examenul bronhoscopic nu evidenţiazǎ leziuni

endoluminale obstructive, examenul CT nu indicǎ leziuni
compresive, iar scintigrafia pulmonarǎ de perfuzie relevǎ o
vasoconstricţie secundarǎ.
Întrebarea 1
Toate informațiile de mai jos cu privire la anatomia traheei sunt adevărate, cu
excepția:

A. Este un tub cu structura cartilaginos-fibromusculara situat între partea inferioară a

cartilajului cricoid și carina
B. Diametrul mediu traheal normal este de 22 mm la bărbați
C. Traheea la adult are în medie 11.8 cm, la bărbați
D. Este alcătuită din 18–22 cartilaje incomplete în forma literei V
E. Peretele traheal are o grosime de aproximativ 3 mm la ambele sexe.

40
Întrebarea 1/Răspuns
Toate informațiile de mai jos cu privire la anatomia traheei sunt
adevărate, cu excepția:

Răspuns:
D. Este alcătuită din 18–22 cartilaje incomplete în forma literei V

41
Întrebarea 2
Diametrul mediu traheal la femei este de:

A. 22 mm
B. 19 mm
C. 12 mm
D. 24 mm
E. 16 mm

42
Întrebarea 2/Răspuns
Diametrul mediu traheal la femei este de:

Răspuns:
B. 19 mm

43
Întrebarea 3
Pintenul inter-bronșic dintre lobara superioară stângă și lobara
inferioară stângă se găsește la o distanță de carina de aproximativ:

A. 1,5 cm
B. 2 cm
C. 4,5 cm
D. 3 cm
E. 2,5 cm

44
Întrebarea 3/Răspuns
Pintenul inter-bronșic dintre lobara superioară stângă și lobara
inferioară stângă se găsește la o distanță de carina de aproximativ:

Răspuns:
C. 4,5 cm

45
Întrebarea 4
Următoarele afirmații despre bronhia principală stângă sunt false, cu
excepția:

A. Are o lungime de 2 cm
B. Se divide în bronșia culmenului și bronșia lingulei
C. Este mai scurtă la femei
D. Are un lumen mai larg decât bronșia principală dreaptă
E. Are un traiect care încrucișează esofagul și aorta descendentă.

46
Întrebarea 4/Răspuns
Următoarele afirmații despre bronhia principală stângă sunt false,
cu excepția:

Răspuns:
E. Are un traiect care încrucișează esofagul și aorta descendentă

47
Întrebarea 5
Următoarea afirmație despre bronşia segmentară superioară axilară este
adevărată:

A. Este mai frecvent întălnită la nivelul arborelui traheo-bronșic stâng

B. Este o malformație congenitală letală
C. Se mai numește și bronhie traheală
D. Are originea în bronşii normale de rang superior
E. Se asociază cu situs inversus.

48
Întrebarea 5/Răspuns
Următoarea afirmație despre bronşia segmentară superioară axilară
este adevărată:

Răspuns:
D. Are originea în bronşii normale de rang superior

49
Întrebarea 6
Cum descrieți aspectul fibrobronhoscopic din figura alăturată:

A. Aspect de corp străin intrabronșic

B. Bronhie traheală
C. Bronșie segmentară superioară axilară
D. Bronșie în punte
E. Diverticul traheal

50
Întrebarea 6/Răspuns
Cum descrieți aspectul fibrobronhoscopic din figura alăturată?

Răspuns
B. Bronhie traheală

51
 Bibilografie

1. Cucu P., Ionescu C. Anomaliile şi malformaţiile congenitale bronho-pulmonare, în Tratat de Medicină internă, vol.I - Bolile aparatului
respirator- 1981, p.579-604.
2. Holinger P.H., Johnston K.C. Clinical Aspects of Congenital Anomalies of the Trachea and Bronchi, Chest 1957; 31; 613-621.
3. Trofor A. autor pentru capitolul: “Anomalii congenitale traheo-bronho-pulmonare – aspecte endoscopice” (cap XVI), p. 287-305, în
Actualități în Endoscopia Toracică Diagnostică și Terapeutică, sub redacția R.Ulmeanu și colab., Ed. Universitară “Carol Davila”,
București, 2009. ISBN: 978-973- 708-405-7.
4. Crișan-Dabija R., Mihăescu T., Lovin S. Pneumologie clinică. Manual pentru studenți și tineri medici. Editura. Iași, 2016.
5. Aramă A. Curs și workshop - Endoscopia bronșică diagnostică. Elemente introductive. Editura. Iași, Anul.
6. Minnich DJ, Mathisen DJ. Anatomy of the Trachea, Carina, and Bronchi. Thorac Surg Clin. 2007, 571–585.