Curs 1

constituirea pragmaticii; precursori

• • Charles Morris, 1938, Foundation of the
Theory of Signs
• • L. Wittgenstein: meaning is use
• • John Austin, 1955, William James Lectures
(conferinţe la Universitatea Harvard) → John
Searle
• • H. P. Grice, 1957, “Meaning”; 1975 „Logic and
Conversation”; 1978 „Further Notes on Logic
and Converation”.
• • Dan Sperber, Deidre Wilson: teoria relevanţei
pragmatică < gr. pragma „acţiune”
(i.e. acţiunea de utilizare a limbii)
sintaxă ≠ semantică ≠ pragmatică
nu se iau în considerare:
competenta comunicativa
Enuntiatorul
Enunturile nonasertive (interogative,
exclamative)
• "Eu acum trebuie să plec de la tine, i-a spus la
un moment dat doamna Culala în tren.
Înţelegi de ce! Şi după ce totul va trece, fiindcă
nu concep să fim condamnaţi că mi-am apărat
viaţa, atunci mă întorc şi după un timp ne
căsătorim."
(Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni)
• Îi spusese acel şef: "Oricînd, dacă tu sau ai tăi
aveţi nevoie de un sprijin, nu ezita să recurgi...
sîntem oameni, nu?"
(Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni)
• cazul comunicării resimţite ca incomplete de către
Sk:
Ex.: [despre o declaraţie]
Dupa aceea, am vrut sa mai adaug ceva, ca mi se
parea prea “subtire”, dar n-am mai făcut-o.
ex.: Am vrut eu să mai adaug încă ceva, dar m-am
abţinut, ca să nu torn gaz peste foc.
• cazul în care comunicarea depăşeşte intenţia Sk, se
comunică mai mult decât s-a intenţionat:
ex: M-a luat gura pe dinainte cand am afirmat ca voi
renunta.
 ex.: A: Aşa-i că ai făcut-o?
B: Cine n-ar fi făcut-o? (Yule)
• df.1/

pragmatica: studiul uzului limbii;

lingvistica: studiul sistemului limbii
 (1) ?Te rog, vino atunci şi acolo!// ?Te rog să vii
acum mâine.
(2) ?Aristotel era grec şi eu nu cred acest lucru.
(3) ? Fred n-are copii şi copiii lui sunt hippy.
(4) ? Îţi ordon să nu te supui acestui ordin!
(5) ? Acum prin prezentul act eu cânt. (I herby
sing.)
(6) ? Te rog frumos, învârte Pământul în jurul
Soarelui.
df. 2: Pragmatica explică acele aspecte ale
structurii lingvistice făcând referire la
constrângeri contextuale şi la cauze non-
lingvistice.
Ce-o fi şi asta? (Deodată, s-aud o nouă
salvă şi chiote prelungite: coana Efimiţa
sare jos şi rămâne înmărmurită în
picioare ascultând: o altă salvă şi
strigăte.) Leonido! (Zgomotul se repetă.)
Leonido!! (Pauză; zgomotul se repetă cu
putere; cocoana se repede peste un
scaun cu exasperare, se împiedică şi
cade peste patul lui Leonida.) Leonido!!!
LEONIDA: Ei! domnule, câte d-astea n-am citit
eu; n-am păr în cap! Glumeşti cu omul! Se-
ntâmplă!... (cu tonul unei teorii sigure) că fiindcă
de ce? o să mă-ntrebi... Omul, bunioară, de par
egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e
nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la
o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia, din
fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi
nimica mişcă. EFIMIŢA: Comèdie, soro!
(Minunându-se:) Aşa o fi! LEONIDA: Bunioară şi
la dumneata acuma, o ipohondrie trecă-toare;
nu-i nimica... Hai să ne culcăm: noapte bună,
Miţule.
LEONIDA: Unde mi-este gazeta? (nervos) că dacă
o fi să fie revuluţie, trebuie să spuie la “Ultimele
ştiri”. Unde mi-e gazeta? (Merge la masă, ia
gazeta, îşi aruncă ochii pe pagina a treia şi dă un
ţipăt.) A!
EFIMIŢA: Ei!
LEONIDA (pierdut): Nu e revuluţie, domnule, e
reacţiune; ascultă! (Citeşte tremurând:)
“Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în
întunerec, ea stă la pândă ascuţindu-şi ghearele
şi aşteptând momentul oportun pentru poftele
ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!” (Cu
dezolare:) Şi noi dormim, domnule!
SAFTA (care a intrat cu un braţ de lemne):
Bine, cocoană, ce să fie! Da pân-acum n-am
putut închide ochii; toată noaptea a fost
masă mare la băcanul din colţ; acu d-abia s-
a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo
câţiva, se duceau acasă pe două cărări; era
şi Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia
şi trăgea la pistoale... obicei mitocănesc.
LEONID A (nedumerit): Ce obicei?
SAFTA: Ştii, a făcut oamenii chef, c-aseară a
fost lăsata-secului.
• ↓ efortul adecvării comunicării la context↓
• ↑ structura lingvistică poartă trăsăturile
contextului↑ limbajul este sensibil la context

• df.3: Pragmatica este studiul relaţiilor dintre

limbă şi context care sunt gramaticalizate sau
codificate în structura limbii.
a. corelaţia dintre formă lingvistică şi context
• ex. : tu ↔ mata; voi ↔ dumneavoastră ↔ domniile voastre; pluralul
maiestăţii (noi cu sens de „eu”) ↔ eu
• ex: eufemismele  
• ex: selecţia lui le mot juste: soţie ↔ consoartă; cal alb ↔ cal sur; terorist ↔
agent; conducător iubit ↔ dictator;
• (ex real din societatea românească) protestatarii din Piaţa Universităţii ↔ viermii
şi ciumpalacii din Piaţa Universităţii
•  
• (a) Maşină de vânzare.
• (b) Vindem o masina de vis!
• (c) Vrei o maşină nemaipomenită?
• (d) Cumpără maşina asta înainte să puna altul mana pe ea!
• (e) Maşină de vânzare. 50.000 de km la bord. Ca nouă!
• b. încorporarea unei semnificaţii contextuale
într-o formă lingvistică
• df. 4: (ap. Yule) Pragmatica studiază sensul
comunicat de E / Scriitor şi interpretat de I /
Cititor.

• df. 5: Pgm este studiul sensului contextual; Pgm.

investighează cât de mult este comunicat (what
is communicated) atunci când un enunţ este spus
(the said).
•
• E operează o selecţia a sensului în • the said/ ceea ce este spus
• +
• • the unsaid/ ceea ce nu este spus
•  
• ex.:
•  
• {„E târziu!”} enuntul 1: Lăptarul tocmai a trecut.
• (nimic din ceea ce este comunicat nu este codificat)
• enuntul 2: E târziu.
• (sensul codificat este identic cu sensul comunicat)
• enuntul 3: Ar fi cazul să-ţi bei cafeaua mai repede!
• (o mică parte din sensul comunicat e codificat).