Când mergem cu mașina, eu

și fratele meu obișnuim să

numărăm cuiburile de păsări din
copaci. Poate pentru alți copii
drumurile cu mașina sunt
plictisitoare, dar nu și pentru noi.
 Pe fratele meu mai mare îl cheamă Mario. Părinții mei spun că Mario este un
copil special. Mi-am dat și eu seama de asta, chiar dacă am doar șase ani. Lui
Mario nu îi plac foarte multe lucruri, nu la fel de multe ca mie, cel puțin.
 Mie îmi place să construiesc
turnuri și mașini din cuburi de
construcție, dar Mario construiește
doar păsări.

Eu am o colecție întreagă de
desene cu planete și extratereștri,
pe când Mario are o colecție
întreagă cu specii de păsări.
 Nu cunosc pe nimeni atât de
pasionat de păsări cum este el.
Uneori, îmi arată și mie cele mai
interesante specii de păsări din
enciclopedia lui.

Nu îi place să
o răsfoiesc eu, dar nu
mă deranjează că îmi
prezintă el.
 Clasa lui Mario se numește „Clasa
Vulturilor”. Învățătoarea lui a fost de acord să
expună câteva desene făcute de el cu cele mai
mari specii de vulturi din lume, ceea ce l-a
bucurat foarte mult.
 După ore, Mario merge la o întâlnire specială. Nici nu mă mir! La cât
de isteț este fratele meu, toată lumea vrea să îl cunoască!
 La masă, Mario are setul
lui special de tacâmuri și
farfurii, cu imprimeu cu
pinguini. Știai că și pinguinii
sunt păsări, chiar dacă nu
zboară?
 Cred că adulții nu înțeleg ce
înseamnă să fii deosebit. Ei par
mereu triști când spun că Mario este
special.

Dar, dacă asta

înseamnă să fii cea mai
tare persoană din lume,
mi-aș dori și eu să fiu la
fel ca fratele meu!