monument de arhitectura urbana construit la jumatatea secolului al XVIII-lea. Expozitia este inchinata celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala de langa Episcopia Ramnicului. Piese vechi de mobilier, obiecte decorative din cositor sau alama, portretele unor personalitati de epoca, culegeri de folclor si povestiri ale indragitului autor le veti afla in aceasta casa – muzeu, pe care ar fi pacat sa nu o vizitati. Tribunalul Valcea
Instituţia s-a dezvoltat din judecătoria judeţului Vâlcea, înfiinţată prin
Regulamentul organic din 1831, cu sediul în oraşul reşedinţă de judeţ (Rm.Vâlcea) care avea ca atribuţii de instanţă „la întîia cercetare” şi era subordonată direct Marii Logofeţii a Dreptăţii, ulterior Ministerul de Justiţie. În anul 1857, judecătoria şi-a schimbat numele în Tribunalul judeţului Vâlcea, instituţie a cărei organizare şi competenţă s-au lărgit permanent în virtutea unor legi ulterioare. Astfel, Legea de organizare judecătorească din 1865 a prevăzut ca instanţă judecătoria de plasă, tribunalul de judeţ, curţile cu juraţi în materie criminală, curţile de apel şi Curtea de Casaţie. Tribunalul Vâlcea avea potrivit acestei legi mai multe judecătorii de plasă în circumscripţie, şi era arondat în circumscripţia Curţii de Apel Craiova. Legea pentru autentificarea actelor din 1886 a stabilit atribuţii depline în probleme de notariat, iar prin legea din 1913 a luat fiinţă secţia a II-a a tribunalului. În urma apariţiei judecătoriilor de ocol în 1879 Tribunalul judeţului Vâlcea a devenit şi instanţă de apel pentru pricinile venite de la acestea. Codul de procedură criminală din 1864 a înfiinţat în fiecare judeţ câte o curte cu juri compusă dintr-un preşedinte şi doi asesori, judecători la tribunalul local.