Caracteristica și rolul lui Gavriil Bănulescu Bodoni

La şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan din 28 septembrie a avut loc o decizie

istorică pentru Basarabia: propunerea de canonizare a primului nostru ierarh –
Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni – o mare personalitate bisericească şi
culturală, căruia îi datorăm mult pentru revitalizarea spirituală a românităţii de la
est de Prut. La 21 august 1813 Bănulescu Bodoni este numit în fruntea unei
Arhiescopii din Basarabia, cu sediul la Chişinău – un târg neînsemnat până la acea
perioadă. În 1814, înfiinţează prima tipografie din ţara noastră, în fruntea căreia a
fost numit monahul Ignatie de la Mănăstirea Neamţ, un ucenic al lui Paisie
Velicikovski. La stăruinţele lui, la Sankt Petersburg au fost tipărite Noul Testament
(1817) şi Biblia (1819) în limba română. Anume Mitropolitului Gavriil aparţine
iniţiativa construcţiei Reşedinţei Mitropolitane (pe locul unde se află în prezent
Guvernul RM) şi a Catedralei Naşterii Domnului, amplasarea căreia a fost
planificată încă în anul 1817 (din păcate, Înaltpreasfinţitul era plecat la Domnul
când aceasta a fost deschisă), a fost reconstruită biserica Adormirea Maicii
Domnului de la Mănăstirea Căpriana. Anume în perioada păstoririi sale Mănăstirea
Căpriana a devenit unul din cele mai importante centre culturale şi spirituale din
Basarabia. În perioada păstoririi sale (1813-1821), în Basarabia au fost construite
peste 200 de biserici. Cu spirijinul său, la Chişinău a fost deschis un Seminar
Teologic (1813), care a avut o rol important în formarea intelectualităţii basarabene
(Alexei Mateevici, Alexandru Plămădeală, Ion Pelivan,  Pan Halippa, Ion Inculeţ),
precum şi a unei Şcoli Duhovniceşti (1816) – în care erau educaţi copii boierilor,
printre care au fost şi Alexandru Hâjdeu, Alecu Russo, Alexandru Donici,
Constantin Stamati. Tot el a fost unul din iniţiatorii deschiderii la Chişinău a
primelor şcoli lancasteriene (sistemul monitorial), în care făceau carte copiii din
popor. În anul 1818, Împăratul rus Alexandr I a vizitat oraşui Chişinău, având şi o
întrevedere şi cu Mitropolitul Gavriil, în cadrul căreia a mulţumit ierarhul pentru
activitatea rodnică. Apropo, anume acestei vizite datorăm astăzi existenţa parcului
public „Ştefan cel Mare” din centrul Chişinăului, amenajat în grabă cu ocazia
vizitei ţarului rus. Mai puţini cunosc faptul că anume cu binecuvântarea Înalt
preasfinţieisale fost înfiinţat oraşul Odesa în anul 1794, fiind considerat în drept
unul părintele duhovnicesc al acestui oraş portuar. Înaltpreasfinţitul Mitropolit
Gavriile a plecat la Domnul la 30 martie 1821, fiind înmormântat la Mănăstirea
Căpriana. Nu ne rămâne să regretăm, că această decizie a venit atât de târziu, nu
acum 20 de ani. Anume lui ăi datorăm existenţa unei intelectualităţi basarabene, a
perpetuării unei vieţi culturale româneşti în Basarabia, care au avut ca finalitate
unirea Basarabiei cu România în 1918. În pofida faptului că este român ardelean
prin naştere, Mitropolitul Gavriil este unul din adevăratele simboluri ai ţinutului
dintre Prut şi Nistru, un adevărat părinte duhovnicesc al acestui ţinut, care merită
să fie cinstit şi drept un sfânt protector al Basarabiei.