PROIECT ȘTIINȚE

MUNTEANU BIANCA NICOLETA

 TEMA 1- LEGĂTURI CHIMICE
Legătura chimică este puterea de atracție care se manifestă
între atomi, ioni sau molecule și care permite formarea
compușilor chimici. Legarea se poate realiza ca urmare a unor
forțe electrostatice de atracție formate între speciile chimice
încărcate cu sarcini electrice opuse (cum este cazul
legăturilor ionice) sau ca urmare a punerii în comun al unui
anumit număr de electroni între speciile chimice (cum este
cazul legăturilor covalente).

Regula octetului este o regulă de bază formulată în 1917 de

Gilbert Newton Lewis pentru a explica într-un mod aproximativ formarea
legăturilor chimice între atomi , utilizabile strict numai pentru atomii grupurilor
principale (cele cu numerotare romană) ale tabelului periodic . Regula
prevede că, atunci când un atom are nivelul electronic complet extern (numit
„valence shell”), în general format din opt electroni, acesta se află într-o stare
de stabilitate energetică specială și tinde să nu formeze legături
suplimentare. [1] Dat fiind faptul că totuși primul nivel poate conține cel mult
doi electroni, ar fi mai bine să vorbim despre „regula octet-duet”.
• ATOMUL ATOMULUI DE HIDROGEN ȘI ATOMUL DE HELIU SUNT CELE MAI MICI ELEMENTE DIN NATURĂ ȘI AU O SINGURĂ ORBITALĂ ÎN
JURUL NUCLEULUI LOR. ACEASTĂ ORBITALĂ SE NUMEȘTE ORBITALĂ 1S. ACEASTĂ ORBITALĂ POATE CONȚINE MAXIMUM DOI
ELECTRONI. ATOMUL DE HIDROGEN ARE UN ELECTRON ȘI HELIUL ARE DOI ELECTRONI. PRIN URMARE, HELIUL ESTE NUMIT UN DUPLEX.
HELIUL ARE NUMĂRUL MAXIM DE ELECTRONI PE CARE ÎL POATE AVEA; ASTFEL ESTE UN ELEMENT STABIL ÎN NATURĂ. PRIN URMARE,
HELIUL ESTE, DE ASEMENEA, UN GAZ INERT. DAR HIDROGENUL ARE DOAR UN SINGUR ELECTRON ȘI SINGURUL ORBITAL PE CARE ÎL ARE
ESTE INCOMPLET. ASTFEL, ATOMUL DE HIDROGEN SINGUR ESTE FOARTE REACTIV ȘI TINDE SĂ FORMEZE O LEGĂTURĂ COVALENTĂ CU
UN ALT ATOM DE HIDROGEN PRIN ÎMPĂRȚIREA SINGURELOR ELECTRONI PE CARE LE AU. APOI, ACEȘTI ATOMI DE HIDROGEN DEVIN
DUPLETE, DEOARECE ACUM AU DOI ELECTRONI ÎN CELE MAI EXTERIOARE ORBITE. DAR, LITIUL SE POATE COMPORTA, DE ASEMENEA,
CA UN DUPLET PRIN ÎNDEPĂRTAREA ELECTRONULUI DIN ORBITALUL SĂU EXTERIOR. CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A LITIULUI ESTE DE
1 S22S1. PRIN ELIMINAREA CELOR 2 S1 ELECTRON, POATE DEVENI UN DUPLEX. ÎN ACEST CAZ, EL, H - ȘI LI+ SUNT DUPLETURI CARE POT
EXISTA CA ȘI DUPULETE STABILE.

Octet vs Duplet
Octetul are opt electroni în carcasa
Duplet are doi electroni în cochilie.
exterioară.
Comună de configurare electronică
Octetul are ns2 np6 configurați configurația
Duplet are ns2 tip de configurare la sfârșit.
de electroni la sfârșit.
Numărul de orbitale
Octetul poate avea cel puțin două orbite. Un duplet are o singură orbitală.
Tipul orbitalilor
Un octet poate avea toate tipurile de orbite
Duplet are doar o orbitală.
cum ar fi s, p, d, f, etc.
 TEMA 2- LEGATURA IONICĂ SI METALICA
• LEGĂTURA IONICĂ PRESUPUNE UN TRANSFER DE ELECTRONI DE LA UN ATOM LA ALTUL: UN ATOM
CEDEAZĂ ELECTRONI, IAR CELĂLALT ATOM ACCEPTĂ ELECTRONI. ASTFEL SE FORMEAZĂ IONI CU
SARCINI ELECTRICE OPUSE ÎNTRE CARE SE MANIFESTĂ FORȚE DE ATRACȚIE ELECTROSTATICĂ.
TRANSFERUL DE IONI ARE LOC DE LA UN ELEMENT CU CARACTER METALIC, CĂTRE UN ELEMENT
CU CARACTER NEMETALIC.
Legătura ionică ia naștere prin atracția
electrostatică dintre sarcinile electrice opuse
ale unui cation (de obicei metalic) și unui anion
(de obicei nemetalic).

Legăturile metalice sunt legături chimice ce se formează între

atomii metalelor, cum ar fi magneziul (Mg), sodiul (Na) sau
cuprul (Cu). Cea mai simplă teorie ce explică legăturile
metalice spune că atomii metalelor cedează electronii de pe
ultimul strat, pentru a forma cationi.
Aceşti cationi sunt aşezaţi în straturi, straturile fiind aşezate
unele peste altele. Electronii cedaţi de atomii metalelor sunt
liberi în interiorul structurii. Astfel, legătura metalică este
atracţia electrostatică dintre ionii pozitivi, care sunt ficşi şi
electronii (cu sarcină electrică negativă) care se mişcă continuu
printre ioni.
 TEMA 3- MATERIA
MATERIA ESTE O SUBSTANTA CARE ARE INERTIE SI OCUPA
SPATIUL FIZIC. CONFORM FIZICII MODERNE, MATERIA CONSTA IN
DIVERSE TIPURI DE PARTICULE, FIECARE CU PROPRIA MASA SI
DIMENSIUNE. CELE MAI CUNOSCUTE EXEMPLE ALE PARTICULELOR
DE MATERIE SUNT ELECTRONII, PROTONII SI NEUTRONII. COMBINATII
ALE ACESTOR PARTICULE FORMEAZA ATOMI. EXISTA PESTE 100 DE
TIPURI DIFERITE DE ATOMI, FIECARE TIP CONSTITUIND UN ELEMENT
CHIMIC UNIC. O COMBINATIE DE ATOMI FORMEAZA O MOLECULA.
ATOMII SI/SAU
Materia poate existaMOLECULELE
in mai multe stari,SE POTsiUNI
numite faze. PENTRU A FORMA
Cele trei stari intalniteUN
cel mai frecvent
sunt: solida, lichida si gazoasa. Un singur element sau compus de materie poate exista in mai
COMPUS.
mult de una din cele trei stari, in functie de temperatura si presiune. Starile mai putin familiare
ale materiei includ plasma, spuma si condensarea Bose-Einstein. Aceste stari apar in conditii
speciale. Diferite tipuri de materie se pot combina pentru a forma substante care s-ar putea sa nu
semene cu niciunul din ingredientele originale. De exemplu, hidrogenul (un element gazos) si
oxigenul (tot un element gazos) se combina pentru a forma apa (un compus lichid la temperatura
camerei). Procesul unei asemenea combinatii se numeste o reactie chimica. O reactie chimica
implica interactiuni intre electronii din atomi, insa nu afecteaza nucleele atomilor.
 IN ULTIMII ANI, OAMENII DE STIINTA AU
CONFIRMAT EXISTENTA UNEI SUBSTANTE
NUMITA ANTIMATERIE.
ELECTRONUL ARE O ANTIPARTICULA GEAMANA, NUMITA POZITRON, CARE
ARE MASA EGALA, DAR ARE SARCINA ELECTRICA OPUSA. IN MOD
SIMILAR, PROTONUL ARE UN GEAMAN ANTIMATERIE NUMIT ANTIPROTON,
IAR NEUTRONUL ARE UN GEAMAN ANTIMATERIE NUMIT ANTINEUTRON.
DACA O PARTICULA DE MATERIE ISI INTALNESTE ANTIPARTICULA,
AMBELE SUNT TRANSFORMATE COMPLET IN ENERGIE CONFORM
FORMULEI DE MAI SUS, UNDE M ESTE MASA COMBINATA A PARTICULEI SI
A ANTIPARTICULEI. AU FOST IZOLATE CANTITATI MICI DE ANTIMATERIE IN
CONDITII DE LABORATOR, INSA, PANA ACUM, NU A REUSIT NIMENI SA
CREEZE O REACTIE MATERIE-ANTIMATERIE CONTROLATA, SAU MACAR O
REACTIE NECONTROLATA DE DIMENSIUNI CONSIDERABILE.
MA 4- FISIUNEA SI FUZIUNEA NUCLEARĂ
• FISIUNEA NUCLEARĂ ESTE O REACȚIE CHIMICĂ ÎN CARE NUCLEUL MAI GREU ESTE BOMBARDAT CU
NEUTRONI. CÂND SE ÎNTÂMPLĂ ACEST LUCRU, DEVINE UN NUCLEU MAI INSTABIL ȘI SE DESCOMPUNE ÎN
DOI NUCLEI, ALE CĂROR DIMENSIUNI SUNT SIMILARE ÎN ACEEAȘI ORDINE DE MĂRIME. ÎN ACEST
PROCES SE ELIBEREAZĂ O CANTITATE MARE DE ENERGIE ȘI SE EMIT MAI MULȚI NEUTRONI.
• ATUNCI CÂND NEUTRONII SUNT EMIȘI DE DIVIZIUNEA NUCLEULUI, ACEȘTIA SUNT CAPABILI SĂ
PROVOACE ALTE FISIUNI PRIN INTERACȚIUNEA CU ALȚI NUCLEI DIN APROPIERE. ODATĂ CE NEUTRONII
PROVOACĂ ALTE FISIUNI, NEUTRONII CARE VOR FI ELIBERAȚI DIN EI VOR GENERA ȘI MAI MULTE FISIUNI.
DECI, PE MĂSURĂ CE SE GENEREAZĂ O CANTITATE MARE DE ENERGIE. ACEST PROCES ARE LOC ÎNTR-O
MICĂ FRACȚIUNE DE SECUNDĂ ȘI ESTE CUNOSCUTĂ SUB NUMELE DE REACȚIE ÎN LANȚ.
• NUCLEII CARE AU FISIONAT ELIBEREAZĂ DE UN MILION DE ORI MAI MULTĂ ENERGIE DECÂT CEA
OBȚINUTĂ PRIN ARDEREA UNUI BLOC DE CĂRBUNE SAU EXPLODAREA UNUI BLOC DE DINAMITĂ DE
ACEEAȘI MASĂ. DIN ACEST MOTIV, ENERGIA NUCLEARĂ ESTE O SURSĂ DE ENERGIE FOARTE PUTERNICĂ
ȘI UTILIZATĂ PENTRU CERINȚE ENERGETICE RIDICATE.
 .

• FUZIUNEA ESTE SURSA DE ENERGIE PENTRU STELE, A CĂROR GRAVITAȚIE

ESTE SUFICIENT DE PUTERNICĂ ÎNCÂT SĂ FACĂ POSIBILĂ REACȚIILE. ÎN LIPSA
FORȚEI GRAVITAȚIONALE ENORME A UNEI STELE, FUZIUNEA POATE AVEA LOC
DOAR LA TEMPERATURI EXTREME: SUTE DE MILIOANE DE GRADE ÎNTR-UN
MEDIU IZOLAT. LA ACESTE TEMPERATURI, MATERIA TRECE ÎNTR-O FORMĂ
SPECIALĂ DE AGREGARE, DENUMITĂ PLASMĂ.