Carbonul este

Carbonul
un element
chimic cu simbolul C
și nr. Atomic 6. Este
un element nemetalic
 Istoria
carbonului
Carbonul a fost descoperit încă
din Preistorie și a fost cunoscut
în forma sa alotropică de
cărbune încă din cele mai
îndepărtate timpuri, anume la
începutul civilizațiilor umane. O
altă formă a sa, diamantul, a fost
cel mai probabil cunoscut Are o duritate de 10 pe
începând cu anii 2500 î.
scara Mohs, este incolor
in stare pura, nu conduce
curentul electric si caldura,
este foarte rezistent, incalzit
la 800C arde in oxigen curat
trecand in CO2, incalzit in
absenta aerului
transformandu-se in grafit.
Starea naturala

Are o duritate de 10 pe
scara Mohs, este incolor
in stare pura, nu conduce
curentul electric si caldura,
este foarte rezistent, incalzit
la 800C arde in oxigen curat
trecand in CO2, incalzit in
absenta aerului
transformandu-se in grafit.
 Formele alotropice
ale carbonului:
Diamantul
Din punct de vedere un mineral răspândit
chimic este una din
formele de existență ale
carbonului pur, celelalte
fiind carbonul amorf
(grafitul) și fulerenele.
Diamantul cristalizează în
sistemul cubic și poate
atinge duritatea maximă
(10) pe scara Mohs,
duritatea variind însă în
funcție de gradul de
puritate a cristalului.
Fulerena
Grafitul Fulerenele reprezintă o clasă de
Grafitul este compuși de atomi de carbon,
care prezintă per ansamblul
în natură ce face structurii fie forme sferice de
parte din categoria tiptip cușcă. Această clasă de
nemetalelor, fiind substanțe este considerată,
după diamant un alături de carbonul, amorf
element stabil grafitul și diamantul o forma
datorită structurii alotropica distinctă a carbonului.
simetrice cu o Din punct de vedere al legăturilor
compozitie chimica
de carbon pur. chimice dintre atomii de carbon
constituenți, fulerenele sunt
înrudite structural cu grafitul.
 Utilizarea grafitului

► Creioane: Grafitul este utilizat pentru a produce minere pentru creioane datorită proprietăților
sale de a lăsa urme pe hârtie.

► Lubrifianți: Datorită structurii sale stratificate, grafitul are capacitatea de a se descompune în

straturi sub presiune, oferind o lubrifiere eficientă în aplicații industriale.

► Electrozi: Grafitul este utilizat în fabricarea electrozilor pentru baterii și alte aplicații electrice
datorită conductivității sale excelente.

► Materiale refractare: Grafitul este folosit în industria metalurgică pentru fabricarea materialelor
refractare, cum ar fi cărucioarele și cuptoarele, datorită rezistenței sale la temperaturi ridicate.

► Materiale compozite: Grafitul este utilizat ca material de armare în materiale compozite, cum ar fi
fibră de carbon, pentru a îmbunătăți rezistența și rigiditatea acestora.

► Aplicații nucleare: Datorită capacității sale de a rezista la temperaturi ridicate și de a conduce

căldura, grafitul este folosit în reactorii nucleari, în special în moderatoarele de grafit.
 Utilizarea
diamantului

 Diamantul este utilizat în principal în bijuterii

datorită aspectului său strălucitor și
durabilității sale. De asemenea, este folosit
în industria electronică pentru componente
semiconductoare, în industria medicală
pentru unelte chirurgicale și în industria de
prelucrare pentru tăiere și măcinare datorită
proprietăților sale de netezire și durabilitate.
 Proprietatile chimice a carbonului

Carbonul este un element chimic extrem de versatil, cu numeroase proprietăți chimice și

capacitatea de a forma legături puternice cu alte elemente. Iată câteva dintre
proprietățile sale chimice și reacțiile importante:
 Reactivitatea: Carbonul este relativ inert în starea sa elementară, fiind stabil și neafectat de
multe substanțe chimice la temperatura și presiunea standard. Cu toate acestea, poate
reacționa cu oxigenul, halogenii și unele metale la temperaturi ridicate.
 Combustibilitatea: Carbonul este combustibil și reacționează cu oxigenul din aer pentru a
forma dioxid de carbon (CO2) sau monoxid de carbon (CO), în funcție de condițiile de
combustie.
 Formarea de legături: Carbonul este capabil să formeze legături covalente puternice cu alți
atomi de carbon și cu alte elemente, inclusiv hidrogen, oxigen, azot și halogeni. Aceste
legături pot lua forma unor lanțuri, inele sau rețele tridimensionale, creând o varietate
incredibilă de compuși organici.
 Reacțiile de oxidare: Carbonul poate fi oxidat la diverse stadii de oxidare, incluzând de la
metan (CH4) la dioxid de carbon (CO2). Aceste reacții sunt esențiale în metabolismul vieții,
precum și în procesele industriale.
 Reacții de halogenare: Carbonul poate reacționa cu halogenii (fluor, clor, brom, iod) pentru
a forma halogenuri de carbon, precum clorura de metil (CH3Cl) sau tetraclorura de carbon
(CCl4).
 Reacții de substituție: Carbonul din compușii organici poate experimenta reacții de
substituție, în care un atom sau un grup de atomi sunt înlocuiți cu altele. De exemplu, în
reacția de halogenare a metanului, un atom de hidrogen este înlocuit cu un atom de halogen.
Multumesc de atentie

Prezentator Candit Catalin