Directive în

asigurări
Oneasă Sara Bianca
Kovacs Alina
1. Introducere

Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl

atingă toate statele membre ale UE. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a
decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit.
2. Prezentarea cadrului legislativ
2.1 Directiva 2002/92/CE privind intermedierea în asigurări

Permite companiilor specializate în activități de intermediere în asigurări să își

extindă activitățile pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cu condiția să fie
licențiate într-un singur stat membru. În același timp, intermediarii de asigurări
vor putea oferi consumatorilor aceeași varietate de produse în toate statele
membre ale UE.

.
2.1 Directiva 2002/92/CE privind intermedierea în asigurări

Prevederile directivei au subliniat libera concurență, unificarea pieței și eliminarea

barierelor legale care ar putea afecta modul în care se desfășoară afacerile. Crearea
unei piețe unice de asigurări nu ar fi fost posibilă fără o consolidare a pieței
intermediarilor de asigurări. Directiva nu a făcut decât să crească nivelul de protecție
a consumatorilor prin crearea unei noi piețe dinamice în care toate părțile beneficiază
de un cadru de concurență bine definit.

.
2.2 Directiva (UE) 2016/97 din 20 ianuarie 2016, privind distribuția de
asigurări (IDD)

Stabilește normele de acces la activitățile de vânzare de asigurări și reasigurări

în cadrul Uniunii. Directiva se aplică oricărei persoane fizice sau juridice
stabilite sau care dorește să fie stabilită într-un stat membru pentru a iniția sau a
continua comercializarea produselor de asigurare și reasigurare.
 2.2.1 Elemente principale ale noii directive

Acestea se împart în :
a) Domeniul de aplicare, prevederi generale : Vânzarea directă de produse de
asigurare de către asigurători fără intervenția intermediarilor în asigurări nu era
reglementată la nivelul UE, ceea ce însemna că nu existau condiţii de concurență
echitabile pentru toți participanții implicați în distribuția de produse de asigurare
pe teritoriul Europei.
b) Cerințe profesionale și organizatorice : Statele membre se asigură că
intermediarii de asigurări și angajații asigurătorilor care desfășoară activități de
distribuție de asigurări își actualizează în permanență cunoștințele și competențele
de specialitate.

.
 2.2.1 Elemente principale ale noii directive

c) Cerințe de informare a consumatorilor : Statele membre asigură în timp util

înaintea încheierii unui contract de asigurare consumatorilor următoarele
informații :
-identitatea și adresa sa;
-dacă oferă consultanță cu privire la produsele de asigurare
comercializate;
-registrul în care a fost înscris și modalitățile prin care se poate verifica
că este înscris;
-dacă intermediarul reprezintă consumatorul sau acționează pentru și în
numele întreprinderii de asigurare;
 2.2.1 Elemente principale ale noii directive

d) Conflictele de interese și transparența privind remunerația:

În IDD sunt menționate prevederi privind informațiile care trebuie comunicate

consumatorului cu privire la natura remunerației distribuitorului în legătură cu
contractul de asigurare. În același timp, există și o prevedere privind divulgarea
informațiilor cu privire la remunerația intermediarului în cazurile în care în
cadrul contractului de asigurare se efectuează plăți de către consumator după
încheierea contractului, ținând cont și de posibilitățile de plată automate, uzuale
în prezent în cazul contractelor de asigurare de lungă durata.
 2.2.1 Elemente principale ale noii directive

e) Cerințe suplimentare în materie de protecție a consumatorului privind produsele de

asigurare cu componentă investițională: IDD prevede cerințe suplimentare speciale în materie
de protecție a consumatorului în legătură cu achiziționarea unor produse de asigurare.
De asemenea exista mai multe situații de distribuție care se împart în:

distribuție fără consultanță, de exemplu vânzarea pe

internet, distribuție cu consultanță, care este furnizată ca recomandare,
bazată pe o analiză imparțială, inclusiv cerințele privind structura
acesteia, furnizată în mod independent, care se bazează pe o analiză
mai amplă a pieței sau pe o analiză mai restrânsă a pieței .
 2.2.1 Elemente principale ale noii directive

f) Sancțiuni și alte măsuri administrative:

Statele membre se asigură că, în cazul în care le revin obligații distribuitorilor
de asigurări sau de reasigurări, în cazul unei încălcări a oricăreia dintre aceste
obligații, pot fi aplicate sancțiuni și alte măsuri administrative membrilor
personalului lor de conducere sau de supraveghere, precum și oricărei alte
persoane fizice sau juridice responsabile, în conformitate cu legislația națională,
pentru încălcare.

.
 2.3 Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate și
desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare
(Solvabilitate II)

Cunoscută ca Solvabilitate II , directiva le impune întreprinderilor de asigurare și reasigurare

din Uniunea Europeană (UE) să dețină suficiente resurse financiare. De asemenea, actul
stabilește norme privind guvernanța, managementul riscurilor, transparența și normele
prudențiale, iar domeniul de aplicare vizează asigurarea și reasigurarea asigurării societății
de asigurări de viață și de altă natură.
 3) Tipuri de distribuții

Distribuție de Intermediar de
asigurări reasigurări

Distribuție de Distribuitor de
reasiguări asigurări

Intermediar
de asigurări Remunerație
 3) Tipuri de distribuții

Stat membru de Consultanță

origine

Stat membru Riscuri mari

gazdă

Loc principal
de Suport durabil
desfășurare a
activității
 4. Directive de asigurări aplicate în
România

Autoritatea Română de Supraveghere Financiară („ASF”) a aprobat recent Norma

19/2018 privind distribuția asigurărilor („Norma 19/2018”). Eliberarea acestui nou
act normativ este rezultatul efortului ASF de a adopta legislație secundară care să
permită aplicarea Legii 236/2018, care transpune Directiva de distribuție a
asigurărilor în legislația română.
4. Directive de asigurări aplicate în România

Astfel, prezenta normă reglementează:

intermediarii de asigurări, reasigurări şi asigurări auxiliare, încadrarea acestora
în categorii;
raporturile juridice dintre distribuitori şi canalele de distribuţie ale acestora;
procesul de înregistrare a intermediarilor care cuprinde:
• înregistrarea intermediarilor principali;
• înregistrarea intermediarilor secundari;
• sistemul de înregistrare, forma şi conţinutul registrelor A.S.F şi ale
distribuitorilor.
4. Directive de asigurări aplicate în România

 procesul de supraveghere şi monitorizare permanentă de către A.S.F. a

activităţii de distribuţie desfăşurate de către distribuitori, inclusiv a respectării
regulilor de conduită;
 cerinţele:
• privind menţinerea înregistrării;
• organizatorice şi de raportare;
• privind fuziunea şi divizarea companiilor de brokeraj;
• privind informarea şi conduita în desfăşurarea activităţii de distribuţie.
.
 4. Directive de asigurări aplicate în România

• cerinţe suplimentare pentru activităţile de distribuţie de produse de

asigurare cu componentă investiţională;
• informaţiile pe care distribuitorii le furnizează persoanelor fizice şi
juridice, în calitatea lor de clienţi sau potenţiali clienţi, etc.

.
5) Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea
Directivei 2009/138/CE
5)Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea Directivei
2009/138/CE
5)Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea Directivei
2009/138/CE
 5) Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea Directivei
2009/138/CE
Cauzele acestui faliment se pot clasifica după cum urmează:
Din punct de vedere operațional:
❖ O creștere accelerată a cotei de piață prin focus agresiv pe vânzări
❖ Plata unui comision mare către brokeri;
❖ Între 80-99,5% din prima încasată era cedată în reasigurare;
❖ Nerecuperarea sumelor din reasigurarea acestor prime cedate;
 5) Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea Directivei
2009/138/CE

Din punct de vedere al investițiilor:

❖ Investiții în active corporale ale căror valori s-au depreciat în urma reevaluării
efectuate de experți și tranzacțiilor efectuate cu acestea, care au dus la pierderi
semnificative (42 mil. lei ).
 5) Falimentul CITY INSURANCE- Încălcarea Directivei
2009/138/CE

Din punct de vedere al împrumuturilor acordate:

❖ Împrumuturi acordate societăților afiliate cu șanse de recuperare reduse (82
mil. lei sold de recuperat);
❖ Dobânzi achitate pentru împrumuturi primite care s-au dovedit a fi fără
substanță economică (114 mil. lei);
❖ Comisioane achitate intermediarilor pentru împrumuturi fără substanță
economică (33 mil. lei).
 6) Concluzii
Potrivit celor de la CITR, în urma realizării analizei, concluziile
preliminare indică :
• dezechilibru financiar;
• degradarea rapidă a situației companiei;
• creșterea accelerată a cotei de piață printr-o politică de vânzări
agresivă;
• valoarea ridicată a comisioanelor plătite brokerilor;
• cedarea în reasigurare a unui procent cuprins între 80% - 99,5% din
primele obtinute;

.
 6) Concluzii

• investiții și tranzacții cu active corporale ale căror valori s-au depreciat în urma
reevaluării experților, generând pierderi importante de disponibilități ;
• împrumuturi acordate societăților afiliate cu șanse reduse de recuperare și fără
substanță economică, ajungându-se la un număr de peste 1.600 de creditori care s-
au înscris la masa credală cu o expunere de peste 8 miliarde de lei ;
• dobânzi aferente unor împrumuturi care s-au dovedit a fi fără substanță
economică.