Metodica Evaluarii Daunelor in Asigurari Pentru Autovehicule Curs Studenti Partea I

METODICA EVALUĂRII
DAUNELOR ÎN ASIGURĂRI
PENTRU AUTOVEHICULE
Titular disciplină: Ş.l. dr. ing. Horia BELEŞ

G. BIBLIOGRAFIE
1. Băiescu T.A., Ciobanu O., Filipoiu I., Gorneanu P., Pătrășcan
M.G. Inițiere în constatarea și dimensionarea daunelor. Institutul de
Studii Financiare București. Editura Mustang, București, 2017.
2. Codul Civil (art. 2199 – art. 2241) care reglementează contractul
de asigurare.
3. Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea
activităţii de asigurare şi reasigurare.
4. Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea
intermediarilor în asigurări şi reasigurări.
5. Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de
vehicule şi tramvaie.
6. Norma A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România.
7. Sistem specializat de evaluare a bunurilor Audatex – manual de
utilizare.
8. Sistem specializat de evaluare a bunurilor DAT – manual de
utilizare.
9. Sistem specializat de evaluare a bunurilor GT Motive – manual de
utilizare.
AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE
FINANCIARĂ (ASF)
• înființată în 2013;
• autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică,
independență, autofinanțată și își exercită atribuțiile prin preluarea si
reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor:
• Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.);
• Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.);
• Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.);
• www.asfromania.ro.
INSTITUTUL DE STUDII FINANCIARE (ISF)
• Institutul de Studii Financiare (ISF) - înființat în anul 2015, prin fuziunea dintre
Fundaţia Institutul de Management în Asigurări şi Fundaţia Institutul de
Asigurări;
• începerea activității - 13 august 2015;
• Noua entitate dedicată pregătirii profesionale - cu precădere în sectorul
serviciilor financiare nebancare - are ca fondator Autoritatea de Supraveghere
Financiară și este susținută de asociaţii reprezentative din domeniu, în calitate
de membri: Uniunea Naţională a Societăţior de Intermediere şi Consultanţă în
Asigurări din România (UNSICAR), Uniunea Naţională a Societăţilor de
Asigurare din România (UNSAR), Asociația de Drept al Asigurărilor din România
(ADAR) şi Asociaţia Română de Actuariat (ARA), Organizația Profesioniștilor
Pieței de Capital (OPPC), Asociația pentru Promovarea Asigurărilor (ApPA),
Asociația Administratorilor de Fonduri (AAF), fiind în curs de înscriere și alte
asociații profesionale ale pieței financiare nebancare;
• autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică,
independență, autofinanțată și își exercită atribuțiile prin preluarea si
reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor:
• Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.);
• Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.);
• Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.);
• www.asfromania.ro
1. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE
ŞI DE CONSTATARE A DAUNELOR
Activitatea de asigurare reprezintă o importantă componentă a economiei
naţionale, cu implicaţii atât în celelalte ramuri economice, dar şi asupra
persoanelor fizice şi juridice. Datorită complexităţii juridice, tehnice, cât şi
economice, activitatea de asigurare, operaţiunile circumscrise acestei activităţi,
precum şi entităţile implicate, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară
(A.S.F.), societăţile de asigurare, de reasigurare, intermediarii în asigurări,
reguIarizatorii de daune, au necesitat o reglementare specială, pe lângă aceea a
dreptului comun care guvernează relaţiile economice şi sociale în general, şi
care se constituie în sediul materiei din domeniul asigurărilor.
Cadrul legal de bază al activităţii de asigurare cuprinde:
a) Codul Civil (art. 2199 - art. 2241) care reglementează contractul de asigurare în
general;
b) Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare
şi reasigurare (Solvabilitate II) care reglementează modul de constituire,
autorizare, organizare, funcţionare, regulile şi principiile de desfăşurare a
activităţii societăţilor de asigurare şi de reasigurare în România. De asemenea,
legea stabileşte regimul de supraveghere, funcţionarea, rolul, atribuţiile şi
competenţele A.S.F. ca autoritate publică care controlează, supraveghează şi
sancţionează operatorii din piaţa de asigurări;
c) Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în
asigurări şi reasigurări, care reglementează modul de constituire, cerinţele de
autorizare, organizare şi funcţionare pe care trebuie să le îndeplinească brokerii
de asigurare-reasigurare.
Datorită interesului general major pe care le au pentru stat, societate,
economie, anumite activităţi de asigurare au fost supuse unor reglementări
speciale separate.
Chiar Codul Civil prevede expres că asigurările obligatorii se reglementează
prin legi speciale cum sunt:
a) Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie care
guvernează contractul de asigurare de răspundere civilă auto (contractul de
asigurare RCA);
b) Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva
cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor;
Pe lângă legile enumerate mai sus, care reprezintă legislaţia principală,
domeniul asigurărilor este reglementat prin ordine, norme şi regulamente emise
de A.S.F. în virtutea prerogativelor cu care a fost învestită de legiuitor, dar şi de
alte autorităţi publice cum ar fi Guvernul României, acestea constituind legislaţia
secundară.
Ca acte normative din legislaţia secundară în domeniul asigurărilor
obligatorii menţionăm:
a) Norma A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România;
b) Norma A.S.F. nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse în contractul de
asigurare obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi
inundaţiilor;
Dispoziţii cu incidenţă şi/sau aplicabilitate ori conexe activităţii, produselor şi
serviciilor de asigurare se regăsesc în alte acte normative privind:
- circulaţia rutieră: O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, H.G. nr.
1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002;
- protecţia consumatorului: O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului. Legea
nr.296/2004 (Codul consumului), O.G. nr.85/2004 privind protecţia consumatorilor la
încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, Ordinul
CSA: nr. 23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care
asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, precum şi alte
elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare;
- infracţiunile: Codul penal: înşelăciunea privind asigurările - art. 245, infracţiuni de
corupţie şi de serviciu - art. 289 - art. 309;
- prevenirea şi spălarea banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei
de asigurări: Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor
de terorism; Ordinul CSA nr.24/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin
intermediul pieţei asigurărilor;
- protecţia datelor cu caracter personal: Legea nr.677/2001 pentru protecţia
persoanelor cu privire Ia prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date;
- petiţiile şi reclamaţiile: Norma A.S.F. nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a
petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare şi brokerilor
de asigurare;
- soluţionarea alternativă a litigiilor: O.G. nr.38/2015 privind soluţionarea alternativă a
litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, Regulamentul A.S.F. nr.4/2016 privind
organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul
financiar nonbancar (SAL-FIN), modificat prin Regulamentul 9/2017;
ACTIVITATEA DE ASIGURARE ŞI DE CONSTATARE DAUNE
Noţiuni generale despre activitatea de asigurare
Activitatea de asigurare este definită ca fiind activitatea exercitată în sau din
România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea,
încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea
de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau
fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată. După cum se
observă, o componentă importantă a activităţii de asigurare o reprezintă activitatea
de lichidare daune ce materializează obligaţia esenţială a societăţilor de asigurare şi
anume aceea de indemnizare a asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului
prejudiciat în cazul producerii riscului asigurat
Asigurători. Clase de asigurare. Principiile regimului de supraveghere
Solvabilitate II
Activitatea de asigurare este practicată de către asigurători autorizaţi în
condiţiile Legii nr. 237/2015.
Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, asigurătorii trebuie să aibă ca
obiect de activitate numai activitatea de asigurări sau operaţiuni legate direct de
aceasta şi nicio altă activitate comercială, cu excepţia administrării fondurilor de
pensii facultative, iar în denumirea acestora trebuie să fie inclusă obligatoriu
sintagma ”societate de asigurare ”.
În funcţie de obiectul lor, asigurările sunt asigurări de viaţă sau asigurări
generale şi aparţin unei clase de asigurări din care, în cazul asigurărilor generale
enumerăm cu titlu exemplificativ:
Solvabilitate II
SECȚIUNEA A
- clasa 3. vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant, care acoperă daune
sau pierderi legate de vehicule auto, alte vehicule;
- clasa 4. material feroviar rulant, care acoperă daune sau pierderi legate de acesta;
- clasa 5. aeronave, care acoperă daune sau pierderi legate de acestea;
- clasa 6. nave maritime, lacustre şi fluviale care acoperă daune sau pierderi legate
de nave maritime, nave lacustre, nave fluviale;
- clasa 8. incendiu şi calamităţi naturale, care acoperă daune sau pierderi legate de
bunuri, cauzate de: incendiu, explozie, furtună şi alte calamităţi naturale, energie
nucleară, tasare şi alunecări de teren;
- clasa 9. alte daune sau pierderi legate de alte bunuri decât cele menţionate la
clasele 3-7, cauzate de: grindină, îngheţ, furt, alte evenimente, neacoperite de clasa
8;
- clasa 10. răspundere civilă auto, pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, inclusiv
răspunderea transportatorului;
Solvabilitate II
SECȚIUNEA A
- clasa 13. răspundere civilă generală, exclusiv cea menţionată la clasele 10-12;
- clasa 17. protecţie juridică: cheltuieli aferente procedurilor judiciare şi alte cheltuieli
judiciare;
- clasa 18. asistenţă pentru persoane aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori
absenţei de la domiciliu sau reşedinţa obişnuită.
În prezent în România îşi desfăşoară activitatea în mod direct numai societăţi
de asigurare pe acţiuni care practică fie asigurări generale, fie asigurări de viaţă, ori
compozite, inclusiv filiale ale unor societăţi-mamă cu sediul în afara României,
precum şi sucursale ale unor asigurători străini. Unele societăţi- mamă ale
asigurătorilor din România sunt societăţi mutuale de asigurare sau societăţi
europene. De asemenea, sunt asigurători din state membre care desfăşoară
activităţi de asigurare în România pe baza libertăţii de practicare a serviciilor (FOS).
Solvabilitate II
SECȚIUNEA A
În ceea ce priveşte, regimul de supraveghere aplicabil, societăţile de asigurare
din România pot aplica regimul Solvabilitate II sau Regimul naţional, dacă au optat
pentru unul dintre aceastea, ori obligatoriu, dacă îndeplinesc anumite condiţii şi/sau
ating anumiţi indicatori tehnico-financiari stabiliţi de Legea nr.237/2015. Asigurătorii
care subscriu asigurări de răspundere civilă intră automat sub incidenţa Regimului
Solvabilitate II. Prin urmare, asigurătorii autorizaţi să practice clasa 10 de asigurări
prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A din Legea nr.237/2015, deci şi asigurătorii
RCA, aplică în mod obligatoriu regimul Solvabilitate II deoarece subscriu asigurări de
răspundere civilă auto - asigurări RCA, asigurări CARTE VERDE, asigurări CMR.
Regimul Solvabilitate II intrat în vigoare şi aplicat în România de la 1 ianuarie
2016 prin Legea nr.237/2015 oferă societăţilor de asigurare o libertate mai mare în
desfăşurarea activităţii şi se întemeiază pe următoarele principii:
Solvabilitate II
SECȚIUNEA A
1. Principiul documentării - principiu conform căruia procesele desfăşurate de
societăţi, inclusiv cel decizional, şi procesul de supraveghere realizat de A.S.F. sunt
fundamentate prin documente justificative;
2. Principiul proporţionalităţii - principiu care are în vedere natura, amploarea şi
complexitatea riscurilor inerente activităţii desfăşurate de societăţi;
3. Principiul raţionamentului calificat - principiu conform căruia se formează opinii
şi se adoptă decizii pe baza unor seturi de criterii şi a experienţei proprii în ceea ce
priveşte activitatea societăţilor, cum ar fi politicile aplicate, cultura riscului,
prudenţialitatea.
În funcţie de clasele de asigurări practicate, societăţile de asigurare trebuie să
îndeplinească şi anumite condiţii sau obligaţii specifice, cum ar fi, de exemplu,
asigurătorii care doresc să subscrie asigurări RCA.
Solvabilitate II
B. Funcţiile asigurătorului
Pentru transpunerea în practică a celor 3 principii ale Regimului Solvabilitate II,
enunţate la lit. A, societăţile de asigurare sunt obligate să instituie şi să aplice un
sistem de guvernanţă corporativă funcţional şi eficient care să garanteze
administrarea corectă şi prudentă a activităţii, respectiv:
a) să fie stabilit în conformitate cu principiul proporţionalităţii;
b) să reprezinte o structură organizatorică transparentă adecvată, în care
responsabilităţile sunt alocate în mod clar;
c) să fie bazat pe proceduri interne pentru transmiterea eficientă a tuturor informaţiilor;
d) să fie supus cu regularitate controlului intern;
e) să fie stabilit cu respectarea prevederilor legale;
f) să fie bazat pe funcţii critice, cel puţin pe funcţiile actuarială, de management al
riscului, de conformitate şi de audit intern, considerate funcţii-cheie.
Solvabilitate II
B. Funcţiile asigurătorului
Pentru a înţelege noţiunea şi conţinutul funcţiei critice este necesar în primul
rând a stabili ce anume reprezintă funcţia pentru un asigurător. în înţelesul
Solvabilitate II, funcţia este definită de legiuitor ca reprezentând capacitatea internă a
societăţii de asigurare de a efectua sarcini concrete în cadrul sistemului de
guvernanţă instituit.
Anumite funcţii sunt considerate prin lege ca fiind funcţii critice, respectiv
funcţiile actuarială, de management al riscului, de conformitate şi de audit intern,
denumite funcţii-cheie. Pentru alte funcţii, legea lasă la latitudinea asigurătorului
identificarea şi calificarea acestora ca fiind critice pe baza politicilor şi a procedurilor
proprii adoptate şi ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea activităţii şi de
structura organizatorică..
Solvabilitate II
C. Externalizarea activităţilor sau funcţiilor asigurătorului
Dispoziţiile legale permit societăţilor de asigurare să externalizeze sau să
delege activităţi operaţionale sau funcţii, inclusiv funcţii critice.
Prin externalizare se înţelege un acord scris, indiferent de forma în care este
încheiat, între societate şi un furnizor de servicii în vederea efectuării unui serviciu,
unei activităţi sau a unui proces, direct sau prin subcontractare, în beneficiul
societăţii, care altfel ar fi fost realizat de societate potrivit obiectului de activitate.
Pentru protejarea intereselor clienţilor, dar şi ale asigurătorilor, Regimul
Solvabilitate II a instituit un set de reguli şi obligaţii în sarcina acestor societăţi atunci
când apelează la externalizare.
În consecinţă, fiecare asigurător elaborează şi aplică politici scrise privind
externaiizarea, dacă această operaţiune are relevanţă în activitatea acestuia, fiind
responsabil pentru respectarea prevederilor legale de către entităţile către care a
externalizat activităţi sau funcţii.
Solvabilitate II
Dacă externalizează funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative,
asigurătorii:
1) se asigură că externalizarea se realizează astfel încât să nu determine:
a) deteriorarea semnificativă a calităţii sistemului de guvernanţă;
b) creşterea semnificativă sau nejustificată a riscului operaţional;
c) imposibilitatea A.S.F. de a monitoriza modul în care societăţile îşi respectă obligaţiile;
d) discontinuităţi în furnizarea de servicii de calitate către contractanţi.
2) notifică A.S.F.:
a) intenţia de a externaliza funcţii sau activităţi critice ori semnificative;
b) evoluţiile semnificative ale funcţiilor sau activităţilor respective.
Solvabilitate II
3) impun furnizorului de servicii externalizate următoarele condiţii:
a) să coopereze cu A.S.F.;
b) să permită societăţilor, auditorilor acestora şi A.S.F. accesul electiv la datele privind
funcţia sau activitatea externaiizată;
c) să permită accesul A.S.F. în sediul în care îşi desfăşoară activitatea;
d) să creeze condiţii pentru ca A.S.F să îşi exercite atribuţiile.
ACTIVITATEA DE CONSTATARE DAUNE
Activitatea de constatare daune parte a activităţii de asigurare
Activitatea de lichidare daune - componentă importantă a activităţii de
asigurare, prin intermediul căreia, asigurătorul îşi îndeplineşte faţă de asigurat,
beneficiar sau terţul prejudiciat, după caz, obligaţia de despăgubire/indemnizare pe
care şi-a asumat-o la încheierea contractului de asigurare, în cazul producerii riscului
asigurat.
Până la apariţia Normei A.S.F. nr.3 9/2016, activitatea de lichidare daune nu a
avut o definiţie consacrată normativ. În prezent, potrivit dispoziţiilor Normei A.S.F. nr.
20/2017, prin activitatea de lichidare daune se înţelege activitatea instituită de un
asigurător, realizată prin intermediul specialiştilor lichidare daune, care au ca atribuţii
verificarea evaluării cuantumului despăgubirii, conform dispoziţiilor legale, şi
stabilirea dreptului la despăgubire.
Activitatea de lichidare daune nu ar fi însă posibilă fără ca, în prealabil, să se
efectueze activitatea de constatare daune, strâns legată de lichidare şi obligatorie în
procesul de instrumentare a daunelor, care începe de la avizarea acesteia şi se
finalizează prin plata despăgubirii sau respingerea totală sau parţială a pretenţiilor de
despăgubire, în funcţie de circumstanţele concrete ale cazului.
1. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
DE ASIGURARE ŞI DE CONSTATARE A DAUNELOR
Activitatea de constatare daune a fost definită prin Norma A.S.F. nr. 20/2017 ca
reprezentând o activitate independentă, externalizată sau în cadrul unui asigurător,
realizată prin intermediul specialiştilor constatare daune, care au ca atribuţii, în cazul
daunelor materiale, identificarea elementelor avariate ca urmare a unor riscuri
acoperite prin contractul RCA, propunerea soluţiilor tehnice iniţiale de readucere la
starea dinaintea evenimentului şi evaluarea iniţială a daunelor.
Între cele două activităţi există asemănări, dar şi diferenţe din punct de vedere
al conţinutului activităţilor şi al tratamentului legal, după cum urmează:
a) Elemente comune:
(i) fac parte din funcţia de instrumentare daune prin care se înţelege funcţia instituită de
un asigurător RCA cu atribuţii de constatare şi lichidare a daunelor în cadrul asigură-
torului RCA sau externalizată total sau parţial în conformitate cu prevederile legale;
(ii) apartenenţa la acelaşi flux operaţional al instrumentării daunelor implică documenta-
rea aceloraşi informaţii şi date legate de circumstanţele şi împrejurările producerii
evenimentului asigurat, de prejudiciile cauzate printr-un accident de vehicule, în
scopul soluţionării cererilor de despăgubire formulate de persoanele păgubite;
(iii) pot fi realizate în cadrul unui asigurător sau pot fl externaiizate.
b) Elemente de diferenţiere:
b. 1. Activitatea de constatare daune:
(i) este o activitate independentă;
(ii) specialiştii cu atribuţii de constatare daune, denumiţi specialişti constatare daune
necesită avizul A.S.F. pentru exercitarea atribuţiilor specifice reglementate expres de
normă, dacă îndeplinesc anumite condiţii de avizare şi de înregistrare;
(iii) are atribuţii numai pentru daunele materiale rezultate din producerea unor riscuri
acoperite prin contractul RCA constând în:
- identificarea elementelor avariate ale bunurilor,
- propunerea soluţiilor tehnice iniţiale de reparaţie deoarece dreptul de a da soluţiile
tehnice finale aparţine, conform Normei RCA, unităţii care efectuează reparaţia,
- evaluarea iniţială a cuantumului daunei, care este aşadar estimativă şi provizorie;
b. 2. Activitatea de lichidare daune:
(i) nu necesită avizul A.S.F.;
(ii) are atribuţii de lichidare a daunelor;
(iii) se realizează prin personal de specialitate - inspector specialitate daune- responsabil
cu desfăşurarea acestei activităţi, în general în cadrul asigurătorului RCA.
Specialistul constatare daune (SCD). Atribuţii şi responsabilităţi. Avizare SCD.
Efectuarea activităţii de constatare daune, se realizează, de către specialistul
constatare daune, adică acea persoană avizată de către A.S.F., independentă
profesional, cu atribuţii de constatare daune din cadrul funcţiei de instrumentare
daune.
Specialistul constatare daune are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) deţine cunoştinţe astfel încât să fie capabil să constate prejudiciul şi să
dimensioneze avariile în concordanţă cu legislaţia şi prevederile contractuale
aplicabile fiecărui caz în parte;
b) constată, efectuează evaluarea iniţială a avariilor şi propune soluţiile tehnice pentru
readucerea vehiculului la starea tehnică de dinaintea producerii accidentului;
c) îşi desfăşoară activitatea furnizând informaţii corecte, complete, exacte şi clare cu
privire la natura serviciilor prestate;
d) păstrează confidenţialitatea datelor care au legătură cu serviciile prestate, acestuia
fiindu-i interzis să utilizeze datele în propriul beneficiu sau în beneficiul unei terţe
persoane;
e) evită în orice moment potenţialele conflicte de interese.
Reglementatorul a simţit nevoia, datorită importanţei acordate activităţii specialistului
constatare daune şi a faptului că intră direct în contact cu persoanele prejudiciate, să
prevadă în mod expres prin Norma nr. A.S.F. nr. 20/2017 faptul că acestuia îi este
interzisă obţinerea avantajelor nejustificate de natură financiară, materială sau de
altă natură, în legătură cu activitatea prestată, cu toate că legislaţia penală conţine
dispoziţii speciale prin care sunt reglementate infracţiunile de corupţie şi de serviciu
din care fac parte darea de mită, luarea de mită, traficul de influenţă, etc.
De asemenea, este de reţinut că dispoziţiile Normei nr. 20/2017 dau dreptul
specialistului constatare daune să desfăşoare şi activităţi de lichidare daune sau să
îşi asume responsabilităţi şi ale altor funcţii ale asigurătorului RCA, atunci când sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) când acest lucru este necesar, dat fiind principiul proporţionalităţii;
b) când nu apar conflicte de interese pentru persoanele care exercită funcţia respectivă;
c) când costurile pentru menţinerea unor persoane care îndeplinesc exclusiv funcţia de
instrumentare daune şi care nu exercită alte funcţii ar genera pentru asigurătorul
RCA costuri disproporţionate în raport cu totalul cheltuielilor de administrare.
Indiferent de situaţie, asigurătorii RCA trebuie să ia măsuri pentru ca activitatea de
constatare daune, respectiv lichidare daune să se desfăşoare separat conducerea
societăţii fiind responsabilă cu stabilirea politicilor scrise privind conflictul de interese
şi a incompatibilităţilor pentru personalul care instrumentează dosare de daună.
Prin Legea nr. 132/2017 s-a legiferat obligativitatea avizării şi înregistrării de către
ASF a personalului care efectuează constatarea daunelor - specialistul constatare
daune - pe baza certificării iniţiale şi a validării continue a competenţelor profesionale
de către Institutul de Studii Financiare (ISF) în conformitate cu reglementările ASF.
În aplicarea Legii nr. 132/2017, Norma A.S.F. nr. 20/2017 a detaliat la art. 21 alin. (3)
condiţiile necesare avizării specialistului constatare daune şi anume:
a) să prezinte certificate de cazier fiscal şi judiciar care să ateste că nu a fost
condamnat pentru fapte de corupţie sau de natură economică, în termenul de
valabilitate şi în original;
b) să deţină competenţe profesionale corespunzătoare domeniului pentru care
efectuează constatarea, dovedite prin certificat de competenţe emis de către ISF, fie
în baza examinării, ca urmare a finalizării unui curs de pregătire profesională, fie în
urma evaluării competentelor specifice ocupaţiei în centrul de evaluare a
competenţelor pentru specialiştii constatare daune al I.S.F.;
c) prezintă declaraţie pe propria răspundere privind respectarea legislaţiei incidente.
Documentaţia necesară verificării îndeplinirii condiţiilor de mai sus se publică pe site-
ul A.S.F., iar specialiştii constatare daune sunt avizaţi de către A.S.F. după
depunerea documentaţiei complete şi achitarea taxei de avizare şi înregistrare
stabilită de A.S.F. Ulterior specialiştii constatare daune sunt înregistraţi în Registrul
specialiştilor constatare daune, datele fiind accesibile publicului pe site-ul A.S.F.
Menţinerea în registru este condiţionată de obţinerea certificării iniţiale până la data
de 30,06.2018 şi a validării continue a competenţelor profesionale de către I.S.F. cu
o frecventă de un an. Procedura evaluării competenţelor şi obţinerea certificatului
de competenţe profesionale, precum şi procesul validării continue a competenţelor
profesionale se stabilesc de către I.S.F. şi se publică pe site-ul acestei instituţii.
A.S.F. retrage avizul specialistului constatare daune în următoarele cazuri:
a) dacă a fost obţinut pe baza unor informaţii sau documente false sau eronate;
b) la solicitarea acestuia;
c) în situaţia neîndeplinirii condiţiilor avute în vedere la avizarea acestuia pe parcursul
exercitării atribuţiilor;
d) baza constatărilor autorităţii competente care reglementează activitatea de reparaţii
auto, atunci când aceasta constată că au fost propuse soluţii tehnice care nu sunt în
concordanţă cu legislaţia în vigoare, soluţiile tehnice emise de producător şi/sau cu
sistemele de specialitate aplicabile
1.3. Contractul de asigurare. Noţiuni generale
În conformitate cu dispoziţiile art. 2199 C .civ., prin contractul de asigurare,
contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului,
iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o
indemnizaţie, după caz\, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.
Plecând de la definiţia legală a contractului de asigurare, rezultă importanţa deosebi-
tă a acestui act juridic pe baza căruia iau fiinţă relaţiile (raporturile juridice) dintre păr-
ţile la contract: asigurător, asigurat, contractant al asigurării, care de regulă este asi-
guratul însuşi. Deşi nu sunt parte la contractul de asigurare, efectele acestuia se răs-
frâng în ceea ce priveşte indemnizarea (despăgubirea) şi asupra unor terţe persoane
care fie sunt nominalizate expres sau determinate pe baza anumitor criterii (de
exemplu: moştenitorii legali), purtând denumirea de beneficiari, fie sunt îndreptăţite la
despăgubiri pentru prejudiciile suferite în urma conduitei negative a persoanelor asi-
gurate, cazul asigurărilor de răspundere civilă, purtând denumirea de terţi păgubiţi.
Pentru asigurători, contractul de asigurare reprezintă principalul mijloc prin care îşi
exercită activitatea de asigurare, respectiv vânzarea de produse de asigurare
materializate sub forma contractelor de asigurare. Pentru asiguraţi/beneficiari/terţi
prejudiciaţi contractul de asigurare reprezintă un mijloc de protecţie pentru viaţa şi
sau patrimoniul acestora împotriva evenimentelor nedorite sau inerente care se
produc dintr-o multitudine de factori naturali, tehnici, ale activităţilor desfăşurate, ale
conduitei umane, etc.
După cum îi spune şi denumirea, contractul de asigurare face parte din marea grupă
a actelor juridice denumite contracte, motiv pentru care prezintă caractere juridice
comune cu ale tuturor contractelor, dar şi caractere specifice care-l particularizează
ca tip de contract special, de sine-stătător.
Orice contract este un acord de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu
intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, adică o relaţie socială,
patrimonială sau nepatrimonială, şi are putere de lege între părţile contractante.
În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie
respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile. Este și cazul
contractului de asigurare care, pentru a putea fi dovedit, trebuie să se încheie în scris
sub forma unei poliţe de asigurare sau certificat de asigurare emis și semnat de
asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare.
Caracterele juridice ale contractului de asigurare care împreună îl particularizează ca
o categorie specială de contract sunt următoarele:
a) este un contract numit, pentru a cărui reglementare există o legislaţie specială;
b) este un contract consensual, adică se formează prin simplul acord de voinţe a
părţilor nefiind cerută o formă specială pentru exprimarea consimţământului
acestora. Forma scrisă menţionată anterior este obligatorie pentru dovedirea
contractului de asigurare, iar nu pentru valabilitatea sa. De altfel, dacă documentele
de asigurare - poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare ori nota de acoperire -
au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui
duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă;
c) este un contract sinalagmatic, deoarece există obligaţii reciproce şi interdependente
între părţile contractului;
d) este un contract aleatoriu, deoarece niciuna dintre părţi nu poate şti în ce măsură va
avea un câştig sau va suferi o pierdere de pe urma derulării acestui contract, câştigul
sau pierderea depinzând de incertitudinea (dacă şi/sau când) producerii riscului
asigurat. Dacă riscul asigurat nu se produce, câştigul aparţine asigurătorului, iar
pierderea aparţine asiguratului/contractantului asigurării care a plătit prima de
asigurare. În schimb, dacă riscul asigurat se produce, pierderea aparţine
asigurătorului care plăteşte indemnizaţia de asigurare.
Acest caracter aleatoriu (câştig/pierdere) se referă la un contract de asigurare în mod
particular, deoarece pentru asigurător, care practică asigurări cu titlu profesional, per
ansamblu, activitatea trebuie să-i aducă profit, în caz contrar nu-şi poate îndeplini
obligaţiile de indemnizare, constitui rezerve tehnice şi se desfiinţează;
e) este un contract oneros, deoarece fiecare parte urmăreşte obţinerea unui folos
patrimonial, a unei contraprestaţii din partea celuilalt , asigurătorul prima de
asigurare de la asigurat, iar acesta indemnizaţia de asigurare de la asigurător în
cazul intervenirii riscului asigurat;
f) este un contract cu executare succesivă, deoarece executarea obligaţiilor dintre părţi
se execută în timp şi nu dintr-o dată. În acest sens, asigurătorul acordă în mod
constant şi continuu pe întreaga durată contractuală protecţie asiguratului pentru
acoperirea eventualului risc, iar asiguratul este obligat a plăti în mod constant, în
cuantumul şi la termenele stabilite prin contractul de asigurare, prima. De reţinut că
prima de asigurare este unică pe întreaga durată a contractului de asigurare chiar
dacă este divizată ca mod de plată în mai multe perioade de asigurare;
g) este un contract de adeziune, deoarece clauzele contractului de asigurare sunt
impuse sau redactate de către asigurător. Aceasta nu înseamnă că se pierde
caracterul consensual al contractului întrucât acesta se încheie numai dacă
asiguratul/contractantul asigurării este de acord cu clauzele stabilite de asigurător .
Evident că acest caracter al contractului de adeziune pe o piaţă de asigurări
concurenţială este atenuat de multitudinea de oferte de produse şi servicii de
asigurare, puterea de negociere a potenţialilor asiguraţi (mai ales cei corporate) ori a
brokerilor care îi reprezintă, de reglementările în materia protecţiei consumatorului.
Caracterul de adeziune al contractului de asigurare are anumite consecinţe
importante pentru activitatea societăţilor de asigurare, deoarece legiuitorul a înţeles
să ofere o protecţie suplimentară celeilalte părţi (asiguratul, în cazul nostru) în contra
părţii (asigurătorul, în cazul nostru) care propune contractul, respectiv:
(i) clauzele neclare sau îndoielnice în contractele de adeziune se interpretează
împotriva celui care le-a propus,
(ii) clauzele standard dintr-un contract de adeziune considerate neuzuale, adică acelea
care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a
denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau alte
asemenea, nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de
cealaltă parte.
Poliţa de asigurare, ca document doveditor al încheierii şi existenţei contractului de
asigurare, trebuie să conţină următoarele elemente:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele
beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurării. În legătură cu obiectul asigurării, evidenţiem faptul că acesta nu
se confundă cu obiectul contractului de asigurare.
Obiectul contractului de asigurare îl constituie tipul de asigurare ca operaţiune
juridică pentru care se încheie contractul aşa cum reiese din ansamblul drepturilor şi
obligaţiilor contractuale - plata primei de asiaurat şi a indemnizaţiei de asigurător.
Este obiect al contractului de asigurare: asigurarea de viaţă, asigurarea de bunuri
(CASCO, Clădiri şi conţinut, PAD, asigurările agricole, maritime de aviaţie etc.),
asigurarea de răspundere civilă generală (asigurare pentru exercitarea unei anumite
activităţi sau profesii, CMR, etc.), asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie,
(asigurare RCA) asigurarea de pierderi financiare etc. Obiectul asigurării îl constituie:
bunul care se asigură, răspunderea civilă care se asigură, viaţa asiguratului etc.
Pentru a înţelege mai bine deosebirea, de exemplu, viaţa şi sănătatea pot forma
obiectul asigurării, dar ele nu pot forma obiectul contractului de asigurare deoarece
nu se poate tranzacţiona asupra vieţii şi sănătăţii (sunt scoase din circuitul civil);
c) riscurile ce se asigură. Riscul este un element definitoriu al contractului de asigurare,
care determină apartenenţa acestuia la categoria contractelor aleatorii cum mai sunt
contractul de rentă viageră, contractul de întreţinere, jocul şi pariul. Riscul asigurat
reprezintă un eveniment viitor, posibil, dar incert, independent de voinţa părţilor
contractante, prevăzut în contract, la care sunt expuse bunurile sau viaţa unei/unor
persoane la producerea căruia asigurătorul este obligat să plătească indemnizaţia de
asigurare. Riscul asigurat care s-a produs poartă în literatura juridică denumirea de
caz asigurat (sinistru). Prin urmare, dacă riscul asigurat reprezintă un eveniment ce
se poate întâmpla, cazul asigurat este evenimentul deja produs, în absenţa unui risc
asigurat nu poate exista caz asigurat. Existenţa cazului asigurat marchează
momentul de la care se naşte obligaţia de plată a indemnizaţiei de către asigurător;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. De regulă
răspunderea asigurătorului începe la momentul emiterii poliţei şi încasării primei de
asigurare şi nu se confundă cu momentul încheierii contractului de asigurare deşi
poate să coincidă cu acesta. Momentul încetării răspunderii asigurătorului este acela
consemnat în contractul de asigurare. în cazul în care riscul asigurat s-a produs
înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce efecte ori atunci când
lipseşte riscul asigurat, răspunderea asigurătorului încetează ca urmare a desfiinţării
de drept a contractului de asigurare.
e) primele de asigurare. Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care
asiguratul/contractantul asigurării este obligat să o plătească asigurătorului în temeiul
contractului de asigurare în schimbul protecţiei oferite pentru riscurile asigurate pe
baza căruia se constituie fondul de asigurare din care se plătesc despăgubirile
(indemnizaţiile de asigurare);
f) sumele asigurate. Suma asigurată reprezintă limita maximă până la care asigurătorul
este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Suma
asigurată este exprimată în bani;
g) modalitatea şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de
răscumpărare şi a sumelor asigurate;
h) excluderile din asigurare;
i) informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a rezilia contractul
înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice penalităţi impuse de contract în
asemenea cazuri;
j) alte informaţii stabilite de A.S.F. prin norme.
1.4. Contractul de asigurare RCA (contractul RCA sau asigurarea RCA)
1.4.2 Domeniul de aplicare
Sunt obligate să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a
prejudiciilor produse prin accidente de vehicule persoanele fizice sau juridice care au
în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi
tramvaie.
De asemenea, persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate
sau înregistrate în afara teritoriului României au obligaţia să fie asigurate sau în
favoarea lor să existe o prezumţie de asigurare, respectiv:
a) biroul naţional auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staţionează în
mod obişnuit este semnatar al Acordului multilateral. Acordul multilateral este acordul
între birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene
sau părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European şi ale altor state asociate
Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din
Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte controlul asigurării de
răspundere civilă auto. intrat în vigoare pentru biroul naţional din România în baza
Deciziei Comisiei 2007/482/CE. în cazul României, semnatar al acordului este Biroul
Asigurătorilor de Autovehicule din România;
1.4.2 Domeniul de aplicare
b) prezintă documente internaţionale de asigurare pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule, valabile în România. Cartea Verde este un asemenea
document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional auto, în
conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul
pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei
Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Atribuţiile de birou naţional
auto sunt exercitate în ţara noastră de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din
România - BAAR.
Prin excepţie de la obligativitatea încheierii contractului de asigurare RCA, nu au
această obligaţie persoanele fizice şi juridice care utilizează exclusiv vehicule în
scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor. organizate legal; pentru
riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii de vehicule sau organizatorii
competiţiei se pot asigura facultativ.
1.4.3 Conţinutul contractului de asigurare RCA (contractul RCA)
Contractul RCA, în sensul de document emis de asigurătorul RCA, conţine cel puţin
următoarele informaţii:
a) datele de identificare şi datele de contact ale asigurătorului RCA;
b) datele de identificare şi datele de contact ale asiguratului, respectiv proprietar şi/sau
utilizator;
c) datele de identificare şi datele de contact ale intermediarului contractului RCA;
d) datele de identificare şi datele tehnice ale vehiculului asigurat;
e) datele de identificare ale conducătorilor auto declaraţi;
f) valabilitatea contractului RCA şi data emiterii acestuia;
g) clasa bonus-malus;
h) prima de asigurare:
i) tariful aferent decontării directe, dacă asiguratul a optat pentru această clauză;
j) numărul de rate, valoarea şi scadenţele acestora;
k) limitele de despăgubire;
l) condiţiile contractuale aplicabile asigurării RCA;
m) condiţii aplicabile decontării directe, dacă este cazul;
1.4.3 Conţinutul contractului de asigurare RCA (contractul RCA)
n) clauza potrivit căreia persoana prejudiciată se poate adresa pentru efectuarea
reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau
constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto care ar
putea să îi influenţeze opţiunea. De reţinut, cu titlu de noutate, această clauză
obligatorie pe care legea o impune expres a fi inclusă în contractul de asigurare RCA
şi care dă dreptul persoanei prejudiciate să îşi repare la orice unitate reparatoare
autorizată fără ca asigurătorul să-i poată impune sau sugera una anume.
Contractele RCA se emit în sistem electronic împreună cu poliţa RCA
(documentul internaţional de asigurare CARTE VERDE prevăzut în Anexa nr. 6 la
Norma A.S.F. nr.20/2017) care constituie dovada încheierii asigurării.
Clauzele contractului de asigurare RCA sunt reprezentate de dispoziţiile Legii nr.
132/2017 şi ale Normei nr. 20/2017. dar asigurătorul RCA şi asiguratul RCA pot
conveni asupra introducerii unor clauze suplimentare la încheierea sau pe perioada
derulării contractului RCA, care vor fi menţionate distinct. Nu pot fi însă introduse
clauze suplimentare care să restrângă drepturile persoanelor ejudiciate. Asigurătorii
îşi asumă răspunderea pentru toate contractele de asigurare emise direct sau prin
intermediarii în asigurări, chiar dacă acestea conţin erori sau omisiuni la emitere,
inclusiv pentru contractele alocate de către BAAR pentru asiguraţii cu risc ridicat la
care ne vom referi în cuprinsul paragrafului 1.4.4.
1.4.4. Părţile contractului RCA
Conform primului alineat al paragrafului 1.4.2. obligaţia de a se asigura, conform
dispoziţiilor Legii nr. 132/2017, revine proprietarilor de vehicule supuse înmatriculării
sau înregistrării în România, prin vehicul înţelegându-se un mijloc de transport cu
sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă,
indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în România există obligaţia legală
de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor care se deplasează pe şine,
altele decât tramvaiele, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală.
Legiuitorul a permis ca dreptul de a încheia contractul RCA să-l aibă nu numai
proprietarii de vehicule supuse înmatriculării, ci şi alte persoane interesate.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale, pot încheia contractul RCA:
- Proprietarul de vehicul supus înmatriculării sau înregistrării;
- Utilizatorul vehiculului supus înmatriculării sau înregistrării respectiv acea persoană
fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosinţă asupra
acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de
leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii;
- Contractantul asigurării care reprezintă persoana care încheie contractul RCA şi care
se obligă faţă de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare. Contractantul
asigurării poate fi proprietarul, utilizatorul, dar şi o altă persoană interesată să
plătească prima de asigurare.
Conform primului alineat al paragrafului 1.4.2. obligaţia de a se asigura, conform
dispoziţiilor Legii nr. 132/2017, revine proprietarilor de vehicule supuse înmatriculării
sau înregistrării în România, prin vehicul înţelegându-se un mijloc de transport cu
sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă,
indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în România există obligaţia legală
de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor care se deplasează pe şine,
altele decât tramvaiele, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală.
Legiuitorul a permis ca dreptul de a încheia contractul RCA să-l aibă nu numai
proprietarii de vehicule supuse înmatriculării, ci şi alte persoane interesate.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale, pot încheia contractul RCA:
- Proprietarul de vehicul supus înmatriculării sau înregistrării;
- Utilizatorul vehiculului supus înmatriculării sau înregistrării respectiv acea persoană
fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosinţă asupra
acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de
leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii;
- Contractantul asigurării care reprezintă persoana care încheie contractul RCA şi care
se obligă faţă de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare. Contractantul
asigurării poate fi proprietarul, utilizatorul, dar şi o altă persoană interesată să
plătească prima de asigurare.
Calitatea de asigurat în baza contractului RCA o va avea proprietarul sau utilizatorul
vehiculului menţionat în contractul de asigurare, dar contractul acoperă şi
răspunderea civilă delictuală a conducătorului acelui vehicul chiar dacă nu este
proprietarul sau utilizatorul.
Ca o noutate absolută în legislaţia românească, Legea nr. 132/2017 introduce o
categorie de asiguraţi care beneficiază de un regim special pentru încheierea unei
asigurări RCA. Ne referim la asiguratul cu risc ridicat. Acesta, potrivit voinţei
legiuitorului, este persoana care pe baza încadrării în clasele de risc pentru care cel
puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de
referinţă calculat de către BAAR; factorul "N" este stabilit de către BAAR, cu
aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul,
cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele cile vehiculului pentru care se solicită
asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bomis-malus a
asiguratului/iitilizatorului. Asiguratul care se încadrează în categoria cu risc ridicat se
va adresa BAAR care-i va formula o ofertă de asigurare calculată pornind de la tariful
de referinţă şi îi va aloca acestuia un asigurător RCA în termen de 20 de zile de la
depunerea de către asiguratul cu risc ridicat a documentelor necesare în vederea
încheierii contractului RCA. Prima valoare a factorului ”N” calculată de BAAR după
legiferarea acestei noţiuni este de 1,36.
Cealaltă parte contractantă din contractul RCA este asigurătorul care are dreptul să
subscrie riscuri din clasa 10 de asigurări generale, exclusiv răspunderea
transportatorului, îndeplinind şi câteva condiţii: Aşadar, asigurătorii care doresc să
fie autorizaţi pentru subscrierea de riscuri din clasa 10 de asigurări prevăzută
în anexa nr. 1 secţiunea A din Legea nr.237/2015, exclusiv răspunderea
transportatorului, pe teritoriul României sunt obligaţi:
a) să fie membri ai Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR)
b) să desemneze şi să menţină câte un reprezentant de despăgubiri pe teritoriul statelor
aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană, altul decât
România. Reprezentantul de despăgubiri are sarcina de a administra şi soluţiona
cererilor de despăgubire survenite în urma unui accident de vehicul, cereri formulate
în aceste state de rezidenţii acelor state în baza asigurării RCA emise de
asigurătorul RCA din România;
c) să fie autorizaţi în statul membru în care au sediul social pentru subscrierea riscurilor
de răspundere civilă a vehiculelor. în acest caz, asigurătorii doar notifică A.S.F. cu
intenţia de a subscrie direct riscuri din clasa 10 menţionată în anexa nr. 1 secţiunea
A, exclusiv răspunderea transportatorului, nefiind necesară autorizarea A.S.F., ci
doar o comunicare din partea autorităţii competente din statul membru că A.S.F.
confirmă primirea notificării;
d) să dispună de o structură adecvată atât pentru activitatea de contractare a asigurării
RCA, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare daune;
e) să efectueze activitatea de constatare a daunelor prin specialişti constatare daune pe
întreg teritoriul României;
f) să efectueze activitatea de lichidare a daunelor prin personal specializat propriu sau
mandatat pe întreg teritoriul României;
g) să dispună de dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să
corespundă anumitor cerinţe minime prevăzute în normă;
h) să desfăşoare activitatea de încheiere a asigurărilor RCA la sediile proprii sau ale
intermediarilor în asigurări (brokeri, agenţi de asigurare, asistenţi în brokeraj, etc.) ori
la sediile/domiciliile asiguraţilor/potenţialilor asiguraţi;
i) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială.
În dovedirea îndeplinirii cerinţelor de mai sus, asigurătorii solicitanţi depun la A.S.F.
o serie de documente, printre care şi o notă de fundamentare care să ateste că
efectuează activitate de constatare a daunelor prin specialişti constatare daune pe
întreg teritoriul României.
Permanent, asigurătorii RCA au obligaţia să publice şi să actualizeze pe site-ul
propriu anumite informaţii din care enumerăm pe acelea care au legătură cu
instrumentarea daunelor:
a) datele necesare care să permită persoanelor prejudiciate accesul direct la
informaţiile privind procedura de avizare şi constatare a daunelor;
b) documentele necesare pentru deschiderea dosarului de daună;
c) informaţii cu privire la canalul de comunicare prin care asiguraţii şi persoanele
prejudiciate pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse
vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA;
Asigurătorul care practică asigurarea RCA în România pe baza FOS are obligaţia să
numească un reprezentant de despăgubiri inclusiv pe teritoriul României, cu
următoarele atribuţii:
a) colectează toate informaţiile necesare cu privire la dosarele de daună;
b) deţine competenţa de a reprezenta asigurătorul în relaţia cu persoanele care au
suferit un prejudiciu şi ar putea solicita despăgubiri, inclusiv pentru plata acestora:
c) reprezintă sau întreprinde demersurile necesare pentru ca asigurătorul să fie
reprezentat în faţa instanţelor şi autorităţilor din România, în ceea ce priveşte
despăgubirile;
d) reprezintă asigurătorul în faţa A.S.F. referitor la verificarea existenţei şi a valabilităţii
poliţelor de asigurare;
e) exercită doar atribuţiile menţionate la lit. a) - d), A.S.F. sau alte autorităţi neavând
competenţa de a-i solicita să întreprindă alte activităţi în numele asigurătorului.
Pe lângă părţile contractante enumerate mai sus, la încheierea contractului de
asigurare RCA poate fi implicată şi o altă persoană denumită intermediar în asigurări.
Intermediarii în asigurări sunt persoane fizice sau juridice care desfăşoară activitate
de intermediere în asigurări, în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, autorizat
sau înregistrat în condiţiile stabilite de lege. Sunt intermediari în asigurări brokerul de
asigurare, asistentul în brokeraj, agentul de asigurare, subagentul sau agentul de
asigurare subordonat. Intermediarii în asigurări pot încheia contractul de asigurare în
locul asigurătorului RCA, dar în numele şi pe seama acestuia.
Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA şi pentru
erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA, fie direct, fie prin
intermediarii în asigurări.
1.4.5. Obiectul asigurării RCA
Obiectul asigurării în cazul contractului RCA este răspunderea civilă delictuală a
persoanei asigurate prin contractul RCA. Specificul contractului RCA constă în aceea
că prin cadrul legal se instituie o legătură obligatorie între asiguratul RCA şi vehiculul
în raport de care îi este acoperită răspunderea civilă deoarece:
a) teritoriul in care staţionează in mod obişnuit vehiculul ocupă un loc central în
ansamblul reglementărilor europene în materie de RCA. Pe acest concept se
bazează întreaga legislaţie privitoare la emiterea asigurării RCA, acoperirile
asigurării RCA, procedurile de instrumentare a daunelor cu element de extraneitate
(de exemplu: accident în alt stat decât statul în care este înmatriculat vehiculul prin
intermediul cărui s-a cauzat un prejudiciu; victima este cetăţean al altui stat decât
statul în care este înmatriculat vehiculul respectiv, etc.), asigurătorii şi organismele
implicate în indemnizarea păgubiţilor. Transpunând directiva europeană privind
asigurarea RCA în dreptul intern - Legea nr. 132/2017 şi Norma A.S.F. nr.20/2017,
legiuitorul român a definit ”teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul" ca
fiind:
- teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare sau înregistrare,
fie că aceasta este permanentă sau temporară sau
1.4.5. Obiectul asigurării RCA
- în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de
vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuţei de
înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau
semnul respectiv sau
- în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuţă de
înmatriculare/înregistrare, contract RCA şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului
în care proprietarul vehiculului este rezident permanent sau
- în cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau are o
plăcuţă care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-
un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona
cererea de despăgubire de către biroul naţional auto sau organismul de plată a
despăgubirilor;
b) contractul RCA şi documentul Carte Verde cuprind în mod obligatoriu elemente de
identificare aparţinând vehiculului cuprins în asigurare cum ar fi: fel, tip, marcă,
număr de înmatriculare, număr de identificare (VIN), cilindree, iar la stabilirea tarifului
de prime se ţine seama de aceste elemente.
Aşadar, obiectul asigurării RCA îl reprezintă răspunderea civilă a asiguratului sau a
conducătorului auto pentru prejudicii produse prin intermediul vehiculului menţionat
în contractul RCA.
1.4.6 Limitele de despăgubire acoperite prin contractul RCA
In scopul asigurării unei protecţii corespunzătoare, nediscriminatorii şi unitare a
vicimelor accidentelor de vehicule pe întreg teritoriul statelor membre, prin directivele
europene în materia asigurării RCA s-a dispus ca aceste state să prevadă în
legislaţia internă anumite limite de despăgubire acoperite prin contractele RCA sub
care asigurătorii RCA să nu poată coborî, aceste limite urmând a fi revizuite din 5 în
5 ani, în funcţie de evoluţia indicelui european al preţurilor de consum (IEPC).
In prezent limitele de despăgubire minime stabilite de A.S.F. pentru prejudiciile
produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, inclusiv cheltuielile făcute de
aceştia în procesul civil, acoperite prin poliţele RCA emise în România, sunt:
a) pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un
nivel de 1.220.000 euro. echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii iară caracter
patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de
6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
1.4.6 Limitele de despăgubire acoperite prin contractul RCA
În cazul în care în acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi
valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în
contractul RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea
prejudiciului care revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru
prejudiciile suferite în acelaşi accident.
Trebuie însă reţinut un aspect foarte important, asigurătorii RCA acordă despăgubiri
în conformitate cu :
a) nivelul impus de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul
sau la nivelul legislaţiei din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;
b) nivelul impus de legislaţia din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt
cetăţeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în
care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, dacă nu există birou naţional auto competent pe teritoriul traversat
în care s-a produs accidentul.
1.4.7 Limitele teritoriale de acoperire ale contractului RCA
Limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule sunt:
a) teritoriul României;
b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind
Spaţiul Economic European şi teritoriul Confederaţiei Elveţiene;
c) teritoriile statelor situate între două state membre ale Uniunii Europene, în care nu
există birou naţional auto;
d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naţionale auto care au semnat
Acordul multilateral.
1.4.8 Încheierea contractului de asigurare RCA. Perioada de valabilitate,
înregistrarea contractului de asigurare RCA în baza de date cu asigurările
obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României. începerea
răspunderii asigurătorului RCA. Dovada încheierii
Contractul de asigurare RCA se încheie se încheie pe o perioadă cuprinsă între o
lună şi 12 luni, multiplu de o lună, în funcţie de opţiunea asiguratului, cu excepţia
următoarelor situaţii în care perioada este mai mică decât o lună şi anume:
a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre ale Spaţiului
Economic European şi Confederaţiei Elveţiene pentru care se solicită asigurarea în
vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data
dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente justificative;
b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;
c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade de 30
de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile.
Înainte de încheierea unui contract de asigurare RCA, asigurătorul are obligaţia să
înainteze o ofertă potenţialului client valabilă minim 10 zile lucrătoare conţinând mai
multe informaţii cum ar fi: prima de asigurare totală rezultată din aplicarea tarifului de
primă, comisionul plătit intermediarului, cheltuiala medie de vânzare directă, tariful
aferent decontării directe, data până la care oferta este valabilă, clasa bonus-malus,
posibilitatea plăţii în rate.
După încheierea contractului RCA, asigurătorul RCA are obligaţia de a transmite prin
sistem informatic către baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă
auto încheiate pe teritoriul României gestionată şi dezvoltată de BAAR informaţii
complete referitoare la acest contract ca de exemplu: valabilitatea contractului;
valabilitatea contractului de asigurare RCA, data denunţării, suspendării sau rezilierii
contractului; daunele înregistrate şi tipul acestora, inclusiv vătămări corporale şi
deces, ca urmare a evenimentelor produse pe parcursul derulării contractului; date
despre conducătorii auto declaraţi în contractul RCA şi despre conducătorul auto
răspunzător de producerea accidentului, informaţii privind decontarea directă etc.
Au fost prevăzute, de asemenea, obligaţii de informare către baza de date gestionată
şi administrată de BAAR în sarcina administratorilor speciali, lichidatorilor societăţilor
de asigurare RCA aflate în procedură de redresare financiară sau faliment şi a
Fondului de Garantare a Asiguraţilor.
Ca orice contract de asigurare şi contractul de asigurare RCA trebuie să fie încheiat
în scris pentru a putea fi dovedit. Am menţionat la paragraful 1.4.3. că în România
contractul se emite în sistem electronic. Prin urmare dovada încheierii contractului de
asigurare RCA se face: (i) cu contractul RCA sau poliţa de asigurare RCA pentru
perioada menţionată în contract/document sau (ii) dovada asigurării de răspundere
civilă a vehiculelor, eliberată de asigurătorii RCA din alte state, cu valabilitate pe
teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în aceasta.
Pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Ec. European şi a
Confederaţiei Elveţiene, încheierea asigurării RCA se dovedeşte cu poliţa de
asigurare de frontieră. Asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare
a riscurilor de răspundere civilă pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate într-un
stat terţ care pătrund pe teritoriul României tară a avea un contract de asigurare RCA
valabil sau al căror contract de asigurare RCA expiră pe perioada şederii în Români.
Începutul răspunderii asigurătorului RCA nu coincide cu data încheierii contractului
de asigurare RCA, ci răspunderea începe la o dată diferită în funcţie de situaţiile
enumerate mai jos:
a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru
asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi
de valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care
nu aveau o asigurare RCA valabilă Ia momentul încheierii noii asigurări;
c) din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării
în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării
vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie
înmatriculate/înregistrate.
1.4.9 Încetarea, desfiinţarea, denunţarea, suspendarea şi reînnoirea
contractului de asigurare RCA. Asigurarea multiplă
Contractul de asigurare RCA încetează:
a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmi-
terea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente justificative;
b) la data la care vehiculul este radiat din circulaţie;
c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.
Contractul de asigurare RCA se desfiinţează de drept dacă:
a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se
naşte obligaţia asigurătorului RCA;
b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după naşterea obligaţiei
asigurătorului RCA.
Referitor la denunţare, deşi denumirea marginală a art. 8 din Legea nr. 132/2017
este "Desfiinţarea şi denunţarea contractului RCA", legiuitorul a omis să mai
reglementeze această modalitate de încetare anticipată a contractului RCA. În
reglementarea anterioară, era menţionat expres faptul că asiguratul putea denunţa
contractul RCA în cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare a asigurătorului RCA
sau al pronunţării de către instanţa judecătorească competentă a hotărârii privind
deschiderea procedurii de faliment a acestuia.
În prezent, denunţarea are o reglementare explicită numai în cazul recalculării primei
de asigurare de către asigurător ca urmare aflării informaţiilor reale care ar fi trebuit
să stea la baza încheierii contractului RCA. Astfel, asiguratul notificat cu modificarea
primei/a condiţiilor contractuale, dacă nu este de acord cu acestea, poate denunţa
contractul RCA în termen de 20 de zile de la data primirii notificării.
Asigurătorul RCA are obligaţia de a transmite prin sistem informatic către baza de
date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul
României, informaţii complete referitoare la acest contract, printre care şi data
denunţării contractului RCA. De asemenea, pe cale de interpretare a dispoziţiilor
care obligă administratorii speciali şi lichidatorii să comunice către baza de date cu
asigurările RCA informaţii privind denunţarea contractelor RCA, văzând şi
prevederile Codului Civil referitoare la denunţarea contractelor de asigurare în
general, se poate aprecia că posibilitatea de denunţare a contractelor RCA în
cazurile de retragere a autorizaţiei sau de faliment al asigurătorului RCA subzistă şi
în absenţa unor prevederi exprese.
Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului pe perioada suspendării
dreptului de circulaţie al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada
imobilizării vehiculului, cu obligaţia depunerii plăcuţelor de înmatriculare/înregistrare
la autoritatea care le-a eliberat.
Procedura suspendării contractului RCA şi a cazurilor de imobilizare se stabileşte
prin reglementări comune ale A.S.F. şi a altor autorităţi nominalizate de lege.
Asiguraţii îşi pot reînnoi contractul RCA la aceeaşi asigurători, potrivit propriei
opţiuni. Pentru a-şi exprima acordul de reînnoire, asigurătorii RCA şi intermediarii de
asigurări RCA au obligaţia să informeze asiguraţii/contractanţii de asigurare cu
privire la încetarea contractului RCA şi la posibilitatea de reînnoire a acestuia, cu 30
de zile înainte de încetare. Informarea este însoţită de oferta de reînnoire a
contractului RCA pentru perioade de asigurare de 6 şi 12 luni, care conţine o
recomandare de a consulta şi alte oferte similare, astfel încât asiguraţii să poată
alege oferta cea mai avantajoasă.
Ne aflăm într-un caz de asigurare multiplă dacă, pentru acelaşi vehicul, la data
producerii accidentului, există mai multe contracte RCA valabile. în această situaţie,
despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii RCA, plata
despăgubirii integrale fiind efectuată de asigurătorul RCA la care s-a adresat
persoana prejudiciată. Asigurătorul RCA care a plătit despăgubirea va recupera
ulterior de la ceilalţi asigurători RCA partea de despăgubire plătită în numele lor.
Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor
contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a
unui singur contract RCA. Dreptul de opţiune se exercită o singură dată pe perioada
unui an calendaristic şi poate opta pentru rezilierea contractelor cu data de intrare în
vigoare ulterioară primului contract RCA încheiat..
1.4.10 Prima de asigurare
În vederea acoperirii riscurilor prin contractul RCA, asiguratul are obligaţia să
plătească integral sau în rate o primă de asigurare. Pentru calculul primei de
asigurare asigurătorul RCA solicită de la asigurat informaţiile necesare evaluării
riscului, iar asgiuratul are obligaţia, pe lângă furnizarea informaţiilor solicitate, să
permită asigurătorului RCA accesul în baza de date cu asigurările obligatorii de
răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, la evidenţa accidentelor şi a
cererilor de despăgubire anterioare.
Prima de asigurare trebuie calculată, pe baza tarifelor de primă practicate de
asigurătorul RCA şi care trebuie să acopere toate obligaţiile ce decurg din încheierea
contractelor RCA. Intenţia de modificare a tarifelor de primă practicate se notifică la
A.S.F. cu cel puţin 60 de zile înainte de a putea fi practicate, iar modificările propriu-
zise cu cel puţin 30 de zile însoţite de un raport întocmit de un actuar avizat de ISF.
În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA:
- pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie ori
alte instrumente de ajustare a tarifelor stabilite prin reglementari ale A.S.F, iar cheltu-
ielile administrative şi de vânzare ale poliţei de asigurare, incluse în tariful de primă,
nu pot depăşi cumulat 25% din tariful rezultat. Pentru determinarea primei, asigurăto-
rul RCA poate lua în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani, pentru accidente
produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum şi utilizarea unor tehnologii de
tip telematics. Clasa bonus/malus poate lua în calcul şi istoricul şoferului;
- utilizează în calculul tarifelor de primă aceleaşi segmente de riscuri omogene care
sunt utilizate în calculul tarifului de referinţă, iar alte segmente de riscuri omogene cu
aprobarea prealabilă a A.S.F. Tariful de referinţă reprezintă prima de asigurare cu
caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieţei de
asigurări RCA şi se calculează conform formulei prevăzută de Legea nr. 132/2017
semestrial de către o societate cu expertiză în domeniu contractată de către A.S.F.
Tariful de referinţă publicat de A.S.F., alături de factorul N, reprezintă un parametru
determinant pentru a încadra un asigurat în categoria asiguraţilor cu risc ridicat, caz
în care, asiguratul este alocat de către BAAR unui asigurător RCA pentru încheierea
contractului RCA pornind de Ia tariful de referinţă.
Asigurătorul RCA are obligaţia să informeze asiguraţii cu privire la modul de calcul al
primei de asigurare.
Asigurătorii RCA asigură accesul facil potenţialilor contractanţi la tarifele de primă
practicate pe site-ul fiecărui asigurător RCA, la sediile/punctele de lucru ale acestuia
şi oferă toate informaţiile în legătură cu criteriile luate în calcul Ia stabilirea primei de
asigurare.
În cazurile de desfiinţare a contractului RCA, asiguratul care a plătit integral sau în
rate prima de asigurare, are dreptul să o recupereze proporţional cu perioada
neexpirată a contractului RCA, dacă nu s- au plătit sau nu se datorează despăgubiri
pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. Dacă asigurătorul
RCA este obligat la plata unor despăgubiri, are dreptul să recupereze de la asigurat
prima de asigurare restituită acestuia.
1.4.11 Riscuri acoperite. Excluderi
Întocmai ca orice contract de asigurare şi contractul RCA acoperă anumite riscuri pe
care pot rezulta din deţinerea şi/sau utilizarea unui vehicul. în consecinţă, potrivit
Legii nr. 132/2017, în baza contractului RCA se acordă despăgubiri care să acopere:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de
timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente
diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;
c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat,
dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în
condiţiile legii;
d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv
înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;
e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente
în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei
prejudiciate;
f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de
la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la
unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai
apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei
prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin
mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.
Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care s-a produs accidentul, pe drumuri
publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte
locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat pentru:
a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul,
inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii,
semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat inclusiv în cazurile în
care la data accidentului conducătorul vehiculului:
(i) a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;
(ii) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;
(iii) nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa
vehiculului respectiv;
c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,
acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de
deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în
timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către
pasagerii acestuia, tară asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării
celorlalţi participanţi la trafic;
e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub influenţa
băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Se acordă despăgubiri pentru propriile vătămări corporale şi membrilor familiei
asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă
este angajată într-un accident de vehicule.
Legea nr. 132/2017 stabileşte expres şi excluderile, adică acele cazuri în care
asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri chiar dacă vehiculul pentru care s-a încheiat
contractul RCA a fost implicat într-un eveniment cauzator de prejudicii.
Aceste excluderi sunt următoarele:
a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are
răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
(i) într-un caz de forţă majoră;
(ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate. în caz de culpă comună, adică acea
situaţie în care producerea accidentului a fost cauzată din culpa a două sau mai
multe persoane, inclusiv a persoanei prejudiciate, răspunderea se împarte, iar
întinderea răspunderii fiecărei persoane se constată prin orice mijloc de probă. Dacă
nu este posibil, întinderea răspunderii se stabileşte în cote egale, în raport cu
numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în
proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului;
(iii) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia deschiderii uşilor de către
pasagerii vehiculului;
Prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător de
producerea accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale
sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri; următoarele
situaţii:
(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în
proprietate ori utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de
un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde
persoana fizică sau persoana juridică;
(ii) bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
(iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs
dauna;
d) prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data
accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
e) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul
RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
f) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul
sau conducătorul vehiculului asigurat,răspunzător de producerea prejudiciului;
g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul
procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului
este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat
vehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul
vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele
prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs
accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că
vehiculul respectiv era furat;
k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci
când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri
ale activităţii profesionale;
l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de
descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive,
ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au
agravat producerea prejudiciului;
n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război,
dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
;
1.4.12 Sistemul bonus/malus
Bonus/malus reprezintă un sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre
clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una
dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în
funcţie de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referinţă.
Sistemul bonus/malus este format din categoria de bază B0, 8 clase de bonus şi 8
clase de malus, clasa B0 fiind atribuită unui nou asigurat, fără istoric în asigurare.
Pentru clasa B8 prima de asigurare este de 50% din prima de asigurare pentru clasa
B0, iar pentru M8, prima este de 180% din prima pentru B0.
Pentru menţinerea clasei bonus/malus, prin contractul RCA părţile pot conveni
posibilitatea răscumpărării, respectiv suportarea de către asigurat a contravalorii
despăgubirii corespunzătoare evenimentului, asiguratul compensând asigurătorului
RCA cuantumul acesteia, ulterior achitării despăgubirii cuvenite persoanei
prejudiciate.
1.4.13 Procedura de lichidare a daunelor în baza asigurării RCA
Iniţierea procedurii are loc prin avizarea daunei de către persoana prejudiciată cu
privire la producerea unui accident de vehicule, adică a evenimentului asigurat.
Avizarea poate fî făcută, după caz:
a) asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului, răspunzător de
producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA;
b) reprezentantului de despăgubiri;
c) propriului asigurător RCA în cazul utilizării decontării directe. Decontarea directă este
un serviciu auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor
asiguraţi, care se ofertează obligatoriu de către asigurător, iar achiziţia acestuia este
opţională de către asigurat. Decontarea direct între asigurătorii RCA este aplicabilă
cu îndeplinirea cumulativă a 5 condiţii şi anume: (i) accidente auto produse pe
teritoriul României; (ii) vehiculele sunt înmatriculate/înregistrate în România; (iii)
prejudiciile sunt produse exclusive vehiculelor; (iv) ambele vehicule implicate în
accident au asigurare RCA valabilă la data evenimentului; (v) prejudiciile exclud
vătămările corporale;
d) BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar.
În urma avizării, asigurătorul RCA deschide dosarul de daună procedând la:
a) efectuarea constatării prejudiciilor: (i) în termen de 3 zile lucrătoare de la data avizării
primite de la persoana prejudiciată; (ii) la o data ulterioară convenită de părţi. Pentru
efectuarea constatării în termenele anterior menţionate, persoana prejudiciată are
obligaţia de a permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat şi de a asigura
condiţiile necesare în vederea efectuării constatării;
b) evaluarea iniţială a daunelor;
c) informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse
pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire. Asigurătorul RCA înregistrează toate
documentele depuse la dosarul de daună;
d) soluţionarea cererii de despăgubire în termenul legal.
Cererea de despăgubire este documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul
formulează către entităţile la care a făcut avizarea daunei pretenţiile de despăgubire
şi se soluţionează după depunerea la dosarul de daună a următoarelor categorii de
documente din care să rezulte:
a) dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi
dovedit dreptul la despăgubire;
b) răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în
producerea pagubei;
c) întinderea prejudiciului;
d) legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere al
evenimentului.
După depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat
şi a documentelor însoţitoare, despăgubirile se stabilesc:
a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
b) prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului;
c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea
între părţi.
Pe cale amiabilă, în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire,
inclusiv prin mijloace electronice, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire
justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte
răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar
prejudiciul a fost cuantificat;
b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru
care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. în cazul în care
nu a respectat termenul de 30 de zile pentru notificarea motivată a respingerii,
asigurătorul RCA trebuie să plătească despăgubirea aşa cum a fost solicitată.
Asigurătorul RCA are dreptul să desfăşoare investigaţii prin experţi autorizaţi cu
privire la producerea accidentului dacă există indicii temeinice asupra producerii
evenimentului şi dacă a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen
de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună şi întocmirea
procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii.
Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în termenul de 5
zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii.
Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3 zile
lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul de 30 de zile de la data
depunerii cererii de despăgubire. Dacă în urma investigaţiei se constată că
persoanei prejudiciate i se cuvine despăgubirea, atunci va avea dreptul şi la
despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a vehiculului avariat.
Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data
acceptării ofertei de despăgubire sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o
hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu
privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Plata
despăgubirilor peste termenul de zile şi într-un cuantum mai mic decât suma de
despăgubire la care este obligat, se sancţionează cu suportarea de către
asigurătorul RCA a unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul
sumei neachitată în termen.
Despăgubirile pe cale amiabilă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului
asigurat în producerea pagubei din:
(i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident;
(ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste
sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele
de vehicule;
(iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi;
(iv) alte mijloace de probă;
b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit;
c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la
producerea evenimentului.
Despăgubirile pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase,
obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru
dispariţia sau distrugerea banilor se stabilesc prin hotărâre judecătorească.
În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile
se stabilesc pe cale amiabilă, dacă:
a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;
b) deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar
urma să se facă ulterior;
c) deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor:
(i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un
angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total,
despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte
fapta, făptuitorul şi vinovăţia, sau
(ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă a
acestora, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să
fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana
prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată,
parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în
ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.
În vederea obţinerii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile
persoanelor prejudiciate prin accidente produse devehicule aflate în proprietatea
persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în
limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor
răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
Pentru accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea
persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de
competenţă a unui birou naţional auto, drepturile persoanelor prejudiciate se exercită
împotriva acelor asigurători prin BAAR sau prin corespondenţi desemnaţi.
1.4.14 Despăgubirea. Aspecte generale
Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita
maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare
valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută
în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de
despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile
calendaristice.
În situaţia în care vehiculul sau un alt bun este avariat într-o asemenea măsură încât
valoarea reparaţiei sale depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia conform evaluării
printr-un sistem de evaluare specializat - daună totală economică - păgubitul poate
opta:
a) fie pentru reparare până la valoarea de piaţă din momentul premergător
evenimentului. Valoarea de piaţă se determină printr-un sistem de evaluare
specializat sau prin documente emise în condiţiile legii. Valoarea reparaţiei la
vehicule se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin
documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza
propria valoare a orei de manoperă afişată;
b) fie pentru primirea diferenţei dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.
Se acordă despăgubiri:
a) în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului:
(i) atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului cât şi pentru persoanele din
interiorul vehiculului cu excepţia conducătorului auto răspunzător;
(ii) pentru prejudiciile produse soţului/soţiei sau persoanelor care se află în
întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat cu excepţia
vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului conducătorului auto
răspunzător de producerea accidentului.
Stabilirea despăgubirilor morale pe cale amiabilă se realizează prin ordin comun al
Ministerului Sănătăţii şi A.S.F. pornind de la punctajul comunicat de Institutul
Naţional de Medicină Legală ''Mina Minovici" (INML). Evaluarea are în vedere un
nivel mediu prezumat al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate, iar
despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe bază
de documente justificative. Valoarea punctului traumatic este egală cu dublul
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data producerii accidentului.
Până la emiterea ordinului comun sus-menţionat, în practică, această modalitate de
stabilire a despăgubirilor morale nu este funcţională.
b) în caz de avariere sau distrugere a bunurilor;
(i) atât pentru acelea aflate în afara vehiculului care a produs accidentul;
(ii) cât şi pentru acelea aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau
transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul
vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori
conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.
Despăgubirile se acordă de asigurătorii RCA chiar dacă autorul accidentului a rămas
neidentificat, dar vehiculul prin intermediul cărui s-a produs accidentul este identificat
şi pentru el există un contract RCA valabil.
1.4.15 Plata despăgubirii
Asigurătorul RCA înaintează o ofertă de despăgubire persoanei prejudiciate în
termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire.
Aceasta trebuie să fie fundamentată şi să cuprindă informaţii detaliate privind modul
de calcul al despăgubirii în caz de daună parţială sau în caz de daună totală
economică, sursele de referinţă ale calculului, precum şi alte informaţii prevăzute în
Norma A.S.F. nr. 20/2017.
După exprimarea în scris a acceptului cu privire la oferta de despăgubire, plata se
efectuează conform indicaţiilor persoanei prejudiciate sau mandatarilor acestora, cu
respectarea legislaţiei în vigoare, iar despăgubirea nu poate fi urmărită de creditorii
asiguratului RCA. în cazul vehiculelor avariate, despăgubirile se pot plăti şi în contul
unităţilor reparatoare care au efectuat reparaţiile acestora.
Cuantumul despăgubirii plătite poate fi reanalizat la solicitarea persoanei prejudiciate
pe baza documentelor justificative depuse ulterior plăţii, iar asigurătorul în termen de
10 zile lucrătoare va achita diferenţa de despăgubire sau va notifica în scris motivele
pentru care a respins pretenţia formulată.
În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care
nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să
se fi soluţionat prin negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către
instanţa judecătorească.
1.4.15 Plata despăgubirii
Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit
persoanele prejudiciate şi despăgubirile nu trebuie recuperate de asigurătorul RCA
de la asigurat în cazurile în care vor fi menţionate ulterior.
În cazul subrogaţiei în drepturile persoanei prejudicate, asigurătorul facultativ al
acesteia nu poate recupera de la asiguratul RCA diferenţa de despăgubire dintre cea
care rezultă potrivit contractului de asigurare facultativă şi cea care rezultă potrivit
contractului RCA, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depăşeşte
limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată conform contractului RCA pentru
prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul.
1.4.16 Cazurile de recuperare a despăgubirii plătite de la persoana
răspunzătoare
Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la
persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:
a) accidentul a fost produs cu intenţie, stabilită conform legii;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile
legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar
dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor
infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie
încearcă să se sustragă de la urmărirea penală;
d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără
consimţământul contractantului;
e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiei de notificare a
asigurătorului RCA referitoare la producerea unui eveniment asigurat în termen de 5
zile lucrătoare de la producerea evenimentului dacă, din această cauză asigurătorul
RCA a fost împiedicat să desfăşoare propria investigaţie, iar asigurătorul RCA este
în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.
1.4.17 Organisme cu atribuţii în lichidarea daunelor din accidente de vehicule
A. Reprezentantul de despăgubiri
Pentru a fî autorizaţi să subscrie contracte RCA, asigurătorii au obligaţia să desemneze în
fiecare stat aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană un re-
prezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse
obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul
să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate.
Reprezentantul de despăgubiri poate fi persoană fizică sau juridică şi este împuternicit cu
puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să instrumenteze
cazurile de daună în numele şi în contul unuia sau mai multor asigurători RCA şi să-i
reprezinte în limba persoanei prejudiciate. în acest scop, reprezentantul de despăgubiri
întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor
de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui
accident de vehicule:
a) pentru care asigurarea RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala
acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi
are sediul;
b) produs în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi
are sediul;
c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este
rezidentă sau îşi are sediul.
B. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România
BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor
societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au
sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin
accidente de vehicule şi are mai multe atribuţii din care enumerăm câteva pe car ele
considerăm mai importante:
a) de birou naţional auto;
b) de organism de plată a despăgubirilor pentru cazurile de accidente produse de
vehicule pentru care nu exista o asigurare RCA valabilă la data accidentului;
c) de centru de informare;
d) de organism de compensare;
e) de a asigura dezvoltarea şi administrarea bazei de date privind evidenţa contractelor
RCA în ceea ce priveşte colectarea, administrarea, procesarea, prelucrarea,
managementul calităţii şi publicarea datelor referitoare la:
(i) poliţele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
(ii) comportamentul de daunalitate şi de risc al proprietarilor şi utilizatorilor de
vehicule aferente poliţelor RCA;
B. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România
f) de a întocmi şi publica statistici privind asigurările auto la nivel naţional şi
internaţional;
g) de a primi şi/sau furniza autorităţii competente din subordinea Ministerului Afacerilor
Interne date referitoare la vehiculele asigurate pentru răspundere civilă pentru
pagube produse terţelor persoane prin accidente de circulaţie;
h) de alocare a asiguraţilor cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile legale;
i) publicarea pe site-ul propriu de date statistice privind tarifele practicate de unităţile
reparatoare specializate în reparaţia vehiculelor.
1.5. Reglementări cu incidenţă în activitatea de asigurare şi constatare a
daunelor
1.5.1 Circulaţia rutieră
Obligativitatea încheierii unei asigurări RCA pentru vehiculele înmatriculate sau
înregistrate, cu excepţia celor cu tracţiune animală, care circulă pe drumurile publice
este prevăzută şi de O.U.G. nr. 195/2002. În caz contrar poliţia rutieră este în drept
să reţină certificatul de înmatriculare/înregistrare şi retragerea plăcuţelor de
înmatriculare/înregistrare. După 30 de zile de la data aplicării acestor sancţiuni,
poliţia rutieră dispune radierea din evidenţă a vehiculului.
Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia a
rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale pot, dacă au
asigurare RCA valabilă, să completeze formularul Constatare amiabilă de accident,
fără a fi necesar a se mai prezenta la unitatea de poliţie competentă în termen de 24
de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de
constatare. De asemenea, conducătorul de vehicul care deţine o asigurare
facultativă de avarii auto nu are obligaţia de a se prezenta la unitatea de poliţie de pe
raza căreia s-a produs un accident de circulaţie sau alt eveniment dacă a avut ca
urmare numai avarierea propriului vehicul. în ambele ipoteze, repararea vehiculelor
se face pe baza documentului de constatare eliberat de societăţile din domeniul
asigurărilor.
daunelor
1.5.1 Circulaţia rutieră
O.U.G. nr. 195/2002 reglementează în sarcina autorităţilor implicate, dar şi a
asigurătorilor, anumite obligaţii de informare reciprocă şi anume:
a) în vederea întocmirii dosarelor de daună, la solicitarea societăţilor din domeniul
asigurărilor, autoritatea care are în evidenţă vehiculele înmatriculate/înregistrate
comunică acestora datele referitoare Ia proprietarii sau deţinătorii mandataţi ai
vehiculelor;
b) la solicitarea A.S.F. sau a societăţilor din domeniul asigurărilor, poliţia rutieră
comunică acestora copii ale documentelor de constatare a evenimentelor;
c) la solicitarea poliţiei rutiere, societăţile din domeniul asigurărilor comunică în
termenul stabilit de aceasta copii ale documentelor referitoare la constatările
amiabile de accidente înregistrate în evidenţa acestora sau alte date expres cerute,
în condiţiile legii.
daunelor
1.5.7 Soluţionarea alternativă a litigiilor
Un mijloc de protejare a intereselor şi drepturilor persoanelor fizice în relaţia cu
asigurătorii o reprezintă instituţia "soluţionării alternative a litigiilor” văzută ca o
variantă de rezolvare a reclamaţiilor unui consumator respinse de asigurător fără a fi
nevoit să apeleze în mod automat la concursul instanţei judecătoreşti.
Procedura de soluţionare alternativă a litigiilor (procedura SAL) este o procedură
extrajudiciară a litigiilor naţionale şi transfrontalière izvorâte din contractele de
vânzări sau din contractele de prestări de servicii încheiate între un comerciant care
desfăşoară activităţi în România şi un consumator rezident în Uniunea Europeană
prin intervenţia unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau
impune o soluţie şi care acţionează în România.
Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar,
entitate SAL-FIN, organizată şi funcţionând în cadrul A.S.F., are competenţă în
soluţionarea litigiilor dintre consumatori şi entităţile autorizate, reglementate şi/sau
supravegheate de către A.S.F. prin procedură SAL.
daunelor
1.5.7 Soluţionarea alternativă a litigiilor
Consumatorul trebuie să îşi exprime opţiunea de a apela la SAL-FIN în mod voluntar
în scris, direct la sediul SAL-FIN, prin poştă sau prin mijloace electronice de
comunicare, având dreptul să aleagă între soluţionarea alternativă a litigiului prin
propunerea unei soluţii sau prin impunerea acesteia.
Opţiunea pentru procedura SAL nu-i împiedică pe consumatori să opteze şi pentru
alte căi de soluţionare a reclamaţiei/pretenţiei sale împotriva asigurătorului:
conciliere, procedura petiţionării, acţionarea în instanţă.
4. SISTEME DE EVALUARE SPECIALIZATE
4.1 Prezentarea sistemelor de evaluare specializate a bunurilor utilizate Ia nivel
naţional
4.1.1 Istoric
Ca orice alt domeniu al realităţii româneşti de după anul 1989, piaţa asigurărilor a
cunoscut o evoluţie de la simplu la complex, de la hârtie la sisteme informatice,
rămânând, însă, în ciuda tuturor eforturilor, chiar şi în prezent, o piaţă dominată de
vânzările de contracte de asigurare a vehiculelor.
O piaţă în care frecvenţa daunelor şi dauna medie au avut, mai mereu, tendinţe de
creştere.
Profitabilitatea pieţei, depinzând de rezultatele tehnice ale administrării acestor
portofolii, alături de preocuparea constantă, a asigurătorilor şi reparatorilor, de
creştere a calităţii serviciilor prestate clienţilor, a condus, în mod natural, la căutarea
de soluţii de gestionare a costurilor cu daunele la autovehicule.
Astfel de soluţii, s-au constituit, cel puţin în parte, în sistemele de evaluarea bunurilor
mobile sau după cum mai sunt cunoscute, sistemele electronice de calcul ale
costurilor reparaţiilor auto. în forma lor actuală, acestea, au apărut în piaţa
românească de profil, în anul 2005.
Este demn de remarcat faptul că, la nivelul asigurătorilor, decizia implementării unor
astfel de sisteme a fost luată la nivel local, fapt îmbucurător şi care a demonstrat
determinarea pieţei româneşti în a se eficientiza şi a elimina, pe cât posibil, eroarea
umană.
naţional
4.1.1 Istoric
Ca principal obiectiv, furnizorii de sisteme de evaluare specializate a bunurilor mobile
şi/sau imobile, au urmărit îmbunătăţirea profitabilităţii în industria daunelor auto,
promovând un limbaj tehnic comun între producători, reparatori şi asigurători, vizând
evaluarea corectă şi unitară a daunelor, şi contribuind la reducerea costurilor de
administrare a proceselor de despăgubire, dintr-o postură, voită, de imparţialitate.
Prin stabilirea unui sistem de referinţă privind preţurile pieselor şi a timpilor de
manoperă, aceste sisteme au crescut calitatea serviciilor oferite de asigurători şi
unităţile reparatoare către clienţii finali şi au condus la reduceri de costuri cuprinse
între 3% şi 30%.
De menţionat este şi faptul că, tot la momentul 2011, conform aceluiaşi studiu,
“numărul de dosare de daune la care companiile folosesc calculaţiile variază într-un
interval de la 10% la 90%. Argumentul folosirii unui anumit sistem este modul cum
acesta se pretează nevoilor fiecărei companii de asigurări, dar şi costurile de
utilizare”.
naţional
4.1.2 Furnizori de sisteme de evaluare specializate pentru bunuri
Furnizorii de sisteme de evaluare specializate a bunurilor mobile şi imobile prezenţi,
activi şi utilizaţi, atât în activitatea de constatare, cât şi în cea de lichidare a daunelor
auto, la data elaborării cursului, în piaţa de profil din România, sunt:
ALIAT SERVICE (DAT)
ASISOFT*
AUDATEX SERVICES (Audatex)
EUROTAXGLASS’S ROMANIA (Eurotax)
GTM MANAGING SERVICES (GT Motive)
MATRIX ROM (Matrix)*
SOFT EH PLUS (WindevRO)*.
naţional
4.1.3 Definiţie
În conformitate cu prevederile Normei A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din
România, sistemele de evaluare specializate pentru evaluarea bunurilor mobile şi
imobile se definesc după cum urmează:
"Sisteme de evaluare specializate - aplicaţie informatică care se bazează pe un
ansamblu de date, metode şi algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în
stabilirea costurilor de reparaţie a vehiculelor şi bunurilor avariate, precum şi/sau la
stabilirea valorii de piaţă a acestora la data evenimentului."
4.1.4. Generalităţi. Context
Sistemele de evaluare specializate importante, prezente peste tot în lume, sunt
întâlnite şi în piaţa din România. Ele nu furnizează doar module de calcul a daunelor,
în fapt, constituindu-se în sisteme integrate de management al acestora şi dezvol-
tându-se în permanenţă, după cererile pieţei şi transferând cunoştinţe şi soluţii între
pieţe la nivel global. Furnizorii acestora fiind consultanţi neutri ai industriei de profil şi
direct interesaţi de buna funcţionare şi de o continuă îmbunătăţire a proceselor.
Dacă la începutul prezenţei sistemelor de evaluare specializate în piaţa de profil,
acestea erau oferite majoritar în mod offline, foarte curând s-a impus utilizarea
acestora în mod online, fapt datorat în primul rând unei calităţi ridicate a internetului
în ţara noastră. .
naţional
4.1.4. Generalităţi. Context
Chiar şi în prezent, sunt ţări din Europa care utilizează sistemele în modul offline, fie
din motive tehnice, fie din cauza unei calităţi reduse a vitezei internetului, fie din
motive de inerţie, în special în cadrul experţilor independenţi, utilizatori vechi ai
sistemelor.
Iniţial s-au utilizat date din ţările de origine ale sistemelor, în special din Germania,
însă, pe parcurs, datele s-au obţinut şi de pe plan local şi chiar s-au realizat
dezvoltări şi particularizări locale.
În întâmpinarea nevoilor pieţei, a creşterii organice a acesteia, ţările de inspiraţie,
alături de Germania, au fost Polonia, Spania, S.U.A. şi Marea Britanie. Sistemele de
evaluare specializate au venit din aceste ţări cu soluţii complementare calculaţiilor de
costuri ale reparaţiilor auto în scopul eficientizării, standardizării şi automatizării
proceselor de instrumentare a daunelor auto.
4.1.5 Mod de lucru anterior utilizării sistemelor de evaluare specializate
Pot fi abordate diferite subiecte atunci când ne referim la îmbunătăţirea procesului de
instrumentare a daunelor prin utilizarea sistemelor de evaluare specializate.
Este important de menţionat că fiecare client este diferit şi posibilităţile de optimizare
sunt diferite din această cauză.
naţional
De multe ori înţelegerea proceselor de lucru ale pieţei asigurărilor. în general, şi ale
fiecărui client, în particular, a transformat sistemele de evaluare specializate în
veritabile hub-uri de informaţie de nepreţuit pentru toţi factorii implicaţi.
Prima estimare de cost
În multe ţări, asigurătorul preferă să facă întotdeauna prima estimare pentru a
controla procesul.
Dezavantajul constă în faptul că sunt implicate multe resurse interne, crescându-se
costurile administrative şi timpul necesar instrumentării daunei.
Experienţa din Marea Britanie, S.U.A. şi, mai recent, cea din Polonia, a arătat, însă,
că nu există nicio pierdere în cazul în care se alegea să se "externaiizeze" acest
lucru către unităţile reparatoare partenere şi se foloseau inspectorii de daune doar
pentru revizuirea cazurilor de la birou şi doar în cazurile complexe.
Prin sistemele de evaluare specializate, în cazul în care o unitate reparatoare
parteneră, făcea prima estimare, atunci aceasta se putea accesa şi modifica cu
uşurinţă, fără a porni de la zero, astfel încât acest lucru asigura rapiditatea,
transparenţa şi eficienţa procesului.
naţional
Reducerea proceselor desfăşurate pe hârtie
În majoritatea cazurilor toate procesele se desfăşurau pe hârtie. Multiple aprobări
erau necesare şi se formau diverse bucle. Experienţa generală a arătat că
asigurătorul întocmea prima estimare, apoi unitatea reparatoare întocmea şi ea una.
În baza constatării primite pe hârtie, şi totul ajungea înapoi la asigurător, tot pe
hârtie, uneori şi cu alte diverse documente lipsă, cu poze suplimentare. Astfel.
inspectorul de daune era nevoit să compare şi să reintroducă manual în sistemul
informatic propriu foarte multe date, totul sub presiunea acceptului de plată a
clientului nemulţumit de timpul pierdut. O lipsă de eficienţă foarte mare, și un şi mai
mare risc de eroare în ceea ce priveşte introducerea datelor o reprezenta
necesitatea de efectuare a diverse comparaţii, scanări, prelucrări, etc., procese care
puteau încărca cu de la 30 minute până la 1 oră timpul unui inspector de daune, în
mod inutil. Transmiterea electronică, interfaţarea sistemelor şi dezvoltarea sistemelor
informatice ale asigurătorilor au rezolvat aceste aspecte, cu menţiunea că au
constituit încărcări ale unităţilor reparatoare partenere.
naţional
Erori
Pentru că inspectorii de daune lucrau preponderent pe hârtie şi introduceau datele
de mai multe ori şi în mai multe locuri, evident, apăreau şi multe greşeli: de la
celebrele erori materiale şi până la hârtii ataşate la dosare unde nu aveau ce să
caute, se rătăceau, lipseau prin urmare din alte dosare, etc.
Timpul necesar pentru a corecta greşeala, undeva până la 15-30 de minute, asociat
cu o rată de eroare de 20%, conduceau la o pierdere semnificativă de timp şi bani,
afectând, pe de altă parte, clientul. Aceste situaţii puteau să aducă atingere reputaţiei
actorilor din piaţă. Sistemele de evaluare specializate au condus la reducerea unor
astfel de situaţii, parteneriatele electronice nepermiţând multe dintre erorile
anterioare.
naţional
Condiţiile parteneriatului asigurător-reparator
În funcţie de dorinţa de control exprimată, sistemele de evaluare specializate au
creat module de verificare automată a estimărilor primite de asigurători de la unităţile
reparatoare, au blocat condiţiile de colaborare în parteneriate electronice
nemodificabile şi au asigurat alegerea acestora în mod automatizat. Colaborarea a
devenit cât se putea de transparentă şi fără timp pierdut pe verificări mărunte,
inspectorii de daune putând să se concentreze acolo unde munca lor aducea valoare
adăugată proceselor de instrumentare a daunelor.
Au fost eliminate astfel situaţiile de încărcare a devizelor şi risipa de timp necesară
verificării manuale.
Controlul costurilor
Furnizorii sistemele de evaluare specializate, prin consultanţa şi prj informaţiile
colectate din alte pieţe, prin procesele de analiză şi reproiectare fluxului de lucru
existent şi prin dezvoltarea unor instrumentelor adecvate, au permis posibilitatea
reducerii pierderilor din activitatea de instrumentare â daunelor produse bunurilor
mobile şi/sau imobile.
4.2 Dimensionarea avariilor şi propunerea soluţiilor tehnologice pentru
readucerea bunului la starea tehnică anterioară producerii evenimentului/
riscului asigurat
Prin identificarea corectă a reperelor avariate, pe baza planşelor grafice, prin
stabilirea concretă a elementelor componente ale acestora şi prin evidenţierea
soluţiei tehnologice posibile pentru fiecare dintre aceste repere în parte, totul în baza
documentaţiei tehnice a producătorilor auto şi aplicând o logică proprie tiecăruia
dintre ele, privitoare la operaţiile suprapuse, sistemele de specialitate, constituie
instrumente ajutătoare pentru o constatare completă şi reală şi nu se limitează doar
la activitatea de lichidare.
Furnizorii de sisteme de evaluare specializate au venit în întâmpinarea acestei nevoi
prin propunerea de soluţii mobile, pe tablete şi telefoane inteligente, pentru a permite
pieţei să aibă acces la informaţii complete încă din momentul întocmirii constatării.
Astfel, de exemplu, în 2013 au apărut soluţiile mobile de constatare pe tabletă,
pentru ca în 2016 să avem deja soluţii de constatare direct în caii center-ele
asigurătorilor, cu clientul la telefon şi chiar soluţii de constatare direct de către client,
fără implicarea personalului asigurătorilor.
La acest moment, ca urmare a interfaţărilor între sistemele informatice ale
asigurătorilor şi cele ale furnizorilor de sisteme de evaluare specializate, este posibilă
inclusiv generarea notei de constatare în mod automatizat, pornind de la simpla
selecţie a reperelor avariate în aplicaţiile mobile dedicate.
4.2 Dimensionarea avariilor şi propunerea soluţiilor tehnologice pentru
readucerea bunului la starea tehnică anterioară producerii evenimentului/
riscului asigurat
Pentru viitor, pentru zona de constatare, există deja produse aflate în stadiul de pilot,
pentru o captură de daune realizată prin încercuirea zonei afectate de pc un reper
avariat, pe planşele grafice, având în spate o logică de generare automată de
operaţii, astfel încât să se elimine şi ultimul obstacol al unei transparenţe complete şi
anume timpii de reparaţie la un reper care nu justifici înlocuirea, timpi, încă,
dimensionaţi subiectiv.
Inevitabil, însă, este o sarcină aproape imposibilă pentru sistemele de evaluare
specializate să furnizeze toate variantele de autovehicule întâlnite in diversele pieţe,
împreună cu opţiunile montate din fabrică disponibile pe acestea, dar cu pregătire şi
înţelegere a modului în care funcţionează sistemul propriu-zis, utilizatorii pot suplini
diversele lipsuri şi pot rezolva cu acuratele diversele situaţii.
Chiar dacă sistemele de evaluare specializate sunt incredibil de sofisticate, acestea
nu pot garanta că toate procedurile sunt automat incluse în toate calculele produse
de sistem. în consecinţă, sfătuim toţi utilizatorii că trebuie să se asigure că înţeleg şi
iau în considerare toate aspectele legate de metoda de reparare corectă, înainte de
a realiza estimările şi de a aproba final orice dosar.
4.3 Utilizarea sistemelor de evaluare specializate în evaluarea bunurilor
Oricare dintre sistemele de evaluare specializate prezente şi în România
funcţionează pe principiul accesării unei baze de date Online din orice locaţie, cu
ajutorul căreia utilizatorul poate estima o daună. In primă fază, se identifică
autovehiculul avariat, în mod manual sau automat, prin interogarea seriei de şasiu,
acest serviciu fiind disponibil iniţial doar pentru autovehiculele fabricate în Germania
şi ulterior extins la majoritatea producătorilor. în continuare, utilizatorul bifează
reperele avariate ale maşinii, alege soluţiile tehnice necesare şi obţine ca răspuns
din partea sistemului un deviz de reparaţie care conţine piesele cu codurile lor,
preţurile acestora, timpii de manoperă stabiliţi de către producător, codurile de
operaţii aferente şi costurile materialelor de vopsitorie. De menţionat că toate
sistemele de evaluare specializate includ o logică de eliminare a suprapunerilor
operaţiilor compuse.
Astfel, se va întocmi un deviz estimativ, lipsit de echivoc, chiar înainte de începerea
reparaţiei, se va putea stabili cu exactitate rezerva de daună şi chiar emite nota de
constatare. Devizul obţinut se constituie într-un standard comun între producător-
reparator-asigurător şi reprezintă însăşi raţiunea de a fi a sistemelor de specialitate.
În aceeaşi linie a standardului comun, sistemele de evaluare specializate au
implementate şi, aşa numitele, sfaturi de reparaţie, în fapt, extrase din documentaţii
ale producătorilor, accesibile în aplicaţiile de captură de daune, prin care utilizatorii
pot clarifica uşor situaţii mai dificile, în special din zona de smart repair.
În urma presiunilor puse pe reducerea costurilor, în contextul crizei jalnice din anul
2009, piaţa a cerut ca sistemele de evaluare specializate să conţină şi module de
calcul cu piese alternative (originale şi aftermarket), astfel încât s-au implementat şi
s-au generat astfel de calculaţii cu date de la importatorii after market, păstrându-se
însă aceeaşi normare a producătorilor auto.
În 2010 au fost implementate soluţii de verificare automatizată a devizelor, jar şi
soluţii de testare a calculatoarelor electronice ale autovehiculelor în scopul unei
constatări cât mai exacte, dar şi al verificării reparaţiei efectuate.
Pe segmentul vopsitoriei, dacă iniţial s-au utilizat date ale producătorilor, în contextul
în care nu toţi aceştia furnizau astfel de date şi sub presiunea alinierii României la
piaţa europeană, în momentul de faţă se utilizează în mod unitar de ,itre toţi furnizorii
de sisteme de evaluare specializate, modulul de vopsitorie AZT. elaborat de centrul
independent de cercetare, Allianz Zentrum fur Technik.
Calcuiaţiile cu istoric de preţuri, au fost un alt modul solicitat în piaţă, în Npecial de
experţii judiciari, puşi, deseori, de către instanţele de judecată, în situaţia de a face o
calculaţie la un anumit moment din timp.
Tot sistemele de evaluare specializate au în portofolii şi soluţii dedicate de
instrumentare a daunelor produse de grindină sau produse doar elementelor de
sticlă, precum şi soluţii antifraudă, fiecare dintre furnizori având informaţia
tranzacţiilor din sistemul său, colaborând, în special cu asigurătorii, inclusiv în zona
de subscriere şi evident în zona de daune.
4.3.1 Avantajele utilizării sistemelor de evaluare specializate
a) Regia proprie/plata anticipată se calculează rapid şi este transparentă 100%,
eliminând orice discuţii;
b) Posibilitatea întocmirii online a dosarului, inclusiv cu ataşarea fotografiilor daunei/
documentelor aferente şi a transmiterii electronice/accesării acestuia de către parte-
neri, evitându-se munca dublată, duc la stabilirea unui climat de încredere sporit;
c) Informaţia directă, din planşele grafice, furnizate inclusiv în format 3D, asupra
modului de livrare şi poziţionare şi despre materialul folosit la fabricarea reperelor,
precum şi vizualizarea dispunerii în spaţiu şi a interdependenţelor acestora, duce la
simplificarea proceselor de constatare şi reconstatare, prin lipsa de echivoc şi a
posibilităţii de interpretare diferită;
d) Stabilirea exactă şi imediată a încadrării de daună totală, fără posibilitatea
manipulării informaţiei şi fără timpi de aşteptare pentru clienţi;
e) Posibilitate de presetare de tarife orare, adaosuri/discounturi, coeficienţi de calcul,
eliminându-se eroarea umană, în orice formă a ei, de cele mai multe ori această
funcţionalitate selectându-se automatizat în funcţie de partener şi autovehiculul
avariat, în conformitate cu contractele stabilite între părţi;
f) Accesabilitatea de tip multi-user, inclusiv pe grade de competenţi diferite, în cadrul
organizaţiei, permite instrumentarea simultană şi din locaţii diferite a aceleiaşi daune;
4.3.1 Avantajele utilizării sistemelor de evaluare specializate
g) Întocmirea unui deviz estimativ complet, real şi exact, într-un mod rapid şi modern,
standardizat şi unitar, necontestabil sau greu contestabil de terţi;
h) Acoperirea parcului naţional, deşi nu 100%, permite instrumentarea oricărei daune.
Pentru lipsurile întâlnite, existând prevăzute mecanisme de tipul unei calculaţii pe
modele similare sau pe modele universale.
5. CONSTATAREA DAUNELOR
„CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili situaţia sau starea unui lucru, existenţa
unui fapt, a unui adevăr etc. - din fr. constater.”
Constatarea daunelor - constatarea producerii unuia sau mai multor riscuri asigurate,
identificarea bunurilor implicate în evenimentul pentru care a fost avizată dauna,
identificarea avariilor existente, corelarea acestora cu cauzele şi împrejurările
producerii evenimentului şi cuantificarea mărimii pagubei rezultate în eveniment.
5.2 Procedura de Constatare amiabilă de accident
Începând cu data de 1 iulie 2009, conducătorii auto implicaţi într-un eveniment/
accident rutier pot încheia formularul de Constatare amiabilă de accident, folosindu-l
astfel în relaţia cu societăţile de asigurări, fără a mai fi necesară întocmirea de
documente de constatare de către poliţie.
În acest sens, a fost emis iniţial Ordinul nr. 21/2008 al C.S.A., care a fost abrogat
ulterior prin Norma nr. 39/2016 a A.S.F.
Legislaţia în vigoare la acest moment privind constatarea amiabilă de accident este
prevăzută în următoarele acte normative:
1. Legea nr. 132/2017 - privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie (art.
17);
2. OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi
completările ulterioare (art. 79);
3. Norma nr. 20/2017 a A.S.F., privind asigurările auto din România (Capitolul X).
Formularul de constatare amiabilă se foloseşte în situaţiile în care accidentul rutier s-
a produs între două vehicule asigurate, iar în urma acestuia au rezultat numai
pagube materiale (nu se aplică pentru accidente în urma cărora s-au produs şi
vătămări corporale/decese).
Este introdusă expresia “’autovehicule asigurate”, astfel încât avizarea daunei se
poate face şi în baza formularului de Constatare amiabilă de accident, dacă sunt
îndeplinite cumulativ 2 condiţii:
1. ambele autovehicule implicate în accident să fie asigurate,
2. au rezultat numai prejudicii materiale.
În situaţia în care, în urma impactului dintre cele două vehicule implicate, se produc
daune materiale la alte bunuri (ex. gard, stâlp, imobil, etc.), conform legislaţiei
aplicabile ar putea fi folosit formularul de Constatare amiabilă de accident, dar
structura acestuia conţine informaţii numai despre două vehicule, astfel că nu se
recomandă utilizarea, având în vedere că nu avem cum să consemnăm datele
despre aceste bunuri, altele decât cele două vehicule.
De asemenea, când sunt implicate în accident mai mult de două vehicule este
necesară prezentarea la poliţie în termenul stabilit în codul rutier, avizarea daunei
neputându-se efectua în baza fomularului de Constatare amiabilă de accident.
Cei doi conducători auto implicaţi pot să aleagă între a întocmi formularul constatare
daune sau să se deplaseze la poliţie pentru obţinerea procesului verbal şi a
autorizaţiei de reparaţie.
Constatarea amiabilă de accident reprezintă o procedură ce simplifică circuitul stabilit
prin Codul Rutier necesar obţinerii documentelor eliberate de unităţile de poliţie şi a
despăgubirilor în temeiul unei asigurări (Casco şi/sau RCA).
În conformitate cu Codul Rutier, în cazul în care deschiderea dosarului de daună se
face în baza formularului de Constatare amiabilă de accident, societăţile de
asigurare eliberează atât procesul verbal de constatare (ce conţine piesele avariate
şi soluţiile tehnologice aferente) cât şi documentul în baza căruia unităţile
reparatoare pot efectua repararea vehiculelor avariate.
În confomitate cu Codul Rutier, societăţile de asigurare sunt obligate să transmită
poliţiei rutiere, la solicitarea acesteia, copii ale documentelor referitoare la
constatările amiabile de accidente înregistrate în evidenţa acestora.
Codul rutier păstrează obligaţia ca în cazul producerii unui accident de circulaţie,
conducătorii de vehicule să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza
căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea
evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare introducând totodată
posibilitatea utilizării constatării amiabile de accident.
Fiind vorba de o constatare amiabilă de accident, aceasta presupune ca părţile
implicate să ajungă la o înţelegere privind împrejurările producerii evenimentului. în
caz contrar, aceştia trebuie să se adreseze poliţiei în termenul prevăzut de codul
rutier.
.
Completarea şi semnarea formularului „Constatare amiabilă de accident” reprezintă
descrierea unui cumul de elemente şi fapte care contribuie la soluţionarea dosarelor
de daună, nereprezentând o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto.
Responsabilitatea ce revine fiecărui conducător auto va fi stabilită, în funcţie de
informaţiile completate în formularul de constatare amiabilă de către ambii
conducători auto, precum şi în baza altor mijloace de probă depuse la dosarul de
daună, în vederea stabilirii dreptului la despăgubire.
Formularul de Constatare amiabilă de accident poate fi utilizat în relaţia cu societăţile
de asigurare doar în situaţia în care este completat şi semnat de către ambii
conducători de vehicule implicaţi în accident. în situaţia în care unul dintre vehicule
este staţionat/parcat, formularul poate fi completat şi de către proprietarul/utilizatorul
acestuia.
Formularul de constatare amiabilă de accident poate fi utilizat în România indiferent
de locul producerii accidentului - pe drumuri publice, pe drumuri închise circulaţiei
publice, în incinte şi în oricare alte locuri.
În situaţia în care vehiculul răspunzător de producerea accidentului este asigurat
facultativ (CASCO), proprietarul vehiculului poate să se adreseze societăţii de
asigurare care a emis contractul de asigurare facultativă utilizând formularul de
constatare amiabilă pentru a solicita despăgubiri în baza respectivei asigurări.
Formularul Constatare amiabilă de accident conţine informaţii privind:
a) data şi locul producerii accidentului;
b) datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi;
c) datele proprietarilor vehiculelor implicate;
d) datele vehiculelor implicate şi ale propriilor asigurători;
e) circumstanţele producerii accidentului:
- punctul iniţial de impact - punctul 10 din formular;
- schiţa sumară a accidentului;
- pagubele vizibile la vehicule - punctul 11 din formular;
- împrejurările producerii accidentului/evenimentului - punctul 12 din formular;
- completarea câmpului '’Observaţii” - punctul 14 din formular.
Formularul de constatare amiabilă trebuie completat corect la toate rubricile, astfel
încât să se poată stabili cât mai clar cauzele şi împrejurările producerii
evenimentului.
Dacă din analiza documentelor depuse la dosar nu se pot stabili cauzele şi
împrejurările producerii accidentului sau dacă există suspiciuni întemeiate privind
producerea acestuia, asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii administrând şi
alte probe.
Asigurătorii RCA instituie un canal de comunicare prin care asiguraţii şi conducătorii
vehiculelor pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse
vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA.
Accesul la canalul de comunicare este pus la dispoziţia asiguraţilor la momentul
încheierii contractului RCA sau pe parcursul derulării acestuia.
La solicitarea asiguraţilor sau a conducătorilor auto, asigurătorul RCA comunică
informaţii cu privire la:
a) drepturile şi obligaţiile ce le revin acestora în baza legislaţiei aplicabile locului de
producere a evenimentului;
b) modul de completare a formularului "Constatare amiabilă de accident";
c) procedurile pe care asiguraţii le parcurg în vederea reparaţiei vehiculului asigurat şi a
instrumentării daunei;
d) alte informaţii, în vederea soluţionării amiabile a cazului.
În cazul în care formularul de constatare amiabilă de accident este utilizat în
conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, societăţilor de asigurare le este
interzisă îndrumarea părţilor implicate în vederea protocolarii accidentului de către
poliţie.
Dacă se constată că formularul de constatare amiabilă de accident este întocmit/uti-
lizat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, societăţile de asigurare îndrumă
părţile către poliţia rutieră pentru protocolarea accidentului emiţând un document
justificativ în acest sens. Acest document trebuie să conţină cadrul legal pentru care
nu se pot acorda despăgubiri pe baza utilizării fomularului de constatare amiabilă.
Formularul de constatare amiabilă de accident are două pagini autocopiative care au
aceeaşi valoare juridică. Cei doi conducători auto implicaţi în accident completează
un singur exemplar al formularului de constatare amiabilă, fiecare intrând în posesia
unei pagini din formularele 1/2 respectiv 2/2.
Formularul de constatare amiabilă de accident este tipărit şi distribuit de asigurători,
respectându-se forma, dimensiunile şi conţinutul stabilit prin reglementări ale
autorităţii de supraveghere, fără ca asigurătorii să-şi inscripţioneze pe acesta
denumirea sau sigla.
Formularul de constatare amiabilă de accident trebuie completat corect la toate
rubricile, pornindu-se de la punctul 1 ce reprezintă data accidentului, până la punctul
15 ce reprezintă semnăturile conducătorilor de vehicule.
Fiecare conducător auto completează una din părţile de culoare albastră sau
galbenă a formularului, asigurându-se că a completat corect fiecare rubrică.
La punctul 12 din formularul de constatare amiabilă de accident trebuie marcat de
către fiecare conducător auto cu X căsuţa/căsuţele corespunzătoare situaţiei în care
se încadrează manevra pe care a efectuat-o imediat înainte de producerea
accidentului şi apoi menţionează numărul de căsuţe marcate cu X.
Formularul trebuie completat corect, fără tăieturi/ştersături, iar toate însemnările
trebuie să se regăsească pe ambele pagini ale formularului, fiind interzisă efectuarea
de modificări după completarea şi semnarea acestuia.
5.4 Avizarea daunelor
Avizarea daunei reprezintă notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată,
asigurat sau mandatarii acestora cu privire la producerea evenimentului asigurat;
notificarea trebuie să fie însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii
asigurătorului RCA.
Informarea telefonică, chiar dacă este o înştiinţare despre eveniment, nu este
prevăzută de legislaţia aplicabilă , în consecinţă nu constituie avizare.
Asigurătorul RCA are obligaţia deschiderii dosarului de daună la data înregistrării
avizării de daună, procedând la:
a) efectuarea constatării prejudiciilor şi evaluarea iniţială a daunelor;
b) informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse
pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire;
c) soluţionarea cererii în termenul legal..
Asigurătorii RCA publică şi actualizeză permanent pe site-ul propriu următoarele:
a) datele necesare care să permită persoanelor prejudiciate accesul direct la
informaţiile privind procedura de avizare şi constatare a daunelor;
b) documentele necesare pentru deschiderea dosarului de daună;
c) informaţii cu privire la canalul de comunicare prin care asiguraţii şi persoanele
prejudiciate pot solicita informaţii în legătură cu instrumentarea daunelor produse
vehiculelor avariate prin accidente de circulaţie acoperite de contracte RCA.
Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule,
persoanele prejudiciate se adresează în vederea avizării daunei la următoarele
entităţi:
a) asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului răspunzător de
producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie RCA;
b) reprezentantului de despăgubiri;
c) propriului asigurător RCA în cazul utilizării decontării directe;
d) BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar.
Societatea de asigurare avizată în baza formularului Constatare amiabilă de accident
este obligată:
a) să îndeplinească formalităţile de deschidere a dosarului de daună:
b) să efectueze constatarea pagubelor;
c) să elibereze documentul de constatare.
La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment asigurat prin
contractul RCA, asigurătorul RCA deschide dosarul de daună procedând la:
a) efectuarea constatării prejudiciilor în termenele stabilite de lege;
b) informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse
pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire;
c) soluţionarea cererii în termenul legal..
Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul de daună.
În cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate obligatoriu prin contractul de asigu-
rare PAD, avizarea daunei va fi adresată asigurătorului care a emis contractul PAD.
În cazul poliţelor de asigurare facultative (CASCO. clădiri şi bunuri, răspunderi civile
generale, etc.) avizarea daunei se face în conformitate cu condiţiile contractuale
existente în cadrul contractului de asigurare încheiat.
Asigurătorul RCA efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile lucrătoare
de la data avizării sau la o dată ulterioară convenită de către părţi. Obligaţia
prevăzută poate fi invocată de către persoana prejudiciată numai în condiţiile în care
aceasta permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat în vederea efectuării
constatării şi asigură condiţiile necesare în vederea efectuării constatării.
În cazul poliţelor PAD, în termen de maximum 5 zile de la avizarea daunei şi
posibilitatea pătrunderii în zona afectată, un reprezentant al asigurătorului care a
emis contractul se va deplasa la locul producerii evenimentului pentru a constata
daunele reclamate.
Avizarea daunei se face în baza documentelor din care să reiasă cauzele şi
împrejurările producerii evenimentului şi cine se face responsabil de producerea
accidentului. Aceste documente pot fi eliberate de unităţile de poliţie, parchete,
instanţe judecătoreşti, etc.
Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au
rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face şi în baza
Formularului de constatare amiabilă de accident.
Data avizării daunei are un rol important în instrumentarea dosarului de daună
deoarece în funcţie de această dată sunt stabilite celelalte termene pentru
efectuarea constatării daunei, efectuarea de investigaţii, soluţionarea cererii de
despăgubire, efectuarea plăţii despăgubirii.
Obligaţia asiguratului de a aviza producerea evenimentului/riscului asigurat
Asiguratul are obligaţia de notificare a asigurătorului RCA în cazul producerii unui
eveniment/risc asigurat. Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul
notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la
producerea accidentului.
Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informaţii cu privire la cauzele şi
împrejurările producerii şi documentele necesare instrumentării cazului.
Asiguratul înştiinţează asigurătorul RCA cu privire la faptul că:
- partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
- procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu
evenimentul produs şi informează asigurătorul RCA imediat cu privire la
desfăşurarea acestor proceduri şi rezultatul acestora;
Obligaţia asiguratului de a aviza producerea evenimentului/riscului asigurat
- partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei
cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care
contractantul află despre acest lucru;
- informaţiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul
derulării contractului.
Termenele prevăzute nu se aplică în situaţia în care asiguratul face dovada
imposibilităţii îndeplinirii acestei obligaţii.
Neîndeplinirea de către asigurat a acestei obligaţii, nu limitează dreptul persoanei
prejudiciate de a fi despăgubită. Neprezentarea asiguratului la solicitarea
asigurătorului nu îngrădeşte dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
Asigurătorii RCA notifică propriul asigurat cu privire la înregistrarea unei avizări de
daună:
a) pentru fiecare daună avizată în baza poliţelor de asigurare RCA încheiate de către
asigurat, în cazul persoanelor juridice;
b) pentru fiecare daună avizată în care conducătorul auto răspunzător pentru
producerea evenimentului este altul decât asiguratul, în cazul persoanelor fizice.
5.5 Documentele necesare a fi prezentate de păgubit/asigurat la momentul
efectuării constatării
Constituirea dosarului de daună are rolul de a stabili dreptul la despăgubire al
persoanelor prejudiciate în urma evenimentului asigurat, chiar dacă aceasta implică
stabilirea responsabilităţii pentru producerea evenimentului, scopul nu este de a
stabili cine este vinovat de producerea acestuia, ci de a trage concluzia cine are
dreptul la despăgubire şi care este dimensiunea prejudiciului.
Informaţiile colectate se vor analiza în momentul efectuării constatării, astfel încât să
poată fi solicitate clientului clarificări suplimentare, dacă se constată că sunt
neclarităţi sau neconcordanţe în privinţa împrejurărilor producerii evenimentului sau a
modului în care s-au produs avariile reclamate de client.
Clarificările vor fi solicitate în formă scrisă printr-o declaraţie suplimentară inclusiv
schiţa accidentului ce trebuie să fie suficient de clară pentru a se putea înţelege (din
analiza documentelor aflate la dosar) împrejurările producerii evenimentului şi a
modului în care au rezultat avariile constatate la vehicule şi/sau bunurile avariate
pentru care s-a făcut avizarea.
Toate documentele preluate, atât în format letric cât şi în format electronic,
fotografiate/scanate color, sunt ataşate în aplicaţia informatică specifică, pentru ase
putea observa dacă au fost preluate imagini ale documentelor originale sau ale unor
fotocopii..
5.5.1 Documente din care rezultă răspunderea pentru producerea
evenimentului
În instrumentarea dosarului de daună sunt importante documentele pe baza cărora
se poate stabili reponsabilitatea privind producerea evenimentului.
Sunt necesare, în acest sens, documente din care să reiasă cauzele şi împrejurările
producerii evenimentului/riscului asigurat, bunurile şi persoanele implicate:
1. Declaraţie privind producerea evenimentului/riscului asigurat
a) document tip al fiecărui asigurător, care este completat de către persoanele care pot
furniza informaţii despre producerea evenimentului/riscului asigurat, şi anume:
i. proprietarul/reprezentantul proprietarului vehicului/utilajului pentru evenimentele
produse vehiculului/utilajului în timp ce acestea erau staţionate;
ii. conducătorul vehiculului/utilajului, pentru avarii produse în mişcare. Persoana
prejudiciată/asiguratul completează declaraţia privind înştiinţarea evenimentului iar
suplimentar este necesară şi declaraţia conducătorului vehiculului/utilajului
responsabil de producerea evanimentului/riscului asigurat;
iii. pentru evenimentele/riscurile asigurate prin intermediul altor tipuri de contracte de
asigurare este necesar ca persoana prejudiciată/asiguratul să înştiinţeze producerea
evenimentului/riscului asigurat fiind totodată necesare şi declaraţiile persoanelor
implicate în eveniment.
.
evenimentului
1. Declaraţie privind producerea evenimentului/riscului asigurat
b) în cadul acestei declaraţii este descris modul de producere al evenimentului/riscului
asigurat, data evenimentului, vehiculele/bunurile implicate, persoanele şi calitatea
acestora în legătură cu dauna produsă, datele privind contractul de asigurare în baza
căruia se avizează dauna astfel încât să se poată stabili modul în care au rezultat
pagubele, întinderea acestora, perioada de timp în care s-au produs şi măsurile luate
în legătură cu limitarea daunei;
c) declaraţia este analizată la momentul preluării şi se soliciată, dacă este nevoie,
completarea acesteia (a se vedea aspectele descrise la Regimul probator şi Analiza
conformităţii dinamicii producerii evenimentului);
d) se colectează la dosarul de daună, atât în format electronic cât şi în format letric în
original.
.
evenimentului
2. Proces-Vebal de Contravenţie:
a) document eliberat de poliţie prin intermediul căruia este sancţionată contravenţia ce
a generat un accident de circulaţie, în condiţiile în care părţile s-au adresat poliţiei
pentru protocolarea accidentului (pentru că aşa impune codul rutier sau pentru ca nu
s-a ajuns la o înţelegere, astfel încât să se poată încheia un Formular de constatare
amiabilă de accident);
b) în cadul acestui proces-verbal este descris modul de producere a accidentului de
circulaţie, vehiculele implicate, conducătorul auto sancţionat pentru încălcarea
codului rutier şi date despre contractul de asigurare RCA al vehiculului condus de
conducătorul auto sancţionat;
c) în cazurile de culpă comună, de regulă, poliţia eliberează câte un proces- verbal de
contravenţie pentru flecare dintre conducătorii auto care au încălcat prevederile
codului rutier;
d) se colectează la dosarul de daună, atât în format electronic cât şi în format letric în
original - prin original se înţelege atât documentul scris original, cât şi indigo;
evenimentului
3. Formularul de constatare amiabilă de accident:
a) modul de utilizare al formularului este descris în subcapitolul dedicat acestui
document;
b) se colectează la dosarul de daună atât în format electronic cât şi în format letric în
original.
4. Adresa de la Poliţie:
a) în cazul accidentelor de circulaţie ce fac obiectul dosarelor de cercetare, în urma
cărora au rezultat vătămări corporale sau alte situaţii în care legislaţia impune
efectuarea de cercetări, poliţia eliberează părţilor, sau la solicitarea asigurătorului un
document în care sunt descrise: data evenimentului, împrejurările producerii
evenimentului, vehiculele şi persoanele implicate. De regulă, în adresă, nu se fac
precizări privind responsabilitatea pentru producerea accidentului. Informaţiile primite
pe această cale, coroborate cu celelalte mijolace de probă, pot reprezenta baza
stabilirii dreptului la despăgubire;
b) se colectează la dosarul daunei, atât în format electronic cât şi în format letric în
original;
evenimentului
5. Proces-Verbal de intervenţie - Pompieri:
a) se emite în cazul unui incendiu la care au intervenit Pompierii, fiind descrise: data şi
locul intervenţiei, bunurile/vehiculele afectate, cauza probabilă a incendiului,
elementele ce au dus la extinderea incendiului:
original;
6. Adresa eliberată de alte autorităţi:
a) în situaţii de calamităţi naturale, autorităţile competente (Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă IGSU, poliţia, primăria, prefectura sau alte organe abilitate prin
lege, cele mai apropiate de locul calamitat) pot elibera documente din care să rezulte
cauzele şi împrejurările producerii sau apariţiei evenimentului/riscului asigurat,
precum şi menţionarea celor care se fac răspunzători de o eventuală mărire a
pagubei. In cazul alunecărilor de teren se va solicită confirmarea de la ISU judeţean;
original.
5.5.2 Documente de identificare a persoanei/persoanelor implicate în
eveniment
Specialistul constatare daune indentifică persoanele şi se asigură că persoanele de
la care sunt preluate documentele şi care completează documentele/formularele ce
se constituie la dosarul de daună sunt într-adevăr cele înscrise în acestea. De
asemenea, este necesar să fie preluate documentele ce dovedesc că persoanele
respective aveau dreptul legal de a conduce/manipula vehiculele/utilajele implicate în
eveniment.
În colectarea şi manipularea acestor documente se va avea în vedere legislaţia în
vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal.
Documentele necesare în vederea stabilirii identităţii persoanelor implicate in
eveniment sunt:
1) cartea de identitate/alte documente ce pot dovedi identitatea
persoanei/paşaport:
a) necesare pentru verificarea faptului că persoana care declară evenimentul şi
semnează declaraţia privind producerea evenimentului este cea ale cărei date sunt
înscrise în document;
b) se colectează în format electronic şi/sau în fotocopie, conform procedurilor asigură-
torului, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.
5.5.2 Documente de identificare a persoanei/persoanelor implicate în
eveniment
2) permisul de conducere al conducătorilor de vehicule/utilaje:
a) necesar pentru verificarea dreptului de a conduce/manipula al persoanei care
conducea/manipula vehiculul/utilajul la momentul evenimentului şi care este
menţionată în documentele ce descriu producerea evenimentului;
b) se colectează la dosarul de daună, în format electronic şi/sau în fotocopie, conform
procedurilor asigurătorului, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu
caracter personal.
3) Atestatul profesional de şofer:
a) necesar pentru a se verifica că persoana care conducea/manipula vehiculul/utilajul şi
care este menţionată în documentele ce descriu producerea evenimentului, avea
dreptul să conducă/manipuleze vehiculul/utilajul (exemplu: vehicule comerciale grele,
vehicule ce transportă materiale periculoase);
b) se colectează la dosarul daunei în format electronic şi/sau în fotocopie, conform
procedurilor asigurătorului, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu
caracter personal..
5.5.3 Documente din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat
Specialistul constatare daune indentifică şi se asigură că bunul avariat pentru care
efectuează constatarea este bunul care face obiectul contractului de asigurare şi
pentru care deţinătorul acestuia are dreptul la despăgubire.
Documentele din care rezultă dreptul de proprietate sunt:
a) cartea de identitate a vehiculului, în care sunt descrise caracteristicile tehnice ale
vehicului, datele de identificare ale acestuia, persoanele care au drepturi în legătură
cu vehiculul respectiv şi istoricul acestora. Se colectează la dosarul de daună în
format electronic şi/sau în fotocopie;
b) certificatul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului/utilajului - document care
descrie o parte din caracteristicile tehnice ale vehiculului, o parte din datele de
identificare ale acestuia şi persoanele ce au drepturi în legătura cu vehiculul
respectiv. Se colectează la dosarul de daună în format electronic şi/sau în fotocopie;
c) fişa mijlocului fix (utilaje şi alte tipuri de mijloace fixe) - document contabil ce
cuprinde: denumirea utilajului/bunului din categoria mijloace fixe, o parte din datele
de identificare ale acestuia, persoanele ce au drepturi în legătură cu acesta, data
punerii în exploatare. Se colectează la dosarul daunei în format electronic şi/sau în
fotocopie, conform procedurilor asigurătorului;
d) documentele de provenienţă/alte documente ce atestă dreptul de proprietate asupra
vehiculului/utilajului/bunului/cladirii, funcţie de tipul contractului de asigurare şi
obiectul daunei se poate întâlni o paletă largă de documente; astfel de documente se
întâlnesc cel mai des în cazul daunelor non-auto şi sunt specifice fiecărui tip de
bunuri în parte;
- în domeniul daunelor la vehiculele supuse înmatriculării:
i. de regulă, nu se solicită astfel de documente deoarece certificatul de înmatriculare şi
cartea de identitate furnizează informaţii suficiente pentru stabilirea dreptului la
despăgubire;
ii. acestea se solicită când vehiculul a făcut obiectul unei tranzacţii de vânzare
cumpărare şi este nevoie a se identifica dreptul persoanei prejudiciate/asigurate
asupra vehiculului respectiv;
- câteva asemenea documente mai des întâlnite:
i. factura - document fiscal prin intermediul căruia se transmite dreptul de proprietate
de la o persoană juridică; în aceasta se regăsesc informaţii despre vânzător,
cumpărător, date de identificare ale bunului tranzacţionat şi preţul de tranzacţionare;
ii. contractul de vânzare-cumpărare pentru care se disting 2 situaţii: în cazul bunurilor
imobile se încheie numai sub formă autentificată la notar şi se înregistrează în cartea
funciară, iar în cazul bunurilor mobile este suficient să fie semnat de părţile
contractante;
iii. autorizaţia de construire urmată de procesul-verbal de recepţie şi înregistrarea în
cartea funciară;
iv. extras de carte funciară;
v. documentaţie cadastrală;
- se colectează la dosarul de daună în format electronic şi/sau în fotocopie, conform
procedurilor asigurătorului.
5.5.4 Documente din care rezultă răspunderea asigurătorului
După identificarea persoanelor implicate în eveniment, identificarea bunului avariat,
stabilirea răspunderii pentru producerea evenimentului, trebuie clarificat dacă există
un asigurător care este răspunzător de plata daunelor.
Documentele din care rezultă răspunderea asigurătorului sunt:
1. Contractul de asigurare;
2. Baza de date CEDAM, în cazul contractului de asigurare RCA;
3. Nota de acoperire - funcţie de tipul asigurării pot exista situaţii în care contractul de
asigurare să nu fie încă emis dar asigurătorul să fi emis o notă.
5.5.5 Alte documente
In funcţie de tipul daunei pot fi întâlnite şi alte documente, precum:
1) autorizaţia de reparaţie:
a) document eliberat de poliţie în toate cazurile în care conducătorii/deţinătorii de
vehicule se adresează la poliţie pentru cercetarea avarierii vehiculului;
b) în cadrul acestui document sunt precizate: proprietarul vehiculului, datele vehiculului,
data evenimentului, avariile rezultate şi informaţii privind organul de poliţie care a
eliberat documentul;
c) se colectează în format electronic şi/sau în fotocopie, conform legislaţiei în vigoare,
originalul este oprit de către unitatea reparatoare care efectuează reparaţia;
5.5.5 Alte documente
2) diagrama tahorgaf/rezumat timpi de lucru conducător auto (tahograf electronic) -
pentru vehiculele pentru care legislaţia impune utilizarea acestui tip de dispozitive
(exemplu: vehicule comerciale grele; vehicule transport persoane peste 17 locuri - se
colectează în format electronic şi/sau în fotocopie);
3) împuternicirea pentru instrumentarea daunei/încasarea despăgubirii dată de
către proprietarul bunului/asiguratul/persoana prejudiciată care se află în siuaţia în
care vehiculul/bunul este proprietatea unei persoane juridice; se colectează atât în
format electronic cât şi în format letric în original;
4) împuternicirea (autentificată de notar, avocat sau altă formă de împuternicire
conform prevederilor legale) conform prevederilor legale în vigoare, pentru
instrumentarea daunei/încasarea despăgubirii de la proprietarul bunului persoană
fizică pentru persoana care se prezintă în locul său; se colectează la dosarul de
daună atât în format electronic cât şi în format letric în original;
5) vize ITP - dacă este document individual. Se colectează la dosarul daunei în format
electronic şi/sau în fotocopie.
6) diagrama termograf/rezumatul înregistratorului temperaturilor din incinta frigrifică
pentru vehiculele la care se impune utilizarea acestui tip de dispozitive.
Exemplu: vehicule comerciale ce efectuează transporturi de produse perisabile. Se
colectează la dosarul de daună în format electronic şi/sau în fotocopie.
5.5.6 Documente necesare pentru stabilirea despăgubirilor
A. Pentru contractul de asigurare RCA
1. Documentul din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a
conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei:
a) Procesul-Verbal de contravenţie;
b) Formularul de constatare amiabilă;
c) Adresa de la Poliţie,
d) Procesul-Verbal de intervenţie (în situaţia unui incendiu);
e) Adresa elibertă de alte autorităţi, dacă evenimentul a făcut obiectul investigării de
către alte autorităţi;
f) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi (întâlnite sub forma
declaraţiilor acestora în legătură cu producerea evenimentului);
g) alte mijloace de probă, după caz.
2. Declaraţiile părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la
evenimentul produs;
3. Documentele din care rezultă: dreptul de proprietate, date de identificare,
structura de echipare, dotările de serie şi opţionale, data primei înmatriculări,
numărul proprietarilor;
4. Documentele cu ajutorul cărora sunt identificate persoanele care participă la
constatare şi persoanele implicate în producerea accidentului, ce conduceau
vehiculele/manipulau utilajul şi care la momentul producerii evenimentului aveau
acest drept;
5. Împuternicire de reprezentare, dacă persoana prejudicită este o persoană
juridică. La fel se procedează atunci când la constatarea daunei se prezintă o altă
persoană în numele persoanei fizice prejudiciate;
6. Documentele în baza cărora se stabileşte dreptul la despăgubire dacă
evenimentul produs face obiectul unui proces penal:
a) rechizitoriu de trimitere în judecată sau actele încheiate de autorităţile publice din
care rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât şi
răspunderea conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată, după
finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b) angajamentul scris al persoanei prejudiciate prin care se obligă să restituie de
îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei
penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi răspunderea.
7. Documentele doveditoare din care rezultă întinderea prejudiciului, cheltuielile
efectuate în legătură cu dauna produsă şi pentru care persoana prejudiciată are
dreptul la despăgubire:
a) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă;
b) reparaţiile efectuate, documentele eliberate de unităţile reparatoare autorizate
conform legii;
c) cheltuielile de transport până la domiciliul persoanelor care au efectuat voiajul în
vehiculul avariat;
8. Documentele fiscale justificative eliberate de către societatea specializată în
dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, în cazul unei daune totale economice, dacă
persoana prejudiciată face dovada radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi a
valorificării integrale a acestuia către o astfel de societate;
9. Documentele justificative din care rezultă costurile de înlocuire temporară a
vehiculului cu un vehicul de o clasă similară ori inferioară, închiriat de la societăţi
autorizate care au acest obiect de activitate sau din care rezultă costurile privind
transportul zilnic suportat de către persoana prejudiciată;
10. Documente din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea
prejudiciului şi modul de producere al evenimentului - Procesul-Verbal de constatare;
11. Cererea de despăgubire prin care persoana prejudiciată îşi exprimă pretenţiile;
12. Acceptul scris pentru oferta de despăgubire.
C. Contracte de asigurare facultative
În cazul contractelor de asigurare facultative, documentele necesare sunt stabilite în
concordanţă cu prevederile acestora, fiind de evidenţiat următoarele:
1. Asigurarea facultativă CASCO:
a) documente din care rezultă cauzele şi împrejurările producerii evenimentului/riscului
asigurat, conform prevederilor legale aplicabile:
i. Procesul-Verbal de contravenţie sau
ii. Formularul de Constatare Amiabilă sau
iii. Adresa de la poliţie sau
iv. Procesul-Verbal de intervenţie (în cazul unui incendiu) sau
v. Adresa eliberată de alte autorităţi, dacă evenimentul a făcut obiectul investigării de
către alte autorităţi sau
vi. alte mijloace de probă sau
vii. Declaraţiile părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la evenimentul
produs, după caz;
b) documentele din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat, funcţie de
tipul vehiculului;
c) documentele cu ajutorul cărora sunt identificate persoanele care participă la
constatarea evenimentului şi că persoanele implicate ce conduceau vehiculul la
momentul evenimentului aveau acest drept;
d) împuternicirea de reprezentare dacă persoana prejudiciată este o pesoană juridică
sau dacă se prezintă o altă persoană în numele persoanei fizice prejudiciate;
e) documentele doveditoare din care rezultă întinderea prejudiciului/privind cheltuielile
efectuate în legătură cu dauna produsă şi la care persoana prejudiciată are dreptul,
precum:
i. reparaţiile efectuate, documentele eliberate de unităţile reparatoare auto autorizate
conform legii,
ii. cheltuielile de transport al vehiculului avariat, ş.a.
f) documentele din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi
modul de producere al evenimentului (Procesul-Verbal de constatare);
g) cererea de despăgubire prin care asiguratul îşi exprimă pretenţiile.
3. Contractul de asigurare de răspundere a transportatorului pentru marfa
transportată în calitate de cărăuş CMR/Contractul de asigurare a bunurilor pe
timpul transportului CARGO Documente necesare deschiderii dosarului de
daună:
a) Scrisoarea de transport internaţional (CMR) sau Avizul de expediţie după caz,
transport extern sau intern;
b) Comandă de transport/Contract de transport;
c) Copii ale foii de parcurs pentru transportul respectiv;
d) Scrisoarea de protest a primitorului mărfurilor dacă nu sunt menţiuni pe CMR;
e) Facturile comerciale ale mărfurilor transportate inclusiv Packing List-uri dacă este
cazul;
daună:
f) Documente eliberate de poliţie şi/sau alte organe abilitate prin lege, documente de
constatare amiabilă (după caz) care să permită stabilirea răspunderii în baza
Convenţiei CMR şi a poliţei de asigurare;
g) Copii ale facturilor de transport, declaraţiilor vamale şi/sau altor documente din care
să rezulte cheltuielile aferente transportului, după caz;
h) Copia autorizaţiei sanitare pentru vehicul, copia certificatului fitosanitar care
însoţeşte marfa transportată, în cazul mărfurilor ce necesită eliberarea obligatorie a
acestui certificat (produse alimentare, fructe, legume, alte mărfuri perisabile, etc.);
i) Copii ale diagramelor termograf care să corespundă cu perioada transportului;
j) Copii ale diagramelor tahograf care să corespundă cu perioada transportului;
k) Acte oficiale din care să rezulte concret cauzele care au determinat nerespectarea
duratei de transport prevăzute în contractul de transport şi care au cauzat daunele la
marfa, dacă este cazul;
daună:
l) Declaraţiile conducătorilor auto, din care să rezulte cauzele şi împrejurările producerii
sau apariţiei evenimentului cauzator de daună, precum şi răspunderea privind
producerea evenimentului;
m) Licenţa de transport mărfuri, copia conformă a licenţei de transport pentru fiecare
vehicul (dacă reglementările legale prevăd obligativitatea obţinerii acestei copii) sau
orice altă autorizaţie de transport pe care asiguratul trebuie să o deţină, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, certificatul de înmatriculare şi cartea de
identitate a vehiculului, permisul de conducere al şoferului (şoferilor);
n) Documentele privind modul de eventuală valorificare a recuperărilor sau procesul-
verbal de distrugere a mărfii deteriorate, dacă este cazul, întocmit cu participarea
asiguratului, a beneficiarului mărfii, precum şi a asigurătorului.

Metodica Evaluarii Daunelor in Asigurari Pentru Autovehicule Curs Studenti Partea I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metodica Evaluarii Daunelor in Asigurari Pentru Autovehicule Curs Studenti Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODICA EVALUĂRII

Titular disciplină: Ş.l. dr. ing. Horia BELEŞ

S-ar putea să vă placă și