2 DEZVOLTAREA ECHIPAMENTULUI ELECTRIC ŞI

ELECTRONIC AUTO
Dacă primii 100 de ani evoluţia a fost lentă, in ultimii 15 – 20 ani, echipamentul electric şi
electronic auto a înregistrat o evoluţie fără precedent, iar rata schimbării continuă în acelaşi ritm alert.

2.1 ISTORIA DEZVOLTĂRII ECHIPAMENTULUI ELECTRIC ŞI

ELECTRONIC AUTO
Istoria cronologică a dezvoltării echipamentului electric şi electronic auto:
• 1800 - A.Volta inventează prima baterie
• 1831 - Faraday descoperă principiul inducţiei
• 1859 - Planche dezvoltă acumulatorul
• 1860 - Lenoir inventează prima bujie
• 1861 - se naşte Robert Bosch
• 1887 - Hertz descoperă undele radio
• 1890 - se construieşte prima baterie de acumulatori acidă cu plăci de plumb
• 1899 - primul vitezometru mecanic
• 1900 – Edison realizează primul acumulator alcalin
• 1902 – Bosch introduce magnetoul de înaltă tensiune
• 1905 – Reese inventeză claxonul electric
• 1906 – Leitner şi Lucas inventează dinamul
• 1908 – apare sistemul de iluminare electric
• 1910 – apare primul demaror dezvoltat de Delco
• 1912 – Bendix inventează demarorul cu cuplare cu pinion
• 1921 – primul aparat radio montat pe automobil
• 1929 – Lucas inventează claxonul electric
• 1936 – apare vitezometru electronic
• 1937 – introducerea cablurilor electrice colorate
• 1939 – introducerea corecţiei de avans la aprindere
• 1947 – descoperirea tranzistorului
• 1951 – introducerea tensiunii de 12 V la autovehicule
• 1951 – R.Bosch dezvoltă primul sistem de injecţie de benzină
• 1954 – legiferarea semnalizării luminoase
• 1955 – introducerea sistemului de pornire cu cheie de contact
• 1958 – apariţia circuitelor integrate
• 1960 – alternatorul inlocuieşte dinamul
• 1965 – primele cercetări privind sistemul de frânare cu antiblocare comandat electronic (ABS)
• 1974 – sistemul de aprindere electronic integral
• 1976 – apare sonda Lambda
• 1979 – Bosch inventează sistemul de injecţie de benzină Motronic
• 1981 – sistemul ABS pentru autovehicule comerciale
• 1990 – Mercedes dezvoltă sistemul de comunicare prin fibre optice (VAN, CAN)
• 1991 – farurile cu descărcare in gaze (halogen)
• 1993 – reglementările privind poluarea determină introducerea sistemelor de management al
motoarelor.
 2.2 TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA ECHIPAMENTULUI
ELECTRIC ŞI ELECTRONIC AUTO
Exigenţelor de bază privind fiabilitatea, siguranţa şi confortul, li s-au adăugat în ultimii ani
constrângeri severe privind poluarea şi consumul de combustibil. Aceste cerinţe din ce în ce mai severe
nu puteau fi satisfăcute decât cu ajutorul electronicii.
Astfel s-a ajuns ca la automobilele moderne echipamentele electrice şi electronice să comande, să
acţioneze sau să monitorizeze toate componentele mecanice ale autovehiculului.
În fig. 2.1 se prezintă grafic complexitatea echipamentului electric şi electronic auto, grupând
componentele în patru mari categorii:
· comandă – control;
· comunicaţii;
· siguranţă;
· confort.

Fig. 2.1 Principalele funcții asigurate de echipamentul electric și electronic auto

 Creşterea numărului şi complexităţii componentelor electrice şi electronice dispuse la bordul
automobilelor poate fi ilustrată şi prin creşterea lungimii şi a complexităţii fasciculelor de cabluri
electrice ca şi a numărului de conexiuni.
În fig. 2.2 se prezintă evoluţia lungimii şi a numărului de conexiuni a cablajelor electrice în ultimii
35 de ani.
lungimea cablajului
[m]

2000
1800
1600
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
1965 1990 2000

Fig. 2.2 Evoluţia lungimii cablajului electric auto

numărul de
conexiuni
1800
1600
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
1965 1990 2000

Fig. 2.3 Evoluţia numărului de conexiuni

La nivelul anului 2000 lungimea cablajului de bord auto a ajuns la valoarea de circa 2.000 m.
Această evoluţie a determinat o complexitate mare a fasciculelor de cabluri, creşterea masei şi
volumului acestora, creşterea numărului de conexiuni. În prezent un autoturism de clasă superioară are
circa 40 kg de cabluri şi se estimează că în următorii 10 ani această valoare se va dubla.
Creşterea cablajelor ridică probleme privind concepţia de fabricaţie, costurile, fiabilitatea si
posibilitatea depistării defecţiunilor. Rezolvarea acestor probleme este o temă de actualitate şi de
perspectivă pentru producătorii de automobile. O primă etapă în acest domeniu o constituie integrarea
mai multor funcţii electronice într-un singur modul. Un automobil de clasă superioară fabricat la
nivelul anilor 2005 prevăzut cu toate sistemele electrice moderne ar trebui să fie echipat cu circa 20 –
40 calculatoare. Integrarea mai multor funcţii electrice şi electronice într-un singur modul are ca efect
ameliorarea confortului utilizatorului, ameliorarea gestionării energiei în scopul protejării bateriei de
acumulatori, ameliorarea posibilităţii depistării defecţiunilor cu ajutorul autodiagnosticării
calculatorului. Aceste concepte permit reducerea numarului de calculatoare, dar nu şi reducerea
suficientă a volumului fasciculelor de cabluri.
A doua etapă de evoluţie o constituie multiplexajul. Aceasta constă din a schimba mai multe
informaţii între diverse echipamente pe un singur canal de transmitere, principiu deja utilizat frecvent
în telefonie. Principiul multiplexării determina simplificarea cablajelor, permite comunicarea între
diverse echipamente şi reduce numărul de senzori. Tipuri de reţele multiplexate: VAN (Vehicle Area
Network) şi CAN (Control Area Network).
O direcţie de dezvoltare actuală şi de perspectivă constă în introducerea sistemelor de reglare
electronică destinate îmbunătăţirii controlului ghidajului automobilului în scopul controlului
comportamentului dinamic pentru creşterea siguranţei şi confortului.
Mărirea numărului de consumatori are consecinţe importante asupra sistemului de alimentare cu
energie electrică. Astfel, se constată o scădere accentuată a utilizării alternatoarelor de 70 A şi
generalizarea utilizării alternatoarelor de 90 A.
Noile configuraţii ale reţelelor de bord au în vedere:
• utilizarea a două baterii, fiecare optimizată pentru funcţionarea sa: o baterie de pornire, menţinută
permanent încarcată şi una de alimentare a celorlalţi consumatori;
• utilizarea unei tensiuni superioare tensiunii de 12 V. Avantajul creşterii tensiunii este reducerea
secţiunii cablurilor, cu câştig în privinţa masei şi preţului.
Exista deja realizate reţele de bord alimentate la tensiuni de 36 sau 42 V şi în următorii ani această
soluţie se va generaliza.