FR MG Curs Asigurari Si Transporturi PDF

UNIVERSITATEA
„CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
- PITEŞTI -
Dr. Camelia Ştefan Dr. Sorin Enache

Dr. Maria Gheordunescu
ASIGURĂRI ŞI
TRANSPORTURI
- CURS APLICATIV -
- 2013 -
Cuprins
I. INFORMAłII GENERALE ______________________________ 5
a) Date de identificare a cursului ______________________________ 5
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare _________________________ 5
c) Descrierea cursului _______________________________________ 5
d) CompetenŃe _____________________________________________ 6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului ______________________ 6
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs __________________ 7
g) Materiale bibliografice ____________________________________ 7
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs __________________ 8
i) Calendarul cursului _______________________________________ 8
j) Politica de evaluare şi notare ________________________________ 8
k) Elemente de deontologie academică __________________________ 8
l) Strategii de studiu recomandate ______________________________ 9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS ____________________ 10
Partea A
Modulul I. Asigurările în afaceri economice ___________________ 10
LecŃia 1. ModalităŃi de acoperire a riscurilor în afacerile economice, 11
necesitatea şi esenŃa asigurărilor _______________________________
LecŃia 2. FuncŃiile asigurărilor ________________________________ 16
Modulul II. LegislaŃia specifică asigurărilor ___________________ 20
LecŃia 3. Contractul de asigurare ______________________________ 21
LecŃia 4. Organizarea asigurărilor în România ___________________ 28
Modulul III. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului ______ 32
LecŃia 5. Asigurarea maritimă ________________________________ 33
LecŃia 6. Asigurarea auto ____________________________________ 40
Modulul IV. Asigurări de răspunderi _________________________ 51
LecŃia 7. Tipuri de asigurări de răspunderi; Asigurări de răspundere 52
civilă profesională __________________________________________
Modulul V. Asigurări financiare _____________________________ 58
LecŃia 8. Asigurarea creditelor interne, externe. Alte tipuri de asigurări financiare_ 59
Partea B
Modulul VI. Transporturi şi expediŃii de mărfuri _______________ 67
LecŃia 9. Teoria contractului de transport ________________________ 68
Modulul VII. ModalităŃi de transport folosite în economie _______ 72
LecŃia 10. Transportul maritim/ Transportul fluvial ________________ 73
LecŃia 11. Transportul rutier __________________________________ 77
LecŃia 12.Transportul feroviar ________________________________ 80
LecŃia 13. Transportul aerian _________________________________ 81
Modulul VIII. ExpediŃia internaŃională de mărfuri _____________ 89
LecŃia 14. Transportul multimodal______________________________ 89
3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului

semestrul V nr. credite 6
a. formativă
Categoria DS
(DF - fundamentală, DS - specialitate, DC-complementară)
disciplinei
b. opŃionalitate
DO
(DO - obligatorie, DA - la alegere, DF - facultativă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 28 14
Conf. univ. dr. Camelia Ştefan
Conf. univ. dr. Cristian Morozan
Colectivul
Lect. univ. dr. Maria Gheordunescu
disciplinei:
Lect. univ. dr. łuncu Florin
Asist. univ. dr. Georgian Şerban
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

Cursul de „Asigurări şi transporturi” nu este condiŃionat de
promovarea niciunui examen din anii anteriori, însă cunoştinŃele dobândite
prin aprofundarea disciplinelor de Management şi tehnici de afaceri,
Geografie economică, aduc şi copletează însuşirea cunoştinŃelor referitoare
la modalităŃile de transport propuse spre a fi studiate, precum şi
accesibilitatea temelor specifice asigurărilor.
c) Descrierea cursului
Cursul de Asigurări şi transporturi îşi propune însuşirea de către
studenŃi a noŃiunilor fundamentale privind metodele şi procedeele folosite în
încheierea contractelor ce au ca obiect transporturile şi expediŃiile de
mărfuri, precum şi asigurarea diferitelor riscuri aferente afacerilor. Această
disciplină relevă principiile şi reglamentările legale privind aceste servicii,
precum şi specificul contractelor încheiate. De asemenea, se analizează
problemele teoretice şi practice privind riscurile şi modalităŃile de acoperire
a acestora în special în legătură cu afacerile internaŃionale.
Cursul îşi propune să formeze la studenŃi o cultură în domeniul
asigurărilor, astfel încât aceştia să fie apŃi să facă alegerile corecte în
legătură cu tipul de asigurare dorit, asta în momentul încheierii personale
sau în calitate de anagajat al unui agent economic, sau în calitate de agent
economic; sau să aleagă modalitatea de transport corespunzătoare afacerii
pecare o conduce sau pe care o reprezintă.
De asemenea cursul urmăreşte să fie un îndrumar util studentului, viitor
salariat al unei societăŃi de asigurare, broker de asigurare, agent de asigurare,
sau transportator-agent economic, sau anagajat al acestuia.
5
Cursul a fost construit în două părŃi principale:
Partea A - „Asigurări în afaceri economice” cu:
• principalele aspecte privind asigurările în economie, conceptul de
risc, clasificarea riscurilor, notiunea de asigurare, clasificarea asigurărilor
potrivit legislaŃiei, funcŃiile asigurării, modalităŃi de acoperire a riscurilor;
• legislaŃia specifică asigurărilor, aspecte esenŃiale privind modul de
încheiere al contractul de asigurare, modul de organizare al asigurărilor şi
societăŃilor de asigurare din România;
• asigurarea mărfurilor pe timpul transportului: necesitatea încheierii
asigurării în funcŃie de mijlocul de transport ales, atât asigurări obligatorii,
cât şi asigurări facultative;
• importanŃa asigurărilor de răspundere, precum şi încheierea acestora;
necesitatea încheierii asigurărilor profesionale;
• asigurări financiare, având în vedere modul prin care se asigură creditele
interne, creditele externe; riscurile aferente acestor tipuri de asigurări.
Partea B - Transporturi şi expediŃii de mărfuri:
• rolul şi importanŃa serviciilor de transport; contractul de transport
element esenŃial în derularea afacerilor;
• principalele moduri de transport folosite în economie; necesitatea
transportului maritim şi fluvial; transportul terestru reprezentat de
transportul feroviar şi rutier; evoluŃia transportului aerian;
• importanŃa transportului multimodal în cadrul expediŃiilor
internaŃionale de mărfuri.
d) CompetenŃe
• asigurarea fondului de cunoştinŃe, abilităŃi şi deprinderi precum şi
familiarizarea studenŃilor cu unele aspecte privitoare la sistemul asigurărilor
din Romînia, tipurile de asigurări practicate pe piaŃa românească;
• înŃelegerea şi aprofundarea elementelor definitorii specifice
contractelor de asigurare şi de transport;
• aprofundarea şi valorificarea informaŃiilor cu privire la modalităŃile
de transport şi corelarea acestora cu principalele tipuri de asigurări aferente.
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

Cursul de „Asigurări şi transporturi” este structurat în următoarele module:
Partea A
Modulul I. Asigurări în afaceri economice: NoŃiunea de ric, tipuri de
ricuri; NoŃiunea de asigurare, clasificarea asigurărilor; FuncŃiile asigurărilor;
ModalităŃi de cedare a riscurilor.
6
Modulul II. LegislaŃia specifică asigurărilor: DefiniŃia şi caracterele
juridice ale contractului de asigurare; Elementele contractului de asigurare;
Modul de încheiere şi derulare a contractului;
Modulul III. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului.
a. ApariŃia şi dezvoltarea asigurărilor maritime; Caracteristicile
elementelor contractului în asigurarea maritimă, Interesul în asigurarea
maritimă, Riscurile în asigurarea maritimă, Tipuri de avarii specifice, CondiŃii
de asigurare a mărfurilor, PoliŃa de asigurare maritimă.
b. Asigurarea auto: Asigurarea autovehiculelor – auto CASCO;
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto; alte tipuri de asigurări auto.
Modulul IV. Asigurări de bunuri şi de răspunderi: ConŃinutul
asigurării de răspundere faŃă de terŃ; Tipuri de asigurări de răspunderi;
Asigurări de răspundere civilă profesională; Alte asigurări de răspundere
Modulul V. Asigurări financiare: Caracteristici ale asigurărilor financiare;
Asigurarea creditelor interne, externe; alte tipuri de asigurări financiare.
Partea B
Modulul VI. Transporturi şi expediŃii de mărfuri: Rolul şi importanŃa
serviciilor de transporturilor; Teoria contractului de transport.
Modulul VII. ModalităŃi de transport folosite în economie: Rolul şi
importanŃa transportului maritim şi fluvial; Transportul terestru reprezentat
de: Transportul rutier şi feroviar; Transportul aerian..
Modulul VIII: ExpediŃia internaŃională de mărfuri: Caracteristici ale
transportului multimodal; Tipuri de transport multimodal.
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs
Aceste suport de curs a fost elaborat pentru a uşura „munca”
studentului în parcurgerea cursului de Asigurări şi transporturi în
afacerile economice. Parcurgerea cursului presupune atât activităŃi
obligatorii cât şi facultative din partea studentului, în funcŃie de cuprinsul
fiecărui modul – acest lucru va fi precizat mai explicit la sfârşitul modulelor.
ActivităŃile facultative constau în activităŃi tutoriale, consultaŃii on-
line şi faŃă în faŃă; activităŃile obligatorii presupun prezenŃa studentului la
sediul UniversităŃii „Constantin Brâncoveanu”.
g) Materiale bibliografice
1. Obligatorii:
- Ştefan C, Enache S. Gheordunescu M. Asigurări şi transporturi în
afacerile economice: Editura IndependenŃa Economică, 2008
- Ştefan C, Enache S. Gheordunescu M - Asigurări şi transporturi în afacerile
economice aplicaŃii şi studii de caz, Editura IndependenŃa Economică, 2009.
7
2. Facultative:
- Alexa C, Transporturi şi expediŃii internaŃionale; Ed. ASE,
Bucureşti, 2003.
- Ciurel V. Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaŃionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
- Constantinescu D. A., Management in Asigurări, Editura Semne,
Bucureşti, 2000.
- Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România,
cu modificările şi completările ulterioare.
- Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, modificările şi copletările ulterioare.
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs
Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi
echipamente:
- în cazul studiului individual studentului îi este necesar un calculator cu
legătură internet pentru accesarea cursului, cursul şi culegerea de lucrări aplicative;
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor tutoriale sunt
necesare: laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate),
hărŃi, atât individuale, cât şi cele puse la dipoziŃie de facultate.
i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă va studia individual suportul de curs,
manualul, urmând ca activităŃile aplicative, să se rezolve în cadrul seminarul aferent
disciplinei “Asigurări şi transporturi”, care va avea loc la sediul UniversităŃii
“Constantin Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului. Calendarul
activităŃilor este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.
j) Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen scris în sesiunea
de examene, din modulele cursului, notă care va avea o pondere de 70% din
nota finală, precum şi din nota primită pentru temele de control predate în
timpul semestrului cu pondere de 30%.
În ceea ce priveşte modalitatea si cerinŃele pentru a intra la examenul de
mărire precum si modalitatea de notare nu există diferenŃe faŃă de examenul iniŃial.
k) Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
• orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată
conform reglementărilor în vigoare;
8
• rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin comunicare
directă după corectarea lucrărilor şi prin afişare la sediul UniversităŃii
“Constantin Brâncoveanu” în maxim 48 ore de la examen;
• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor
iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.
l) Strategii de studiu recomandate

Schema modului de lucru recomandat de tutori pentru parcurgerea
cursului de Asigurări şi transporturi este următoarea:
1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie
şi informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor tutoriale

2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie.

3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri
verbale sau în scris.

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela
la răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza
silabusului şi al bibliografiei suplimentare.

5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile consemnate cu
ocazia activităŃilor aplicative.

6. Vă documentaŃi pentru examen.
9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
Partea A
MODULUL I
ASIGURĂRI ÎN AFACERI ECONOMICE
Introducere
În cadrul modulului sunt abordate principalele aspecte privind rolul
asigurărilor în economie, tipuri de asigurări întâlnite, riscurile aferente
asigurărilor, funcŃiile asigurărilor, precum şi moduri de cedare a riscurilor,
toate aceste aspecte fiindu-i necesare studentului în înŃelegerea şi
acomodarea cu mediul asigurărilor.
Obiective
- înŃelegerea rolului asigurărilor;
- familiarizarea cu principlalele categorii de asigurări;
- înŃelegerea şi aprofundarea noŃiunii de risct;
- descrierea principalelor categorii de riscuri;
- învăŃarea, înŃelegerea principalelor funcŃii ale asigurărilor;
- înŃelegerea modului de cedare a riscurilor;
- înŃelegerea şi aplicarea în viaŃa reală a formulelor şi modelelor de
calcul privind prim de asigurare, suma asigurată.
Fond de timp:
6 ore studiu individual şi 3 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt prezentae în corelaŃie cu vechi cunoştinŃe.
Ele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă urmărindu-se
respectarea întocmai a acesteia.
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână.
Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu
pauză de 10 minute.
Cuvinte cheie:
Catastrofe naturale, prevenirea riscului, acoperirea riscului, asigurat,
asigurător, asigurare,co-asigurare, autoasigurare, reasigurare, retroasigurare,
asigurări de bunuri,asigurări obligatorii, asigurări facultaive, asigurări de persoane.
Recomandări privind studiul:
Se recomandă o abordare a studiului pornind de la înŃelegerea noŃiunii
de asigurare, rolul asigurării în economie, identificarea riscurilor întâlnite în
activităŃile oamenilor. Următorul pas îl constituie înŃelegerea modului de
cedare a riscurilor, felul în care funcŃionează fiecare mod, aprofundarea
10
fiecărei scheme aferente modului de cedare a riscurilor, explicarea fiecărei
funcŃii a asigurărilor şi rezolvarea aplicaŃiilor aferente funcŃiilor.
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
LECłIA 1. MODALITĂłI DE ACOPERIRE A RISCURILOR ÎN AFACERILE

ECONOMICE, NECESITATEA ŞI ESENłA ASIGURĂRILOR
1. Definirea riscului
Riscul este o categorie economică, socială, politică sau naturală
caracterizată prin următoarele trăsături specifice: eveniment incert dar
posibil şi viitor, efectele producerii sale fiind păgubitoare material sau
moral şi o dată produse nu mai pot fi înlăturate.
• Categorii de riscuri în contractele economice
- Riscurile previzibile – provocate de factori ce pot fi prevăzuŃi
înainte de asumarea obligaŃiilor contractuale: modificări de temperatură
datorate anotimpurilor sau transportului dintr-o zonă în alta; oscilaŃiile
conjuncturale; fluctuaŃiile valutare; boala, decesul etc.Acoperirea unor astfel
de riscuri este posibilă prin clauze contractuale corespunzătoare.
Riscuri imprevizibile – provocate de factori imprevizibili înainte de
asumarea obligaŃiilor contractuale: cazuri de forŃă majoră sau evenimente
fortuite în cadrul raporturilor dintre oameni: războaie, greve, naŃionalizări,
interzicerea plăŃilor în valută etc.
Riscuri interne – generate de factori care acŃionează pe plan intern:
capacitatea de realizare umană; dotarea cu mijloace materiale, financiare şi valutare;
transportul pe teritoriul naŃional, depozitarea şi manipularea; aprovizionarea
producŃiei; realizarea la timp a procesului de fabricaŃie sau investiŃiilor.
Riscuri externe – generate de factori ce acŃionează în Ńara
partenerului la tranzacŃie: lipsa de lichiditate a partenerului de contract;
insolvabilitatea partenerului; nerentabilitatea partenerului; falimentul
partenerului; amânarea sau anularea transferului profitului sau fondurilor
investite, prin acte guvernamentale;
Asigurarea este un serviciu prestat pe baza unui contract specific,
încheiat între asigurat, persoană fizică sau juridică şi asigurător, prin care
asigurătorul oferă protecŃie pentru riscurile numite, obligându-se să acopere
valoarea daunelor în limita sumei asigurate şi conform condiŃiilor stabilite,
în schimbul plăŃii de către asigurat a primei de asigurare.
2. Clasificarea asigurărilor
1. După regimul juridic sau forma de realizare, se disting:
a) asigurări prin efectul legii sau obligatorii
b) asigurări facultative sau contractuale
11
2.După obiectul asigurării:
a) asigurări de bunuri
b) asigurări de personae
c) asigurări de răspundere civilă
d) asigurări ale riscurilor financiare
3.În raport cu teritoriul pentru care sunt acoperite riscurile:
a) asigurări interne
b) asigurări externe sau internaŃionale
3.ModalităŃi de cedare a riscului
Autoasigurarea, denumită asigurarea proprie, reprezintă o metodă de
constituire a unor fonduri de rezervă de către companiile sau instituŃiile
financiare cu o frecvenŃă relativ redusă de apariŃie a evenimentelor
păgubitoare şi cu o intensitate relativ scăzută a acestora.
Denumirea de asigurare este oarecum improprie, deoarece nu foloseşte
ca principiu fundamental, principiul mutualităŃii.
Coasigurarea – reprezintă o formă de asigurare directă în care
asiguratul încheie concomitent mai multe contracte de asigurare cu
asigurători diferiŃi, pentru acelaşi bun de valoare foarte mare, pentru aceleaşi
riscuri, fiecare asigurător preluând o anumită proporŃie din suma asigurată
totală. Contractele se încheie prin intermediul brokerilor specializaŃi.
Prima de asigurare totală, determinată în mod obişnuit pornindu-se de la
suma asigurată totală şi riscurile acoperite, fiecare având o anumită probabilitate
de producere, va fi împărŃită între asigurători tot în aceeaşi proporŃie.
Participarea la decontarea oricăror daune se face în aceeaşi proporŃie în
care a fost preluat şi riscul.
Aceasta reprezintă o metodă utilizată frecvent pe piaŃa londoneză.
Reasigurarea – reprezintă o asigurare indirectă, fiind o formă de asigurare a
asigurătorului. ApariŃia reasigurărilor este motivată de creşterea sumelor asigurate
solicitate în asigurare de către asiguraŃi şi de necesitatea de dispersie a riscului.
Reasigurarea reprezintă o metodă de cedare a riscului potrivit căreia
asigurătorul direct, care devine reasigurat cedează o parte din riscul preluat de la
asiguraŃii săi, uneori întregul risc, unei societăŃi specializate numită reasigurător,
iar prin plata unei părŃi din prima de asigurare numită primă de reasigurare este
protejat şi despăgubit, conform clauzelor contractului de reasigurare.
APLICAłII
Co-asigurarea
Un agent economic deŃine un obiectiv de producŃie, evaluat la 400.000 USD.
Brokerul angajat de proprietar negociază şi încheie contracte cu patru asigurători
12
care vor prelua riscul în următoarele proporŃii: A1=40%; A2= 25%; A3=20% şi
A4=15%. Se ştie că prima de asigurare s-a stabilit ca fiind de 1200 USD.
Tema nr. 1
a) Care va fi valoarea celor 4 (patru) contracte de asigurare?
b) PrecizaŃi nivelul primelor de asigurare pe care fiecare asigurător la
va încasa?
c) În cazul unei daune de 30.000 USD, cum vor participa la decontare
cei 4 (patru) asigurători?
d) PrezentaŃi schema co-asigurării din exemplul de mai sus.
Rezolvare
a) Ştiind că în cazul co-asigurării, procentul negociat în subscrierea
riscului este prezentat în contract şi în mărime absolută, atunci valoarea
celor 4 contracte de asigurare va fi următoarea:
CA1=40% × 400.000 = 160.000 USD
CA2=25% × 400.000 = 100.000 USD
CA3=20% × 400.000 = 80.000 USD
CA4=15% × 400.000 = 60.000 USD
b) Nivelul primelor de asigurare va fi următorul:
Pa1=40% × 1200 = 480 USD
Pa2=25% × 1200 = 300 USD
Pa3=20% × 1200 = 240 USD
Pa4=15% × 1200 = 180 USD
c) În măsura în care s-a preluat riscul, în aceeaşi măsură se lichidează şi daunele.
Astfel, pentru D= 30.000 USD, cei 4 asigurători vor plăti în aceeaşi proporŃie:
DA1= 40% × 30.000 = 12.000 USD
DA2= 25% × 30.000 = 7.500 USD
DA3= 20% × 30.000 = 6.000 USD
DA4= 15% × 30.000 = 4.500 USD
d) Schema co – asigurării este următoarea:
a
A1 A2 A3 A4
40% 25% 20% 15%

C.A. C.A. C.A. C.A.
13
Reasigurarea
Se încheie pentru o societate comercială o asigurare pentru sediul administrativ
şi conŃinutul acestuia, pentru riscul de incendiu şi alte calamităŃi (fire policy).
Suma asigurată este de 850.000 USD. Prima de asigurare este de 3400 USD.
Asigurătorul avea încheiat un contract de reasigurare1, în care
reŃinerea companiei cedente este de 40% din orice risc subscris, iar un
reasigurător preia diferenŃa.
Se cer să se calculeze:
a) ReŃinerea companiei cedente, atât din suma asigurată, cât şi din
prima de asigurare;
b) Valoarea contractului de reasigurare şi nivelul primei de reasigurare
încasată de reasigurator.
c) În cazul unei daune de 8.000 USD, cum vor participa la decontarea
daunei compania cedentă şi reasigurătorul.
d) PrezentaŃi schema reasigurării.
Rezolvare:
a) ReŃinerea asigurătorului = CA= 40% × 850.000 = 340.000 USD
Prima aferentă reŃinută de asigurător = Pa =40% × 3400 = 1360 USD.
b) Suma cedată în reasigurare = CR= 60% × 850.000 = 510.000 USD
sau
850.000 – 340.000 = 510.000 USD
Prima de reasigurare = PR= 60% × 3400 = 2040 USD
sau
3400 - 1360 =2040 USD
c) Dauna = 8.000 USD → A = 40% × 8.000 = 3.200 USD
R = 60% × 8.000 = 4.800 USD
sau
8.000 – 3.200 = 4.800 USD
d) Schema reasigurării va fi următoarea: CA – contract de
asigurare
Pa – primă de asigurare.
CR – contract de
Pa Pr reasigurare;
Pr – primă de reasigurare;
a – asigurat;
a C.A. A/r C.R. R A – asigurător;
r – reasigurat;
Desp. A Desp. R R – reasigurător;
Desp. A – despăgubirea
plătită de asigurător;
Desp. R – despăgubirea
plătită de reasigurător.
1
NOTĂ: Pentru simplificare se prezintă un contract de reasigurare proporŃională
“Cotă – Parte” – “Quota Share”
14
Asigurătorul va plăti întreaga daună, iar ulterior, reasigurătorul va plăti
conform contractului de reasigurare, către compania cedentă, despagubirea
cuvenită.
Retrocedarea
În cazul unei asigurări directe urmată de o reasigurare şi o cedare în
retrocedare suma asigurată iniŃial este de 50.000 USD iar prima de asigurare
de 150 USD. ReŃinerea companiei cedente este de 40%, cedâdu-se în
reasigurare 60%. Suma ce reprezintă valoarea contractului de reasigurare
este cedată în retrocedare unei societăŃi specializate în proporŃie de 50%.
Tema nr. 1
Să se calculeze:
a) Valoarea contractului de retrocedare;
b) Prima de retrocedare încasată de retrocesionar;
c) Pentru o daună de 8.000 USD cât va încasa recesionarul şi cât va
păstra retrocedentul?
d) PrezentaŃi schema retrocedării
Rezolvare:
ReŃinere companie cedentă = 20.000 USD
ReŃinere din primă de asigurare = 60 USD
CR = 30.000 USD
Pr = 90 USD
a) CR’ = 50% × 30.000 = 15.000 USD
b) Pr’ = 50% × 90 =45 USD
c) D = 8.000 USD → A = 40% × 8.000 = 3200 USD
R = 8.000 - 3200 = 4800 USD
R’ = 50% × 4800 = 2400 USD
Efort propriu reasigurător = 2400 USD
O prezentare grafică a reasigurării şi retrocedării este următoarea:
40%
ReŃinere 50% 50%
ReŃinere Retrocedare
60% reasigurare
Reasigurare
d) Reprezentarea grafică a retrocedării:

În plus faŃă de schema reasigurării mai apar ca elemente noi:
CR’ – contractul de retrocedare
15
Pr’ – prima de retrocedare
R’ – retrocesionar
r’ – retrocedent
Despr – despăgubirea plătită de recesionar
LECłIA 2. FUNCłIILE ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Cele mai importante funcŃii ale asigurărilor sunt:
1. FuncŃia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcŃie a
asigurărilor şi prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economie.
2. FuncŃia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcŃie ca
importanŃă şi se realizează pe două căi
3. FuncŃia financiară
Clasificarea asigurărilor
a) După modul de realizare a raporturilor juridice deosebim:
- Asigurare obligatorie;
- Asigurare facultativă.
b) După domeniul asigurării, există:
- asigurări de bunuri;
- asigurări de persoane;
- asigurări de răspundere civilă.
c) După obiectul asigurării, deosebim:
- asigurări de active fixe (clădiri, maşini, utilaje, instalaŃii, mijloace de transport);
- asigurări de active circulante (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.);
- asigurări de persoane;
- asigurări agricole (culturi şi animale);
- asigurări ale bunurilor din gospodăria cetăŃenilor etc.
d) După riscul asigurat, există:
- asigurări împotriva inundaŃiilor, ploilor torenŃiale, cutremurului,
alunecărilor de teren, pentru construcŃii, autovehicule, bunuri de uz casnic;
- asigurări contra grindinei, îngheŃului timpuriu de toamnă şi târziu de
primăvară, pentru culturi;
- asigurări împotriva unor evenimente din viaŃa oamenilor;
- asigurări împotriva prejudiciilor ce asiguratul le-ar putea aduce terŃilor.
e) După teritoriu:
- asigurări interne;
- asigurări externe.
16
APLICAłII
• FuncŃia de compensare a pagubelor – utilizarea clauzei privind franşiza
AplicaŃia nr.1:
Pentru un imobil asigurat: S.A.=250.000 USD, V.R.=1.000.000 USD,
iar daunele sunt în valoare de: D1 = 6.900 USD şi D2 = 1.400 USD.
Principiul Principiul Principiul răspunderii
primului risc proporŃionalităŃii limitate
S.A.=250.000 S.A. = 250.000 USD S.A. = 250.000 USD
USD V.R.=1.000.000 USD VR = 1.000.000 USD
VR=1.000.000 USD Pa<1.400 USD Pa < 1.400 USD
Pa=1.400 USD Frd=1%×S.A.=2.500USD
D1 = 6.900 USD D1 = 6.900 USD D1 = 6.900 USD
Desp1=6.900 USD S.A. 250.000 D1 > Frd
100= 100= 25%
V.R. 1.000.000 Desp1 = D1 – Frd =
Desp1=6.900×25% 6.900-2.500 = 4.400 USD
=1.725 USD
D2 = 1.400 USD D2 = 1.400 USD D2 = 1.400 USD
Desp2=1.400 USD Desp2=1.400×25% D2 < Frd
= 350USD Desp2 = 0
Rezolvare:
a) În cazul includerii în contract a clauzei privind sistemul de
acoperire a primului risc, nu se Ńine cont de raportul dintre suma asigurată
şi valoarea reală a bunului, situaŃie în care orice daună se plăteşte integral;
b) În cazul sistemului de acoperire proporŃională, se calculează
raportul procentual dintre suma asigurată şi valoarea reală (în cazul dat -
25%), iar despăgubirea se va acorda în aceeaşi proporŃie;
c) În cazul sistemului acoperirii limitate sau cu franşiză, orice daună până la
nivelul franşizei (în cazul dat - 2.500 USD) nu se plăteşte, iar dacă dauna este mai
mare decât franşiza, se plăteşte numai valoarea ce depăşeşte nivelul franşizei.
ObservaŃie: FaŃă de un anumit nivel al primei de asigurare în primul
caz, nivelul acesteia scade în cazul utilizării sistemului acoperirii
proporŃionale şi cu atât mai mult în cazul acoperirii limitate (cu franşiză).
• FuncŃia de prevenire a pagubelor
Franşiza simplă-
Franşiza deductibilă - absolută
nedeductibilă - atinsă
D < Fra D > Frd
Desp = 0 Desp = 0
D > Fra D > Frd
Desp = D Desp = D – Frd
17
AplicaŃie:
Pentru un transport de marfă cu un autotractor cu semiremorcă din oraşul
Râmnicu Vâlcea până la Brăila. Suma asigurată se ridică la 15.000 RON.
Asigurătorul a încheiat poliŃia cu plata unei franşize deductibile de 2%
din suma asigurată în caz de daună.
Tema nr. 1
În apropiere de Ploieşti se avizează o daună de 850 RON. Să se
calculeze despăgubirea.
Rezolvare:
Frd = 2% × S.A. = 300 RON
Desp = D – Frd = 850RON- 300RON = 550 RON
Tema nr. 2
Dacă franşiza ar fi fost atinsă (simplă), atunci cât ar fi plătit
asigurătorul ?
Rezolvare:
D > Fra → Desp = D = 850 RON
Rezumat
Asigurarea este un serviciu prestat pe baza unui contract specific,
încheiat între asigurat, persoană fizică sau juridică şi asigurător, prin care
asigurătorul oferă protecŃie pentru riscurile numite, obligându-se să acopere
valoarea daunelor în limita sumei asigurate şi conform condiŃiilor stabilite,
în schimbul plăŃii de către asigurat a primei de asigurare.
Există două tipuri de asigurări importante: asigurări obligatorii şi facultative..
Riscul este o categorie economică, socială, politică sau naturală
caracterizată prin următoarele trăsături specifice: eveniment incert dar
posibil şi viitor, efectele producerii sale fiind păgubitoare material sau
moral şi o dată produse nu mai pot fi înlăturate.
Tipuri de riscuri:
Riscurile previzibile; Riscuri imprevizibile; Riscuri interne;
Riscuri externe.
ModalităŃi de cedare a riscului: asigurarea, co-asigurarea,
reasigurarea, retrocedarea, autoasigurarea.
Se remarcă importanŃa funcŃiilor asigurărilor şi anume:
- FuncŃia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcŃie a
asigurărilor şi prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economie.
- FuncŃia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcŃie ca
importanŃă şi se realizează pe două căi.
-FuncŃia financiară
18
Bibliografie
-Ştefan C, Enache S. Gheordunescu M. Asigurări şi transporturi în
- Ştefan C, Enache S. Gheordunescu M - Asigurări şi transporturi în
afacerile economice aplicaŃii şi studii de caz, Editura IndependenŃa
Economică, 2009.
Întrebări de autoevaluare:
1. Care este rolul asigurărilor în economie?
2. Ce tipuri de asigurări se practică
3. EnumeraŃi funcŃiile asigurărilor.
4. ExemplificaŃi modurile de acoperire a riscurilor.
5. Ce presupun asigurările obligatorii? Dar facultative?
19
MODULUL II
LEGISLAłIA SPECIFICĂ ASIGURĂRILOR
Introducere
În cadrul modulului acestui modul sunt tratate elementele definitorii
ale contractului de asigurare, modul de încheiere al acestuia, încetarea
contractului de asigurare, drepturi şi obligaŃii ale părŃilor, Supravegherea
activităŃii de asigurare, CondiŃii privind constituirea şi funcŃionarea
operatorilor în asigurări.
Obiective
-Familiarizarea cu principalele elemente ale unui contract de asigurare;
-înŃelegerea şi aprofundarea modul de încheiere şi derulare a
contractului de asigurare;
- învăŃarea şi stăpânirea elementelor de reprezentare a principalelor
elemente ale contractului de asigurare;
-cunoaşterea principalaelor organisme cre reglementează activitatea
de asigurare;
- aplicarea în viaŃa realăa modului de calcul a sumei asigurare, a
primei de asigurare, a modului de stabilire a despăgubirii
Fond de timp:
2 ore studiu individual şi 1 oră activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt expuse avân în vedere cunoştinŃele
dobândite anterior.
Cuvinte cheie:
-contract de asigurare, asigurat, asigurator, contractant al asigurării,
beneficiar al asigurării, sumă asigurată, primă de asigurare, despăgubire,
franşiză, Comisia de Supravegere a asigurărilor
Se recomandă un studiu privind legislaŃia specifică asigurărilor, legile
de baza ale activităŃii de asigurare, cine este organismul care supravegează
şi controlează activitatea de asigurare. Vizualizarea şi studierea princpalelor
contracte de asigurare şi identificarea elementelor acestora.
Următorul pas îl constituie înŃelegerea modului de stabilire a sumei
asigurate, a primei de asigurare, a despăgubirii.
20
LECłIA 3. CONTRACTUL DE ASIGURAREA
1. Contractul de asigurare reprezintă actul juridic prin care asiguratul se
obligă să plătească o primă asigurătorului care preia asupra sa riscul producerii
unor pagube datorate anumitor evenimente, obligându-se ca, la producerea
acestora, să plătească asiguratului sau unei terŃe persoane (beneficiar) o
indemnizaŃie de asigurare (despăgubire sau sumă asigurată) în limitele convenite.
Caracterele juridice ale contractului:
- Caracterul consensual se datorează faptului că un contract de asigurare
se încheie prin simplul acord de voinŃă al celor două părŃi – asigurat şi
asigurător – fără a fi nevoie de o formă specială de manifestare a voinŃei lor.
- Caracterul sinalagmatic al contractului, exprimă obligaŃiile reciproce
şi interdependente pe care şi le asumă părŃile, respectiv de plată a primei de
asigurare şi de acordare a indemnizaŃiei conform cu condiŃiile contractului.
- Caracterul oneros rezidă în aceea că părŃile urmăresc realizarea anumitor
scopuri, interese materiale, contraprestaŃii băneşti, pe toată durata asigurării..
- Contract de asigurare are şi caracter de contract de adeziune, conŃinând în
fapt două tipuri de clauze, dintre care, partea majoritară revine celor generale,
ante-formulate de asigurător şi imprimate în textul contractului.
2. Elementele contractului de asigurare

Elementele obligatorii specifice contractului de asigurare sunt:
subiectele asigurării, obiectul asigurării, interesul, riscurile acoperite,
suma asigurată şi prima de asigurare.
2.1. Subiectele asigurării

Subiectele principale ale contractului de asigurare sunt asiguratul şi
asigurătorul, dar pot apare ca subiecte secundare, asimilate raportului
juridic de asigurare, beneficiarul asigurării şi contractantul acesteia.
Asigurătorul este persoana juridică, autorizată să prestează servicii de
asigurare în condiŃiile prevăzute de legislaŃia în domeniu. Astfel compania
poate prelua asupra sa riscurile asigurate, constituind fondul de asigurare şi
despăgubind pe asiguraŃi prin indemnizaŃia acordată potrivit contractului.
Asiguratul este – persoana fizică sau juridică, îndreptăŃită prin lege
(asigurării obligatorii) sau pe baza unor clauze contractuale în cazul asigurărilor
facultative, să intre în relaŃii juridice de asigurare cu asigurătorul. El este cel a
cărui persoană sau patrimoniu pot fi afectate de riscurile asigurate prin contract.
Beneficiarul asigurării poate fi însă o altă persoană desemnată să
încaseze beneficiul contractului. Asiguratul desemnează pe beneficiarul
asigurării fie la încheierea contractului de asigurare, fie pe durata asigurării,
printr-o declaraŃie întocmită în acest scop şi depusă la asigurător.
21
Contractantul asigurării este cel care semnează poliŃa în nume
propriu şi se obligă faŃă de asigurător cu privire la plata primelor,
constituind o excepŃie în raportul de asigurare, ca persoană distinctă faŃă de
asigurat şi beneficiarul asigurării.
2.2. Obiectul contractului de asigurare

Principala împărŃire a asigurărilor pe clase distincte în funcŃie de
obiect este în: asigurării de bunuri, de persoane de răspundere civilă şi de
interes financiar.
Bunurile care pot constitui obiect al asigurărilor reprezintă în fapt
valori materiale de orice fel care sunt expuse avarierii prin calamităŃi
naturale, accidente sau alte evenimente (riscuri).
În cazul asigurării bunurilor pe timpul transportului, se despăgubeşte
şi beneficiul sperat din tranzacŃionarea mărfurilor asigurate, de până la 10%
din valoarea de achiziŃie a acestora, dacă nu se negociază altfel.
Persoanele pot constitui obiect al asigurării prin faptul că asigurătorul
garantează persoanei fizice – ca asigurător, sau unei terŃe persoane – ca
beneficiar de asigurare, plata sumei asigurate la producerea evenimentului
pentru care s-a perfectat asigurarea (deces, boală, invaliditate, supravieŃuire).
Răspunderea civilă – constituie obiect al asigurării prin faptul că
asigurătorul preia asupra sa obligaŃiile de despăgubire pe care asiguratul
le-ar putea avea faŃă de o terŃă persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul
i-a pricinuit un prejudiciu.
Riscurile financiare – pierderile financiare ce pot afecta activităŃilor
firmelor ca şi pe cea a unor instituŃii financiare – cum sunt băncile, pot fi
acoperite prin plăŃi de despăgubiri pe baza unor contracte de asigurare
încheiate fie de creditor fie de debitor.
2.3. Interesul asigurat

Interesul asigurării prezintă particularităŃi în funcŃie de obiectul
asigurării: de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă.
2.4. Riscul asigurat

Riscul este elementul esenŃial şi caracteristic al contractului de asigurare.
În cadrul fiecărui contract, în funcŃie de obiectul acestuia, riscurile
acoperite sunt cuprinse în condiŃiile de asigurare, formulate de asigurător
pentru fiecare produs de asigurare facultativă.
Riscurile asigurabile se împart în:
- riscurile generale, cum sunt: furtuna, uraganul, coliziunea, eşuarea,
incendiul, inundaŃia, trăsnetul, cutremurul etc.
22
- riscurile speciale, specifice fiecărui obiect al asigurării şi care se
asigură separat, la cererea asiguratului, pentru acestea datorându-se prime de
asigurare suplimentare: alterările de mărfuri, scurgerile, spargerile, riscurile
de grevă, răscoală, război şi altele.
2.5. Suma asigurată

Suma asigurată reprezintă nivelul maxim valoric (limita maximă)
al indemnizaŃiei de asigurare care poate să fie plătită asiguratului în
cazul producerii riscului.
În cazul asigurărilor facultative de bunuri, suma asigurată poate fi egală
sau mai mică decât valoarea reală a bunului asigurat, dar în nici un caz superioară
valorii reale a bunului asigurat. Suma asigurată se stabileşte la propunerea
asiguratului, însă fără a depăşi valoarea reală a bunului din momentul contractării
asigurării, iar pentru unele bunuri se stabileşte de către asigurător.
Stabilirea valorii bunurilor asigurate este făcută prin evaluarea de
asigurare, obŃinându-se valoarea de asigurare.
De regulă, asigurătorul precizează în funcŃie de sistemul de acoperire
utilizat, nivelul maxim de sumă până la care asiguratul poate contracta
asigurarea; accepŃiunea termenilor fiind precizată în condiŃiile de asigurare
elaborate de fiecare asigurător.
Pentru asigurările prin efectul legii, suma asigurată se stabileşte pe baza
normelor de asigurare avizate de organele de supraveghere a activităŃii de asigurare.
În asigurările de răspundere civilă şi cele de persoane – pentru care
nu există valoare de asigurare – suma asigurată se stabileşte pe baza
propunerii asiguratului, potrivit interesului acestuia pentru protecŃie,
considerându-se în general şi raportul între suma asigurată solicitată şi prima
de asigurare aferentă.
Pentru asigurările riscurilor financiare, în general suma asigurată
este dată de cuantumul fondurilor pentru care se solicită protecŃia, spre
exemplu, suma acordată sub formă de credit şi dobânda aferentă acesteia
2.6. Prima de asigurare

Prima de asigurare este preŃul serviciului prestat de asigurător, de a
prelua asupra sa anumite riscuri şi de asemenea plata acesteia reprezintă
principala obligaŃie a asiguratului.
DestinaŃiile primei:
- alimentarea fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile
pentru bunuri şi sumele asigurate în cazul persoanelor;
- constituirea fondurilor de rezervă din care se acoperă diferenŃele de
despăgubiri în anii defavorabili
- acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurărilor;
23
- obŃinerea unui profit de către asigurător.
Primele de asigurare pot fi, în funcŃie de solicitarea asiguratului şi cu
acordul asigurătorului:
- periodice - se plătesc lunar, trimestrial, semestrial sau anual, în părŃi
egale sau diferite ca mărime;
- unice - se plătesc o singură dată pentru întreaga perioadă de
asigurare - la începutul perioadei.
3. Modul de încheiere şi derulare a contractului
3.1. CondiŃiile de validitate ale contractului de asigurare
Contractul de asigurare este supus regulilor ce guvernează materia
obligaŃiilor, astfel condiŃiile de validitate se referă la: capacitatea de a contracta,
consimŃământul valabil al părŃilor, un obiect determinat, o cauză licită.
3.2. Mecanismul încheierii contractului de asigurare

Prima etapă în încheierea contractului o reprezintă completarea de
către solicitantul asigurării, a cererii sau declaraŃiei de asigurare, ce
reprezintă un formular de chestionar întocmit de asigurător pentru produsul
respectiv de asigurare.
Pe baza datelor completate pe proprie răspundere (potrivit principiului
bunei credinŃe) de către solicitantul asigurării şi asumate prin semnătură, se
stabilesc elementele contractului - prima de asigurare, suma asigurată,
obligaŃiile părŃilor.
În funcŃie de obiectul asigurării, vor fi completate date cu privire la:
- în asigurarea de bunuri - componenŃa acestora, locul unde se află şi
gradul de uzură, materialul din care este constituit, dacă există şi alte
asigurări pentru acelaşi bun şi aceleaşi riscuri etc.
- în asigurarea de persoane - datele personale, despre starea sănătăŃii,
locul şi condiŃiile de muncă etc.;
- în asigurarea de răspunderi - se delimitează persoana fizică sau
juridică a cărei răspundere faŃă de terŃi este asigurată, cât şi activităŃile care
stau la baza eventualului prejudiciu produs.
- în asigurarea de riscuri financiare – informaŃii ce dovedesc starea
financiară a debitorului, date privind contractul comercial în legătură cu care
s-a acordat creditul, ş.a.
►Următoarea etapă pentru încheierea contractului de asigurare

este analiza declaraŃiei de risc de către asigurător.
Scopul analizei este ca asigurătorul să cunoască natura şi proporŃiile
riscurilor şi să poată încadra riscul în normele de asigurare.
24
Contractul se consideră încheiat prin plata primei de asigurare şi
emiterea documentului de asigurare - poliŃă de asigurare la asigurările de
persoane şi contract de asigurare la asigurările de bunuri, dar, în
practică, denumirea de poliŃă de asigurare este generică.
ConŃinutul contractului :
Contractul de asigurare cuprinde două părŃi:
- partea formată din extrase din condiŃiile generale de care
reglementează raporturile dintre asigurat şi asigurător în relaŃia contractuală
respectivă, formulate sub forma unor clauze imprimate pe formularul poliŃei,
fiind menite să atragă atenŃia asiguratului asupra drepturilor şi obligaŃiilor
sale. Aceste clauze, cuprind de fapt principalele condiŃii în care asigurătorul
respectiv prestează servicii de acoperire de riscuri în domeniul respectiv.
Fiind un contract de adeziune, orice asigurat potenŃial ia cunoştinŃă iniŃial
cu privire la această parte a contractului, putând adera în totalitate la conŃinutul
lor, sau cerând asigurătorului să negocieze conŃinutul unora dintre clauze.
- a doua parte este cea completată în urma negocierilor dintre
asigurător şi asigurat şi a analizei declaraŃiei de asigurare depusă de
acesta. Aceste date sunt preluate din declaraŃia respectivă, fiind astfel
identificate părŃile în contract, denumirea riscurilor, prima, suma asigurată şi
durata contractului – cu indicarea datei intrării în vigoare.
Contractul poate fi de durată determinată sau fixă, iar la împlinirea
termenului de expirare el se reînnoieşte de drept pentru o nouă perioadă,
egală cu cea anterioară, dacă nici una din părŃi nu preavizează sau denunŃă
potrivit clauzelor sale.
3.3. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor

• ObligaŃiile asiguratului:
- plata primei de asigurare, la termenele şi în condiŃiile stipulate în contract.
-informarea asigurătorului despre apariŃia oricăror modificări faŃă de
datele conŃinute de declaraŃia completată iniŃial.
- în cazul asigurărilor de bunuri asiguratul va avea şi obligaŃia
întreŃinerii sau utilizării bunului asigurat conform normelor specifice.
-în funcŃie de obiectul contractului şi riscurile asigurate, combaterea
efectivă a evenimentului păgubitor, pentru limitarea pagubei. În cazul
asigurării bunurilor, luarea oricăror măsuri pentru salvarea bunurilor asigurate,
păstrarea şi paza bunurilor rămase în scopul prevenirii degradărilor ulterioare;
-avizarea asigurătorului, în termenul prevăzut de condiŃiile de
asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat;
-participarea la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate;
-furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asigurat, acestea
fiind necesare asigurătorului pentru constituirea dosarului de daună;
25
• Drepturile asiguratului:
- de a modifica contractul în privinŃa modalităŃii de plată a primei sau
a riscurilor cedate;
- de a încheia asigurări suplimentare, prin majorarea sumelor asigurate iniŃial;
- răscumpărarea contractului – la asigurările de viaŃă.
-de a încasa indemnizaŃia de asigurare, conform clauzelor contractului,
inclusiv cu respectarea termenului de plată a indemnizaŃiei.
ObligaŃiile asigurătorului:
- de a elibera la cerere duplicatul documentului de asigurare;
- de a elibera la cerere certificate de confirmare a asigurării necesare
asiguratului în relaŃiile cu terŃii, cu menŃionarea elementelor principale ale
contractului.
- plata indemnizaŃiei conform contractului, în urma stabilirii situaŃiei
de fapt din care să rezulte dreptul asiguratului la beneficiul indemnizaŃiei şi
obligaŃia corelativă a asigurătorului de a plăti.
Asigurătorul va proceda la constatarea producerii evenimentului
asigurat, evaluarea pagubelor, stabilindu-se cuantumul indemnizaŃiei.
Drepturile asigurătorului:
- de a verifica existenŃa obiectului asigurării a autenticităŃii oricăror
informaŃii conŃinute în cererea de asigurare;
- de a verifica modul de respectare a tuturor obligaŃiilor asiguratului;
- de a aplică sancŃiuni legale dacă se constată reaua – credinŃă a
asiguratului în oricare dintre aceste aspecte. Spre exemplu, asiguratul
încalcă obligaŃiile privind întreŃinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate.
Asigurătorul are dreptul de a verifica înainte de acordarea
indemnizaŃiei:
- dacă asigurarea era în vigoare la data producerii daunei;
- dacă primele de asigurare au fost plătite şi perioada de timp pentru
care au fost achitate;
- dacă obiectul contractului de asigurare este cel asupra căruia s-a
produs riscul;
- dacă evenimentul producător de daune este datorat unor riscuri
cuprinse în asigurare şi în ce măsură dauna produsă se datorează acestora;
- modul de respectare de către asigurat a obligaŃiilor sale, înainte şi
după producerea daunei.
3.4. Modul de acordare a despăgubirii
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii la care este obligat,
asigurătorul va deduce din dauna constatată:
- eventualele părŃi din prima de asigurare neachitate încă de asigurat,
26
- eventuale penalităŃi aplicate de asigurător în cazul neîndeplinirii unor
obligaŃii de către asigurat;
- se vor aplica clauzele privind sistemul de acoperire şi dreptul
asigurătorului la subrogare în drepturile asiguratului;
- se vor adăuga sume ce reprezintă cheltuielile făcute de asigurat în
scopul diminuării daunei.
Clauza privind sistemul de acoperire utilizat
1) În caz de daună totală despăgubirea este limitată la nivelul sumei
asigurate. În cazul asigurărilor de bunuri prin distrugere sau pierdere
completă a bunului asigurat, se stabileşte valoarea acestuia din momentul
producerii evenimentului asigurat.
Dacă suma asigurată este mai mică decât dauna – subasigurare –
despăgubirea poate avea ca limită maximă suma asigurată, prevăzută în
contractul de asigurare – la asigurările facultative, sau prevăzută prin lege –
la asigurările obligatorii (cu unele excepŃii).
2) În caz de pagubă parŃială indemnizaŃia de asigurare se stabileşte în
funcŃie de sistemul de acoperire numit în contract: (vezi funcŃiile
asigurării- aplicaŃii!)
a) sistemul acoperirii proporŃionale;
b) sistemul acoperirii primului risc;
c) sistemul acoperirii limitate, sau cu franşiză.
3.5. Încetarea contractului de asigurare

Modul obişnuit de încetare a contractului de asigurare cu durată
determinată îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei
pentru care a fost încheiat.
Modurile neobişnuite de încetare a contractului de asigurare sunt:
denunŃarea, rezilierea şi anularea contractului.
APLICAłII
1. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu şi alte

calamităŃi, pentru un depozit de materiale. Suma asigurată este de 350.000
Euro, iar cota de primă este 0,6%. În urma unui cutremur produs în perioada
asigurată, clădirea asigurată a suferit o daună evaluată la 100.000 euro.
Să se determine:
1. prima de asigurare plătită de asigurat;
2. despăgubirea acordată asiguratului, ştiind că se aplică principiul
primului risc.
27
Rezolvare:
1.PA= SA x cota tarifară= 350.000 x 0,6%=2100 euro.
2. D=100.000=> Desp= D=100.000 euro.
2. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu pentru un

depozit. Suma asigurată este de 700.000 Euro, iar valoarea reală a halei este
de 800.000. În urma unui cutremur produs în perioada asigurată, depozitul
asigurat a suferit o daună evaluată la 50.000 Euro.
Să se determine despăgubirea ştiind că în contract este prevăzută o
Fra de 1℅ din SA şi se aplicată principiul răspunderii limitate.
Rezolvare:
SA=700.000 euro, VR= 800.000 euro; D= 50.000 euro
Fra= 1% x SA=8.000 euro
D>Fra => Desp= D= 50.000 euro
LECłIA 4. ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA.

În prezent, în România se aplică în acest domeniu, două legi principale:
- legea nr. 32/2000 privind activităŃile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- legea nr. 136 /1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea 32/2000 privind activităŃile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările ulterioare, reglementează:
- organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale de asigurare, de
asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăŃilor mutuale, denumite în continuare
asigurători, respectiv reasigurători, precum şi a intermediarilor în asigurări;
- organizarea şi funcŃionarea Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor – (CSA);
- supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care desfăşoară
activităŃi în sau din România;
- supravegherea activităŃii intermediarilor în asigurări şi reasigurări,
precum şi a altor activităŃilor în legătură cu acestea.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost constituită în scopul
apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării stabilităŃii activităŃii de
asigurare în România, membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor fiind numiŃi de Parlament.
Potrivit legii, în responsabilităŃile CSA intră şi stabilirea
reglementărilor privind autorizarea asigurătorilor. Astfel, activitatea
de asigurare în România, în prezent Ńară membră a Uniunii Europene,
poate fi exercitată numai de:
28
a) persoane juridice române, constituite ca societăŃi pe acŃiuni şi/sau
societăŃi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
b) sucursale ale unor societăŃi de asigurare şi/sau reasigurare din
statele membre ale Uniunii Europene, care desfăşoară activităŃi de asigurări
pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea
de a presta servicii;
c) filiale şi/sau sucursale ale unor societăŃi de asigurare şi/sau de
reasigurare din state terŃe, autorizate de CSA.
Un asigurător nu poate fi înmatriculat în registrul comerŃului fără
autorizaŃia emisă de CSA.
În cazul în care consideră necesar, CSA poate solicita informaŃii
suplimentare, poate desfăşura investigaŃii proprii sau cu sprijinul altor autorităŃi
competente ori poate să folosească informaŃii provenite din alte surse.
CSA va decide asupra acordării autorizaŃiei necesare desfăşurării
activităŃii de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen
de 4 luni de la data depunerii documentaŃiei complete.
Rezumat
Contractul de asigurare reprezintă actul juridic prin care asiguratul se
obligă să plătească o primă asigurătorului care preia asupra sa riscul producerii
unor pagube datorate anumitor evenimente, obligându-se ca, la producerea
acestora, să plătească asiguratului sau unei terŃe persoane (beneficiar) o
indemnizaŃie de asigurare (despăgubire sau sumă asigurată) în limitele convenite.
Se remarcă caracterul: consensual, sinalagmatic, oneros, de adeziune.
Elementele contractului de asigurare: asigurat; asigurător; SA; PA;
despăgubire; franşiză; riscurile asigurabile, excluse.
Drepturile şi obligaŃiile: asiguratului (să plătească prima de asigurare)
şi asigurătorului (să-l despăgubească pe asigurat la producerea evenimentului).
În România se aplică în acest domeniu, două legi principale:
- legea nr. 32/2000 privind activităŃile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- legea nr. 136 /1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, cu modificările şi completările ulterioare.
Activitate de supraveghere şi reglementare din domeniul
asigurărilor îi revine CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
29
Bibliografie
Economică, 2009.
1.Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, deoarece:
a) se încheie valabil prin simplul consimŃământ al părŃilor;
b) părŃile îşi asumă obligaŃii reciproce şi interdependente;
c)părŃile nu au nicio obligaŃie.
2. Contractul de asigurare este un contract consensual, deoarece:

a) se încheie valabil prin simplul consimŃãmânt al părŃilor;
b) părŃile îşi asumă obligaŃii reciproce şi interdependente;
c) la încheierea acestuia părŃile nu cunosc existenŃa sau întinderea exactă.
3. Conform teoriei asigurărilor, principiul răspunderii limitate

presupune:
a) faptul că despăgubirea se acordă fără să se Ńină sema de franşiză;
b) în acest caz, despăgubirea se stabileşte în funcŃie de franşiza
existentă în contract;
c) prin acest principiu se evită cheltuielile de evaluare, constatare a
pagubelor etc.
4.Despăgubirea (indemnizaŃia) de asigurare reprezintã:

a) pierderea în expresie băneascã, intervenită la un bun asigurat, ca
urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
b) se calculează în mod unitar, cu principiul răspunderii proporŃionale;
c) asigură întotdeauna acoperirea pagubei survenite ca urmare a
producerii riscului asigurat.
5.Prima de asigurare reprezintă:

a) o sumă de bani dinainte stabilită, plătită de asigurător;
b) o sumă de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurãtorului, pentru
ca acesta să poată beneficia de protecŃia asigurătorului;
c) nicio variantă de mai sus.
30
6.Practicarea sistemului de acoperire a primului risc presupune:
a) Prima de asigurare este mai mare, comparativ cu cea
corespunzãtoare altor sisteme de acoperire;
b) este mai avantajos pentru asigurător;
c) face, de regulă, obiectul negocierii între asigurător şi asigurat.
7. Printre elementele specifice contractului de asigurare se numără:

a)sumă asigurată, primă de asigurare, expeditor;
b) sumă asigurată, primă de asigurare, despăgubire;
c) sumă asigurată, primă de asigurare, importator.
8. Suma asigurată reprezintă:

a) o sumă de bani plătită de asigurător către asigurat;
b) valoarea la care se asigură bunul;
c) o sumă de bani plătită de asigurat asigurătorului.
9. Franşiza într-un contract de asigurare poate fi:

a) absolută, atinsă;
b)atinsă, netinsă;
c)simplă, neabsolută.
10. În cazul asigurării de bunuri, interesul asigurării este

reprezentat de:
a) bunurile care fac obiectul contractului de asigurare;
b) dauna evaluabilă în bani pe care o poate suferi asiguratul în cazul
pierderii sau deteriorării bunului;
c) despăgubirea pe care urmează să o încaseze asiguratul în cazul
producerii evenimentului asigurat.
1. DefiniŃie, trăsăturile juridice ale contractului de asigurare;

2. Care sunt elementele contractului de asigurare?
3. Ce presupune prima de asigurare?
4. Ce înseamnă sumă asigurată?
5. Cum se calculează despăgubirea?
6. IndicaŃi drepturile şi obligaŃiile asiguratului.
31
MODULUL III
ASIGURAREA MĂRFURILOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI
Introducere
În cadrul acestui modul sunt abordate principalele aspecte privind
transportul mărfurilor pe cale maritimă, dar şi pe cale rutieră.
Obiective
- necesitatea folosirii asigurării maritime, mai ales pentru
transportatorii maritimi, precum şi a asigurărilor auto, atât pentru
persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice;
- familiarizarea cu principalele elemente componente ale unei poliŃe
de asigurare maritimă, dar şi a unei poliŃe cargo auto.
- înŃelegerea şi aprofundarea noŃiunii de riscuri maritime şi avarii în
asigurarea maritimă;
-descrierea şi intelegerea schemelor de rambursare a creditelor;
-învăŃarea, înŃelegerea şi stăpânirea formulelor de calcul şi a
metodologiei de aplicare în cazul calculării sumei asigurate, prima de
asigurare şi a despăgubirii în asigurarea maritimă a mărfurilor, dar şi a
asigurării mărfurilor pe cale rutieră;
-tipuri de poliŃe folosite în asigurarea maritimă şi asigurarea auto.
-studierea şi înŃelegerea documentaŃiei aferente asigurării mărfurilor
pe cale maritimă şi pe cale rutieră.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt grupate conform programei analitice şi se
recomandă urmărindu-se respectarea întocmai a acesteia.
Cuvinte cheie: riscuri maritime, avarie totală, avarie particulară,
avarie comună, poliŃă de asigurare maritimă cargo, poliŃă de asigurare
maritimă casco, asigurarea auto casco, asigurarea auto cargo, asigurarea de
răspundere civilă auto (RCA).
Se recomandă însuşirea principalelor riscuri maritime, dar şi a celor
rutiere, înŃelegerea noŃinii de avarii şi formele acesteia, însuşirea principalelor
componente ale poliŃelor de asigurare maritimă, dar şi cele specifice asigurării
auto. Însuşirea aspectelor teoretice privind tipuri de poliŃe folosite în asigurarea
maritimă, delimitarea clara a cestora, precum şi a celor specifice asigurării auto
(asigurarea casco, asigurarea RCA, asigurarea CMR, etc).
32
Se continuă cu întelegerea modului de calcul al sumei asigurare,
primei de asigurare, precum şi a despăgubirii, necesare rezolvării de aplicaŃii
şi studii de caz specifice asigurării maritime şi asigurării auto.
De asemenea se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi din activitatea
de zi cu zi, a situaŃiilor cu care s-au confruntat, dar şi a celor care au efectuat practică
de specialitate în cadrul societăŃilor de asigurare şi societăŃi de transport.
LECłIA 5.ASIGURAREA MARITIMĂ

Asigurarea maritimă a fost prima formă de asigurare apărută. Asigurările
maritime au început să fie însă foarte folosite începând cu secolul al XVI-lea de
proprietarii de mărfuri şi nave din Italia, FranŃa şi mai ales Anglia.
Caracteristicile elementelor contractului în asigurarea maritimă

1. Interesul în asigurarea maritimă
Principalele interese în asigurarea maritimă sunt:
- Navele, inclusiv cele care se află în construcŃie în şantierul naval;
purtătorul interesului este armatorul sau proprietarul şantierului;
- Mărfurile care fac obiectul transportului pe mare;
- Navlul în cazul navlosirilor pe voiaj;
- Chiria în cazul navlosirilor prin contracte de tip time-charter;
- Profitul sperat din realizarea mărfii la destinaŃie;
- ContribuŃiile la avaria comună - de obicei se asigură concomitent
cu nava, navlul şi marfa.
Persoanele interesate în asigurarea mărfurilor:
- Proprietarul, deoarece el este acela care poartă riscul avariei
întâmplătoare totală sau parŃială. În momentul trecerii dreptului de
proprietate asupra mărfurilor de la vânzător (expeditorul mărfii) la
cumpărător (primitorul mărfurilor) asupra acestuia din urmă trece şi
interesul mărfurilor. Ca regulă generală primitorul mărfurilor devine
proprietarul acesteia în momentul primirii conosamentului, dacă părŃile
contractului nu convin în alt mod.
- Depozitarul, în baza condiŃiilor contractului de depozitare ia asupra sa
riscul pierderii întâmplătoarea sau al deteriorării mărfii pe perioada respectivă.
- Cărăuşul, împuternicit să nu elibereze marfa până la încasarea
drepturilor sale băneşti - navlul.
- Alte persoane cu drept de gaj asupra mărfii.
-Profitul sperat din realizarea mărfii
33
În practica asigurărilor, prin profit sperat se înŃelege profitul pe care
proprietarii mărfii îl poate obŃine din vânzarea mărfii la locul de destinaŃie.
CondiŃia obligatorie a asigurării profitului sperat, este obligaŃia dreptului pe care-l
are asiguratul asupra mărfii din a cărei sosire la destinaŃie se aşteaptă un profit.
De cele mai multe ori profitul sperat se asigură odată cu marfa şi se
include, în valoarea ei asigurată, care este considerată a fi preŃul de piaŃă al
mărfii la locul de destinaŃie.
Acest profit se calculează de obicei ca un procent de 10% din preŃul mărfii în
portul de destinaŃie şi în aceiaşi proporŃie se include în valoarea asigurată a mărfii.
2. Riscurile în asigurarea maritimă
În general, prin riscuri în transportul maritim se înŃeleg evenimentele
neprevăzute în timpul transporturilor şi care pot cauza pierderi sau avarii totale
sau parŃiale mijloacelor de transport sau bunurilor transportate. Din punct de
vedere al caracterului lor, riscurile pot fi clasificate în:
Riscuri maritime - generale, acoperite de condiŃiile obişnuite
de asigurare
Riscuri speciale
Riscuri excluse
Riscurile mării sunt orice accidente sau întâmplări survenite în
timpul transportului maritim, indiferent dacă ele sunt sau nu rezultatul direct
al acŃiunii vânturilor sau valurilor.
Principalele riscuri pe mări sunt următoarele: furtuna, naufragiul,
eşuarea, abordajul, aruncarea mărfurilor peste bord, incendiul, furtul jaful.
Riscurile speciale - presupun cauze speciale - se asigură numai la cererea
expresă a asiguratului, care face menŃiune specială în acest sens în cererea de
asigurare. Astfel de riscuri pot fi: riscurile de război, prohibirea comerŃului,
blocada, ostilităŃile, sechestrul, embargoul, capturarea, riscurile de grevă.
Riscuri speciale privind mărfurile, sunt şi riscurile de pierdere a unui
bun din cauza proprietăŃilor fizico-chimice care caracterizează bunul
respectiv cum ar fi: scurgerea, spargerea, ruginirea, agăŃarea etc. Aceste
riscuri pot fi asigurate cu condiŃia ca asiguratul să ceară expres acest lucru.
Riscurile excluse sunt riscurile pentru care asiguratul nu poartă nici
o răspundere în eventualitatea că ele ar interveni în cursul unui transport de
mărfuri asigurat. Astfel de exemple sunt:
• Viciul propriu al mărfii, adică orice defect sau conformaŃie
defectuoasă a obiectului precum şi orice deteriorare la care obiectul este
supus prin natura lui (evaporare, uscare, uzura normală etc.);
• Contaminarea radioactivă;
• Starea de nenavigabilitate a navei;
• Ambalarea necorespunzătoare;
34
• Expedierea în stare deteriorată sau vătămarea prin acŃiunea
viermilor, rozătoarelor, insectelor;
• Transportul materialelor radioactive;
• Diferitele taxe vamale aplicate la destinaŃie;
• Capturi, confiscări şi orice alte întâmplări provenite din
contrabandă, comerŃ prohibit sau clandestin;
• Cheltuieli de carantină, iernat şi stalii;
• AcŃiunea premeditată sau imprudenŃa gravă a asiguratului.
Aceste riscuri nu sunt acceptate de asigurători deoarece printr-o
conduită preventivă şi corectă a asiguratului pot fi evitate şi nu îndeplinesc
condiŃiile de asigurabilitate. Limitările de răspundere a asigurătorului se
referă atât la asigurarea navei cât şi la asigurarea mărfii.
3.Tipurile de avarii specifice transportului maritim
Avaria reprezintă orice vătămare a obiectului asigurat care aduce
modificări în integritatea fizică sau proprietăŃile fizico-chimice ale acestuia.
Termenul este oarecum consacrat asigurărilor maritime, fiind folosit mai rar
în alte tipuri de asigurări.
În funcŃie de natura obiectului asigurat, intensitatea acŃiunii riscului şi
interesele pe care le afectează, avariile pot fi:
- Avarii totale (total loss),
- Avarii parŃiale sau particulare (particular loss),
- Avarii generale sau comune (general average loss).
Avaria totală este pierderea completă a bunului asigurat sau
vătămarea integrităŃii fizico-chimice a acestuia până la încetarea de a
mai face parte din genul iniŃial de bunuri de care aparŃinea.
Avaria totală poate fi: avarie totală reală (real total loss) sau avarie
totală constructivă (constructive total loss).
Avaria totală reală presupune una din ipotezele următoare:
- distrugerea fizică totală a obiectului asigurat de exemplu marfa
scufundată într-o apă adâncă, mărfuri incendiate sau distruse în alt mod;
- distrugerea obiectului într-un asemenea grad, încât acesta încetează
să mai facă parte din categoria obiectelor de origine. De exemplu, nava
eşuată şi lovită de stânci până este abandonată, cimentul udat de apa mării şi
devenit fără valoare etc.;
- Lipsirea completă şi definitivă a asiguratului de posesia
obiectului asigurat, ca de exemplu, nava şi mărfurile rechiziŃionate sau
confiscate de inamic.
Avaria totală constructivă are loc în cazul în care pierderea
obiectului asigurat este aproape inevitabilă, el trebuind să fie abandonat.
35
Avaria parŃială sau particulară este orice avarie care nu este totală,
dar care presupune totuşi o vătămare care a fost produsă în mod accidental,
întâmplător, de un risc asigurat.
Avaria comună sau generală, este sacrificiul sau cheltuiala
extraordinară, făcută intenŃionat de comandantul navei într-un moment în
care întreaga expediŃie este ameninŃată de o primejdie gravă, care iese din
comun, în scopul de a salva expediŃia respectivă.
Într-o avarie comună sunt interesaŃi atât proprietarul navei, cât şi
proprietarul încărcăturii şi proprietarul navlului.
4. CondiŃiile de asigurare a mărfurilor
În practica internaŃională condiŃiile de asigurare cele mai răspândite au fost:
- Cu răspundere pentru avaria particulară (WPA),
- Fără răspundere pentru avaria particulară (FPA),
- Cu răspundere pentru toate riscurile (AR).
WPA – acoperă numai daunele rezultate din pierderea totală a întregii
încărcături sau a unei părŃi a acesteia precum şi daunele de avarie particulară
dacă acestea erau pricinuite de riscuri obişnuite ale mărfii.
FPA – acele daune rezultate în avaria totală sau parŃială a întregii
încărcături sau a unei părŃi a acesteia pricinuită de anumite riscuri specifice
în mod expres în poliŃa de asigurare.
AR – acoperă indiferent de amploarea lor daune rezultate din
avarierea totală sau particulară a întregii încărcături sau a unei părŃi a
acesteia, care au avut loc din orice cauza, cu excepŃia riscurilor speciale
enumerate în poliŃă. Aceste condiŃii de asigurare au fost perfecŃionate pentru
a răspunde mai bine interesului asigurării.
În prezent mărfurile care fac obiectul transportului sunt asigurate în
una din condiŃiile A, B sau C. Principala deosebire a acestora faŃă de
primele constă în delimitarea mai clară şi mai precisă a sferei de acoperire
5. CondiŃii de asigurare a navelor
Riscurile asigurate pot fi identificate în raport cu una din următoarele condiŃii:
I. Pierderea totală, avarii şi răspundere pentru coliziuni
II. Pierderea totală, avarie comună şi răspundere pentru coliziuni
III. Pierderea totală a navei, inclusiv cheltuielile de salvare
6. PoliŃa de asigurare maritimă. Tipuri de poliŃe, conŃinutul şi
caracteristicile acestora
În funcŃie de interesul promovat, poliŃele de asigurare maritimă pot
fi grupate în:
a. poliŃe pentru asigurarea navelor:
• poliŃe de călătorie - prin care se asigură nava pentru o călătorie precizată,
36
• poliŃe temporare (pe timp) - prin care nava este asigurată pe o
perioadă de timp, indiferent de numărul călătorilor,
În asigurările de transport, se deosebesc mai multe tipuri de poliŃe,
care se pot clasifica după mai multe criterii:
După felul mijlocului de transport la care se referă asigurarea:
• PoliŃe de asigurare maritime;
• PoliŃe de asigurare fluviale.
În funcŃie de obiectul asigurat se deosebesc:
• PoliŃe de asigurare CASCO care se referă la acoperirea unor riscuri
legate de corpul vehiculului de transport;
• PoliŃe de asigurare CARGO2 care se referă la asigurare de mărfuri
sau bunuri de orice fel transportate pe un mijloc de transport.
• PoliŃe de asigurare a navlului
PoliŃele de asigurare CASCO se pot grupa în:
PoliŃe de călătorie – voyage policy - în care nava este asigurată pentru
o anumită călătorie menŃionată în contract, indiferent de elementul timp;
PoliŃa în care nava este asigurată pentru o anumită perioadă de timp
– time policy - indiferent de numărul de călătorii care le efectuează în
decursul perioadei în care a fost asigurată;
PoliŃa de construcŃie – building risks policy - care acoperă
riscurile în timpul construcŃiei unei nave;
Polite de port care acoperă riscurile specifice în timpul staŃionării
mai îndelungate a unei nave într-un port, inclusiv deplasarea în incinta
teritoriului portuar etc.
b.PoliŃele de asigurare CARGO se pot clasifică în:
- PoliŃe de abonament, prin care se stabileşte că într-un anumit
interval de timp, pentru anumite călătorii determinate şi în schimbul unei
prime fixate de comun acord, toate mărfurile expediate de asigurat în mod
automat vor fi asigurate, asigurătorul având obligaŃia de a declara
asiguratului său absolut toate transporturile care se încadrează în condiŃiile
poliŃei de abonament.
- PoliŃe flotante, care sunt variante ale poliŃelor de abonament; în
poliŃele flotante se stabileşte un plafon valoric numit de „acoperire”, plafon
care scade cu fiecare expediŃie de mărfuri până la epuizarea valorii,
asigurate. În poliŃele flotante asigurarea este descrisă în termeni generali,
stabilirea anumitor amănunte sunt lăsate pe seama unor declaraŃii ulterioare.
2
Cuvântul CARGO este un termen englez pentru denumirea încărcătură.
37
7. MenŃiunile poliŃei de asigurare. Conform regulilor generale privind
poliŃele de asigurare, acestea cuprind în mod obligatoriu o serie de elemente
considerate ca părŃi constitutive ale contractului de asigurare şi anume:
Numele părŃilor contractante;
Obiectul asigurării (marfa, nava sau alt interes asigurabil);
Mijlocul de transport utilizat - nava (numele navei, anul de construcŃie şi
celelalte mijloace de transport care participă la realizarea expediŃiei)
Călătoria asigurată, durata călătoriei;
Suma asigurată şi componenŃa acesteia;
Riscurile asigurate şi excluderile de la asigurare;
Prima de asigurare;
Numele beneficiarului îndreptăŃit să primească despăgubirea
APLICAłII
Cargo maritim
A) CondiŃia de livrare CIF port descărcare
1.Societatea comercială „POIANA” S.A., solicită unui asigurător
încheierea unei asigurări pentru marfa pe care o importă– profile metalice,
aceasta fiind transportată din portul egiptean Alexandria, la ConstanŃa.
Asigurarea este acceptată în condiŃia de asigurare „A” şi pentru
următoarele condiŃii de asigurare suplimentare: „furt, jaf, nelivrare”,
„îndoire” şi „zgâriere”.
Se cunosc următoarele date:
- Cantitatea transportată: 18.600 To
- PreŃ unitar: 3.700 $/To CIF ConstanŃa
- CotaŃiile condiŃiilor de asigurare: „A” – cotaŃie de primă - 0,6%
- „Furt, jaf, nelivrare” - 0,17%
-„Îndoire şi zgâriere” - 1,3%
- Profitul sperat – 10% din valoarea facturată
Să se calculeze:
a) Valoarea asigurată
b)Prima de asigurare
c) La descărcarea mărfii în portul ConstanŃa se constată următoarele:
- 150 To nu s-au livrat
- 120 To s-au îndoit, datorită unor manevre greşite la ridicarea mărfii
din cala navei.
Să se calculeze despăgubirea plătită de asigurător, ştiind că poliŃa
prevede o franşiza deductibila de 1% din valoarea facturată.
38
Rezolvare:
a) Suma asigurată=Valoarea facturată + Profitul sperat
Vf = Q × Pu ;
în care Q – cantitatea transportată; Pu – preŃ unitar
Vf = 18.600 × 3.700 = 68.820.000 $
Πs = 10% × 68.820.000 = 6.882.000 $
Va = 68.820.000 + 6.882.000 = 75.702.000 $
b) Pa = Va × Σ Cp ; în care
Pa = prima de asigurare
Σ Cp = suma cotelor de primă
Pa = 75.702.000 × (0,6+0,17+1,3)% = 75.702.000 × 2,07% = 1.567.031 $
c) Paguba produsă este 270 To
Analizând cauzele apariŃiei acestor daune, se constată că ambele se
vor plăti deoarece „nelivrarea” şi „îndoirea” sunt riscuri acoperite prin
condiŃii suplimentare şi speciale.
Se determină dauna (D)
D = 270 × 3.700 = 999.000 $
Se majorează cu cota de profit
999.000 × 10% = 99.900 $
D = 999.000 + 99.900 = 1.098.900 $
Frd = 1% × Vf = 1% × 68.820.000 = 688.200 $
D > Fd
=> Desp = D – Frd = 1.098.900 - 688.200 = 410.700 $
ObservaŃie: După plata despăgubirii, asigurătorul are dreptul de
subrogare împotriva celor vinovaŃi de producerea pagubelor, în limita sumelor
plătite ca despăgubire. Astfel, pentru suma plătită pentru acoperirea pagubei
datorate nelivrării, se poate face acŃiune în regres împotriva exportatorului
egiptean, iar pentru suma plătită ca despăgubire datorită îndoirii, se poate
recupera suma din partea firmei ce efectuează operaŃiunile de descărcare.
B) CondiŃia de livrare FOB port încărcare
Se importă o cantitate de 7.500 To seminŃe de către S.C. „Transagro”
S.A. Bucureşti. Transportul este efectuat din portul Anvers în portul Brăila.
Se cunosc următoarele date:
• PreŃul unitar pe tonă este 130 $ FOB Anvers
• Navlul = 12 $/To
• CondiŃii de asigurare: - „B”- cotaŃie de primă – 0,3%
• Furt, jaf, nelivrare - cotaŃie de primă - 0,17%
• Război şi greve - cotaŃie de primă – 0,05%
• Pierdere prin risipire – 0,4%
În contract se stabileşte o franşiză deductibilă de 0,3% din valoarea facturată.
39
Profitul sperat (Πs) este 10% din valoarea facturată.
Se cere să se calculeze:
a) Suma asigurată;
b) Prima de asigurare;
c) La descărcarea mărfii s-au constatat următoarele:
-20 To marfă s-au deteriorat datorită unei furtuni pe mare şi a
infiltrării apei de mare în locul de depozitare;
-15 To este sacrificiu în avaria comună;
-10 To s-au mucegăit.
Să se calculeze despăgubirea plătită de asigurător
Rezolvare:
a) Va = Vf + N + Πs
Vf = Q × Pu = 7.500 × 130 = 975.000 $
N = n × Q = 12 × 7.500 = 90.000 $
Πs = 10% × Vf = 10% × 975.000 = 97.500
Va = 975.000 + 90.000 +97.500 = 1.162.500 $
b) Pa = Va × Σ Cp
Σ Cp = 0,3% + 0,17% + 0,05% + 0,4% = 0,92%
Pa = 1.162.500 × 0,92% = 10.695 $
c) Prejudiciul cantitativ (paguba) este de 45 To (20 To + 15 To + 10 To)
- łinând cont de riscurile apărute, doar două dintre ele sunt riscuri
asigurate (20 To datorită furtunii şi infiltrării apei de mare şi 15 To
sacrificiu în avaria comună).
- Mucegăirea nu se plăteşte deoarece nu a fost stabilită ca risc special asigurat.
D = Q × Pu = 35 × 130 = 4.550 $
Πs = 10% × D = 4.550 × 10% = 455 $
Dt = 4.550 + 455 + 420 = 5425 $
Fd = 0,3% Vf = 0,3% × 975.000 = 2.925 $
Desp. = D – Fd = 5.425 – 2.925 = 2500 $
LECłIA 6. ASIGURAREA AUTO

În prezent, asigurările auto acoperă categorii diferite de riscuri,
potrivit interesului celor implicaŃi în această activitate: transportatorul rutier,
beneficiarul de transport, persoane sau bunuri implicate în deplasarea
rutieră. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi
încheiate cuprind mai multe tipuri:
1. Asigurarea autovehiculului;
2. Asigurarea răspunderii transportatorului;
3. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;
4. Asigurarea de răspundere civilă auto;
5.Asigurarea pasagerilor, a persoanelor legal transportate.
40
a.Asigurarea autovehiculelor – auto CASCO
Pentru această formă de asigurare, este important de definit categoria
de autovehicule. Prin acest termen se înŃeleg nu numai autovehiculele, ci şi
remorcile trase de autovehicule asigurate, autovehiculul propulsat,
suspendat pe roŃi, şenile, tălpi de alunecare folosite pentru transportul
mărfurilor sau pasagerilor.
Asigurarea de avarii a autovehiculelor
Riscurile pentru care se oferă protecŃie sunt, ca în orice alt tip de
asigurare, diferite de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare îşi
stabileşte singură politica de subscriere. Totuşi, există anumite riscuri, pe
care le întâlnim la majoritatea societăŃilor de asigurări, pentru care se acordă
protecŃie. Printre acestea se numără:
• avarii accidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte
vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în
interiorul autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (cădere
în prăpastie, cădere în apă cu ocazia transbor-dării, căderii pe autovehicul a unor
corpuri cum ar fi: copaci, blocuri de gheaŃă sau de zăpadă etc.);
• incendiu, precum şi pagubele produse din aceast cauză, cum ar fi:
afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri;
• trăsnet, explozie şi pagubele produse când acestea au avut loc la
distanŃă de autovehiculul respectiv;
• ploaie torenŃială, grindină, inundaŃie, apă rămasă pe sol, furtună,
uragan, cutremur de pământ;
• prăbuşire sau alunecare de teren;
• greutatea stratului de zăpadă sau de gheaŃă;
• avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcŃia în care se
afla autovehiculul.
Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule reprezintă o formă
de asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul şi,
de cele mai multe ori, al unor părŃi componente şi accesorii.
b. Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului pentru
mărfurile transportate (CMR)
Transportatorul rutier, respectă pentru traficul internaŃional
prevederile ConvenŃiei internaŃionale privind contractul de transportul de
mărfuri pe şosele (CMR). Această convenŃie prevede şi că mărfurile preluate
de cărăuş prin încărcarea pe mijlocul de transport şi completarea
documentului de transport, vor circula pe răspunderea sa, nivelul acestei
răspunderi fiind însă limitat.
Prin contractul de asigurare de răspundere civilă a
transportatorului, răspunderea cărăuşului rutier – în limita stabilită, este
41
acoperită de asigurător astfel încat, pentru daunele pe care acesta le va avea
de despăgubit ca urmare a angajării răspunderii sale privind orice pierderi
sau avarii la marfa transportată, plăŃile se vor face direct de asigurător,
beneficiarului asigurării ( cel ce face dovada că a suferit paguba).3
CondiŃii pentru validitatea contractului de asigurare - CMR

a) asiguratul trebuie să aibă calitatea şi de cărăuş (în scrisoarea de trăsură
rutieră trebuie să fie specificat numele asiguratului având calitatea de cărăuş).
b) contractul de asigurare este un contract ce acoperă răspunderea
civilă a asiguratului faŃă de terŃul proprietar al mărfii.
Transportatorul răspunde de pierderea totală sau parŃială a mărfii sau
pentru avarierea acesteia produse din momentul primirii mărfii la bordul
camionului, până la eliberarea acesteia către destinatar sau proprietarul mărfii,
precum şi daunele ce apar pentru întârzierea în livrarea mărfii.
c) cărăuşul răspunde pentru actele prepuşilor săi, dacă aceştia se află
în exerciŃiul activităŃii lor, adică şoferul şi/sau însoŃitorul transportului.
Obiectul contractului de asigurare este acoperirea răspunderii de
către asigurător şi indemnizarea pentru pierderile pe care acesta le-ar
avea din atragerea răspunderii sale civile faŃă de proprietarul mărfii
pentru marfa transportată.
Dacă transportatorul răspunde pentru pierderea totală sau parŃială a
mărfii, mărimea sumei ce urmează să fie plătită drept despăgubire se
determină pe baza costului mărfii în locul şi în momentul primirii acesteia
pentru transport. Cuantumul despăgubirii nu poate depăşi limita maximă
prevăzută de C.M.R. (art. 23).
c. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto - RCA
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse
terŃilor prin accidente de autovehicule, se practică în baza Legii nr. 136/1995
privind asigurările şi reasigurările în România - cu modificările ulterioare
Cu începere de la 1 ianuarie 2007, limitele de răspundere s-au
aliniat la cele prevăzute în legislaŃia Uniunii Europene, şi totodată unirea
CărŃii Verzi (asigurarea de răspundere civilă internaŃională) cu RCA.
d.Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului (auto CARGO)
Interesul asigurării
Expeditorul este titularul asigurării, iar destinatarul este titularul
interesului asigurabil care este şi beneficiarul asigurării.
3
Este valabilă pe parcursul terestru şi maritim al transportului, dacă au loc traversări cu
linii Ro-Ro, ferry-boat sau combinat pe calea ferată, pe parcursul transportului executat de la
punctele de expediere sau la punctele de destinaŃie situate pe teritoriul statelor care nu sunt
semnatare ale C.M.R.
42
Scopul acestei asigurări deŃinute de expeditor este obŃinerea unei
indemnizaŃii în cazul în care cărăuşul nu poartă nici un fel de răspundere
(riscuri excluse), sau are o răspundere limitată. În mod normal, cărăuşul
răspunde de marfa pe care o transportă, chiar dacă aceasta este asigurată.
PoliŃa de asigurare poate fi de două feluri:
- poliŃă CARGO, pentru un singur transport;
- poliŃă ABONAMENT, pentru toate transporturile efectuate de
asigurat într-o perioadă de timp.
Suma asigurată reprezintă valoarea declarată a mărfurilor înscrisă în
poliŃa de asigurare şi este limita maximă a răspunderii asigurătorului ce se
poate acorda în caz de daună.
a) În cazul unui singur transport de marfă
Suma asigurată se stabileşte în funcŃie de interesele asigurabile, astfel:
- valoarea bunului;
- costul transportului şi al asigurării, dacă nu este trecut în factură;
- taxe vamale;
- supraasigurarea de 10% din valoarea bunului pentru acele cheltuieli
ce nu pot fi prevăzute la contractare.
b) În cazul poliŃei ABONAMENT
Suma asigurată reprezintă estimarea valorică a mărfurilor transportate de asigurat
sub acoperirea poliŃei ABONAMENT pe perioada de valabilitate a asigurării.
Riscurile excluse
a) Vicii proprii ale mărfii, spre exemplu: uzura normală datorată
proprietăŃilor fizico-chimice ale mărfii şi datorită impactului acesteia cu
mediul extern;
b) Pregătirea şi ambalarea necorespunzătoare a bunului asigurat;
c) Scăderea normală în greutate sau volum – „deşeuri de drum”.
Exemple: evaporare, uscare, scurgere etc.
d) InfluenŃa temperaturii atmosferice: variaŃiile temperaturii
atmosferice îl absolvă pe asigurător de răspundere. În schimb, defectarea
instalaŃiei frigorifice pe timpul transportului reprezintă risc cuprins în
asigurare şi ca atare, asigurătorul despăgubeşte.
e) Amenzi, confiscări, puneri sub sechestru, contrabandă, comerŃ
prohibit sau clandestin;
f) Întârzierea în expedierea sau în primirea mărfii, directă (deprecierea
mărfii) sau indirectă (nerealizarea rezultatului scontat, daune morale etc.);
g) Prohibirea importului sau exportului de bunuri prin lege;
h) DiferenŃele de curs valutar;
i) InstrucŃiuni greşite sau insuficiente date cărăuşului;
j) Riscul atomic;
43
k) Administrarea necorespunzătoare ca atitudine deliberată sau din
culpă a asiguratului;
l) Insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligaŃiilor financiare de către părŃi;
m) Contaminarea radioactivă;
n) Grevişti, muncitori în „lock out” sau persoane luând parte la
tulburări, revolte sau mişcări civile
o) Greve, „lock-out”, tulburări, revolte sau mişcări civile
p) Terorişti sau persoane acŃionând din raŃiuni politice.
Riscuri asigurate: conform condiŃiilor uniformizate A, B, C.
a) Se acoperă toate riscurile de pierdere şi / sau avariere a mărfurilor
asigurate, exceptându-le pe cele prezentate mai sus, urmare a unor
evenimente fortuite:
- deraparea sau răsturnarea autovehiculelor;
- coliziunea cu alt autovehicul sau alt obiect exterior;
- incendiu sau explozie;
- prăbuşirea podurilor, clădirilor sau tunelelor;
- căderi de diguri, baraje;
- avalanşe, trăsnete, inundaŃii, cicloane, erupŃii vulcanice, cutremure de pământ;
b) Contra unei prime suplimentare sunt acoperite bunurile pentru
următoarele riscuri: furt, jaf, nelivrarea unui colet întreg, război, greve.
Asigurarea intră în vigoare, pentru fiecare transport în parte, în momentul
în care marfa, încărcată pe mijlocul de transport, părăseşte locul de depozitare
specificat în poliŃa de asigurare, continuă pe întreaga perioadă a acestuia pe ruta
uzuală (atât ca traseu cât şi ca modalitate de transport), până la:
a) depozitul beneficiarului;
b) un alt depozit specificat în contract;
c) înainte de destinaŃie datorită unor împrejurări neprevăzute;
d) după 60 de zile de la descărcarea bunului de pe autovehicul
APLICAłII
Asigurarea auto cargo

1. Firma “COMIMPEX” a efectuat un import de mobilă, în contractul de
vânzare –cumpărare fiind trecută condiŃia de livrare DAF. Deoarece această
condiŃie presupune suportarea riscurilor de pierdere sau avariere a mărfii de către
cumpărător, începând din momentul sosirii mijlocului de transport la frontiera
convenită, firma încheie o asigurare cargo pentru marfa pe care doreşte să o
transporte din vamă, până la sediul său. Valoarea mărfii potrivit facturii este de
70.000 RON, costul transportului este de 1000 RON.
Asigurarea se încheie în condiŃia “A” şi suplimentar sunt acoperite
următoarele riscuri:
44
a) Furt, jaf şi nelivrare
b) Riscuri de depozitare
Suma cotelor de primă corespunzătoare este de 1,3%, fiind prevăzută o
franşiză deductibilă de 5% din suma asigurată.
Pe durata transportului, datorită poleiului, camionul a derapat şi s-a ciocnit
de un alt autovehicul. Asigurătorul a fost înştiinŃat de producerea accidentului iar
în urma efectuării inspecŃiei de daună s-a constatat o pagubă evaluată la 15.000
RON. Pentru măsurile luate în vederea limitării pagubei asiguratul a efectuat
cheltuieli în valoare de 95 RON.
Se cere să se determine:
a) Suma asigurata si prima de asigurare.
b) Cuantumul despăgubirii primite de asigurat.
Rezolvare:
a) Suma asigurată este formată din: preŃul mărfii conform facturii, costul
transportului, supra-asigurare de 10% din valoarea mărfii pentru acoperirea unor
cheltuieli ce nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării.
SA= 70.000 R0N + 1000 RON + 10% x 70.000 RON = 78.000 RON
Prima de asigurare este dată de produsul dintre suma asigurată şi cota de
primă tarifară:
PA= 1,3% x 78.000 RON = 1014 RON
b) Deoarece contractul de asigurare prevede o franşiză de 5% din suma
asigurată, asiguratul va suporta o anumită parte din valoarea pagubei, şi anume:
5% x 78.000 RON = 3900 RON
Asigurătorul va acorda ca despăgubire, diferenŃa dintre cuantumul pagubei
şi franşiză 15.000 RON – 3900 RON = 11.100 RON
Cheltuielile făcute de asigurat, de 95 RON cu măsurile luate pentru
limitarea pagubei, vor fi despăgubite de asemenea de către asigurător,
despăgubirea primită de asigurat ridicându-se la valoarea de:
11.100 + 95 RON = 11195 RON
Problemă
1. Se exportă 500 autoturisme Dacia Logan din România (Piteşti) în
Grecia (Atena). Ruta aleasă este auto, astfel încât cele 500 autoturisme sunt
ancorate pe TIR-uri, câte 12 pe fiecare.
PreŃul de producŃie al unui autoturism este 8.000 €.
CondiŃia de asigurare este „A” – All risks = 0,6%
Riscul de îndoire şi zgâriere = 0,2%
Taxe vamale 10% din valoarea mărfii în vamă.
Supraasigurare pentru eventuale cheltuileli neprevăzute = 10% din
valoarea mărfii.
Costul transportului = 400 € pentru fiecare TIR.
45
Să se calculeze:
a) Valoarea asigurată;
b) Prima de asigurare.
Rezolvare
a. SA= Vf+Cht+ Txv+10%x Vf
Vf=500x 8000=4.000.000 euro
500 autoturisme : 12auto/tir=42 tiruri
Cht= 400 euro x 42 tiruri=16.800 euro
Tx vamale nu se calculeaza pentru ca sunt tari comunitare.
Supraasigurare= 10% x 4.000.000=400.000
SA= 4.000.000+ 16.800+ 400.000=4.416.800 euro
b. Pa= Σcp x SA=( 0,6%+0,2%) x SA= 0,8% x 4.416.800=35.334,4 euro.
APLICAłIE
Asigurarea de răspundere a transportatorului
în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate
Societatea comercială “CHIMICA” S.A. a solicitat unei firme de
transporturi auto, efectuarea unui transport de 20 baloŃi hârtie ziar (un balot
=1000 kg) de la Letea (Bacău) la Rotterdam, în valoare de 28.600 EURO. Marfa
a fost transportată cu un autocamion cu prelată, cheltuielile de transport fiind de
2500 EURO. La descărcare la Rotterdam s-a constatat că doi baloŃi au fost
deterioraŃi în proporŃie de 10 % şi respectiv 28% datorită infiltraŃiilor de apă prin
prelata ruptă.
Să se calculeze cuantumul despăgubirii acordate de asigurătorul firmei
“CHIMICA” S.A.
Rezolvare:
La descărcare la Rotterdam a fost întocmit un proces-verbal de constatare a
pagubei, în care a fost consemnată deteriorarea celor doi baloŃi în proporŃie 10%
şi respectiv 28% şi care a fost semnat de reprezentantul asigurătorului.
Total cantitate hârtie deteriorată: (10+28) / 100 x 1000 kg = 380 kg.
PreŃul unui kg de hârtie: 28.600 EURO / 20.000 kg. = 1,43 EURO
Costul hârtiei avariate: 380 kg. x 1,43 EURO = 543,4 EURO. Asiguratul a
întocmit şi remis transportatorului cerere de despăgubire cu următoarele
cheltuieli:
- cheltuieli de despăgubire pentru avarierea hârtiei: = 543,4 EURO
- cheltuieli de transport: 380 / 20.000 x 2500 = 47,5 EURO
Total cheltuieli = 543,4 + 47,5 = 590,9 EURO
Întrucât transportatorul are încheiată la rândul său cu o companie de
asigurări o asigurare care cuprinde şi răspunderea pentru marfa transportată, iar
paguba produsă se datorează transportatorului, acesta din urmă plăteşte
despăgubirea societăŃii “CHIMICA” şi recuperează suma de la asigurătorul său.
46
Actele necesare pentru recuperarea sumei de la asigurător: scrisoarea
de trăsură, factura mărfii, cererea de despăgubire, procesul-verbal de
constatare a pagubei.
APLICAłII
Asigurarea autovehiculelor pentru riscurile de avarii şi furt – CASCO
1. O societate comercială doreşte să îşi asigure autovehiculul aflat în
proprietatea sa, pentru riscurile de furt şi avarii accidentale. Asigurarea se
încheie pentru suma de 10.000 lei şi pe o perioadă de 1 an. Cota de primă
anuală este de 3,25%.
După zece luni de la încheierea asigurării, autovehiculul este implicat
într-un accident, în urma inspecŃiei de daună, s-a constatat că este necesară
efectuarea următoarelor cheltuieli:
piese: 854 lei;
manopera: 350 lei.
Asiguratul a cheltuit 60 lei pentru tractarea autovehiculului până la cel
mai apropiat atelier de reparaŃii.
Din documentaŃia prezentată de asigurat a rezultat că valoarea din nou la
momentul producerii accidentului este de 14.000 lei, iar uzura este de 15%.
Să se calculeze:
a) prima de asigurare anuală,
b) valoarea reală a autovehiculului în momentul producerii accidentului;
c) despăgubirea primită de asigurat
d) suma asigurată pentru care va continua asigurarea.
Rezolvare:
a) Prima de asigurare PA se determină prin înmulŃirea sumei asigurate
cu cota de primă:
PA = 10.000 X 3,25% = 325 lei
b) Valoarea reală a autovehiculului în momentul producerii
accidentului va rezulta din diferenŃa dintre valoarea din nou a
autovehiculului la acea dată şi valoarea uzurii:
Vr = 14.000 – 15% X 14.000 = 14.000 – 2.100 = 11.900 lei
c) Cuantumul pagubei se obŃine prin însumarea următoarelor elemente:
preŃul pieselor ce trebuie înlocuite: 854 lei;
manopera: 350 lei;
cheltuielilor cu tractarea autovehiculului până la cel mai apropiat
atelier de reparaŃii: 60 lei.
Cuantumul pagubei = 854 + 350 + 60 = 1.227 lei.
Deoarece valoarea autovehiculului în momentul accidentului este mai
mare decât suma asigurată, înseamnă că despăgubirea cuvenită asiguratului
47
va fi mai mică decât cuantumul pagubei, fiind proporŃională cu raportul
dintre suma asigurată şi valoarea autovehiculului la momentul producerii
accidentului. Despăgubirea va fi de:
10.000
Desp = 1.227 × × 100 = 1.227 × 71,43% = 876,45 lei
14.000.
d) Asigurarea va continua pentru o sumă egală cu diferenŃa dintre
suma asigurată iniŃială şi despăgubirea acordată:
10.000 – 876,45 = 9.124 lei
2. O persoană îşi asigură automobilul aflat în proprietate, printr-o

poliŃă de avarii şi furt, pentru suma de 15.000 lei. Contractul de asigurare
prevede o franşiză deductibilă de 10% din suma asigurată, corespunzătoare
asigurării pentru furt. Pe perioada asigurată, automobilul este furat.
Din documentaŃia prezentată de asigurat reiese că, la momentul
producerii furtului, valoarea din nou a maşinii este de 18.000 lei, iar cota de
uzură este de 15%. La două săptămâni după ce asiguratul primeşte
despăgubirea, automobilul este găsit abandonat şi avariat, dauna fiind
evaluată la 1.400 lei. Să se determine despăgubirea primită de asigurat.
Rezolvare: Despăgubirea asiguratului se face în funcŃie de valoarea
reală a automobilului la momentul comiterii furtului. Valoarea reală este
diferenŃa dintre valoarea din nou la momentul comiterii furtului şi uzură:
VR = 18.000 – 15% X 18.000 = 15.300 lei.
Deoarece valoarea reală este mai mare decât suma asigurată,
cuantumul pagubei este egal cu suma asigurată.
Din cuantumul pagubei se scade franşiza corespunzătoare asigurării de
furt. Astfel, despăgubirea primită de asigurat este:
15.300 - 1.500 = 13.500 lei
După găsirea maşinii, asiguratul trebuie să returneze societăŃii de
asigurări partea din despăgubire ce nu i se cuvine, şi anume:
13.500 – 1.400 = 12.100 lei
În final, despăgubirea cu care rămâne asiguratul este de 1.400 lei.
Rezumat
Asigurarea maritimă este cea mai veche formă de asigurare.
Prin riscuri în transportul maritim se înŃeleg evenimentele
neprevăzute în timpul transporturilor şi care pot cauza pierderi sau avarii
totale sau parŃiale mijloacelor de transport sau bunurilor transportate.
Riscurile pot fi clasificate în:
-Riscuri maritime - generale, acoperite de condiŃiile obişnuite de asigurare
-Riscuri speciale
48
-Riscuri excluse
Avaria reprezintă orice vătămare a obiectului asigurat care aduce
modificări în integritatea fizică sau proprietăŃile fizico-chimice ale acestuia.
Avariile pot fi:
- Avarii totale (total loss),
- Avarii parŃiale sau particulare (particular loss),
- Avarii generale sau comune (general average loss).
CondiŃiile de asigurare a mărfurilor:
CondiŃia de asigurare „A”; CondiŃia de asigurare „B”; CondiŃia de
asigurare „C”.
Asigurarea navelor - CASCO.
Asigurarea mărfurilor - CARGO.
PoliŃe pentru asigurarea navelor:
-poliŃe de călătorie - prin care se asigură nava pentru o călătorie precizată,
-poliŃe temporare (pe timp) - prin care nava este asigurată pe o
perioadă de timp, indiferent de numărul călătorilor.
PoliŃe de călătorie
PoliŃa de construcŃie – building risks policy.
Polite de port.
PoliŃele de asigurare CARGO se pot clasifică în:
-PoliŃe de abonament
-PoliŃe flotante
Asigurarea auto
Asigurările auto acoperă categorii diferite de riscuri, potrivit
interesului celor implicaŃi în această activitate: transportatorul rutier,
beneficiarul de transport, persoane sau bunuri implicate în deplasarea
rutieră. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi
încheiate cuprind mai multe tipuri:
1. Asigurarea autovehiculului;
2. Asigurarea răspunderii transportatorului;
3. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;
4. Asigurarea de răspundere civilă auto;
5.Asigurarea pasagerilor, a persoanelor legal transportate
Bibliografie:
Economică, 2009.
49
Întrebări de autoevaluare
1. DefiniŃi riscurile maritime şi clasificaŃile!
2. Ce este avaria? Tipuri de avarii.
3. Dati exemplu de poliŃe folosite în asigurarea maritimă.
4. Cum se calculează SA într-un contrcat de asigurare maritimă, în
care marfa este transportată în condiŃia de livrare CIF şi FOB?
5. Care sunt elementele unei poliŃe de asigurare maritimă?
6. ImportanŃa asigurărilor auto.
7. Ce reprezintă RCA?
8. Ce presupune asigurarea Casco şi Cargo?
9. Ce înseamnă asigurarea CMR?
10. EnumeraŃi elementele unei poliŃe auto cargo.
50
MODULUL IV
ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERI
Introducere
În cadrul modulului este evidenŃiată importanŃa asigurărilor de
răspundere, tipuri de asigurări de răspundere (asigurarea de răspundere a
transportatorului, asigurare de răspundere obligatorie, asigurări de răspunderi
profesionale-malpraxis, acocaŃi, contabili, arhitecŃi, constructori, etc.
Obiective
- înŃelegerea importanŃei şi a particularităŃilor fiecărui asigurări de
răspunderi;
-înŃelegerea tipologiei asigurărilor de răspundere
-descrierea principalelor elemente întălnite în poliŃele de asigurări de
răspunderi;
-înŃelegerea necesităŃii încheierii unei asigurări de răspundere;
-lămurirea aspectelor principale privind activitatea şi particularităŃile
în cadrul sistemului românesc de plăŃi.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt grupate conform programei analitice şi se
Cuvinte cheie:
Asigurat, asigurător, terŃ păgubit, răspundere civilă, prejudiciu moral,
asigurare obligatorie de răspundere civilă – RCA; asigurări de răspunderi
civile profesionale (avocaŃi, personal medical, arhitecŃi, contabili, etc).
Se recomandă o abordare a studiului pornind de la întelegerea şi
importanŃa asigurărilor de răspundere. Se continuă studiul cu însuşirea
noŃunii de asigurare de răspundere, principalele tipuri de sigurări de
răspunderi, clasificarea asigurărilor de răspunderi profesionle, precum şi
însuşirea elementelor specifice unui contract de asigurări de răspunderi.
51
LECłIA 7. TIPURI DE ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERI;
ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PROFESIONALĂ
Asigurările de răspundere civilă, reprezintă o componentă de mare
importanŃă şi foarte reprezentativă pentru întregul domeniu al asigurărilor.
Prin asigurările de răspundere civilă se acoperă prejudiciul produs de asigurat
- persoană fizică sau persoană juridică - unor terŃe persoane.
În asigurările de răspundere civilă, în calitate de beneficiari pot apărea
numai terŃe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. Aceste
persoane cu toate ca de cele mai multe ori primesc despăgubirea sau suma
asigurată direct de la societatea de asigurare ele nu au dreptul de a acŃiona în
justiŃie (făcând excepŃie unele situaŃii) decât pe asigurat. Din contractul de
asigurare încheiat în cazul asigurării de răspundere civilă nu rezultă.
Tipuri de asigurări de răspunderi
Asigurările de răspundere cuprind o gamă largă şi diversă de acoperiri în
continuă extindere datorită creşterii gradului de diversificare a activităŃii şi datorită
răspunderilor din ce în ce mai mari pe care atât persoanele juridice şi cele fizice le
au faŃă de terŃi. Printre cele mai frecvent întâlnite asigurări de răspundere sunt:
- răspunderea angajatorului;
- răspunderea producătorului şi a contractanŃilor;
- răspunderea pentru riscuri comerciale şi industriale;
- răspunderea pentru poluarea mediului înconjurător;
- răspunderea proprietarului;
- răspunderea chiriaşului;
- asigurarea de răspundere a proprietarilor unor bunuri; de ex. clădire
nesigură poate produce răniri;
- răspunderea proprietarilor de magazine;
- răspunderea autorităŃii publice;
- răspunderea civilă auto, răspunderea bicicliştilor, răspunderea faŃă de
terŃi în asigurarea de aviaŃie;
- răspunderea producătorului (producătorii sau distribuitorii produse
cu defecte, de exemplu, corpuri străine în mâncare);
- răspunderea profesională pentru contabili, avocaŃi, arhitecŃi,
constructori, care acoperă răspunderea pentru erori, omisiuni ale lor sau ale
angajaŃilor lor, precum şi pentru medici, chirurgi, stomatologi, acoperă
daunele provocate pacienŃilor din aceleaşi motive;
- asigurarea de răspundere a directorilor şi funcŃionarilor4.
4
In S.U.A se practică şi alte tipuri de asigurări de răspundere, diferenŃiate pentru
persoane fizice şi pentru persoane juridice, mult mai cuprinzătoare, care într-o singură
poliŃă acoperă mai multe categorii de răspunderi. Cele mai frecvente sunt acoperirile pentru
persoanele fizice, asigurării-de răspundere globale şi cele tip umbrelă.
52
Asigurări de răspundere civilă profesională
Asigurarea de răspundere profesională are ca scop despăgubirea celor
ce suportă diverse pagube (materiale, financiare etc.) din vina anumitor
profesionişti. Această formă de asigurare a apărut ca o necesitate impusă de
implicaŃiile practicării anumitor profesii care pot produce altora pagube
create din neglijenŃă în exercitarea profesiei. Aici se încadrează profesiile
care oferă consultanŃă sau prestează un serviciu specializat, cum ar fi:
arhitecŃii, constructorii, medicii, avocaŃii, contabilii, consultanŃii şi, în
general, toate profesiile sau meseriile care presupun o activitate de mare
răspundere (inclusiv managerii). Prin activitatea lor, ei pot din eroare,
greşeală, neglijenŃă, omitere sau orice culpă proprie să aducă prejudicii
persoanelor pentru care lucrează sau altor terŃi. Asigurarea de răspundere
profesională garantează plata acestor pretenŃii, dacă ele se încadrează în
condiŃiile de asigurare prevăzute în contract.
Alte asigurări de răspundere

-Asigurarea de răspundere civilă a unităŃilor turistice şi hoteliere
-Asigurarea de răspundere civilă a unităŃilor de alimentaŃie publică
-Asigurarea de răspundere a angajatorului
-Asigurarea de răspundere civilă a producătorului
APLICAłIE
Asigurarea de răspundere civilă profesională

a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi
Pentru o asigurare de răspundere civilă profesională, un contabil autorizat
încheie o asigurare pentru o perioadă de un an la asigurătorul ”ASIBAN” S.A.
achitând o primă de asigurare de 50 lei.
Suma asigurată pe eveniment este de 1500 lei, iar pentru întreaga perioadă
de 10.000 lei, fiind stabilită o franşiză de 5% pentru fiecare din cazuri.
a) În perioada de asigurare, asiguratului i se solicită de către unul dintre clienŃii
săi, plata contravalorii unei amenzi datorate necontabilizării corespunzătoare a unor
acte, suma fiind de 1000 lei.
Clientul prejudiciat va recurge la acŃiune în justiŃie ceea ce va determina în
plus faŃă de valoarea prejudiciului, suportarea şi a cheltuielilor de judecată, în
valoare de 100 lei.
Cum se va împărŃi despăgubirea între asigurător şi asigurat şi care este valoarea
acoperii oferite de poliŃa de asigurare pentru perioada rămasă până la expirare?
Rezolvare:
Deoarece poliŃa de asigurare prevede o acoperire de 1000 lei pe eveniment,
indiferent de valoarea prejudiciului produs de asigurat ca urmare a aceluiaşi
53
eveniment, societatea de asigurări va acorda despăgubiri în limita acestei sume.
Fiind solicitată o despăgubire de 1100 lei (inclusiv cheltuielile de judecată),
conform condiŃiilor contractului de asigurare, societatea de asigurare poate
acorda o despăgubire la nivelul daunei, din care se deduce franşiza de 75 lei (5%
x15 mil. lei). Prin urmare, asigurătorul va plăti o despăgubire de 4,5 mil. lei, iar
asiguratul va suporta pe cont propriu franşiza de 500 mii lei, precum şi partea
care depăşeşte suma asigurată pe eveniment, de 1 mil. lei ( 6 mil. - 5 mil. lei),
deci în total, 1,5 mil. lei.
După plata acestei despăgubiri, asigurarea va oferi pentru perioada rămasă
următoarele tipuri de acoperire: maximum 15 mil. lei pe eveniment şi maximum
89 mil. lei pe perioadă (100 mil. lei – 11 mil. lei).
CondiŃii de asigurare (vezi anexa nr. 4.1. din Ştefan C, Enache S.
Gheordunescu M - Asigurări şi transporturi în afacerile economice aplicaŃii
şi studii de caz, Editura IndependenŃa Economică, 2009).
APLICAłIE
Asigurarea de răspundere civilă a managerului
Managerul firmei “X” producătoare de maşini-unelte încheie o asigurare
de răspundere civilă a managerului la asigurătorul “ASIBAN”S.A. pentru o
perioadă de un an, cu o sumă asigurată pe perioadă de 200 mil. lei şi, respectiv, pe
eveniment de 50 mil. lei fiind stabilită o franşiză deductibilă de 10% din pagubă.
Primă de asigurare este de 4,8 mil. lei.
a) În urma încheierii unui contract de livrare mărfuri, asiguratul
înregistrează o întârziere de două săptămâni în livrarea acestora, situaŃie care
a generat beneficiarului o pierdere de 25 mil. lei datorită întreruperii de stoc.
Partea prejudiciată hotărăşte că va solicita despăgubiri în valoare egală cu
prejudiciul suferit.
Care este procedura de soluŃionare a prejudiciului şi cum va fi - împărŃită
despăgubirea între asigurat şi asigurător?
Rezolvare:
Odată ce asiguratul este înştiinŃat de existenŃa acestei revendicări, va
anunŃa societatea de asigurări pentru a participa la soluŃionarea daunei.
În urma întâlnirii celor trei părŃi - asigurat, partea prejudiciată şi societatea
de asigurări - se ajunge la o înŃelegere cu societatea de asigurări, prin care aceasta
se obligă să achite partea de despăgubire datorată de asigurat, nefiind deci
necesară soluŃionarea cazului în instanŃă.
Răspunderea maximă asigurată pe eveniment, este de 20 mil. lei, ceea ce
presupune că orice daună care depăşeşte această valoare va trebui să se suporte
de către asigurat.
54
În cazul de faŃă, asiguratul va suporta diferenŃa de 5 mil. lei faŃă de suma
maximă asigurată pe eveniment - 20 mil. lei şi franşiza de 2 mil. lei, adică 10%
din 20 mil. lei.
DiferenŃa de 18 mil. lei va fi acoperită de asigurător. în final, asiguratul va
acoperi în total 7 mil. lei din valoarea prejudiciului, iar asigurătorul 18 mil. lei.
APLICAłIE
Asigurarea de răspundere civilă faŃă de terŃi

În ziua de 23.03.2000 aeronava TU 154 YR – TPB a decolat de pe
aeroportul din Frankfurt cu destinaŃia Bucureşti – Otopeni. În timpul zborului nu
a fost semnalat nici un incident, fapt care se poate verifica prin consultarea
jurnalului de bord.
La data de 15.08.2000 compania “TAROM” este citată la instanŃa din
Frankfurt, de către cetăŃeanul german Otto Weber pentru compensarea daunelor
înregistrate la garajul proprietate personală din apropierea aeroportului, ca urmare
a căderii unui bloc de gheaŃă pe acesta în ziua de 23.03.2000, orele 16 şi 10
minute.
Suma cerută spre despăgubire de către cetăŃeanul german a fost de 15.000
DM, plus cheltuielile de judecată. InstanŃa a acceptat cererea păgubitului, iar prin
hotărârea judecătorească din 15.08.2000 obligă compania “TAROM”
- despăgubire pentru repararea garajului = 15.000,00 DM
- cheltuieli de judecată = 16,90 DM
- cheltuieli avocat = 1.573,95 DM
- Total = 16.590,85 DM
În baza condiŃiilor de asigurare conŃinute în contractul de asigurare de
răspundere civilă faŃă de terŃi, despăgubirea a fost acoperită de asigurător.
Documentele existente la dosarul cazului:
- avizul de daună;
- raportul autorităŃii aeroportuare din Frankfurt privind programul
zborurilor la aeroportul din Frankfurt şi incidentul semnalat;
- copia hotărârii judecătoreşti;
- factura de reparaŃii;
- cererea de despăgubire a companiei “TAROM”.
Suma acordată ca despăgubire este de:
16590,85DM – 5%x16590,85D = 15761,3DM (se deduce franşiza de 5%,
conform contractului).
Rezumat
Asigurarea de răspundere civilă acoperă prejudiciile care sunt urmarea
producerii unui accident pentru care asiguratul datorează conform legilor în
55
vigoare despăgubirea cuvenită terŃelor persoane păgubite. Dacă asiguratul
însuşi este victima accidentului (sau acesta afectează bunurile sale), el nu are
dreptul de a încasa ceva de la asigurător în cadrul asigurărilor de răspundere
civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau a asigurărilor de bunuri.
O asigurare importantă este asigurarea de răspundere RCA, care
este o asigurare obligatorie.
Se remarcă asigurările profesionale: răspunderea profesională pentru
contabili, avocaŃi, arhitecŃi, constructori, care acoperă răspunderea pentru erori,
omisiuni ale lor sau ale angajaŃilor lor, precum şi pentru medici, chirurgi,
stomatologi, acoperă daunele provocate pacienŃilor din aceleaşi motive;
Bibliografie:
Economică, 2009.
1. CondiŃiile pentru manifestarea răspunderii civile şi implicit a
asigurării, pot fi:
a) existenŃa unui prejudiciu cauzat altuia;o faptă ilicită contractuală sau
extracontractuală, aducându-se prin aceasta o atingere a unui drept subiectiv;
b) intenŃia asiguratului de a produce paguba,
c) intenŃia asigurătorului de a produce o daună.
2. Asigurările de răspundere civilă reprezintă.....
3. La asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto - nivelul
primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor, termenele de plată,
sancŃiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc de:
a) Parlament prin lege;
b) Ministerul FinanŃelor;
c) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
4. În cazul accidentelor produse de autovehicule deŃinute de persoane
asigurate în străinătate, drepturile persoanelor păgubite în urma producerii
unui accident pe teritoriul României, care decurg din asigurarea de
răspundere civilă obligatorie, se exercită împotriva:
a) persoanei vinovate de producerea accidentului prin intermediul
instanŃei de judecată;
b) ambasadei Ńării al cărei cetăŃean este conducătorul
autovehiculului responsabil de producerea accidentului;
c) asigurătorului (din străinătate) prin Biroul asigurătorilor de
autovehicule din România;
56
5. Despăgubirile plătite de asigurător în baza unei asigurări
obligatorii de răspundere civilă se recuperează de la…….
6. În cazul asigurărilor de răspundere civilă, terŃa persoană păgubită
are statut de:
a) contractant şi beneficiar al asigurării;
b) asigurat;
c) beneficiar al asigurării;
7. Obiectul asigurării de răspundere civilă îl reprezintă:
a) un anumit atribut al persoanei fizice (viaŃa, integritatea corporală, etc.)
b) anumite bunuri - autovehicule - pentru caz de pierdere, furt sau alte
evenimente;
c) valoarea patrimonială egală cu despăgubirile ce ar urma să le
plătească asiguratul, ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terŃe persoane
pentru care răspunde potrivit legii civile;
8. Ce tipuri de asigurări de răspunderi cunoaşteŃi?
9. PrecizaŃi elementele unei poliŃe de asigurare de răspundere civilă auto.
10. Care sunt riscurile asigurabile în Asigurarea de răspundere civilă a
experŃilor contabili, contabililor autorizaŃi, evaluatorilor şi experŃilor tehnici?
57
MODULUL V
ASIGURĂRI FINANCIARE
Introducere
În cadrul modulului sunt abordate principalele aspecte privind
asigurările financiare, categorii de riscuri specifice acestor asigurări, ce
tipuri de asigurări financiare se pretează afacerilor internaŃionale, şi ce
asigurători practică aceste asigurări.
Obiective
- înŃelegerea importanŃei şi a particularităŃilor asigurărilor financire;
- conştientizarea că afacerile internaŃionale sunt supuse unor riscuri majore;
- familiarizarea cu tipologia şi mecanismele derulării asigurării
creditelor interne şi externe;
- înŃelegerea avantajelor şi dezavantajelor încheierii unei asigurări
privind creditele interne şi externe, sau de fidelitate.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt expuse conform programei analitice şi se
Cuvinte cheie:
Risc financiar, risc monetar, risc catastrofal, risc politic, risc
comercial, asigurarea creditului intern, asigurarea creditului extern,
asigurarea de cauziune, asigurarea de fidelitate,
Se vor studia particularităŃile şi mecanismele desfăşurării unei
asigurări a creditelor interne şi externe.
De asemenea se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi la
disciplina Management bancar.
58
LECłIA 8. ASIGURAREA CREDITELOR INTERNE, EXTERNE.
ALTE TIPURI DE ASIGURĂRI FINANCIARE.
Prin asigurările de interes financiar se obŃine protecŃie din partea
unor asigurători specializaŃi, împotriva riscului de pierdere a profitului, a
riscului de neplată din partea debitorilor interni sau externi, a riscului de
daune asupra intereselor patrimoniale etc.
Cea mai importantă categorie de riscuri financiare este reprezentată
de riscurile de credit, datorită tendinŃei actuale de a utiliza în orice tip de
afacere creditul, ajungându-se la acceptarea situaŃiei „cumpără acum dacă
crezi că poŃi plăti în viitor”, în scopul cuceririi cât mai multor clienŃi.
Asigurarea creditelor, atât a celor interne cât şi a celor de export, are
rolul de a da posibilitatea firmelor producătoare şi a celor cu activităŃilor de
comerŃ, de a-şi vinde mărfurile, în condiŃii de credit, fără a-şi primejdui
echilibrul financiar prin asumarea responsabilităŃii unor riscuri mari. După
încheierea contractului privind tranzacŃia, părŃile suportă riscuri, care se pot
grupa în: comerciale, monetare, generate de catastrofe naturale (forŃă
majoră) şi generate de factorul politic.
Riscurile comerciale includ:
– insolvabilitatea cumpărătorului sau incapacitatea acestuia de a achita
la termenele prevăzute ratele şi dobânzile scadente;
– refuzul de plată al cumpărătorului, fără cauză reală;
Riscurile politice cuprind:
– riscurile privind respectarea obligaŃiilor contractuale de către un
cumpărător de drept public;
– riscurile de pierderi financiare datorate războiului civil, revoluŃiei
sau unor acte ale autorităŃilor publice (naŃionalizare, rechiziŃie, sechestrare,
interzicerea sau restrângerea importului anumitor produse, limitarea
transferului valutar, interzicerea repatrierii activităŃilor etc.).
Riscurile catastrofale, cutremur, inundaŃie, ciclon, erupŃie vulcanică
etc., generează şi ele imposibilitatea cumpărătorului de a intra în posesia
bunurilor comandate sau de a le achita la scadenŃă, şi pot fi asigurate de
asigurătorii de credite.
Riscurile monetare se referă la riscul de schimb valutar, riscul
creşterii costurilor de fabricaŃie ale produsului care face obiectul exportului
şi riscul fluctuării ratei dobânzii.
Dintre aceste riscuri, o parte sunt asigurabile, dar numai de către instituŃii
specializate în astfel de asigurări. Riscurile asigurate diferă de la Ńară la Ńară şi
sunt în funcŃie de gradul de dezvoltare al instituŃiilor de asigurare din Ńara
respectivă şi de fondurile puse la dispoziŃie în acest scop din partea statului.
59
Asigurarea creditelor interne
Asigurarea de credite interne este o formă de asigurare financiară care are
menirea să protejeze producătorii şi comercianŃii împotriva daunelor financiare
ce ar putea rezulta din insolvabilitatea cumpărătorilor care au cumpărat bunuri
pe credit, ori din insolvabilitatea persoanelor care au beneficiat de anumite
servicii pe credite. Această asigurare este specifică economiei de piaŃă şi
presupune existenŃa unui sistem de credite bine dezvoltat.
PoliŃa emisă în asigurările de credite interne este diferită în funcŃie de
legislaŃia şi uzanŃa din fiecare Ńară, putându-se utiliza pentru o tranzacŃie
individuală sau un flux de afaceri continue.
PoliŃa specială care asigură un număr de tranzacŃii cu unul sau mai
mulŃi parteneri stabiliŃi, pentru o perioadă scurtă, de 12 luni. O altă variantă
o constituie poliŃa generală pe cifra de afaceri pe credit, prin care se asigură
toate afacerile asiguratului pe o perioadă de timp, de regulă 12 luni.
PoliŃele de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin
intermediul despăgubirii, practicându-se sistemul despăgubirii limitate, cu
franşiză, asiguratul fiind obligat prin prevederile poliŃei să participe cu cel
puŃin 20% la pierdere.
Asigurarea creditelor de export
Asigurarea creditelor de export acordă protecŃie asiguratului în limitele şi
în condiŃiile stabilite. Astfel, principalele limite sunt:
– pierderea suferită de asigurat trebuie să fie rezultatul manifestării
unui risc cuprins în contractul de asigurare încheiat;
Asigurarea se încheie pentru a proteja exportatorii (producători sau
comercianŃi de bunuri sau prestatori de servicii) împotriva pierderilor financiare
rezultate din insolvabilitatea partenerilor sau neplata prelungită pentru bunurile
vândute sau serviciile prestate, în condiŃiile normale de credit.
Suma asigurată, în asigurările de credite de export, nu poate depăşi valoarea
din factura externă şi în general se exprimă în valuta în care a fost încheiat
contractul de livrare de bunuri sau prestare de servicii. La cererea asiguratului, se
poate suplimenta cu valoarea dobânzilor aferente creditului acordat.
Prima de asigurare se calculează în funcŃie de Ńara partenerului la
tranzacŃie, perioada pentru care s-a încheiat asigurarea, ramura economică etc. În
general, prima de asigurare se plăteşte anticipat, în valuta în care este încheiat
contractul de asigurare, iar pentru asigurările pe perioade mai mari de un an, plata
primei poate fi eşalonată în rate semestriale sau anuale, plătibile anticipat.
PoliŃele de asigurare a creditelor de export, acoperă în general credite pe
termen scurt, între trei şi şase luni, sau pe termen mediu – între unu şi trei ani.
Tipul de poliŃă cel mai uzual este cel de poliŃă generală pe cifra de
afaceri pe credit, fiind cuprinse sumele aferente tuturor cumpărătorilor
străini pe credit ce fac afaceri cu asiguratul. De asemenea se utilizează
60
poliŃa individuală pe fiecare tranzacŃie, care este de fapt forma cea mai
simplă, practicată şi în Ńara noastră.
Asigurarea de cauŃiune sau de garanŃie, oferită de societăŃi de
asigurare specializate în acest tip de asigurări, este un serviciu similar cu cel
oferit de bănci prin garantarea pentru clienŃii lor. În acest tip de asigurare,
creditorul este beneficiarul cauŃiunii, care este protejat; asiguratul este
debitorul, care rămâne responsabil de îndeplinirea obligaŃiilor dintre el şi
creditor, dar garantate prin cauŃiune, iar societatea de asigurări este partea
care se alătură debitorului în scopul garantării faŃă de beneficiar a
îndeplinirii de către asigurat a obligaŃiilor rezultate din tranzacŃia respectivă
(import de mărfuri, efectuare de lucrări sau servicii).
Astfel, o asigurare de garanŃie reprezintă un contract prin care
debitorul principal şi garantul se obligă faŃă de beneficiar la plata unei sume
de bani, care să nu depăşească valoarea garanŃiei, în condiŃiile în care
debitorul principal nu îşi îndeplineşte obligaŃiile contractuale faŃă de
beneficiar. Asigurarea are deci la bază un alt contract sau o altă obligaŃie.
Asigurarea de fidelitate
Asigurările de fidelitate sunt servicii de acoperire a riscurilor de
pagube suferite de firme, mai ales de instituŃii financiare, datorită actelor
necinstite ale personalului angajat. Astfel de pagube pot rezulta din acte
frauduloase sau necinstite săvârşite de persoane ce administrează părŃi din
activităŃilor instituŃiei respective (gestiuni, casierie etc.).
►Asigurarea creditului intern – studiu de caz

Societatea comercială “MOBILUX” S.A. are ca principal obiect de
activitate fabricarea de mobilier casnic, fiind specializată în realizarea de
mobilier pentru dormitor şi bucătărie, de o calitate deosebită. Firma dispune,
de asemenea de o reŃea proprie de magazine pentru comercializarea mobilei,
care îi oferă posibilitatea de a-şi vinde produsele la preŃuri competitive.
S.C. ”MOBILUX” S.A. a iniŃiat un sistem de vânzare cu plata în rate,
foarte flexibil, clientul având posibilitatea să opteze pentru contracte de
vânzare-cumpărare cu plata între 12 şi 36 de rate.
Pentru obŃinerea unei linii de creditare cât mai avantajoase, firma a
negociat şi încheiat o convenŃie de creditare cu “C.E.C.”, care să ofere
posibilitatea vânzării cu plata în rate a produselor sale.
Schimbările semnificative care au loc în ansamblul economiei, şi care
se resimt şi la nivelul pieŃei financiar-bancare, precum şi gradul de risc
implicat de activitatea de creditare în sine, determină “C.E.C.” să recurgă la
o măsură asiguratorie suplimentară privind recuperarea creditelor acordate,
respectiv încheierea unei poliŃe de asigurare de risc de neplată.
61
Astfel, va solicita transmiterea unor oferte privind asigurarea riscului de
neplată a creditelor şi a dobânzilor curente aferente din partea mai multor
societăŃi de asigurare. În condiŃiile în care o asemenea poliŃă are rolul de a
proteja interesele băncii, prin oferirea, alături de respectarea normelor interne
de creditare, a unei garanŃii suplimentare privind recuperarea creditelor
acordate, societăŃile de asigurare sunt selectate după mai multe criterii:
a) mărimea capitalului social;
b) gradul de lichiditate al activelor;
c) ponderea cererilor de despăgubire soluŃionate favorabil în total
cereri de despăgubire;
d) rentabilitatea activităŃii desfăşurate etc.
În baza ofertelor primite şi a propriilor criterii de evaluare, a fost
stabilită societatea de asigurări, “ASIBAN” S.A., cu care s-a încheiat o
ConvenŃie - PoliŃă de asigurare a riscului de neplată a ratelor la credite şi a
dobânzilor curente aferente, în baza căreia să aibă garanŃia recuperării
datoriilor scadente, în condiŃiile în care acestea nu pot fi obŃinute de la
cumpărător sau de la giranŃii acestuia – anexa 47. PărŃile convenŃiei de
asigurare sunt “ASIBAN” S.A. în calitate de asigurător, care în schimbul
primei de asigurare încasate, se obligă să preia riscul de neplată a creditelor
şi, respectiv “C.E.C.”, având atât calitatea de asigurat cât şi de beneficiar, în
condiŃiile producerii riscului asigurat. Dubla calitate a băncii, rezultată din
contractul de asigurare încheiat, aceea de asigurat şi beneficiar al poliŃei de
asigurare, conferă băncii o serie de drepturi, dar şi obligaŃii.
Principala obligaŃie ce derivă din contractul de asigurare încheiat
vizează plata primelor de asigurare, în conformitate cu metodologia stabilită
în convenŃie. Calitatea de beneficiar al poliŃei de asigurare dă dreptul băncii
de a-şi încasa creanŃele de la asigurător, în situaŃia în care acestea nu pot fi
recuperate de la debitor sau giranŃii acestuia. Perioada de valabilitate a
convenŃiei încheiate este de un an, de la 16.03.2000 până la 15.03.2001, cu
reînnoire automată dacă nici una din părŃi nu o denunŃă cu cel puŃin 30 zile
înainte de finele anului de asigurare.
Răspunderea Asigurătorului începe odată cu întocmirea actelor de vânzare-
cumpărare şi ridicarea bunurilor din magazin şi încetează odată cu plata ultimei
rate la creditul acordat. Suma asigurată pentru fiecare contract de vânzare-
cumpărare cu plata în rate încheiat este reprezentată de valoarea creditului,
determinată prin deducerea din valoarea de factură a bunului a avansului plătit de
client şi aplicarea dobânzii percepută de bancă la diferenŃa rămasă.
Concret, în condiŃiile în care un cumpărător nu îşi respectă obligaŃia
privind plata ratelor la credit, societatea de asigurări va prelua această
obligaŃie, urmând să achite băncii sumele datorate de cumpărător, în
conformitate cu prevederile din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în
62
rate, încheiat de acesta. Prima de asigurare percepută de asigurător se
determină prin aplicarea cotei de primă de 2 % asupra sumei asigurate.
Metodologia de lucru stabilită de asigurător şi asigurat presupune
parcurgerea următoarelor etape:
a) Pentru a putea încheia un contract de vânzare-cumpărare de mobilă
cu plata în rate, banca solicită de la client următoarele documente:
b) adeverinŃă de salariat permanent şi adeverinŃă de salarizare, vizate
de Camera de Muncă, care vor fi reînnoite la fiecare 6 luni;
c) copie după carnetul de muncă, vizat pentru conformitate de angajator;
d) copie după Buletinul de identitate;
e) adeverinŃă de venit şi angajament de plată ale unui girant, al cărui
venit net lunar trebuie să fie cel puŃin egal cu valoarea ratei de credit lunare;
în caz contrar, sunt necesari doi giranŃi, al căror venit net lunar cumulat să
fie mai mare decât valoarea ratei de credit lunare.
O altă condiŃie importantă cerută de bancă la încheierea unui contract
de vânzare-cumpărare cu plata în rate este ca venitul net lunar al clientului
să fie egal cu cel puŃin dublul ratei lunare de credit, inclusiv dobânzile
curente aferente, care trebuie achitată. Sarcina solicitării şi verificării acestor
documente revine societăŃii “MOBILUX” S. A.
f) S.C. „MOBILUX” S.A. întocmeşte la sfârşitul fiecărei săptămâni câte un
borderou centralizator în care să fie evidenŃiate toate contractele de vânzare-
cumpărare cu plata în rate, încheiate în săptămâna respectivă, pe care îl depune la
sediul băncii. Borderoul cuprinde: numele şi adresa cumpărătorului, numărul
contractului de credit, tipul bunului vândut, data vânzării, magazinul care a
încheiat contractul, valoarea de factură a bunului, avansul plătit de client,
valoarea creditului, perioada de creditare şi rata lunară la credit.
g) Pe baza borderourilor primite, „C.E.C.” calculează şi virează
asigurătorului, în fiecare zi de luni, pentru săptămâna anterioară, primele de
asigurare datorate, calculate prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii creditelor
acordate în săptămână respectivă. Astfel, asigurătorul oferă protecŃie prin
asigurare pentru totalul creditelor acordate de bancă, în baza contractelor
încheiate cu clienŃii, şi pentru care a fost plătită prima de asigurare.
Spre exemplu, pentru cumpărătorul Ion Ionescu, care doreşte să cumpere,
cu plata în rate, o mobilă de dormitor dintr-unul din magazinele din reŃeaua
firmei, al cărei preŃ de factură este de 30 mil. de lei, acesta are posibilitatea să
achite un avans de 10 mil. lei, urmând să plătească diferenŃa în rate, pe o perioadă
de 12 luni.
Angajatul din cadrul magazinului îi explică clientului care sunt condiŃiile
de vânzare cu plata în rate şi, la rândul său, fiind făcută o estimare a ratei lunare
de credit, conform metodologiei stabilite de bancă, ajungând la o sumă de
2,16 mil. lei.
63
Venitul lunar al cumpărătorului la momentul respectiv este de 6 mil. leii,
ceea ce îi permite achiziŃionarea dormitorului cu plata în rate. A doua zi el revine
la magazin cu toate documentele solicitate de vânzător, plăteşte avansul de 10
mil. lei, încheie contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate şi intră în
posesia mobilierului.
În conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare încheiat
la data de 16. 11. 2000, cumpărătorul trebuie să plătească 12 rate lunare de credit,
în valoare de 2,16 mil. lei fiecare, până la data de 15 a fiecărei luni.
Vânzătorul înregistrează contractul în borderoul centralizator, pe care la
sfârşitul săptămânii îl transmite băncii. Aceasta, la rândul său, calculează şi
virează asigurătorului, primele de asigurare datorate pentru săptămâna anterioară,
care includ şi valoarea de 520 mii lei, reprezentând prima de asigurare aferentă
sumei asigurate de 26 mil. lei, prevăzută în contractul de credit nr. 102, încheiat
între cumpărător şi creditor.
La data de 22.02.2001, din evidenŃele băncii rezultă că pentru contractul nr.
102, încheiat la data de 16.11.2000, rata la credit nu a fost achitată. Serviciul credite
din cadrul băncii începe efectuarea demersurilor necesare pentru recuperarea
creanŃei, prin somarea debitorului şi a giranŃilor acestuia privind plata datoriei.
Cumpărătorul nu achită nici rata următoare de credit, scadentă la data de 15.03.2001.
În conformitate cu prevederile condiŃiilor de asigurare, după 20 de zile de
la neachitarea celei de-a doua rate consecutive, respectiv în data de 05. 04. 2001,
banca transmite o înştiinŃare societăŃii de asigurări, prin care comunică
asigurătorului producerea riscului asigurat, anexând acestei înştiinŃări
următoarele documente:
a) copie după contractul de credit;
b) situaŃia plăŃilor făcute de către client;
c) documentele care atestă acŃiunile întreprinse de bancă pentru
recuperarea debitului de la client.
Concomitent cu avizarea daunei, banca solicită societăŃii “MOBILUX” S.
A. demararea procedurii de recuperare şi valorificare a bunurilor achiziŃionate de
cumpărător. Aceste activităŃi urmează a fi efectuate de firmă, în schimbul unui
comision, asigurătorul transmite băncii o adresă prin care comunică acesteia
faptul că a emis în favoarea sa un ordin de plată, în valoare de 15,12 mil. lei,
reprezentând contravaloarea ratelor de credit rămase neachitate la contractul de
credit nr. 102. Banca este înştiinŃată, de asemenea, că prin efectuarea acestei plăŃi,
asigurătorul va clasa dosarul de daună nr. 123, ca urmare a încetării obligaŃiilor
contractuale ale celor două părŃi. Ca o concluzie, se poate aprecia că modul de
soluŃionare şi finalizare a dosarului de daună a fost favorabil asigurătorului.
Există cazuri în care, în urma producerii unor riscuri de drept (incendiu,
inundaŃii etc.) bunul nu mai poate fi recuperat, şi deci asigurătorul este obligat la
plata tuturor ratelor de credit rămase neachitate. De asemenea, pot exista situaŃii
64
în care, ca urmare a deteriorării bunurilor cumpărate cu plata în rate, valorificarea
acestora să poată fi făcută.
► Asigurarea riscului de neplată a creditului – studiu de caz
O firmă românească din domeniul construcŃiilor navale a primit o comandă
pentru realizarea a două nave pentru un partener grec. Valoarea comenzii se
ridica la 2,5 milioane USD. Vânzarea s-a făcut pe credit garantat prin ipotecă
instituită asupra navelor vândute. Ca o măsură asiguratorie suplimentară,
exportatorul român a încheiat cu EXIMBANK un contract de asigurare a riscului
de neplată a creditului. Termenii în care a fost încheiat contractul de asigurare
sunt următorii:
a) suma asigurată de 2,5 milioane USD;
b) perioadă asigurată de 5 ani;
c) primă de asigurare plătibilă anual;
d) franşiză deductibilă de 20% din valoarea daunei.
La 3 ani de la încheierea contractului, după plata primelor rate de
credit scadente, în valoare de 1,3 milioane USD, partenerul grec ajuns în
incapacitate de plată nu a mai putut continua plata ratelor.
În baza contractului de asigurare încheiat, societatea navală a solicitat
EXIMBANK plata diferenŃei de credit nerambursată de partenerul său extern.
Din analiza efectuată de specialiştii societăŃii şi din dosarul de daună întocmit
de aceştia, a rezultat că dauna trebuie plătită; astfel, din valoarea totală a
daunei de 1,2 milioane USD, asigurătorul a plătit o despăgubire de 960 000
USD, diferenŃa de 240 000 USD reprezentând franşiza de 20% care a fost
suportată de asigurat. La rândul său, în baza clauzei de subrogare inclusă în
contractul de asigurare, asigurătorul a devenit beneficiarul garanŃiei prevăzute
în contractul comercial, respectiv ipoteca asupra navelor. Pentru recuperarea
sumelor plătite cu titlu de despăgubire, asigurătorul a trecut la executarea
garanŃiei. ExperŃii desemnaŃi în vederea executării garanŃiei au putut constata
însă că în cei câŃiva ani scurşi de la încheierea contractului de import - export,
piaŃa navelor a înregistrat o cădere foarte puternică, astfel încât din vânzarea
navelor a putut fi recuperată o sumă de doar 600 000 USD. Pierderea
înregistrată de asigurător a fost de 360 000 USD.
Rezumat
Prin asigurările de interes financiar se obŃine protecŃie din partea unor
asigurători specializaŃi, împotriva riscului de pierdere a profitului, a riscului
de neplată din partea debitorilor interni sau externi, a riscului de daune
asupra intereselor patrimoniale etc.
Cea mai importantă categorie de riscuri financiare este reprezentată
de riscurile de credit.
65
După încheierea contractului privind tranzacŃia, părŃile suportă riscuri,
care se pot grupa în: comerciale, monetare, generate de catastrofe
naturale (forŃă majoră) şi generate de factorul politic.
Asigurarea de credite interne şi externe este o formă de asigurare
financiară care are menirea să protejeze producătorii şi comercianŃii împotriva
daunelor financiare ce ar putea rezulta din insolvabilitatea cumpărătorilor care
au cumpărat bunuri pe credit, ori din insolvabilitatea persoanelor care au
beneficiat de anumite servicii pe credite.
Asigurările de fidelitate sunt servicii de acoperire a riscurilor de
pagube suferite de firme, mai ales de instituŃii financiare, datorită actelor
necinstite ale personalului angajat
Bibliografie:
- Ştefan C, Enache S. Gheordunescu M. Asigurări şi transporturi în
Economică, 2009.
1. Ce presupun asigurările financiare?
2. Ce categorii de riscuri se întâlnesc aici?
3. Riscurile comerciale desemnează………………
4. Riscurile monetare se referă la………..
5. Riscurile catastrofale presupun....
6. ExplicaŃi metodologia de încheiere a unei asigurări privind creditele interne.
7. Care sunt elementele unei poliŃe privind asigurările creditelor externe?
8. Ce înseamnă o asigurare de fidelitate?
66
Partea B
MODULUL VI
TRANSPORTURI ŞI EXPEDIłII DE MĂRFURI
Introducere
transporturilor în economie, importanŃa serviciilor de transport, avantajele
şi dezavantajele folosirii unei modalităŃi de transport, precum şi
identificarea celor mai uzuale moduri de transport.
Obiective
- înŃelegerea rolului transporturilor în derularea afacerilor ;
- familiarizarea cu principlalele moduri de transport;
- identificarea elementelor particulare fiecărei categorii de transport;
- identificarea particularităŃilor procesului de transport;
- însuşirea elementelor specifice contractului de transport;
- ÎnvăŃarea şi aprofundarea obligaŃiilor şi drepturilor părŃilor
specifice contractului de transport;
- Identificarea traseelor de transport;
- înŃelegerea şi aplicarea modelelor de contracte specifice
transportului mărfurilor;
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Temele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
urmărindu-se respectarea întocmai a acesteia.
Cuvinte cheie:
Servicii de transport, transportator (cărăuş, operator de transport), rută
de transport, tarfi de transport, obligaŃii şi drepturile transportatorului,
expeditorului, loc de încărcare (expediŃie), loc de descărcare (destinaŃie).
de servicii de transport, rolul transporturilor în societate şi în activităŃile
oamenilor. Următorul pas îl constituie aprofundarea elementelor specifice
contractului de transport.
67
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului. Se face apel
la cunoştinŃele studenŃiilor privind disciplina ”Geografie”.
LECłIA 9. TEORIA CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obŃinute în celelalte
ramuri ale producŃiei materiale din locul în care au fost produse la cel în care
urmează a fi consumate în cadrul pieŃei interne sau internaŃionale.
Transportul este o prestaŃie de servicii de tip special:
• nu se poate nici stoca, nici conserva;
• trebuie să facă faŃă unor momente de vârf ca nivel al cererii;
• se execută în condiŃii speciale;
• presupune existenŃa unei infrastructuri tehnice vaste şi complexe,
care să excludă orice situaŃie neprevăzută.
Contractul de transport reprezintă convenŃia prin care o parte, cărăuşul

profesionist se obligă în schimbul unei remuneraŃii să efectueze o deplasare de
bunuri pe o anumită distanŃă, cu un mijloc de transport corespunzător, conform
solicitării beneficiarului de transport, numit expeditor.
Caracterele juridice ale contractului comercial de transport
Este un contract sinalagmatic, ceea ce denotă că obligaŃiile
expeditorului şi cărăuşului sunt independente şi reciproce.
Caracterul oneros al contractului de transport presupune obŃinerea de
către fiecare parte contractantă a unui echivalent, a unei contraprestaŃii în
schimbul obligaŃiilor ce îi revin.
Caracterul de contract consensual, încheindu-se valabil prin simplul
consimŃământ al părŃilor.
Are un caracter real, respectiv nu poate lua naştere decât prin
remiterea efectivă a mărfurilor către cărăuş.
PărŃile contractului de transport
Cărăuşul – persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare
să transporte sau să facă să se transporte un obiect oarecare.
Firmele de transport sunt cele care desfăşoară organizat şi sistematic
deplasarea bunurilor, în scopul obŃinerii unui profit în beneficiul
întreprinzătorului, care are sarcina de a organiza şi efectua activitatea de cărăuşie.
Expeditorul – este considerat de regulă, a fi orice persoană fizică sau
juridică ale cărei interese se referă la încheierea unui contract de transport de
mărfuri. Expeditorul poate avea şi calitatea de destinatar al mărfii
transportate, plasându-se în categoria contractelor bilaterale de transport
unde are două calităŃi: cea de expeditor şi cea de beneficiar al transportului.
68
Destinatarul – este acea persoană fizică sau juridică căreia
transportatorul îi va elibera marfa la locul stipulat în contract (domiciliu,
sediu, staŃie CFR, aeroport etc.).
• CondiŃiile de validitate ale contractului de transport se referă la:
-Capacitatea părŃilor contractante
-ConsimŃământul părŃilor contractante
• Cuprinsul documentului de transport – Codul comercial distinge clauze
cu caracter obligatoriu şi clauze facultative ale documentului de transport.
Clauzele obligatorii:
- părŃile contractului;
- data încheierii, stabileşte momentul în care începe executarea
obligaŃiilor asumate prin contract;
- identificarea mărfii transportate;
- obligaŃiile cărăuşului, care constau în deplasarea în spaŃiu a
mărfurilor, destinaŃia şi timpul în care trebuie efectuat transportul;
- preŃul transportului, care constă în remuneraŃia ce-i revine cărăuşului
în urma efectuării serviciului.
- semnăturile părŃilor.
Clauzele facultative:
- ruta, eventual pe staŃii;
- clauza penală, prin care părŃile stabilesc anticipat întinderea
daunelor-interese pe care cărăuşul va fi obligat să le suporte în caz de
neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere a prestaŃiilor la
care s-a îndatorat.
• ObligaŃiile părŃilor în contractul de transport

A. OBLIGAłIILE CĂRĂUŞULUI:
• la locul de încărcare
1. Acceptarea cererii de transport – presupune manifestarea voinŃei
juridice a cărăuşului de a efectua transportul de mărfuri în condiŃiile stabilite
în cererea ce i-a fost adresată de către expeditor.
2. ObligaŃia de procurare a unui mijloc de transport corespunzător –
punerea la dispoziŃia expeditorului a mijlocului de transport adecvat, la data,
ora şi locul de încărcare precizate de către beneficiar.
3. Luarea în primire a mărfii – are loc la data şi la locul stabilite în contract.
4. Cântărirea obligatorie sau facultativă – este legată de luarea în
primire a mărfii şi presupune precizarea corectă a greutăŃii încărcăturii.
5. Eliberarea documentului de transport – transportatorul este obligat
să emită un document care să conŃină toate menŃiunile referitoare la
mărfurile transportate, locul, data, destinaŃia, tariful de transport etc.
69
• în cursul deplasării mărfii
1. ObligaŃia de a respecta ordinea expediŃiilor – este impusă
cărăuşului de fluenŃa expeditorilor care solicită, concomitent sau succesiv
deplasarea mărfurilor.
2. Parcurgerea rutei stabilite – în cuprinsul contractului de transport care
menŃionează itinerariul de străbătut, această clauză este expresă şi obligatorie,
excluzându-se modificarea ei prin voinŃa unilaterală a cărăuşului.
3. ObligaŃia de a respecta durata transportului – se referă la
îndatorirea de a-şi executa la termen obligaŃia principală de a transporta
marfa la destinaŃie, termenul fiind considerat din momentul predării
mărfurilor, până în momentul sosirii la destinaŃie.
4. ObligaŃia de conservare a mărfii – Codul civil îl asimilează pe cărăuş
cu un depozitar, iar mijlocul de transport se înfăŃişează ca un depozit necesar.
• la destinaŃie
1. Identificarea şi avizarea destinatarului –
2. Eliberarea transportului la destinaŃie – presupune respectarea
locului de destinaŃie şi timpul în care trebuie făcut transportul.
3. Recântărirea mărfurilor - cărăuşul împreună cu destinatarul .
4. Constatarea lipsurilor cantitative şi calitative ale mărfurilor – dacă în
momentul preluării mărfurilor de la cărăuş se constată la mijlocul de transport,
la cotele, la sigilii, la semne sau marcaje, ori la mărfuri urme de violare,
pierderi, scurgeri etc. mijlocul de transport nu se deschide sau nu se descarcă.
B. OBLIGAłIILE EXPEDITORULUI:
• la locul de expediŃie – presupun în această fază, indiferent de tipul
activităŃii de transport: alegerea şi verificarea mijlocului de transport,
predarea mărfurilor destinate transportului, încărcarea lor, colaborarea la
întocmirea documentului de transport şi plata preŃului aferent transportului.
• în cursul deplasării mărfii – sunt minime şi eventuale, el
aflându-se în expectativă, şi se referă la îngrijirea şi conservarea mărfii până
la destinaŃie, obligaŃii realizate prin intermediul unui însoŃitor, când se
transportă mărfuri ce necesită atenŃie specială, ori supraveghetor când
transportul se efectuează în vagoane descoperite.
C. OBLIGAłIILE DESTINATARULUI:
• la destinaŃie – calitatea de terŃ beneficiar îi antrenează anumite obligaŃii
contractuale: luarea în primire a mărfii transportate, plata sumelor restante
datorate cărăuşului, conservarea acŃiunilor arbitrale sau judiciare împotriva
cărăuşului pentru repararea eventualelor daune ivite pe parcursul transportului.
70
Rezumat
În Ńara noastră, sistemul transporturilor este format din
totalitatea modurilor de transport: maritim, fluvial, rutier, feroviar,
aerian, prin conducte, multimodal, din legile care guvernează şi
organismele care le pun în aplicare.
Contractul de transport este un acord de voinŃă între o persoană juridică
având calitatea de cărăuş, care se obligă ca pe cheltuiala uneia dintre părŃile
implicate într-un contract de vânzare-cumpărare, de furnizare, etc şi în beneficiul
celeilalte, să transporte mărfuri de la expeditor la destinatar.
Elementele contractului
-Numele şi adresa expeditorului;-Numele şi adresa cărăuşului;-
Destinatarul şi locul de destinaŃie, cu menŃiunea că se va specifica şi tipul
scrisorii de trăsură (la ordin sau la purtător);-Date cu privire la marfa ce
urmează a fi transportată: natura mărfii, greutatea, ambalajul folosit (lăzi,
palete, pachete, etc.), calitatea mărfii şi a ambalajului, sigilii şi mărci;-PreŃul
cărăuşiei;-Perioada de timp în care se va face transportul;-Ruta; -Penalitati; -
Litigii;-ForŃa majora; -Semnăturile.
ObligaŃia principală a transportatorului este de a transporta mărfurile
în siguranŃă şi în bune condiŃii la destinaŃie.
Bibliografie
Economică, 2009.
1. Ce presupun serviciile de transport?
2. PrecizaŃi particularităŃile transporturilor!
3. DefiniŃi contractul de transport!
4. PrecizaŃi elemntele contractului de transport.
5. Care sunt obligaŃiile cărăuşului în contractul de transport?
6. Drepturile şi obligaŃiile expeditorului.
71
MODULUL VII
MODALITĂłI DE TRANSPORT FOLOSITE ÎN ECONOMIE
Introducere
În cadrul modulului sunt tratate şi analizate principalele moduri de
transport şi anume transportul maritim, fluvial, rutier, feroviar şi aerian.
Totodată se pune accent pe elementele componente ale acestor moduri de
transport, dar şi pe însuşirea contractelor specifice modurilor de transport,
toate aceste aspecte fiindu-i necesare studentului în înŃelegerea şi
acomodarea cu modul de transport al mărfurilor şi pasagerilor.
Obiective
-Însuşirea modurilor de transport;
-însuşirea carcateristicilor specifice modurilor de transport;
-Însuşirea şi familiarizarea cu tipurile de contracte specifice fiecărei
modalităŃi de transport;
-familiarizarea cu principlaleleelemente specifice contractelor de
transport maritim, fluvial, rutier, feroviar, aerian ;
- înŃelegerea şi aprofundarea
- descrierea principalelor categorii de riscuri; ;
- învăŃarea, înŃelegerea principalelor funcŃii ale asigurărilor;
- înŃelegerea modului de cedare a riscurilor;
- înŃelegerea şi aplicarea în viaŃa reală a formulelor şi modelelor de
calcul privind prim de asigurare, suma asigurată,.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt prezentae în corelaŃie cu vechi cunoştinŃe.
Ele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă urmărindu-se
respectarea întocmai a acesteia.
Cuvinte cheie:
Catastrofe naturale, prevenirea riscului, acoperirea riscului, asigurat,
asigurător, asigurare,co-asigurare, autoasigurare, reasigurare, retroasigurare, asigurări
de bunuri,asigurări obligatorii, asigurări facultaive, asigurări de persoane.
de asigurare, rolul asigurării în economie, identificarea riscurilor întâlnite în
activităŃile oamenilor. Următorul pas îl constituie înŃelegerea modului de
cedare a riscurilor, felul în care funcŃionează fiecare mod, aprofundarea
72
fiecărei scheme aferente modului de cedare a riscurilor, explicarea fiecărei
funcŃii a asigurărilor şi rezolvarea aplicaŃiilor aferente funcŃiilor.
LECłIA 10. TRANSPORTUL MARITIM/ TRANSPORTUL FLUVIAL.

CirculaŃia navelor se materializează prin existenŃa a două tipuri de
navigaŃie: navigaŃia tramp şi navigaŃia de linie.
a)NavigaŃia tramp este o navigaŃie neregulată, care nu este legată de
o anumită rută, de porturi de încărcare şi de descărcare precise, fixe.
b)NavigaŃia de linie (liner shipping) este o navigaŃie organizată, stabilită pe
itinerarii fixe, cunoscute din timp şi pe o perioadă de timp determinată.
Totalitatea navelor comerciale ale unei Ńări formează flota Ńării respective.
Capacitatea de transport a unei nave se exprimă cu ajutorul a
două unităŃi de măsură:
-tona registru: Tona registru este unitatea de măsură a volumului şi
este egală cu 100 de picioare, adică 2,83 metri cubi. Tona registru poate fi
de două feluri: tona registru brut şi tona registru net.
-tona deadweight reprezintă capacitatea navei de a transporta în
condiŃii optime de navigabilitate o anumită cantitate de mărfuri, măsurată în
unităŃi de greutate (tone).
A. Contractul de transport maritim - reprezintă un acord de voinŃă

între o persoană fizică sau juridică numită beneficiar şi o alta numită cărăuş
prin care cărăuşul se obligă să transporte anumite bunuri în schimbul unei
sume de bani numită tarif, chirie (hire) sau navlu (freight).
După felul navelor ce transportă mărfuri, contractele de transport se
împart în:
- Contracte de navlosire (Charter Party), când se folosesc nave tramp,
adică nave fără un orar precis;
- Contracte de navlosire cu conosamente de bord, când se folosesc
nave de linie, adică nave cu orar precis, cu itinerare fixe numai în anumite
porturi, cu veniri şi plecări exacte.
Contractul de navlosire (Charter Party) – este un act juridic prin
care o persoană numită armator se obligă faŃă de o altă persoană numită
navlositor, fie să efectueze transportul de mărfuri pe mare în schimbul unui
navlu, fie să-i pună la dispoziŃie în întregime nava în schimbul unei chirii.
Armator - proprietarul navei.
Navlositor - cel care deŃine marfa.
Navlu - plata transportului.
73
Elementele contractului de navlosire
Orice contract de navlosire trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
următoarele elemente:
1. Data încheierii contractului (ziua, luna, anul).
2. Locul încheierii contractului (portul, Ńara)
3. Numele armatorului şi adresa sa exactă pentru a putea fi citat în
faŃa instanŃei în caz de litigiu.
4. Caracteristicile navei: numele şi pavilionul, clasa navei dată de
registrul naval, pescajul etc.
5. Locul unde se află nava în momentul încheierii contractului şi data
probabilă a sosirii acesteia în portul de încărcare.
6. Numele navlositorului şi adresa sa pentru a fi citat în caz de proces.
7. Capacitatea de încărcare a navei precum şi cantitatea minimă şi
maximă de marfă pe care navlositorul se angajează să o încarce pe navă.
8. Denumirea mărfii şi modul cum aceasta este ambalată (saci,
butoaie, sticle, pachete, legături, lăzi etc)
9. Portul de încărcare şi cel de destinaŃie.
10. Clauza privind operarea navei la dană sigură. Prin dană sigură se
înŃelege o porŃiune din port unde nava acostează pentru operaŃiuni.
11.Modalitatea de plată a navlului poate fi:
- anticipat – înainte de începerea voiajului;
- la destinaŃie – după ce nava a ajuns în portul de descărcare;
- mixt – o parte anticipat şi diferenŃa la destinaŃie.
12. Data de prezentare a navei la încărcare şi data rezilierii
contractului cu o toleranŃă de până la 15 zile. Această toleranŃă se numeşte
poziŃie. În caz de neprezentare a navei în port înăuntrul perioadei de până la
15 zile, navlositorul are dreptul să renunŃe la încărcarea navei, reziliind
contractul. Aceasta o poate face după expirarea ultimei zile a termenului
menŃionat şi se numeşte zi de reziliere.
13.ObligaŃiile navlositorului cu privire la timpul maxim de încărcare şi
descărcare al navei, sau cu privire la cantitatea minimă de marfă care trebuie
încărcată sau descărcată de navă.
14.Clauza privind înmânarea de către comandantul navei a notificării
privind faptul că nava este gata de încărcare/descărcare către
încărcător/primitorul mărfii.
15. Clauza privind penalizările (demurage) şi îndemnizaŃiile (despatch),
ce se plătesc/încasează pentru operare cu întârziere/înainte de termen a navei.
B. Tipuri de contracte de navlosire
La rândul lor contractele de navlosire se împart în trei categorii:
74
a) Voyage Charter – presupune angajarea navei în vederea unuia sau
mai câtorva voiaje;
b) Time Charter – ce priveşte angajarea navei pentru efectuarea de
transporturi pe o perioadă de timp;
Time Charter – în acest caz nava e pusă la dispoziŃia navlositorului
(încărcătorului, expeditorului, destinatarului) pe o perioadă de 3 luni, 6 luni,
1 an, 5 ani etc. ObligaŃiile armatorului constă în suportarea cheltuielilor
legate de echipajul navei şi de reparaŃiile uzuale.
c) Charter by demise (bareboat charter) – reprezintă navlosirea navei
goale, navlosire prin cedare. Angajarea navei se referă la o navă fără echipaj.
Nava şi echipajul, inclusiv comandantul sunt la ordinele navlositorului.
Transportul fluvial
Prin transportul fluvial în trafic direct între România şi un alt stat, se
înŃelege transportul pasagerilor şi/sau mărfurilor care se încarcă şi se descarcă
în porturile aparŃinând unuia dintre cele două state, destinaŃia fiind celălalt port.
Transportul fluvial reprezintă, după cel maritim, cel mai economicos
mod de deplasare în spaŃiu a mărfurilor şi persoanelor.
Cărăuşul sau transportatorul este operatorul de transport fluvial care
execută transportul.
Transporturile fluviale de mărfuri se execută pe baza contractelor de
transport încheiate între societăŃile de transport (armatorii) şi agenŃii
expeditori, contracte ce îmbracă forma unui înscris denumit scrisoare de
trăsură fluvială. Aceasta reprezintă o dovadă a existenŃei contractului de
transport şi însoŃeşte mărfurile până la destinaŃie.
În vederea obŃinerii unui consens, adică a unor condiŃii unitare privind
transportul fluvial pe Dunăre în trafic internaŃional, companiile de navigaŃie
din 4 Ńări (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi România) au semnat în
septembrie 1955 la Bratislava ConvenŃia referitoare la condiŃiile generale
privind transportul mărfurilor pe Dunăre. Ulterior la ea au mai aderat fosta
Jugoslavie, fosta RFG şi Austria. Această convenŃie este cunoscută sub
numele de ConvenŃia de la Bratislava. La momentul de faŃă există mai
multe convenŃii semnate de Ńările dunărene.
Pentru a putea să explicăm condiŃiile de transport a mărfurilor pe
Dunăre în trafic internaŃional, în ConvenŃie sunt explicaŃi câŃiva termeni:
Navlositor – persoana cu care sau în numele căreia se încheie cu
cărăuşul contractul de transport al mărfii.
Expeditorul mărfii – persoana care acŃionează în numele său şi îndeplineşte
obligaŃiile legate de expedierea mărfii, rezultate din contractul de transport.
Primitorul mărfii – persoana în drept să primească marfa.
75
Cărăuşul – persoana cu care sau în numele căreia se încheie cu
navlositorul contractul de transport al mărfii, pentru o plată condiŃionată.
Scrisoarea de trăsură – document care confirmă prezenŃa şi conŃinutul
contractului de transport al mărfii şi care constituie chitanŃa/recipisa de
primire a mărfii de către cărăuş.
Marfa – orice mărfuri, produse şi obiecte de orice fel, inclusiv
mijloace de ambalare şi amarare a coletelor.
APLICAłII
1. Pentru importul unei cantităŃi de 100.000 tone minereu între Sidney şi GalaŃi:
a) Ce modalitate de transport se utilizează şi care este contractul
specific?
b)În sarcina cui cade transportul şi asigurarea mărfii având în vedere
condiŃia de livare utilizată ?
c) CalculaŃi suma asigurată şi prima de asigurare, (având în vedere
cunoştinŃele dobândite pană acum) dacă :
- preŃul unitar este 500$/ tonă FOB Sidney;
- navlul - 20$/tonă;
- profitul sperat - 10% din valoarea facturii;
- condiŃiile de asigurare sunt: -„C”- cotaŃie - 0,3%;
-„ furt, jaf, nelivrare”- cotaŃie - 0,2%
d) Care este nivelul despăgubirii, în cazul unei daune de 100.000 $,
franşiza prevăzută în contract fiind de 1% din valoarea facturii?
D= 100.000 $
Frd= 1% x
Rezolvare:
a) se va folosi transportul maritim, iar contractul specific este
contractul de transport maritim (contract de navlosire) de tipul Voyage
Charter (contrcat pe voiaj, avand în vedere cantitatea de marfă transportată).
b) transportul va fi platit de către importatorul mărfii din portul de expediŃie
până la destinaŃie, precum şi asigurarea mărfii - (asigurare cargo martim).
c) FOB. SA = Vf +П+N
Vf= Q xPu = 100.000 tone minereu x 500$/ tonă=50.000.000 $
П= 10% x Vf = 5.000.000
N = 20$/tonă x 100.000=2.000.000
SA= 57.000.000 $
PA= SA x Σ cotelor de primă= 57.000.000 x (0.3 %+0,2%)=285.000 $
d) D= 100.000 $
Frd= 1% x 50.000.000 $=500.000 $
D<Frd=>desp.= 0
76
2. Pentru un export de 300 autoturisme din România în China, cu
preŃul unitar de 7000$ CIF China:
a) Ce modalitate de transport se va utiliza şi ce tip de contract?
R : Se va folosi transportul maritim, contrcat de transport maritim (de
navlosire) Voyage Charter.
b) Cine asigură marfa în această tranzacŃie? DeterminaŃi suma asigurată.
c) R: marfa este asigurată de către exportator pentru minim de ricuri,
conform condiŃiei de livrare din contract. Transportul este plătit tot de către
exportator până în portul de destinaŃie
LECłIA 11. TRANSPORTUL RUTIER

Transporturile auto reprezintă o modalitate foarte utilizată pentru
deplasarea mărfurilor pe distanŃe scurte şi în condiŃii de rapiditate.
În cadrul transportului auto întâlnim: drumurile-căile de circulaŃie,
autovehiculul (mijlocul de transport), procesul de transport auto şi
sistemul de organizare a societăŃilor comerciale de profil.
• InstituŃii care reglementează activitatea de transport rutier:
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, A.R.R.-Autoritatea
Romînă Rutieră, R.A.R.(Registrul Auto Român).
• CondiŃiile care permit operatorului de transport rutier să desfăşoare
această activitate se referă la obŃinerea următoarelor tipuri de licenŃe:
1. LicenŃa de transport rutier public - numită LicenŃă Comunitară sau
EurolicenŃă;
2. LicenŃă de transport rutier în interes propriu;
3. AutorizaŃii de transport rutier în interes propriu, pentru Ńările nemembre U.E.;
4. LicenŃă de execuŃie pentru activitatea de intermediere în transporturile
rutiere;
5. LicenŃă de execuŃie pentru vehicul;
6. LicenŃă de execuŃie pentru traseu.
• Contractul de transport auto de mărfuri presupune obligaŃia unei

societăŃi comerciale de transporturi auto (transportatorul, operatorul de
transport sau cărăuşul), de a transporta, în schimbul unui tarif (taxă), sub
paza sa şi într-un anumit termen, o cantitate determinată de mărfuri pe care
urmează să o elibereze destinatarului indicat de către expeditor (persoană
juridică sau fizică) prin documentul de transport.
Contractul de transport auto de mărfuri se încheie în scris sub
forma scrisorii de transport auto, care este „... un contract model imprimat
pe un formular tipizat, pe care expeditorul are obligaŃia să-l completeze în
momentul depunerii la cărăuş. Cărăuşul este obligat să confirme, prin
semnătură şi numărul de înregistrare, primirea scrisorilor de transport”.
77
Scrisoarea de transport auto cuprinde următoarele menŃiuni:
denumirea şi sediul societăŃii de transport; denumirea (numele), sediul
(domiciliul) expeditorului şi destinatarului; felul mărfii şi greutatea; felul
ambalajului; ruta; tariful aplicat şi suma reprezentând taxa de transport;
documentele însoŃitoare transportului.
• Etape ale derulării contractului de transport

A) Primirea mărfurilor la transport
B) Executarea contractului de transport auto de mărfuri
C) Modificarea contractului de transport auto
D) Răspunderea părŃilor în contractul de transport auto de mărfuri
• Reglementări internaŃionale privind transportul rutier:

Printre cele mai importante reglementări de care trebuie să se Ńină
seama la efectuarea transporturilor rutiere internaŃionale sunt:
a.ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de
mărfuri (C.M.R.)
ConvenŃia C.M.R. se aplică oricărui transport internaŃional de
mărfuri, în cazul în care a fost încheiat un contract de transport de mărfuri
pe şosele, cu titlu oneros, cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor şi locul
prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în
două Ńări diferite, din care cel puŃin una este Ńară contractantă, independent
de domiciliul şi de naŃionalitatea părŃilor contractante.
łara noastră a aderat la această convenŃie în baza Decretului
451/20.11.1972, convenŃia intrând în vigoare pentru România la data de
23.04.1973, la 90 zile după depunerea instrumentelor de ratificare la O.N.U.
Contractul de transport tip "CMR", care se prezintă sub forma
scrisorii de trăsură, se consideră încheiat atunci când marfa a fost
încărcată în autocamion, iar conducătorul auto a semnat scrisoarea de
trăsura de preluare a mărfii.
b) ACORDUL A.T.P. „Acordul cu privire la transportul
internaŃional de produse perisabile” şi cu privire la mijloacele de transport
speciale, care trebuie folosite.
c) ACORDUL A.D.R.- „Acordul cu privire la transportul rutier de
marfă periculoase”.
d) ACORDUL A.E.T.R.- „Acordul European privind regimul de
lucru al echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere
internaŃionale”.
Pentru ca un transport să se deruleze în trafic rutier internaŃional
trebuie ca marfa să fie însoŃită, în afara scrisorii de trăsură şi de alte
78
documente care privesc organele veterinar-sanitare, de poliŃie şi grănicereşti,
financiare, precum şi alte diverse organisme guvernamentale. Aceste
documente sunt prevăzute în reglementările internaŃionale multilaterale sau
bilaterale, precum şi în legislaŃia internă a Ńărilor de expediŃie, a Ńărilor de
tranzit şi a Ńărilor de destinaŃie.
a) Documente ale conducătorului auto;

b) Documente pentru autovehicul:
LicenŃa de transport – EUROLICENłA – sau LicenŃă de transport comunitară;
LicenŃa de execuŃie;
PoliŃa de asigurare a autovehiculului, RCA + „Cartea verde”;
Certificat internaŃional de inspecŃie tehnică;
Dovada de verificare a tahografului;
Certificatul de înmatriculare.
c) Documente ale mărfii
Factura externă;
CMR (scrisoarea de trăsura rutieră internaŃională);
Carnetul TIR-pentru Ńările nemembre ale U.E;
Certificat EUR 1-de provenienŃă a mărfurilor;
PoliŃa de asigurare a mărfii (asigurarea CMR)., etc.
d) Alte documente necesare
APLICAłII
1. În cazul unui import de aparate electrocasnice din CroaŃia în România:

a) Ce modalitate de transport se poate utiliza? Se poate utiliza
transportul rutier, contractul de transport rutier internaŃional-CMR.
b) Ce asigurări trebuie încheiate în legătură cu acest transport şi de către cine?
Se pot încheia următoarele asigurări: Asigurarea RCA-obligatorie,
Asigurarea CMR- a mărfii, asigurarea CASCO, asigurarea medicală pentru
şofer; asigurarea Cargo-încheiată fie de importator sau exportator.
2. Pentru un export de confecŃii între Piteşti şi Berna - ElveŃia:
a) Ce modalitate de transport se va folosi şi cine este interesat de
asigurarea mărfii , dacă în contractul comercial se prevede condiŃia de
livrare DDP Berna?
b) CalculaŃi suma asigurată şi prima de asigurare, dacă valoarea
facturată a mărfii este 200.000€, cheltuielile de transport sunt de 2500€, taxe
vamale - 8% din valoarea facturii, profitul sperat este 10% din valoarea
facturată, condiŃia de asigurare este „A”-cotaŃie -0,5%.
c) Cum se procedează la predarea mărfii la destinaŃie, dacă se constată
o daună imputabilă cărăuşului în valoare de 5000€.
79
LECłIA 12.TRANSPORTUL FEROVIAR.
a.Transportul feroviar presupune deplasarea în spaŃiu a mărfurilor şi
a persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi a vagoanelor, care circulă după un
program prestabilit şi pe trasee fixe, acestea fiind căile ferate. Este cel mai
important mod de transport terestru şi al doilea ca importanŃă, în traficul
mondial internaŃional.
România dispune de o reŃea de căi ferate de peste 11.000 km din care
pe o lungime de 3000 km electrificată, dispusă pe toată suprafaŃa Ńării, cu
diferite linii care fac legătura cu Dunărea şi se conectează cu căile ferate ale
Ńărilor vecine prin staŃii de cale ferată de frontieră.
Componentele transportul feroviar sunt:
Căile ferate.
Locomotivele (mijloace de tracŃiune).
Vagoanele (mijloacele de transport propriu-zise.
b.Contractul de transport feroviar intern:
Transportul feroviar este realizat de operatori de transport feroviar, care
trebuie să fie persoane juridice române şi care trebuie să dobândească două
documente, care să le ateste dreptul de a fi licenŃiaŃi în conformitate cu
legislaŃia în vigoare: licenŃa de transport feroviar şi certificatul de siguranŃă.
Scrisoarea de trăsură – este documentul care atestă existenŃa
contractului de transport. Acesta este considerat încheiat în momentul în
care scrisoarea de trăsură este semnată şi ştampilată în staŃia de predare.
Elemente ale contractului
A. Cărăuşul;
B. Expeditorul (clientul);
C. Obiectul contractului de transport pe calea ferată îl reprezintă
prestarea unor servicii de către operatorul de transport (cărăuşul), între care
cele mai importante sunt transportul de mărfuri şi cel de călători;
D. ObligaŃiile părŃilor
c.Transporturile feroviare internaŃionale sunt reglementate prin
convenŃii care cuprind şi reguli generale aplicate contractului de transport şi
cooperării căilor ferate participante la transport.
COTIF – ConvenŃia privind transporturile feroviare internaŃionale
cuprinde două părŃi:
a) partea A intitulată « Reguli uniforme privind contractul de
transport feroviar internaŃional al călătorilor şi bagajelor » (C.I.V.);
b) partea B denumită « Reguli uniforme privind contractul de
transport internaŃional feroviar al mărfurilor » (C.I.M.).
• ConvenŃia COTIF-CIM prevede obligaŃia căii ferate de a transporta
mărfurile încredinŃate de expeditor în condiŃiile în care:
80
- expeditorul (predătorul) este de acord cu prevederile convenŃiei;
- se folosesc mijloacele de transport ale căii ferate;
- suspendarea temporară sau excluderea unor mărfuri de la transport.
Contractul de transport îmbracă forma scrisorii de trăsură
internaŃională, care se mai numeşte şi scrisoarea de trăsură tip CIM.
ConŃinutul contractului de transport-CIM:
- Numele staŃiei şi a căii ferate de predare.
- Numele, adresa expeditorului şi semnătura lui. Ca expeditor trebuie
să fie înscrisă o singură persoană fizică sau un alt subiect de drept. Dacă
prescripŃiile în vigoare la staŃia de expediere o impun, expeditorul trebuie să
adauge la numele său şi la adresa sa, semnătura sa scrisă de mână, tipărită
sau aplicată printr-o ştampilă;
- Locul şi data întocmirii scrisorii de trăsură;
- Denumirea staŃiei de destinaŃie;
- Numele şi adresa destinatarului. Ca destinatar trebuie să fie înscrisă
o singură persoană fizică sau un alt subiect de drept;
- Denumirea mărfii şi greutatea acesteia, sau o indicaŃie asemănătoare
conformă prescripŃiilor în vigoare la staŃia de expediere;
- Felul ambalajului şi numărul de colete, pentru expediŃiile de coletărie şi
pentru vagoane complete care cuprind una sau mai multe unităŃi de încărcare
expediate în trafic cale ferată/mare şi care trebuie să fie transbordate;
- Numărul vagonului şi în plus, pentru vagoanele particulare, Ńara,
pentru mărfurile a căror încărcare incumbă expeditorului.
- Enumerarea detaliată a documentelor cerute de organele vamale şi de
alte autorităŃi administrative, anexate la scrisoarea de trăsură sau menŃionate
ca fiind Ńinute la dispoziŃia căii ferate într-o anumită staŃie sau la un oficiu
vamal sau a oricărei alte autorităŃi.
LECłIA 13. TRANSPORTUL AERIAN

Transportul aerian de mărfuri şi de persoane s-a impus ca o necesitate în
ultima jumătate a secolului XX, adică după cel de-al doilea Război Mondial.
A. Avantajele transportului aerian:
a) Aprovizionarea ritmică a unor localităŃi inaccesibile altor mijloace de transport;
b) Folosirea unor ambalaje uşoare şi ieftine;
c) Se evită transbordările succesive;
d) Permite deplasarea în spaŃiu de produse petroliere;
e) Se pretează, având eficienŃă maximă, pentru mărfurile ambalate în
containere, permiŃând deplasarea mărfurilor „door to door”.
f) regularitatea curselor;
g) viteză sporită în timpul zborului;
81
h) randament ridicat, adică capacitatea avionului de a realiza într-o
unitate de timp un volum mare de transport;
i) flexibilitate deosebită, ceea ce înseamnă adaptarea aeronavei, fără a face
modificări majore, le diverse cerinŃe de transport (marfă, pasageri, mixt etc.).
B. Dezavantajele transportului aerian:
- costuri ridicate, care se reflectă în preŃul mărfii;
- există o limită fizică a aeronavei de încărcare a mărfurilor;
- atunci când se produce o daună, este aproape sigur că este una totală,
deci pierderile sunt deosebite.
C. Elementele sistemului de transport aerian
Acestea sunt aeronavele şi aeroporturile.
D.Contractul de transport aerian reprezintă acel acord de voinŃă care
se încheie între compania aeriană (cărăuşul) şi expeditorul mărfii pentru o
anumită cantitate de marfă de la un aeroport la altul, plătindu-se o sumă de
bani pentru prestarea de serviciu, numită taxă de transport.
Dovada încheierii contractului de transport aerian, a condiŃiilor şi
termenilor acestuia, precum şi predarea mărfii cărăuşului este scrisoarea de
transport aerian. Aceasta cuprinde:
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa destinatarului;
- numele aeroportului de plecare;
- numele aeroportului de destinaŃie;
- date despre marfă: denumire, cantitate, volum, felul ambalajului,
număr de colete, marcajele făcute;
- data aplicată de cărăuş este considerată data expedierii mărfii.
Dovada încheierii contractului de transport aerian internaŃional o
reprezintă „Scrisoarea de transport aerian” (Airway Bill).
Formularul scrisorii de transport se stabileşte de cărăuş şi se
întocmeşte de predătorul (expeditorul) mărfii. Aceasta se înaintează
companiei de transport aerian, concomitent cu predarea mărfurilor.
Predătorul este obligat să furnizeze informaŃii cu privire la mărfuri, la
ambalaje şi documentele însoŃitoare.
Durata unui transport se ia în calcul de la primirea mărfurilor de către cărăuş
şi până la predarea lor către destinatar. În acest sens, la destinaŃie, cărăuşul avizează
sosirea mărfurilor pe aeroportul de destinaŃie şi livrează mărfurile destinatarului,
numai după ce semnează de primire pe scrisoarea de transport aerian.
Dacă destinatarul refuză primirea mărfurilor, nu se prezintă în termen
de 3 zile de la avizarea sosirii, sau nu poate fi găsit la adresa indicată în
interiorul a 5 zile, cărăuşul va cere indicaŃii suplimentare. Mărfurile
perisabile se recepŃionează în maxim 6 ore de la sosirea acestora.
82
PărŃile implicate într-un contract de transport aerian sunt cărăuşul
aerian, expeditorul şi indirect este şi destinatarul.
a.Cărăuşul aerian
Poate fi operator aerian român orice persoană care deŃine certificatul de
operator aerian şi licenŃa de transport aerian, acte ce sunt emise de ministerul de
resort în baza Ordinului ministrului tranporturilor nr. 578/09.10.1998.
Certificatul de operator aerian reprezintă documentul care consfinŃeşte
calitatea unui operator aerian de a efectua transporturi de călători (pasageri), de
mărfuri, bagaje, poştă, pe baza unui contract de transport.
LicenŃa de transport aerian este documentul individual prin care unui
operator aerian i se dă dreptul de a efectua operaŃiuni de transport aerian
public, în funcŃie de prevederile din licenŃă.
Răspunderea cărăuşului
Codul aerian (art. 47) precizează că operatorul aerian răspunde de
marfă pe toată durata transportului, putând interveni pierderea (avarierea)
totală sau parŃială a acesteia.
Cărăuşul va plăti următoarele despăgubiri:
• Pierderea totală sau parŃială, luându-se în calcul valoarea mărfii
declarată la aeroportul de plecare, valoare ce trebuie să fie cel mult egală cu
valoarea reală a mărfii.
• Dacă valoarea mărfii nu a fost declarată la predare, despăgubirea se
calculează la preŃul acesteia din momentul evenimentului.
• Dacă s-a depăşit termenul de livrare, depăgubirea va fi calculată
proporŃional cu întârzierea, dar nu mai mult decât marimea taxelor de transport.
Cărăuşul nu se face răspunzător de marfă dacă dovedeşte că a fost:
- forŃă majoră produsă în afara timpului de zbor;
- culpa predătorului sau a destinatarului;
- ca urmare a însuşirilor mărfii transportate;
- scădere a greutăŃii în limitele de toleranŃă admise legal; folosirea un
ambalaj necorespunzător, iar marfa trebuie obligatoriu, să fie ambalată.
Termenul de înştiinŃare a pierderilor este 6 luni sau un an. Rezolvarea
reclamaŃiei are un termen de 30 zile (60 zile la transportul mixt). Indiferent
de caz, dacă marfa n-a fost predată în termen de 7 zile de la sosirea pe
aeroportul de destinaŃie, este considerată pierdere.
b.Expeditorul are următoarele obligaŃii:
- să întocmească scrisoarea de transport, la care anexează documentele
necesare;
- să retragă mărfurile la aeroportul de plecare sau la cel de destinaŃie;
- să oprească mărfurile la orice aeroport de escală;
- să dispună eliberarea mărfurilor la orice pesoană, alta decât cea
trecută în scrisoarea de transport.
83
Deşi nu este parte activă la executarea contractului, o altă persoană
implicată şi responsabilă de buna desfăşurare a transportului aerian este
destinatarul. Acesta are drept de dispoziŃie după intrarea în posesie a
scrisorii de transport aerian sau a mărfii. De asemenea, el poate să:
- achite obligaŃiile ce-i revin;
- refuze marfa, dacă nu corespunde cu indicaŃiile din scrisoarea de transport.
Rezumat
a.Transportul maritim, ca cel mai vechi mod de transport, a fost
inventat şi s-a perfecŃionat continuu datorită mai multor avantaje pe care le
are. Elementele transportului maritim:
Navele;
Mărfurile;
Porturile maritime comerciale;
Căile navigabile maritime.
Contractul de transport maritim - reprezintă un acord de voinŃă
între o persoană fizică sau juridică numită beneficiar şi o alta numită cărăuş
prin care cărăuşul se obligă să transporte anumite bunuri în schimbul unei
sume de bani numită tarif, chirie (hire) sau navlu (freight).
Contractele de navlosire se împart în trei categorii: a) Voyage
Charter; b) Time Charter; c) Charter by Demise.
b.Transportul fluvial reprezintă, după cel maritim, cel mai
economicos mod de deplasare în spaŃiu a mărfurilor şi persoanelor.
Cele mai lungi căi de navigaŃie fluviale se află în Rusia, Ucraina,
Olanda, Belgia, Germania, FranŃa, SUA şi China. Cele mai lungi fluvii din
Europa sunt Volga, Dunărea, Elba şi Rhinul. Fluviul Dunărea este al doilea
fluviu ca lungime după Volga şi principala arteră de circulaŃie.
În transportul fluvial contractul prin care se transportă mărfurile se
numeşte :Contract de transport fluvial intern sau internaŃional, şi se prezintă
sub forma scrisorii de trăsură fluvială internă sau internaŃională.
c.Transporturile rutiere reprezintă o modalitate foarte utilizată
pentru deplasarea mărfurilor pe distanŃe scurte şi în condiŃii de rapiditate.
Transporturile rutiere de mărfuri se desfăşoră pe baza
reglementărilor specifice din domeniu, astfel contractul de transport rutier
al mărfurilor intern şi internaŃional. Scrisoarea de transport face dovada:
încheierii contractului de transport.
ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de
mărfuri este convenŃi C.M.R.
d. Transportul feroviar
84
Transportul feroviar presupune deplasarea în spaŃiu a mărfurilor şi a
persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi a vagoanelor, care circulă după un
program prestabilit şi pe trasee fixe, acestea fiind căile ferate.
Transportul feroviar permite deplasarea mărfurilor în partizi mari, în
special a mărfurilor solide şi lichide (ex: minereuri, materiale de construcŃii,
material lemnos, cocs metalurgic etc.) şi produse finite. Acest lucru a fost
posibil datorită creşterii capacităŃii vagoanelor ca tonaj şi ca volum;
Scrisoarea de trăsură feroviară – este documentul care atestă
existenŃa contractului de transport feroviar. Acesta este considerat
încheiat în momentul în care scrisoarea de trăsură este semnată şi ştampilată
în staŃia de predare.
Transporturile internaŃionale de mărfuri pe calea ferată este
reglementat de prevederi internaŃionale cum este: COTIF – ConvenŃia
privind transporturile feroviare internaŃionale, cu cele două anexe:
-anexa A-CIM – Reguli uniforme la contractul de transport
internaŃional pe calea ferată-anexă la COTIF;
-anexa B-CIV, Reguli uniforme la contractul de transport călători
şi bagaje pe calea ferată-anexă la COTIF;
e. Transportul aerian
În cazul transportului de mărfuri se apelează la acest mijloc de
deplasare (avionul), în cazul produselor perisabile (legume, fructe, brânzeturi,
seruri, vaccinuri etc.). În principiu, semnalăm faptul că transportul aerian se
pretează la mărfuri cu valoare mare şi gabarit mic. Deşi costul unei astfel
de deplasări este mare, afectând preŃul mărfii, se consideră că este cea mai
eficientă modalitate de transport pentru acest gen de produse.
Elementele sistemului de transport aerian
Acestea sunt aeronavele şi aeroporturile.
Contractul de transport aerian reprezintă acel acord de voinŃă care
se încheie între compania aeriană (cărăuşul) şi expeditorul mărfii pentru o
anumită cantitate de marfă de la un aeroport la altul, plătindu-se o sumă de
bani pentru prestarea de serviciu, numită taxă de transport.
Traficul avioanelor româneşti şi străine în România este supus
autorizării prealabile a Departamentului (DirecŃiei) AviaŃiei Civile din
cadrul Ministerului Transporturilor.
Bibliografie
Economică, 2009.
85
1.DefiniŃi contractul de transport maritim!
2.În cazul unui contract de transport maritim de tip TIME CHARTER,
armatorul cere şi primeşte de la navlositor pentru închirierea navei, pe o perioadă
de timp consemnată şi agreată prin negociere în contract o sumă de bani numită:
a) navlu-freight;
b) chirie-hire;
c) despatch money.
3. Navele tramp sunt angajate în:
a. Charter by Demise (Bareboat Charter);
b.Time Charter;
c.Voyage Charter.
4.Nava este închiriată de către armator unui navlositor, cu echipaj,
combustibil, plata asigurării navei, cu provizii şi tot ceea ce înseamnă
condiŃia de bună stare de navigabilitate, în cadrul contractului.
a) Time Charter;
b) Charter by Demise;
c) Voyage Charter.
5.Charter Party reprezintă contractul de transport maritim încheiat între:
a) armator şi navlositor sau împuterniciŃii legali ai acestora;
b) proprietarul navei şi reprezentantul casei de expediŃii;
c) navlositor şi transportatorul aerian.
6. Armatorul este.....
7. Navlositorul reprezintă.....
8. Ce presupune navigaŃia de linie şi tramp?
9. Elementele unui contract de transport.
10. Ce reprezintă scrisoarea de trasură fluvială?
11. Care sunt artererele fluviale europene?
1.Ce avantaje şi dezavantaje prezintă transportul rutier?
2. PrezentaŃi elementele contrcatului de transport rutier.
3. EvidenŃiaŃi obligaŃiile părŃilor în contractul de transport rutier.
4. Acordul de voinŃă al părŃilor într-un contract de transport rutier se
concretizează într-un document numit:
a) scrisoare de trăsură feroviară;
b) scrisoare de transport rutier;
c) charter - party.
5.Contractul de transport rutier este un contract care se încheie între:
a) doi exportatori;
b) o companie de transport rutier şi expeditorul mărfii;
c) armator şi navlositor.
86
6.Printre obligaŃiile expeditorului în cadrul contractului de transport
auto se regăsesc:
a) obligaŃia de a preda cărăuşului, odată cu încărcătura, toate actele
necesare deplasării mărfii;
b) obligaŃia să execute încărcarea în mod corespunzător;
c) obligaŃia să înmâneze conducătorului foaia de parcurs.
7.ObligaŃia principală a destinatarului este:
a) să verifice numai o parte din marfă;
b) să verifice împreună cu reprezentantul cărăuşului (conducătorul
auto) întreaga încărcătură ;
c) să preia marfa şi să verifice documentele de transport .
8. CMR reprezintă:
a) un contract de transport călători;
b) o convenŃie internaŃională referitoare la contractul internaŃional de
mărfuri pe şosele;
c) un contract de vânzare-cumpărare.
9.Mărfurile perisabile în transportul rutier internaŃional sunt
transportate potrivit prevederilor următorului acord internaŃional:
a) ADR;
b) AGTR;
c) ATP;
10. Pentru transportul mărfurilor periculoase se aplică prevederile
următorul acord internaŃional:
a) ATP;
b) ADR;
c) AGTR.
11. AETR reprezintă:
a) un acord care defineşte contractul de transport rutier;
b) un acord care stabileşte perioadele de lucru şi odihnă ale
conducătorilor auto;
c) un acord care presupune transportul pe calea ferată.
1.Ce anantaje prezintă transportul feroviar compartaic cu

transportul rutier?
2. PrezentaŃi elementele contractului de transport feroviar.
3. EvidenŃiaŃi obligaŃiile părŃilor implicate în contractul de transport feroviar.
4.Transportul feroviar se realizează de companiile de transport
feroviar care trebuie să deŃină două documente principale:
a) licenŃa de execuŃie, certificatul de siguranŃă;
b) licenŃa de transport feroviar, certificatul de siguranŃă;
c) licenŃă pentru autogări, certificatul de siguranŃă.
87
5. Pentru ca un operator să poată obŃine certificatul de siguranŃă
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii :
a) să deŃină licenŃă de transport feroviar;
b) să deŃină licenŃă de execuŃie pentru vehicule;
c) să aibă un certificat de agreere;
6. Traficul internaŃional pe calea ferată se desfăşoară conform
următoarelor convenŃii:
a) CIM, CMR, COTIF;
b) CIM, CIV, COTIF;
c) CIV, TIR, ADR.
7. CIM reprezintă:
a) un contract de transport rutier;
b) reguli uniforme referitoare la contractul de transport feroviar pe
calea ferată;
c) un document de transport.
8. Contractul de transport feroviar internaŃional îmbracă forma:
a) scrisorii de trăsură internaŃională CMR,
b) scrisorii de trăsură internaŃională CIM,
c) scrisorii de trăsură AIRWAYBILL.
1. Dovada încheierii contractului de transport aerian se numeşte:

a) conosament;
b) scrisoare de transport aerian;
c) bilet de recepŃie a mărfii.
2. Operator de transport aerian poate fi orice persoană care deŃine:
a) un conosament şi scrisoare de transport aerian;
b) certificatul de operator aerian şi licenŃa de transport aerian;
c) licenŃă de transport aerian şi certificat de agreere.
3. Cărăuşul aerian nu se face răspunzător pentru deteriorarea mărfii
dacă există următoarele situaŃii:
a) marfa a fost preluată fără prezenŃa cărăuşului;
b) forŃa majoră produsă în afara timpului de zbor, culpa predătorului
sau a destinatarului;
c) marfa a fost predată într-un ambalaj deteriorat.
4. Printre obligaŃiile expeditorului se numără:
a) transportul mărfurilor până la destinaŃie;
b) completarea scrisorii de transport şi anexarea documentelor
necesare;
c) plata mărfii.
5. EvidenŃiaŃi principalele obligaŃii ale cărăuşului aerian.
6. EnumeraŃi aeroporturi ale României.
88
MODULUL VIII
EXPEDIłIA INTERNAłIONALĂ DE MĂRFURI
Introducere
transportului multimodal în cadrul expediŃiei internaŃionale de mărfuri.
Obiective
- înŃelegerea rolului transportului multimodal în derularea afacerilor;
- familiarizarea cu principlalele tipuri de transport combinat;
- identificarea elementelor particulare fiecărei categorii de transport;
- identificarea particularităŃilor procesului de transport multimodal;
- însuşirea elementelor specifice derulării unui transport de mărfuri
prin transportul multimodal;
Fond de timp:
2 ore studiu individual şi 1oră activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Tema este grupată conform programei analitice şi se recomandă
urmărindu-se respectarea întocmai a acesteia.
Cuvinte cheie:
Transport multimodal combinat, intermodal, Servicii de transport,
transportator (cărăuş, operator de transport), rută de transport, tarif de
transport, obligaŃii şi drepturile transportatorului, expeditorului, loc de
încărcare (expediŃie), loc de descărcare (destinaŃie).
de multimodalism, servicii de transport, rolul transporturilor în societate şi
în activităŃile oamenilor. Următorul pas îl constituie aprofundarea
elementelor specifice contractului de transport.
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului. Se face apel
la cunoştinŃele studenŃiilor privind disciplina ”Geografie”.
LECłIA 14. TRANSPORTUL MULTIMODAL

Transportul multimodal este cea mai utilizată modalitate de
transport, cu tendinŃă de creştere de la an la an. Scopul final al
multimodalismului este acela de a realiza mişcarea bunurilor de la vânzător
la cumpărător, mai eficient, printr-un tranzit rapid, la preŃuri reduse.
89
Transportul multimodal aduce beneficii, permiŃând exporturilor să fie
plasate pe pieŃele lumii la preŃuri reduse şi astfel să fie mai competitive.
Multimodalismul” este cuvântul impresionant pentru acest transport eficient
door-to-door (usă-n-usă), folosind un singur document (Documentul de Transport
Multimodal), un singur cărăuş (Operatorul de Transport Multimodal) şi o singură
răspundere care să acopere toate modurile de transport, transport ce a adus economii
de cost comerŃului în vrac. El a fost denumit într-o varietate de feluri de-a lungul
procesului de dezvoltare: intermodalism, transport direct, transport combinat.
Transportul multimodal se caracterizează prin faptul că reprezintă:
activitate de servicii adaptată nevoilor vânzătorului şi
cumpărătorului, limitată prin ingeniozitatea furnizorilor de transport, şi care
funcŃionează după legile economiei de piaŃă, bazată pe cererea şi ofertă;
activitate comercială care trebuie desfăşurată de operatori calificaŃi
de transport internaŃional şi care în consecinŃă, trebuie să posede un cadru
legal naŃional pentru asigurarea unui minim de standarde de servicii, cât şi
de protecŃia intereselor diferiŃilor parteneri comerciali implicaŃi;
activitate prin care mărfurile trec dintr-o Ńară în alta prin diferite
moduri de transport, cu regimuri de responsabilităŃi diferite care trebuie
puse de acord.
Printre avantajele transportului multimodal se numără:
• Coordonare cu destinatarul;
• Singură oprire la magazie;
• Nivel ridicat de servicii personalizate;
• SiguranŃă;
• Timp de Tranzit Optimizat;
• SoluŃii adaptate în funcŃie de client/ flexibilitate;
• Angajament.
Containerizarea, un termen foarte familiar în zilele actuale ale industriei
de transport a fost un concept total necunoscut cu câteva decenii în urmă.
Containerul este o cutie de dimensiuni standard, de construcŃie specială şi
suficient de rezistentă, care îi asigură o folosire repetată, cu piese de prindere
solide ce-i permit o manipulare uşoară şi sigură, în care intră o anumită cantitate
de marfă, uşor de încărcat şi de descărcat. Din definiŃie rezultă caracterul
permanent al acestui utilaj intermediar de transport, robusteŃea construcŃiei sale şi
a pieselor auxiliare care-i asigură manipularea, deplasarea şi amararea.
Containerele ISO marine se prezintă în două standarde de mărimi, şi
anume: un container de 20’ (6 metri) cunoscut sub numele de TEU (twenty-foot
equivalent unit) sau de 40’ (12 metri) cunoscut sub numele de 2 TEU. Navele
proiectate special pentru transportul containerelor sunt denumite nave celulare cu
capacităŃi de transport de până la 6000 de containere de tip TEU (20’).
90
Avantajele pe care containerizarea le-a adus transportului internaŃional sunt:
- Reducerea timpilor de încărcare şi descărcare a navelor;
- O securitate mai bună a bunurilor;
- O reducere a avarierii mărfurilor de-a lungul manevrării şi tranzitului;
- O utilizare mai eficientă a spaŃiului pe navă şi alte vehicule;
- Containerele marine permit multimodalismul.
FCL, LCL, CY şi CFS
Sensurile termenilor FCL, LCL, CY şi CFS sunt următoarele:
FCL --- full container load; - container încărcat la capacitate maximă;
LCL --- less than container load; - container care nu este încărcat la
capacitate maximă;
CY --- container yard; - terminal de containere;
CFS --- container freight station. - staŃie de încărcat containerele.
91
STUDIU DE CAZ
DERULAREA UNUI CONTRACT DE EXPEDIłIE
INTERNAłIONALĂ DE MĂRFURI
Contractele care se derulează pentru a sprijini schimbul internaŃional

de mărfuri sunt prezentate în următoarea schemă:
Contract de
import/export
Exportator Casa de Importator

Vânzător Contract de expediŃii Destinatar
Predator expeditie cumparator
Contract de
transport
Prezentare documente
Asigurator
Contract de
asigurare marfa
si/sau transport
Transportator
Contract de
asigurare
mijloc de
transport
Prezentare Vama Predare
mijloc de marfa
transport si
marfa
92
ETAPELE DERULĂRII CONTRACTULUI EXTERN DE EXPEDIłII
1. Stabilirea rutei optime de transport în trafic rutier

La solicitarea Mandantei, SC CETA efectuează calculaŃii în vederea
stabilirii celei mai avantajoase rute pentru transportul mărfurilor:
Stabilirea variantei optime pentru un transport în trafic rutier, pentru
ruta România - Spania
Variante posibile:
- varianta 1
România – Ucraina – Slovacia – Cehia – Germania – FranŃa – Spania
- varianta 2
România – Ungaria – Slovenia – Italia – FranŃa – Spania
- varianta 3
România – Ungaria – Austria – Germania – FranŃa – Spania
Calculul variantei optime se realizează Ńinând cont de parametrii:
a) autorizaŃii cu plata inclusiv cele de tranzit pentru Ńările ne-membre UE.
b) autorizaŃii fără plata, pentru Ńările nemembre UE.
c) consum motorina dus-întors
d) cursa cu un şofer şi doi şoferi
e) distanta dintre punctele de trecere a frontierei
VARIANTA 1
Timp transport – 22 zile dus-întors
Greutate camion – 24 t (consum de 40 l motorina / 100 Km)
PreŃ cursa – 6000 € dus şi 5500 € întors – 11.500 €
• Cursa se efectuează cu un singur şofer
România→Ucraina→Slovacia→Cehia→Germania→Franta→Spania
Tara România Ucraina Slovacia Cehia Germania FranŃa Spania
Distanta dintre Piteşti Visne Kuty Funth Strasburg Irun Madrid
punctele – Halmen Nemeke in Wald
de trecere
a frontierei 560 120 500 460 500 1350 610 Km
Km Km Km Km Km Km
Consum 220 l 48 l 200 l 185 l 200 l 540 l 240 l
motorina – dus
Consum motorină 220 l 48 l 200 l 185 l 200 l 540 l 240 l
– intors
Pret autorizatii - 400 € - - -
Taxe autoband - 20€ 110 € 235 € 75 € 300 € 30€
93
Tara Alimentare Parcurs Consum Rest
Motorină (Km) (l) rezervor
(l) (l)
Dus
România 600 560 220 380
(Piteşti)
Ucraina 120 48 330
Slovacia 500 200 130
Cehia 255 460 185 200
Germania 500 200 -
600 600
FranŃa 1350 540 60
Spania 240 610 240 60
Madrid(încărcare / descărcare) → România (Piteşti)
Întors
Spania 240 610 240 60
540 600
FranŃa 1350 540 60
Germania 620 500 200 480
Cehia 460 185 295
Slovacia 500 200 95
Ucraina 120 48 47
România 200 560 220 27
(Piteşti)
Total cheltuieli motorină:

łara Consum motorină PreŃ Suma
(l) €/l €
România 800 0,90 720
Cehia 255 1,15 295
Germania 1220 1,15 1400
Spania 1020 1 1020
Total 3435
Cheltuieli cu autorizaŃiile de transport

(autorizaŃia se plăteşte o dată pentru dus-întors)
Tara Suma
€
Ucraina 400
Total 400
94
Cheltuieli pentru taxe de drum şi autoband
Tara Suma
€
Ucraina 20
Slovacia 110
Cehia 235
Germania 75
FranŃa 300
Spania 30
Total 770
Diurnă şofer (numai pentru Km pe extern)

7080 Km x 15 € = 1062 €
Cota acordată şoferului pentru încărcat / descărcat (18 €)
2 zile x 18 € = 36 €
Total cheltuieli = 3435 € +400 € + 770 € + 1062 € + 36 € = 5703€
Beneficiu = 11.500 € - 5703 € = 5797€
• Pentru cursa efectuată cu 2 şoferi
Total cheltuieli motorină = 3435 €
Cheltuieli cu autorizaŃii = 400 €
Cheltuieli pentru taxe de drum şi autoband = 770 €
Diurnă şoferi = 7080 Km x 15 €/ 100 Km = 1062 x 2 = 2132 €
2 zile x 18 € /zi = 36 €
Total = 2 x 36 € = 72 €
Total cheltuieli = 3435 € +400 € + 770 € + 2132 € + 72 € = 6809 €
Beneficiu = 11.500 € - 6809 € = 4691€
Efectuarea cursei cu autorizaŃii de transport fără plată cu un singur şofer

Diurnă şoferi = 7080 Km x 15 €/ 100 Km = 1062 €
2 zile x 18 € /zi = 36 €
Total cheltuieli = 3435 € + 770 € + 1062 € + 36 € = 5303 €
Beneficiu = 11.500 € - 5303 € = 6197 €
95
VARIANTA 2
Greutate camion – 24 t (consum de 40 l motorină / 100 Km)
PreŃ /cursă – 6000 € dus şi 5500 € întors – 11.500 €
România→Ungaria→Slovenia→Italia→FranŃa→Spania
Tara România Ungaria Slovenia Italia FranŃa Spania
DistanŃa Piteşti – Refix Sezene Ventimiglia La Longuera Madrid
dintre punctele Nadlac
de trecere
a frontierei 560 120 500 720 550 750 Km
Km Km km Km Km
Consum 220 l 192 l 122 l 288 l 220 l 300 l
motorină - dus
Consum 200 l 192 l 122 l 288 l 220 l 300 l
motorină –
întors
PreŃ autorizaŃii - - -
Taxe autoband - 13 100 € 200 € 300 € 40 €
Tara Alimentare Parcurs Consum Rest

Motorină (Km) (l) rezervor
(l) (l)
Dus
România 600 500 200 400
(Piteşti)
Ungaria 480 192 208
Slovenia 305 122 86
Italia 202 720 288 -
FranŃa 220 550 220 -
Spania 300 750 300 -
Madrid (incarcare/descarcare) → Romania (Pitesti)
Întors
Spania 300 750 300 -
600 600
FranŃa 550 220 380
Italia 720 288 152
Slovenia 305 122 30
Ungaria 162 480 192 -
România 200 500 200 -
(Piteşti)
96
Tara Consum motorină PreŃ Suma

(l) €/l €
România 800 0,90 720

Ungaria 162 1,20 194
Italia 202 1,45 292
FranŃa 220 1,20 264
Spania 1200 1 1200
Total 2670
- Cheltuieli pentru taxe de drum şi autoband
łara Suma
€
Ungaria 13
FranŃa 300
Slovenia 100
Italia 200
Spania 40
Total 653
- Diurnă şofer (numai pentru Km pe extern)

5610 Km x 15 € = 841 €
- Cota acordată şoferului pentru încărcat / descărcat (18 €)
2 zile x 18 € = 36 €
Total cheltuieli = 2670 € + 653€ + 841 € + 36 € = 4200 €
Beneficiu = 11.500 € - 4200€ = 7300 €
Pentru cursa efectuată cu 2 şoferi

Diurnă şoferi = 5610 Km x 15 €/ 100 Km = 841 x 2 = 1682 €
2 zile x 18 € /zi = 36 €
Total = 2 x 36 € = 72 €
Beneficiu = 11.500 € - 5077 € = 6423 €
97
VARIANTA 3
Greutate camion – 24 t (consum de 40 l motorina / 100 Km)
PreŃ cursă – 6000 € dus şi 5500 € întors – 11.500 €
România – Ungaria – Austria – Germania – FranŃa – Spania
łara România Ungaria Austria Germania FranŃa Spania
Distanta Piteşti –Borş Nickelsdorf Salzburg Strasburg Irun Madrid
dintre punctele
de trecere
a frontierei 560 Km 440 Km 370 km 550 Km 1950 Km 610 km
Consum motorină 200 l 176 l 148 l 220 l 540 l 244 l
– dus
Consum motorină 200 l 176 l 148 l 220 l 540 l 244 l
– întors
PreŃ autorizaŃii - 550 € 300 € - - -
Taxe autoband - 13 100 75 300 € 30
łara Alimentare Parcurs Consum Rest rezervor

Motorină (Km) (l) (l)
(l)
Dus
România 600 500 200 400
(Piteşti)
Ungaria 440 176 224
Austria 370 148 76
Germania 144 550 220 -
540 540
FranŃa 1350 540 -
Spania 244 610 244 -
Madrid (încărcare / descărcare)→România (Piteşti)
Întors
Spania 244 610 244 -
600 600
FranŃa 1350 540 60
Germania 160 550 220 -
200 200
Austria 370 148 52
Ungaria 125 440 176 1
România 200 500 200 1
(Piteşti)
98
Tara Consum motorină(l) PreŃ€/ l Suma €
România 800 0,90 720

Germania 1044 1,15 1200
Spania 1088 1 1088
Ungaria 125 1,20 150
Total 3858
Cheltuieli pentru taxe de drum şi autoband:

Tara Suma
€
Ungaria 13
Austria 100
Germania 75
FranŃa 300
Spania 30
Total 518
- Diurna şofer (numai pentru Km pe extern)

6640 Km x 15 € = 996 €
- Cota acordată şoferului pentru încărcat / descărcat (18 €)
2 zile x 18 € = 36 €
Beneficiu = 11.500 € - 5408€ = 6092 €
Pentru cursa efectuată cu 2 şoferi
Cheltuieli pentru taxe de drum şi autoband = 518€
Diurna şoferi = 6640 Km x 15 €/ 100 Km = 996 x 2 = 1992€
Cota acordata şoferului pentru încărcat / descărcat (18 €)
2 zile x 18 € /zi = 36 €
Total = 2 x 36 € = 72 €
Total cheltuieli = 3858 € +518 € + 1992 € + 72 € = 6440 €
Beneficiu = 11.500 € - 6440 € = 5060 €
99
Alegerea variantei optime pe baza calculelor efectuate:
Ruta Total PreŃ pe cursa Beneficiu
cheltuieli dus-întors (€)
(€) (€)
- cu un şofer 5703 5797
Varianta 1
România→Ucraina→Slovacia - cu 2 şoferi 6809 4691
→Cehia→Germania
→FranŃa→Spania - cu autorizatii de 5303 11.500 6197
transport fara plata
cu un singur sofer
Varianta 2 - cu un şofer 4200 7300
Romania→Ungaria→Slovenia - cu 2 şoferi 5077 6423
→Italia→ 11.500
Franta→Spania
Varianta 3 - cu un şofer 5408 6092
Romania→Ungaria→Austria - cu 2 şoferi 6440 5060
→Germania→Franta→Spania 11.500
Cursa cu beneficiul cel mai ridicat este cursa:

România→ Ungaria→ Slovenia→ Italia→ FranŃa→ Spania
(varianta 2)
- efectuată cu un singur şofer –7300 €
Derularea unui export – import în trafic rutier

Derularea unui export import în trafic rutier conform contractului
încheiat intre SC CETA SA şi SC Kompass SRL pentru transportul de
mobila cu un camion din România în Germania (Dortmund).
PreŃul cursei este 3000 €.
Încărcătura camionului este de 457 colete mobilă în greutate de 12.000 Kg
cu un volum de 80 mc. În acest caz camionul va consuma 38 l/100 Km.
Documentele anexate transportului:
- aviz de expediŃie;
- factura, specificaŃie, EUR 1;
Camionul urmează ruta de îndrumare:
Borş – Artand – Rayca – Rusovce – Polmava – Furt în Wald
Destinatarul mărfii:
Henke Eobel GMBH, TRENDELBURGER WEG 26-D34305
DORTMUND – GERMANIA
ConŃinutul scrisorii de transport internaŃional:
- expeditorul;
- destinatarul;
- societatea de transport;
- documente anexate;
- ruta de îndrumare;
100
- autovehiculul: marca, tone, număr, circulaŃie, echipaj;
- număr de colete, mod de ambalare, greutate bruta, cubaj;
- data plecării şi data sosirii la destinaŃie
La plecare conducătorul auto primeşte în avans suma de 3100 € la
cursul zile din care trebuie să achite:
- taxe de drum în Ńările pe care le tranzitează;
- să cumpere motorina în cantităŃi mai mari din Ńările unde preŃul este mai scăzut;
- să-şi cumpere piese de schimb pentru camion dacă este nevoie şi
dacă are bani suficienŃi;
- să achite telefonul daca vorbeşte cu societatea de transport din Ńara, în
cazul când are probleme cu camionul şi este dirijat pentru încărcare la întoarcere.
Diurna conducătorului auto este de 15 € / 150 Km. Tot pentru acest
transport (cursă), conducătorul auto primeşte o cota pentru descărcare de 18
€ şi o cota pentru încărcare tot de 18 € din preŃul transportului.
Efectuarea transportului:
dus: România (Piteşti) → Germania (Dortmund)
întors: Germania (Dortmund) → România (Piteşti) → Bulgaria (Russe)
PreŃul transportului Germania (Dortmund) → Bulgaria (Russe) – 3200 €
Consumul de motorina:
Tara Alimentare Parcurs Consum Rest rezervor
motorina (km) (l) (l)
(l)
Dus
România (Piteşti) 600 500 190 410
Ungaria 470 178 232
Slovacia 80 30 202
Cehia 10 560 212
Germania 600 600 250 350
Dortmund (încărcare / descărcare) –> Bulgaria (Russe)
Întors
Germania până la 660 250 100
graniŃa 500 600
Cehia 560 212 388
Slovacia 80 30 358
Ungaria 470 178 180
România (Piteşti) 140 500 190 130
Bulgaria (Russe) – 280 106 24
dus-întors
101
Cheltuieli cu transportul sunt reprezentate de:
• componente camion;
• taxa autoband;
• piese de schimb;
• diurna şofer
• cota pentru încărcat /descărcat acordata şoferului;
• motorina;
La întoarcerea din cursa, conducătorul auto trebuie să justifice cu acte
doveditoare, chitanŃe şi facturi, ce sume de bani a cheltuit în timpul transportului,
care sunt trecute într-un extras pentru justificarea sumelor avansate.
Rezumat
Transportul multimodal este cea mai utilizată modalitate de
transport, cu tendinŃă de creştere de la an la an.
Transportul multimodal reprezintă transportul de bunuri (incluzând
containere, paleŃi sau articole similare de transport folosite pentru a
consolida bunurile) prin două sau mai multe moduri de transport de la
locul de expediere la locul de destinaŃie.
Transportul multimodal este o formă de deplasare în spaŃiu a
mărfurilor, aşezate în unităŃi de manipulare detaşabile de corpul
mijlocului de transport, cu cel puŃin două mijloace de transport.
Elementul de bază al multimodalismului este containerizrea.
Transportul în containere este foarte important. Astăzi, peste 60% din
mişcarea generală de marfă de pe oceanele lumii fiind transportată în containere.
Bibliografie
Economică, 2009.
1.Transportul multimodal presupune……………….
2. Transportul multimodal mai este cunoscu sub denumirea de……..
3. Multimodalismul semnifică:
a) mai multe contracte de transport;
b) un singur contract de transport, conainerizare, comerŃ internaŃional;
c) folosirea mai multor containere;
4. Printre avantajele transportului multimodal se numără….
102
5. Containerul este:
a) o cutie de dimensiuni standard, de construcŃie specială şi suficient
de rezistentă, care îi asigură o folosire repetată, cu piese de prindere solide
ce-i permit o manipulare uşoară şi sigură, în care intră o anumită cantitate de
marfă, uşor de încărcat şi de descărcat;
b) o cutie de dimensiuni standard , greu de încărcat şi de manipulat;
c) o cutie de unică folosinŃă;
6. Containerele ISO marine sunt în două standarde de mărimi, şi anume:
a) de 7 metri şi 15 metri;
b) de 20’ (6 metri) şi de 40’ (12 metri);
c) de 4 metri şi 9 metri;
7. Avantajele pe care containerizarea le-a adus transportului
internaŃional sunt:
a) reducerea timpilor de încărcare şi descărcare a navelor; o securitate
mai bună a bunurilor;
b) o reducere a avarierii mărfurilor de-a lungul manevrării şi tranzitului;
c) o utilizare mai eficientă a spaŃiului pe navă şi alte vehicule;
8. Printre tipurile de containere maritime folosite se numără:
a) container general e marfă, de refrigerare, tank, fără acoperiş,
b) numai containere de refrigerare;
c) numai containere cu platformă netedă;
103

FR MG Curs Asigurari Si Transporturi PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FR MG Curs Asigurari Si Transporturi PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA

Dr. Camelia Ştefan Dr. Sorin Enache

a) Date de identificare a cursului

b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

l) Strategii de studiu recomandate

LECłIA 1. MODALITĂłI DE ACOPERIRE A RISCURILOR ÎN AFACERILE

40% 25% 20% 15%

d) Reprezentarea grafică a retrocedării:

LECłIA 2. FUNCłIILE ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

2. Elementele contractului de asigurare

2.1. Subiectele asigurării

2.2. Obiectul contractului de asigurare

2.3. Interesul asigurat

2.4. Riscul asigurat

2.5. Suma asigurată

2.6. Prima de asigurare

3.2. Mecanismul încheierii contractului de asigurare

►Următoarea etapă pentru încheierea contractului de asigurare

3.3. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor

3.5. Încetarea contractului de asigurare

1. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu şi alte

2. Un agent economic a încheiat o asigurare de incendiu pentru un

LECłIA 4. ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA.

2. Contractul de asigurare este un contract consensual, deoarece:

3. Conform teoriei asigurărilor, principiul răspunderii limitate

4.Despăgubirea (indemnizaŃia) de asigurare reprezintã:

5.Prima de asigurare reprezintă:

7. Printre elementele specifice contractului de asigurare se numără:

8. Suma asigurată reprezintă:

9. Franşiza într-un contract de asigurare poate fi:

10. În cazul asigurării de bunuri, interesul asigurării este

1. DefiniŃie, trăsăturile juridice ale contractului de asigurare;

LECłIA 5.ASIGURAREA MARITIMĂ

Caracteristicile elementelor contractului în asigurarea maritimă

LECłIA 6. ASIGURAREA AUTO

CondiŃii pentru validitatea contractului de asigurare - CMR

Asigurarea auto cargo

2. O persoană îşi asigură automobilul aflat în proprietate, printr-o

Alte asigurări de răspundere

Asigurarea de răspundere civilă profesională

Asigurarea de răspundere civilă faŃă de terŃi

►Asigurarea creditului intern – studiu de caz

LECłIA 9. TEORIA CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Contractul de transport reprezintă convenŃia prin care o parte, cărăuşul

• ObligaŃiile părŃilor în contractul de transport

LECłIA 10. TRANSPORTUL MARITIM/ TRANSPORTUL FLUVIAL.

A. Contractul de transport maritim - reprezintă un acord de voinŃă

LECłIA 11. TRANSPORTUL RUTIER

• Contractul de transport auto de mărfuri presupune obligaŃia unei

• Etape ale derulării contractului de transport

• Reglementări internaŃionale privind transportul rutier:

a) Documente ale conducătorului auto;

1. În cazul unui import de aparate electrocasnice din CroaŃia în România:

LECłIA 13. TRANSPORTUL AERIAN

1.Ce anantaje prezintă transportul feroviar compartaic cu

1. Dovada încheierii contractului de transport aerian se numeşte:

LECłIA 14. TRANSPORTUL MULTIMODAL

Contractele care se derulează pentru a sprijini schimbul internaŃional

Exportator Casa de Importator

1. Stabilirea rutei optime de transport în trafic rutier

Total cheltuieli motorină:

Cheltuieli cu autorizaŃiile de transport