TEMA 8:

INDUSTRIILE CONSTRUCTOARE DE MAȘINI ȘI DE

PRELUCRARE A METALELOR, CHIMICĂ, UȘOARĂ ȘI
ALIMENTARĂ
Sectorul serviciilor rolul în economie,
structura pe ramuri. Transporturile și
comunicațiile

PROFESOR ȚURCANU VIOREL

INSTITUȚIA PUBLICĂ CENTRUL DE
EXELENȚĂ ÎN CONSTRUCȚII
 Rolul industriei constructoare
de mașini (i.c.m.)
- favorizează mecanizarea și automatizarea
proceselor de producție și contribuie la creșterea
productivității muncii.
Ramurile industriei constructoare de mașini
ramuri vechi (industria construcțiilor navale, de
automobile, electrotehnică etc.);
ramuri noi (electronica, producția aparatelor
cosmice, a mecanicii de precizie etc.).
 Baza de materie primă a industriei
constructoare de mașini
O 1. produsele finite ale industriei metalurgice: oțel,
fontă, laminate, aluminiu, cupru, plumb, zinc , etc.
O 2. alte materiale - metale prețioase și rare;
O 3. lemn;
O 4. cauciuc;
O 5. mase plastice;
O 6. piele artificială, etc.
Factorii de amplasare a industriei
constructoare de mașini:
1. apropierea de baza de materie primă: (ramurile, care
consumă cantități mari de metal): industria utilajelor
industriale, care include fabricarea utilajului minier, de
extragere și de prelucrare a petrolului, a utilajului
siderurgic, textil, a mașinilor-unelte etc.
2. apropierea de consumator - producția mașinilor
agricole, a multor obiecte de larg consum (frigidere,
mașini de spălat etc.), industria utilajului agricol.
3. apropierea de resursele umane de muncă calificată și
de centre mari științifice: (producția electronicii, a
mecanicii de precizie etc.).
 Subramurile industriei mijloacelor de transport

I. Industria mijloacelor de transport

O Subramurile industriei mijloacelor de transport sunt bine
prezentate în țările dezvoltate, fiind amplasate în funcție
de diferiți factori.
1. Industria de automobile
O Localizarea industriei de automobile este foarte largă și
orientată, în primul rând, spre piața de desfacere a
producției și spre resursele umane de muncă și mai
puțin în apropiere de semifabricate, deși această
subramură consumă cantități mari de sticlă rezistentă la
șoc, cauciuc sintetic, oțeluri și laminate speciale de
aluminiu, etc.
 2. Industria aeronautică
O Una din cele mai moderne subramuri ale industriei constructoare de
mașini, dar și una dintre cele mai pretențioase.
O Piața de desfacere a producției este relativ restrânsă, deoarece prețul
avioanelor este ridicat și chiar cele mai mari companii de navigație nu
procură mai mult de câteva avioane pe an, în timp ce construirea unui
anumit tip de avion nu este rentabilă dacă nu se produc minimum
câteva sute de exemplare.
O Industria aeronautică include producția de avioane, elicoptere,
rachete, aparate cosmice.
O Factori de amplasare: țările înalt dezvoltate, resurse umane de
muncă înalt calificată, în regiunile cu condiții climatice favorabile și
spații largi pentru poligoanele de experimentare .
O Producătorii: S.U.A., cărora le revin 2/3 din producția mondială,
Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia, Italia. Avioane mai produc
Suedia, Spania, Olanda, Polonia, Canada, Japonia, Australia, Israel,
România.
 3. Construcțiile navale.
O Factorii de amplasare: prezența porturilor cu ape adânci
și spații libere, apropierea de uzine siderurgice, care să
furnizeze laminatele necesare, prezența resurselor umane
de muncă calificată.
O După cel de-al Doilea Război Mondial vechea ramură
constructoare de mașini a fost complet reînnoită cu utilaje
și tehnologii modeme. În structura producției navelor
maritime a crescut foarte mult % navelor comerciale și,
mai ales, a celor pentru transportarea cerealelor,
cărbunelui, minereurilor, petrolului, cărora împreună le
revine 2/3 din navele lansate, în timp ce ponderea navelor
de pasageri în producția totală mondială a scăzut.
 4. Industria materialului rulant
O cea mai veche ramură, după cel de-al Doilea Război Mondial a
fost modernizat parcul de vagoane și locomotive.
O astăzi pe larg sunt folosite locomotivele Diesel și cele electrice;
O numai în țările în curs de dezvoltare (India, unele state din
America Latină, țările africane) se mai folosesc locomotive cu
aburi.
O Cei mai mari producători de locomotive și vagoane sunt: Rusia
(Kolomna, Breansk, Sankt-Petersburg, Omsk, Kazan, Ufa,
Voronej), Ucraina(Lugansk, Harkov), S.U.A. (Chicago, Detroit,
Clevland, Pittsburg, New York), Germania (Essen, Kassel, Kiel),
Marea Britanie (Glaz- gow, zona Manchester-Derby),
Franța(Lille, Nancy), Cehia(Praga, Plzen), Japonia(Tokyo,
Nagoya, Osaka, Kobe).
O Dintre țările în curs de dezvoltare se evidențiază India.
 II. Industria electrotehnică și electronică
O Cuprinde, în afară de aparataj electrotehnic, utilaj cibernetic și electronic,
calculatoare, aparatură de înaltă precizie și electromedicală, roboți industriali
etc.
O Producători: în primul rând statele cu economie avansată: S.U.A., Japonia,
Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Elveția, Suedia, Olandaetc.
O Marile monopoluri electrotehnice și electronice din statele înalt dezvoltate și-au
creat în ultimii ani numeroase întreprinderi-filiale în unele țări în curs de
dezvoltare, mai ales în cele din Asia de Est și Sud-Est, unde folosesc resurse
umane de muncă de înaltă calificare. La întreprinderile din aceste țări se produc
casetofoane, aparate radio, televizoare, aparate de telefon electronice în baza
microschemelor de import
O Elveția ocupă primul loc în lume la producția de ceasornice.
O Factori de amplasare: Industria electrotehnică și electronică este orientată
spre centrele mari industriale cu resurse umane de muncă de înaltă calificare și
cu multe instituții de cercetări științifice.
 III. Industria mecanicii de precizie
O se evidențiază producerea: ceasornicelor, aparatelor de
fotografiat, aparatelor de filmat, microscoapelor obișnuite
și celor electronice, a unor diverse aparate de măsurat,
instrumentelor medicale, mașinilor de dactilografiat,
mașinilor de cusut etc.
O Factorii de ampalsare: în această ramură sunt antrenate
cadre de înaltă calificare.
O Producători: ea este mai bine dezvoltată în țările înalt
dezvoltate (S.U.A., Japonia, Germania), de asemenea, în
țările recent industrializate (Republica Coreea, Hong
Kong, Singapore, Taiwan).
 REFLECȚIE

Studiu de caz:
Influența ramurilor de vârf ICM asupra altor ramuri
ale economiei mondiale.
 EXTINDERE

Utilizând surse alternative - de comparat nivelul de

dezvoltare a ICM în statele în curs de dezvoltare cu
cele din statele înalt dezvoltate:
1. Burkina Faso și Republica Africa de Sud;
2. Japonia cu Thailanda
3. Canada și Bolivia. Ex 8 și 9. manual, pag. 98
 INDUSTRIA CHIMICĂ

CHIMIA SINTEZEI
CHIMICO-MINIERĂ CHIMIEI DE BAZĂ
ORGANICE
EXTRACȚIA MATERIILOR
ACIZI, SĂRURI RĂȘINI SINTETICE
PRIME CHIMICE
PROPRIU ZISE
ÎNGRĂȘĂMINTE MASE PLASTICE,
MINERALE CAUCIUC SINTETIC
SODĂ CAUSTICĂ, SODĂ
FIBRE ȘI FIRE SINTETICE
CALCINATĂ

CHIMIEI FINE: FARMACEUTICA, PRODUCEREA MEDICAMENTELOR, PARFUMERIE ȘI

COSMETICE
 Rolul industriei chimice:
• Exercită o influență mare asupra tuturor sectoarelor economiei
mondiale, producând cea mai variată gamă de mărfuri.
• Pentru industria constructoare de mașini, industria chimică
produce mase plastice de înaltă durabilitate, care înlocuiesc metalele
deficitare, de asemenea, cauciuc sintetic, piele artificială necesare
industriei producătoare de automobile, de tractoare etc.,
• Pentru agricultură – produce îngrășăminte, peliculă de polietilenă,
folosită pe larg în gospodăriile de sere, pesticide, erbicide,
biostimulatori etc.
• Pentru industria textilă - ea fabrică fibre și fire sintetice, vopsele și
coloranți.
• Pentru industria electrotehnică – produce produse izolatoare.
• Mai produce: medicamente și alte produse chimico-farmaceutice
etc.
 Factorii care au influențat dezvoltarea industriei
chimice sunt:
a.Gama largă a materiilor prime inclusiv deșeuri;
b.Produsele realizate de industria chimică sunt
solicitate absolut în toate ramurile de activitate, de
la industrie până la medicină și cosmetică;
c.Progresul științifico-tehnic permite scoaterea în
permanență a noi produse pe piața mondială.
 Baza de materie primă
• Industria chimică are o bază variată de materii
prime:
• a. materii prime minerale: cărbune, petrol, gaze
naturale, săruri de sodiu și potasiu, fosforiți, apatite,
ghips, sulf nativ. De asemenea utilizează și deșeuri de
la industria metalurgică (gazele de cocs gazele
sulfuroase).
• b. materii prime vegetale: latexul arborelui de heveia,
lemn, stuf, trestie de zahăr, plante medicinale, paie.
• c. materii prime de origine animalieră: grăsimi, oase,
sânge, etc.
Anvelope Cauciuc
sintetic

Mase plastice Fire

sintetice

Factorul de amplasare
În apropiere de baza de
materii prime
În regiunile de consum
În apropiere de bazine
acvatice și centrale
electrice
În centrele mari științifice
cu resurse de muncă de
înaltă calificare
Factorii de amplasare
Ramurile
Ramurile industriei chimico-minieră (extracția de sare gemă,
săruri de potasiu, apatite, fosforite, sulf nativ);
Întreprinderi de producere a îmgrășămintelor potasice și
azotate, a sodei calcinate, a celulozei și hârtiei
Întreprinderile de producere a acizilor sulfuric, clorhidric
(deoarece ei nu sunt transportabili la mare depărtare), producția
de îngrășăminte fosfatice - în regiunile principale de cultivare a
plantelor, deoarece pentru producția unei tone de îngrășăminte
fosfatice se consumă numai 0,5 tone de apatite ori fosfați.
Producția vopselelor, lacurilor, detergenților, fiindcă
transportarea lor la distanțe mari nu este rentabilă.
Producția sintezei organice și de polimeri, deoarece necesită un
volum enorm de apă potabilă și cantități mari de energie electrică.
Industria chimico-farmaceutică, de parfumerie și cosmetică,
producția coloranților, pesticidelor, erbicidelor etc, deoarece au
nevoie de resurse umane de muncă de înaltă calificare și investiții
mari de capital.
Industria ușoară.
 Rolul Industriei ușoare
produc obiecte de larg consum și satisface
nemijlocit necesitățile populației în ele, exercită o
influență directă asupra procesului de specializare
a unor ramuri:
agricole - cultivarea plantelor industriale fibroase
(bumbac, cânepă, in, iută); creșterea vitelor pentru
lână, blănuri, piei etc.;
industriale - industria de producere a fibrelor și
firelor artificiale și sintetice.
Componența ramurală a industriei ușoare
 Materii prime utilizate de către ramurile
industriei ușoare
Materiile prime folosite de această ramură sunt foarte variate. Până la Primul
Război Mondial ea dispunea de o diversitate relativ restrânsă de materie primă
naturală. Odată cu dezvoltarea industriei chimice, mai ales după cel de-al
Doilea Război Mondial, varietatea materiei prime oferite industriei ușoare a
crescut considerabil, ocupând în prezent un loc de frunte în structura
consumului ei în ramura dată.
Obținerea producției finite a industriei ușoare are loc în trei etape:
producția materiei prime (producția de bumbac-fibre, tăbăcirea pieilor,
producția de lână brută etc.). Fabricile de egrenat bumbac, de tăbăcire a pieilor,
de curățare și spălare a lânei se află în statele producătoare de materie primă;
producția de semifabricate (producerea firelor și țesăturilor, vopsitul,
prepararea blănurilor) este amplasată, de asemenea, în statele producătoare, dar
deseori țările dezvoltate importă aceste produse în stare de semifabricate;
producția finită (industria de confecții, producția de covoare, de tricotaje, de
încălțăminte) este amplasată în cea mai mare parte în regiunile de consum.
 Industria textilă
• Industria bumbacului, - materia primă bumbacul-fibre în astfel de țări ca Marea
Britanie, Franța, Germania, Japonia, Rusia, Italia, Olanda, Belgia, Polonia, industria
țesăturilor de bumbac se bazează pe materia primă importată.
• Industria lânii. Cea mai mare cantitate de lână este obținută în țările Emi­sferei de Sud,
care asigură 2/3 din producția mondială. Principala regiune de producere a țesăturilor din
lână este Europa, unde se evidențiază așa state ca Italia, Franța, Belgia, Marea Britanie.
în toate aceste țări industria lânii este bazată atât pe materia primă proprie, cât și pe cea
importată. Mari producători de lână, filatură și țesături din lână sunt S.U.A., Olanda,
Germania ș.a.
• Industria mătăsii naturale. Materia primă obținută din gogoșii viermilor de mătase
concurează cu fibrele sintetice, în unele state chiar fiind înlocuită complet de acestea.
Industria mătăsii este dezvoltată în statele cu tradiții de creștere a viermilor de mătase -
China, Japonia, R.P.D. Coreeană și Republica Coreea, Italia. China și Japonia dețin
primele locuri în lume în producția de materie primă (a firelor de mătase) și de țesături
din mătase naturală. Alte țări producătoare de mătase naturală sunt Italia, Franța, Elveția,
S.U.A., Uzbekistan, Tadjikistan etc.
• Industria inului, ca și cea a mătăsii naturale, în prezent este în regres principalii
producători de țesături din in sunt: Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Polonia,
Belgia, Olanda, Franța, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria, 2/3 din producția
mondială de țesături din in revine pe seama țărilor C.S.I.
 Industria confecțiilor și a tricotajelor
• este larg răspândită în majoritatea țărilor lumii,
o dezvoltare mai amplă a atins în țările înalt
dezvoltate din Europa, în S.U.A., Japonia,
Canada și China. în ultimele decenii această
ramură este tot mai insistent amplasată în țările
în curs de dezvoltare, care dispun de resurse
umane de muncă ieftine și relativ calificate:
India, Siria, Pakistan, de asemenea, în țările
recent industrializate din Asia de Est și Sud-Est.
 Industria de pielărie și încălțăminte
• în cadrul ei se evidențiază tăbăcirea (prepararea pieilor naturale),
producerea încălțămintei, marochinăria și alte confecții din piei.
• Unitățile industriale pentru tăbăcitul pieilor naturale sunt amplasate în
țările cu efective mari de bovine, ovine și porcine: India, Argentina,
S.U.A., Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, China, Mongolia, care sunt și cei
mai mari producători de piei. Unele țări (Franța, Japonia, Marea Britanie)
cu industrie de tăbăcire bine dezvoltată prelucrează piei brute din import.
• Industria încălțămintei are ponderea cea mai importantă în cadrul
industriei de prelucrare a pieilor. Printre cei mai mari producători de
încălțăminte se remarcă țările recent industrializate din Asia, Turcia,
Pakistan. Mari producători de încălțăminte sunt: China, S.U.A., Italia,
Franța, Marea Britanie, Rusia, Cehia, India, Germania, Brazilia,
Argentina.
• În industria marochinăriei un rol important îl joacă întreprinderile mici,
artizanale. Cele mai renumite ateliere de artizanat din piele se află în
statele arabe (Siria, Irak), în Africa de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia,
 Industria blănurilor
• confecționează haine de blană, cojoace, căciuli etc.
Prelucrarea blănurilor naturale scumpe este
concentrată în Rusia, Canada, S.U.A. și China.
Sunt utilizate atât blănurile pe bază de vânat, cât și
cele pe bază de crescătorii speciale.
• Principalele centre de prelucrare a blănurilor
scumpe sunt: Sankt- Petersburg, Moscova, Kirov,
Perm (Rusia), Montreal, Vancouver, Winnipeg,
Edmonton (Canada), New York, Portland, Seattle
(S.U.A.), Beijing (China).
 Industria covoarelor
• Inițial, pentru confecționarea covoarelor s-a folosit lână
și iută, ulterior acordându-se prioritate fibrelor sintetice
și celor în amestec.
• Așa țări ca Iran și Turcia, India și Maroc sunt renumite
prin producția manuală de covoare, unele dintre ele
considerate adevărate opere de artă, foarte solicitate la
export și cunoscute în Orientul Mijlociu și Apropiat sub
numele de covoare persane.
• Mari producători de covoare sunt S.U.A., Uzbekistan,
Kârgâzstan, Marea Britanie, Japonia, China, Franța etc.
Industria alimentară.
 Rolul Industriei alimentare
 participă nemijlocit la ridicarea nivelului de trai
al populației, asigurându-i necesitățile în
principalele produse alimentare.
 O trăsătură specifică a industriei alimentare
constă în caracterul sezonier al producției,
determinat de perioadele de recoltare a
produselor agricole.
 Factorii principali de localizare a
întreprinderilor industriei alimentare

Factor de amplasare Ramuri

În apropiere de sursa Materiile prime nerentabile pentru
de materie primă transportare la distanțe mari sau
ușor alterabile (pește, carne, lapte,
legume, fructe, sfeclă de zahăr,
struguri)
În regiunile de Materii prime transportabile și care
consum se păstrează timp îndelungat
(cerealele, alcoolul, tutunul,
cafeaua, ceaiul etc.)
 Sectorul
serviciilor
• Sectorul terțiar sau serviciile (infrastructura),
cuprinde totalitatea activităților economice,destinate
deservirii
• producțiilor industriale și agricole,precum și
necesitățile populației.
• Sectorul terțiar cuprinde toate tipurile de servicii care au
menirea să asigure desfășurarea normală a activităților
din sectoarele primar și secondar.
 SECTORUL
SERVICIILOR

DESERVIREA PRODUCȚIEI DESERVIREA POPULAȚIEI

CENTRE DE CALCUL ÎNVĂȚĂMÂNTUL

BIROURI DE CONSTRUCȚII ȘTIINȚA

TRANSPORTURILE CULTURA

COMERȚUL OCROTIREA SĂNĂTĂȚII

UNITĂȚI FINANCIARE TRANSPORTUL DE PASAGERI

ACTIVITĂȚI HOTELIERE GOSPODĂRIA COMUNALĂ

CENTRE ȘTIINȚIFICE SPORTUL

 Tipuri de servicii
•În statistica internațională sunt delimitate 5
tipuri principale de servicii:
1. Transporturile,comunicațiile;
2. Turismul și serviciile hoteliere;
3. Comerțul și alimentația publică;
4. Serviciile comerciale moderne;
5. Serviciile colective (asigurarea socială și
medicală,instruirea și educația).
 FACTORII DE REPARTIȚIE A
SERVICIILOR

CAPACITATEA DE CONSUM A TERITORIULUI

ASIGURAREA NUMĂRUL DE POTENȚIALI

CONSUMATORI LOCALIZAREA
FINANCIARĂ
 State lideri în comerțul mondial cu
servicii,mlrd.dolari
350
325

300

250

2
0
0
200
14
15 14
8
0 0
11
0 10
10 0
0
6 5
0 5 4
5 5 0 8
0

0
S.U. Marea Germa Fran Japon Span Itali Olan Chi Belg
A Britanie nia ța ia ia a da na ia
Transporturile și căile de
comunicație
 Termeni cheie:
• Trafic de mărfuri: volumul mărfurilor transportate cu anumite mijloace
de transport la o anumită distanță într-un interval de timp exprimat în tone
la km.
• Trafic de pasageri: numărul de călători transportați cu anumite mijloace
de transport la o anumită distanță, într-un interval de timp exprimat în
pasageri la km.
• Telecomunicații: transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne
sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. în
tone la km.
• Ecartament:lățimea dintre șinele de cale ferată (în lume există 4 tipuri de
ecartament)
 Rolul transportului în
economia mondială
• - efectuează legături strânse între industria extractivă și
cea prelucrătoare, agricultură și industrie, sfera de
producție și consum;

• - introduce în circuitul economic regiuni și areale cu

resurse naturale și umane;

• - scoate din izolare comunitățile umane ale Terrei,

integrându-le în sistemele generale de civiliza ție, în
rețeaua mondială și națională de bunuri materiale și
spirituale.
Influența Revoluției Științifico Tehnice (R.Ș.T.)
asupra dezvoltării transporturilor
• - a permis transformarea radicală a căilor de

comunicație: astfel barierele muntoase au fost străpunse

de tunele, căi ferate și șosele; rețele de canale au legat mări

și oceane, fluvii și râuri; cabluri de telecomunica ții au fost

instalate pe fundul oceanelor;

• - a sporit considerabil viteza și capacitatea mijloacelor

de transport: trenurile electrice se deplasează cu viteze de

peste 200-300 km/h, avioanele traversează Oceanul Atlantic

în numai 3,5 ore, capacitatea navelor comerciale a crescut

până la 200-500 mii tone

 Transportul feroviar
• Este cel mai vechi tip de transport (sec XIX-lea);

• Se realizează prin intermediul locomotivelor

Diesel, cu abur, electrice;
• În prezent rețeaua de căi ferate atinge 1,6 mln km;

• Este prezent în peste 140 de state, dar în numai

10 din ele (S.U.A., Rusia, Canada, India, China,
Australia, Argentina, Franța, Germania, Brazilia)
este concentrat aproape jumătate din lungimea
totală a căilor ferate.
Rețeaua feroviară
mondială
Rolul transportului feroviar
• Transportă mărfuri industriale grele
și produse agricole (cereale, sfeclă de
zahăr, etc);
• Transportă pasageri la distanțe mari
și medii de asemenea și transportul
suburban de pasageri,
 Avantajele transportului feroviar

• Puțin depinde de condițiile meteorologice;

• Este relativ ecologic; (cel electrificat)

• Cel mai sigur în domeniul securității;

• Prețul pentru transportul mărfurilor

descrește odată cu distanța;
• Permite transportarea cantității mari de
mărfuri la distanțe mari.
 Dezavantajele
transportului feroviar

• Construcția căilor ferate necesită mari

cheltueli mai ales în zonele deluroase și
muntoase;
• Ecartamentul diferit;

• Nu pătrunde în locuri greu accesibile,

astfel marfa deseori nu este livrată direct
consumatorului.
 Transportul autorutier
• Este transportul sec XX-lea, se realizează prin intermediul
automobilelor, camioanelor, autobuselor etc;
• Lungimea autostrăzilor este de peste 32,5 ml km;
• Cea mai lungă rețea de drumuri este în S.U.A. (circa 6 mln. km), urmată
de Franța, Rusia, Germania, Italia, Polonia;
• Principalele magistrale sunt:
• Șoseaua europeană Londra-Paris-Strasbourg-Munchen-Viena-Budapesta-
Belgrad-București-Sofia-Istambul-Ankara-până la Golful Persic;
• Șoseaua Antwerpen-Berlin-Varșovia-Minsck-Moscova;
• Șoseaua Stokholm-Hamburg-Munchen-Milano-Napoli;
• Cea mai lungă șosea din lume – Panamericană 15000 km (Alaska-
America de Nord-America Centrală-Peru-Chile).
 Rolul transportului autorutier

• Transportă pasageri;

• Transportă mărfuri cu un volum mai

mic, însă e avantajos numai pe
distanțe scurte și medii.
 Avantajele transportului
autorutier
• Flexibil și rapid la transportarea
mărfurilor și pasagerilor;
• Pătrunde în locuri greu accesibile;

• Transportă marfa direct la

consumator.
 Dezavantajele
transportului autorutier
• Depinde mult de condițiile
meteorologice;
• Poluează mediul înconjurător.
Transportul prin conducte

• Apărut din antichitate, dar

abia la înc. sec XX-lea capătă
o utilizare mai largă.
Rolul transportului prin conducte

• Transportă apă, gaz, petrol, produse

petroliere, cărbuni împreună cu apa.
• Cele mai mari conducte sunt:

• de petrol „Prietenia”

• de gaze naturale „Siberia de Vest-Europa

de Vest” ce au o lungime de peste 5 mii
km.
Avantajele transportului prin
conducte

• Transportarea rapidă și ieftină a

anumitor tipuri de marfă (gaz,
petrol) la distanțe mari;
• Asigură securitate energetică.
Dezavantajele transportului
prin conducte

• Scurgerea petrolului și a
gazelor naturale este
periculoasă pentru mediul
înconjurător.
 Transportul maritim
• Asigură 80% din transportul de mărfuri
dintre țări.
• Este asigurat de nave - tancuri petroliere,
nave conteiner,metaniere, mineraliere;
• Trăsături principale: capacitatea mare de
transport a navelor, sporirea vitezei de
transport, precum și a operațiunilor de
încărcare-descărcare.
Transportul maritim mondial
 Rolul transportului maritim
• Transportă petrol, produse petroliere,
gaze, cărbune, lemn, cereale și alte mărfuri;
• Transportă pasageri (turiști).
 Avantajele transportului
maritim

• Asigură comerțul internațional,

în special a mărfurilor de
volum mare;
• Este cel mai ieftin mijloc de
transport.
 Dezavantajele
transportului maritim
• Viteza mică de transport;

• Depinde de dotarea navelor și a

porturilor cu utilaje de încărcare-
descărcare a mărfurilor;
• Depinde parțial de condițiile meteo.
 Transportul fluvial
• Unul din cel mai vechi tipuri de transport;

• Este asigurat de feriboturi, nave de

croazieră, bărci, vapoare etc.;
• Se folosește mai mult pe lacuri și râuri mari
navigabile.
 Rolul transportului fluvial
• Deservește mai mult transportul
intern de mărfuri: transportă
cereale, materiale de construcție,
lemn, minereuri;
• Este utilizat deseori pentru excursii,
croaziere.
 Avantajele transportului
fluvial

• Poate pătrunde în interiorul țării;

• Este ieftin la transportarea

încărcăturilor în interiorul statului;
• Este folosit pentru excursii.
 Dezavantajele
transportului fluvial
• Viteza mică de transport;

• Dependența de regimul acvatic al

fluviului;
• Prețul mare de cost al lucrărilor
inginerești de adâncire a albiei râurilor.
 Transportul aerian
• Cel mai recent, rapid, modern și
universal mijloc de transport;
• Este asigurat prin aviația sanitară,
avioane, elicoptere, ș.a.
 Rolul transportului aerian

• Transportă rapid pasageri, produse

agricole scumpe și alterabile,
mărfuri valoroase (metale prețioase,
medicamente).
 Avantajele transportului
aerian
• Cel mai rapid transport în interiorul
țării și pe liniile internaționale,
transportarea la cele mai mari distanțe;
• Pătrunde în toate regiunile;

• Relativ sigur după cel feroviar și naval.

 Dezavantajele
transportului aerian
• Prețurile relativ înalte a transportării
mărfurilor și pasagerilor;
• Efecte negative asupra atmosferei
(consumă mult oxigen);
• Depinde de condițiile meteorologice.
 Transportul electronic
• Apărut la sf. sec. al XIX-lea;

• Cuprinde transportul energiei electrice

prin linii de înaltă tensiune.
 Rolul transportului electronic
• Asigură transportarea energiei electrice de la centrale
electrice spre consumator prin linii electrice de diferită
tensiune.

Avantajele transportului electronic

• Asigură securitatea energetică.
Dezavantajele transportul
electronic

• Cheltueli mari la montarea utilajului

 Telecomunicațiile
• Includ telegraful, telefonul,
televiziunea, internetul.
 Rolul telecomunicațiilor
• Asigură transportarea informației audio,
radio, video.
Avantajele telecomunicaților

• Transmiterea la distanțe mari a informației.

Dezavantajele
telecomunicațiilor
• Prețuri înalte pentru procurarea tehnicii.