AGRICULTURA

ITINERANTĂ
Dragan Alexandra, XI U
Ce reprezintă agricultura itinerantă?
 Agricultura itinerantă este o tehnică agricolă utilizată
în perioada neolitică și încă prezentă în unele zone ale planetei
(de exemplu, în Indonezia). Deja primii fermieri au experimentat
că terenul exploatat pentru recoltare, în anii următori a dat un
produs mai rar. În vremurile în care pământul era abundent,
primul remediu era să semene într-un alt teren, obținut în general
prin defrișarea suprafețelor forestiere, apropiate de cele utilizate
anterior, pentru a nu fi nevoit să mute satele, dar și cu migrații,
dacă este necesar. . Anticipează într-o formă rudimentară care va
fi rotația agricolă .
 Tipuri de agricultură itinerantă
Agricultura itinerantă este de 2 tipuri:
• Agricultura itinerantă cu arderea terenului: Acest tip de agricultură
implică arderea vegetației existente pentru a elibera terenul pentru
cultivare. După ce terenul a fost cultivat pentru câțiva ani și fertilitatea
solului a scăzut, agricultorii se deplasează la alte terenuri și procesul
este repetat. Această practică este întâlnită în special în regiunile
tropicale și subtropicale.
• Agricultura itinerantă prin defrișare: Acest tip de agricultură
itinerantă face referință la defrișarea pământurilor, pășunilor,
pădurilor, etc pentru eliberarea terenului pentru următoarele cultivări.
 Țările pentru care este caracteristic
acest tip de agricultură
 Agricultura itinerantă face parte din agricultura de subzistență, tip ce este
caracteristic pentru țările în curs de dezvoltare, din zona caldă, deseori, în
regiunile forestiere mari ale zonei intertropicale. (centrul Africii, Amazonia)
 Câteva țări pentru care este tipică această agricultură sunt Brazilia,
Republica Democrată Congo, Guineea Ecuatorială, Nigeria, Camerun,
Indonezia, Republica Congo etc...
 Consecințele cauzate de acest tip de
agricultură
1. Defrișarea și distrugerea habitatului: Una dintre cele mai mari preocupări legate de
agricultura itinerantă este defrișarea pădurilor tropicale și a altor ecosisteme naturale. Prin
arderea vegetației pentru a elibera terenul agricol, se distrug habitatele naturale ale multor
specii de plante și animale, ceea ce poate duce la pierderea biodiversită ții.
2. Deșertificare și degradare a solului: Arderea vegetației poate elimina stratul superior al
solului și poate reduce fertilitatea acestuia. În plus, terenurile lăsate în paragină după ce au
fost cultivate pot fi vulnerabile la eroziunea solului și la degradare, mai ales în condi țiile
unor precipitații puternice sau a altor factori climatici.
3. Emisiile de carbon și schimbările climatice: Arderea vegetației eliberează cantități
semnificative de carbon în atmosferă, contribuind la încălzirea globală și la schimbările
climatice. Aceste emisii pot avea consecințe pe termen lung asupra mediului geografic și a
ecosistemelor.
4. Poluarea aerului și apei: Arderea vegetației poate genera emisii de fum și poluan ți în aer,
afectând calitatea aerului și sănătatea umană. În plus, practicile agricole asociate cu
utilizarea pesticidelor și a altor substanțe chimice pot duce la poluarea apelor subterane și
de suprafață.
5. Reducerea resurselor naturale: Agricultura itinerantă poate duce la epuizarea resurselor
naturale, cum ar fi lemnul, apa și alte resurse necesare pentru sus ținerea vie ții și a
ecosistemelor.