CULTURA ANTICĂ-

TEZAUR AL CULTURII UNIVERSALE

ȘTIINȚA
Realizat de :
Sîrbu Daniela
Guțu Cătălina
Lazăr Dana
Profesor:Bercu Victoria
Știința în lumea antică
■ La popoarele antice cunoştinţele ştiinţifice s-au dezvoltat în funcţie de necesităţile practice
(construirea digurilor, a templelor, a cavourilor monumentale). Primele biblioteci şi arhive au
apărut în Mesopotamia, cea mai remarcabilă fiind biblioteca regelui asirian Aşurbanipal (669 –
635 î.Hr.), adunată la Ninive. Aici se păstrau analele regale, cronicile istorice, culegerile de
legi, operele literare şi ştiinţifice, peste 30 000 de tăbliţe de lut aranjate în mod sistematic.

■ La Alexandria a fost fondat un vestit Muzeu, consacrat muzelor, protectoare ale ştiinţei şi
artelor. Biblioteca Muzeului număra în secolul al II-lea î.Hr. nu mai puţin de 700 000 de
volume. Tot aici a fost întemeiată o grădină zoologică şi una botanică, un observator
astronomic şi săli de studiu pentru viitorii medici.
Matematica, geometria şi astronomia au apărut şi s-au dezvoltat la toate
popoarele antice din necesităţile practice de a măsura ogoarele, a construi
temple şi a calcula timpul. Egiptenii au înregistrat un nivel înalt al
cunoştinţelor ştiinţifice în matematică, astronomie şi medicină. Ei foloseau
sistemul zecimal pentru calcule, alcătuit un calendar destul de precis, au
alcătuit harta cerului înstelat, au unit stelele în constelaţii. Babilonienii au
elaborat sistemul de determinare a fazelor Lunii, au stabilit durata anului
solar egală cu 365 de zile, cunoşteau regulile de extragere a rădăcinii pătrate
şi cubice. Indienilor le datorăm aşa-numitele cifre arabe, deoarece, au fost
cunoscute de europeni prin intermediul arabilor. Chinezii au înregistrat mari
succese în domeniul astronomiei studiind Soarele, Luna şi inventînd
instrumente de control al timpului – ceasul de apă şi cadranul solar.

Prin contactele permanente cu civilizaţiile Orientului, grecii au preluat

descoperirile acestora din domeniul matematicii, geometriei şi astronomiei,
dezvoltîndu-le. În secolul al III-lea î.Hr. Euclid a elaborat principiile
geometriei plane, iar Arhimede pune bazele mecanicii şi ale hidraulicii,
inventează roata dinţată şi angrenajul.
Alături de alte demersuri precum religia sau arta, ştiinţa este şi ea o tentativă de înţelegere şi descriere
a lumii. Dar se deosebeşte fundamental de celelalte printr-o serie de principii şi metode proprii,
despre care au vorbit prima dată vechii greci, prin secolele al V-lea şi al IV-lea a.Hr.

Ştiinta, sub sceptrul raţiunii şi observaţiei, s-a născut în această epocă în Ionia, acolo unde în mintea
grecilor se naşte o idee. Grecii postulează că există ceva ce trebuie înţeles şi că acel ceva chiar poate
fi înţeles. Şi asta cu ajutorul inteligenţei, nu apelând la mituri. Noua atitudine însema şi o distanţă. O
distanţă faţă de lumea sensibilă, lume care nu înglobează absolut tot ce poate fi cunoscut.

Dincolo de ea există o substanţă mai profundă. Mintea trebuie aşadar să se menţină la o oarecare
distanţă faţă de senzaţie, pentru a cunoaşte substanţa. Dar ideea se putea aplica la fel de bine şi
religiei, nu era neapărat valabilă doar pentru ştiintă. O idee însă mai inovatoare, care într-adevăr se
deosebeşte de demersul mitico-religios, este cea privind înţelegerea. Grecii cred că lumea poate fi
dezvăluită, că nu există ceva incomprehensibil, că misterul poate fi spulberat. Astfel prin ştiinţă omul
poate descoperi ce este lumea, folosindu-se de spiritul său autonom
 Inventii antice ce au sfidat stiinta:

Sistem de incalzire centrala - 2700 - 1400 iHr

Robotul lui Leonardo da Vinci - secolul 14
Dusul vertical - 200 iHr
Arma chimica antica - 256 dHr