SFANTA TAISIA

• Sfanta Taisia a trait in Egipt in secolul al V-lea. Ramasa orfana dupa moartea parintilor ei instariti, ea a
dus o viata evlavioasa, impartindu-si averea la saraci si oferind salas in casa ei pelerinilor straini. Taisia s-
a hotarat sa-si dedice viata lui Hristos si sa nu se marite niciodata.
• Dupa ce si-a cheltuit toata mostenirea, Taisia a fost tentata sa faca rost de mai multi bani prin orice
mijloace, incepand sa duca o viata pacatoasa.
• Parintii din Sketis de langa Alexandria auzind de caderea
ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, praznuit in 9
noiembrie) sa mearga la Taisia si sa o convinga sa se
pocaiasca de cele rele. „Ea a fost buna cu noi si acum ar
trebui s-o ajutam”, spusera ei. „Tu, parinte, esti intelept.
Du-te si incearca sa-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la
Dumnezeu sa te ajute”.
• Parintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut sa-l
lase sa intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului sa-i
transmita stapanei lui ca i-a adus ceva de pret. Taisia,
stiind ca de multe ori calugarii gasesc perle pe malul marii,
i-a spus servitorului sa-l lase pe Ioan inauntru. Sfantul s-a
asezat, a privit-o in ochi si a inceput sa planga. Taisia l-a
intrebat de ce plange si Sf. Ioan i-a raspuns: „Cum sa nu
plang cand ai uitat de Mirele Tau, Domnul nostru Iisus
Hristos si faci voia satanei cu faptele tale?”.
• Cuvintele sfantului i-au strapuns sufletul Taisiei ca o sageata de foc dandu-si seama ce
viata pacatoasa ducea. Cu frica, ea l-a intrebat pe sfant daca Dumnezeu ar accepta
pocainta unei pacatoase ca ea. Sf. Ioan i-a raspuns ca Mantuitorul asteapta pocainta ei.
De aceea a venit EL pe pamant, sa caute si sa mantuiasca pe pacatosi. „EL te va primi
cu dragoste” – mai adauga sfantul – „si ingerii se vor bucura impreuna cu tine”. Dupa
cum Insusi Mantuitorul a spus, „mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se
pocaieste” (Luca 15:7).
• Sentimentul de pocainta a pus stapanire pe ea si vazand in cuvintele sfantului o
chemare de la Dumnezeu de a se intoarce la EL, Taisia cauta cat mai repede o cale de a-
si salva sufletul. S-a ridicat si a plecat din casa fara nici un cuvant si fara sa lase
dispozitii despre ce se va intampla cu proprietatea sa, astfel incat s-a mirat si Sf. Ioan de
reactia ei. Urmandu-l pe Sf. Ioan in pustie, ea s-a grabit sa se intoarca la Dumnezeu prin
penitenta si rugaciune. La caderea noptii, parintele i-a pregatit Taisiei un culcus si o
perna din nisip pe care sa se odihneasca si el a mers putin mai departe pentru a-si face
rugaciunile de seara dupa care s-a pus si el la odihna.
• Dar la miezul noptii sfantul a fost trezit de o lumina ce venea din cer si o
invaluia pe Taisia, in locul unde aceasta dormea. In lumina minunata el vazu
ingerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, sfantul
isi dadu seama ca Taisia murise.
• Sf. Ioan I-a cerut in rugaciune lui Dumnezeu sa-i arate daca Taisia s-a mantuit
sau nu. Atunci un inger al Domnului a venit la el si i-a raspuns: „Avva Ioan, o
ora de pocainta din partea ei a facut cat o multime de ani pentru ca s-a pocait
din tot sufletul si cu toata zdrobirea de inima.”
• Dupa ce a ingropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a intors la Sketis si le-a spus
calugarilor ce s-a intamplat. Toti au dat slava lui Dumnezeu pentru ca s-a
milostivit de Taisia, care s-a pocait ca si talharul de pe cruce, intr-o singura
clipa.