Sunteți pe pagina 1din 2

[] Pe baza indiciilor istorice, noi nu putem susine romanizarea acestei ri dect n partea apusean a Ardealului cu Banatul timian i Oltenia,

pe care teritoriu se mrginise colonizarea roman. In Moldova i Valahia rsritean, precum i n regiunea dintre Tisa superioar i Ardeal, lipsea aceast temelie; aici nomenclatura topografic a rmas sub dominaia roman curat dac, ca i populaia. [] i dup prsirea provinciei dacii din ar susin ostiliti cu Imperiul roman. Acest element ostil, n c ea mai mare parte, nu se poate privi ca romanizat. (Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic ngrijit de A. Sacerdoeanu, Bucureti, Editura tiinific, 1968, p. 167168) Plecarea deosebit a romnilor din ast parte a Dunrii ctre agricultur este general cunoscut. De dragul acesteia ei dispreuiesc chiar industria i comerul. Aceast mprejurare este ndestul spre a arta c agricultura a fost totdeauna pus n lucrare de acest popor, fapt adeverit pe deplin prin limb, care posed un mare numr de cuvinte de origine latin din aceast sfer. Astfel imigrarea romnilor ca pstori nomazi, dup cum voiesc roeslerianii, nu este nimic mai puin dect adevrat. Deprinderea statornic cu agricultura cere ns ca poporul romn trebuie s fi avut n stpnirea sa un teritoriu, pe care s-o fi putut pune n aplicare. Cum s se explice deci aceasta, dac el ar fi venit mai trziu n ara sa, cnd aceasta era acum ocupat de alte popoare, slavoni i unguri . a., fr ca el s-o fi cucerit, pentru a putea deveni proprietar de pmnt i agricultor? [] (Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic ngrijit de A. Sacerdoeanu, Bucureti, Editura Stiinific, 1968, p. 157)

Admigrarea romn din dreapta Dunrii, care trebuie deci s-o admitem, nu alter caracterul de continuitate al elementului roman n Dacia Traian, aa c se pstr tradiia despre originea dacoromnilor din timpul dominaiei romane asupra acestei ri. Partea rmas n Dacia, dup pierderea provinciei, form elementul fundamental, din care se nscu poporul dacoromn. Adaosul primit succesiv din dreapta Dunrii contribui mai mult la ntrirea numeric a acestuia, dect la ntemeierea lui. Pn n secolul VII, cnd ncepe admigrarea de care e vorba, s-au putut pstra n prile muntoase ale Daciei nc destul element roman, pentru ca continuitatea s nu fie aici nicidecum ntrerupt. Argumentul toponimic mpreun cu tradiia istoric pun aceasta, cum am vzut, afar de ndoial. (Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic ngrijit de A. Sacerdoeanu, Bucureti, Editura Stiinific, 1968, p. 257)