bårile fundamentale: ISBN 973-569-485-9

ca çi cum ar fi intenÆionat så punå, nu çtiu cui, trei dintre între-

du-çi confortul poziÆiei çi potrivindu-se în çezut, ridicå un deget www.nemira.ro
Ho diábolos pluti o porÆiune tåcut. Apoi, din zbor, schimbîn- e-mail: editura@nemira.ro
la domniile noastre rîuri, rîuri... Dar ce-Æi paså?
– Cafea este. Ar fi çi coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniac Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti
sugiuc din strada Cåderea Bastiliei nr. 19, tot el îçi råspunse: Telefax: 314.21.22, 314.21.26
detaliile de feronerie çi soluÆiile de ancadrament ale unui imobil S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti
Difuzare:
Iar dupå o vreme, dedulcindu-se prin luneta muçtiucului cu
avînd totuçi aerajul unui om cumsecade.
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså.
– Cafea este? întrebå Diavolul, nu se çtie pe cine, cu o voce
oricårei terase de bloc placatå cu ardezie sau tivitå cu smoalå.
© Editura Nemira, 2001
tårcatå sau cu vopseaua såritå, tresåltînd de încîntare în preajma
pra oraçului, savurîndu-i fiecare bucåÆicå a acoperiçurilor de tablå
cînd degetele mîinii, cînd colÆurile gurii, se roti de trei ori deasu- CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
celålalt çi cu muçtiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusinÆå DANIEL BÅNULESCU
tolånit pe spate ca un sultan, cu un picior råsturnat neglijent peste
talei çi, muçcat de o dispoziÆie de zile mari, se materializå, apoi,
Diavolul frînå brusc la un kilometru çi jumåtate deasupra Capi-
necurate îçi exercitå ståpînirea temporarå asupra Påmîntului,
Daniel, capitolul 10 cu versetele 13 çi 20, cåpeteniile duhurilor
linia fortåreÆelor nevåzute din care, conform CårÆii proorocului
Pogorîndu-se din înålÆimile cerului ca un pietroi, întrecînd
siestei de dupå-amiazå, se aruncå Diavolul.
1988, asupra unui Bucureçti cuprins între dulcile spasme ale
Într-una dintre fioroasele, dar çi tandrele zile ale lunii aprilie

SOSIREA LA BUCUREÇTI
Capitolul 1
Harta Bucureçtiului puså la dispoziÆie de MIHAI OROVEANU
Coperta: RÅZVAN LUSCOV

16 DANIEL BÅNULESCU

grafului „Melodia“, pe ale cårui cearçafuri nu se mai råsfåÆase nici

nu-çi mai trosnise oasele de peste zece ani Æipenie de film stråin,
pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioçåtorului Circ de
Stat, unde aceeaçi crizå generalå de valutå preschimbase siluetele
contorsionate ale tigrilor çi cåmilelor în mogîldeÆe, aducînd izbitor ColecÆie coordonatå de DAN PETRESCU
a oi, cîini sau pisici, clåtinate dintr-o parte într-alta a arenei nu
de strigåtele metalice ale dresorilor cambraÆi în fireturi, ci de
mormåiturile veçtede ale unor ciobani încuiaÆi la gurå, negeluiÆi
de oraç, nepreocupaÆi altcumva decît de a devasta proviziile de
båuturå ale restaurantului „Hora“, prin dreptul Parcului Sportiv
„Dinamo“, pe deasupra cofetåriei „Perla“ çi-a libråriei „Lumina“,
peste prispele reduse la doar douå trepte de ciment ale aprozarelor,
croitoriilor çi magazinelor de mobilå, culcuçite la parterul ver-
sanÆilor formaÆi din blocuri cu cîte opt sau zece etaje, Ho diábolos
trîntea melancolizat cîte o tumbå, zburînd aça, cu boaçele atîr-
nîndu-i, cu braÆele aruncate în cruce, planînd iscusit çi gîdilînd cu
muçtiucul buzele trecåtorilor pe care îi îndrågea cel mai mult,
(– Na, ÆaÆo, la piculinå. Sårutå mumos piculina...)
amuzîndu-se cå fumeazå pipa påcii cu cei mai de treabå
bucureçteni...
Dedesubtul såu, încolonate frumos, ca la manifestaÆie, defilau
arterele Çtefan cel Mare çi Nicolae Titulescu.
În stînga, Oraçul Vechi, atîta cît mai era, cu alimentarele
hîrbuite råmase în pielea goalå, cu cîrciumioarele ponosite, så-Æi
pierzi clanÆa prin ele de n-aveai uitåtura frumoaså, cu ulcioarele
izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bom-
bate precum spinarea muçuroiului de cîrtiÆå de încordarea sutelor
de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistå çi
lipicioaså, de råmînea çi buldozerul pe gînduri cînd primea de
demolat cîte ceva çi pînå çi dînsul, buldozerul, se apropia de clå-
dire luîndu-çi toate curteniile çi murmurîndu-i „Cåpçunica mea!“
În dreapta, salba de lacuri, smîrcurile, scåldåtorile çi cotloa-
nele de apå ale Bucureçtilor. Apoi çtrandurile populare, cele amena-
jate, despårÆite de cartierele rezidenÆiale, nomenclaturiste, de o
perdea subÆire de trågåtori ai Ministerului de Interne, sau proteguite
de echipele supranumite popular „Capra cu trei iezi“, alcåtuite din
cutînd la trecåtoare çi înfiorînd la beÆivani. Prin dreptul cinemato-
din cåuçul reÆelelor de canalizare, scåpårînd din copite, electro-
nul adînc al liniei de tramvai, reflectîndu-çi imaginea în pîrîul cålîi
Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canio-
Neam de mai desluçeai restul obligaÆiilor enumerate.
så dai, ÆaÆo, pe covor...
Så dai, ÆaÆo, pe covor
çi te-aç îmbrînci uçor
Çi te-aç îmbrînci uçor
dau prin pat doar çase-çase.
– æaÆo, ale tele oase
Ardea åla, duçmanul, din cobza gîtlejului, într-o veselie:
ce påçeau sub glasul de mandolinist al Seducåtorului.
adulmecaserå ambientul sau bufneau cu sîngele pe nas, de îndatå
atunci s-ar fi urnit din pasienÆå, cînd, în realitate, tålpile iadului
rit prin preajmå doar pentru a-çi aerisi lenjeria de pat sau chiar
covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca çi cum s-ar fi nime-
prin conciurile sfårîmate, aÆinîndu-se în mînå ba cu båtåtorul de
bålÆate din crep înflorat, cu agrafe çi piepteni botoçi, zburåtåciÆi
nul de pluç, ba în rochiÆe de caså cu panglici çi çiretlîcuri, în halate
la intuiÆie, ÆaÆe felurite, gåtite ba în papuc cu talpa moale çi capiço-
deasupra cårora se promenada, nu mai pridideau så se iveascå,
blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon çi Colentina, pe
De altfel, fårå a se låsa prea îndelung îmboldite, pe terasele
fiindcå poseda tînguiturå dulceagå, turbatul.
se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimiturå de baclava,
limba sa de scîrbavnic çi, insinuîndu-se pe la colÆurile buzelor,
Compunea de n-avea treabå. Bale de voluptate curgeau de pe
fiindcå-ai dråcuit în bloc...
Organismul nu ia foc
çi dezbracå-Æi organismul...
– Låså-Æi, Æato, ocultismul
15 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
14 DANIEL BÅNULESCU
– Iubim tocåniÆå?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfåptuim Daniel Bånulescu
pe sarmale?...
Pentru ca tot el, modificîndu-çi huzurul çi plutind acum într-o
rînå pe deasupra streaçinilor, coçurilor de zidårie, uscåtoriilor de
blocuri, bålåriilor de antene, miorlåiturilor de mîrtani, canioanelor
bulevardelor, scînteierilor de trolee, miresmelor de salcîmi, ugui-
tului de guguçtiuci, hergheliilor de castani çi havuzurilor enigma-
tice, så-çi explice tårågånat çi isteÆ:
– Iubim, cå dacå nu iubim, nu o halim pe påpicå!... Dacå nu
giugiulim, moare mamiÆa!... Çi dacå nu avem nici un chef de
înfåptuit, belim belingherul!...
Astfel vorbea, simÆindu-çi papila gustativå beteagå de la niçte
citate aramaice, greceçti çi latineçti, cu ajutorul cårora triumfase CEI ÇAPTE REGI
recent în cîteva turniruri teologice, raçchetase învåÆåturile mai
multor biserici, împinsese sub pojghiÆele demnitåÆilor eclesiastice AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
sumedenie de inçi, dar çi din pricina cårora i se aplecase, zbura
acuma mofluz, la doar douå degete de a deborda, abåtîndu-se Cu o postfaÆå de DAN-SILVIU BOERESCU
deasupra Capitalei, nu în ultimul rînd pentru a-çi clåti çi tåvåli
cerul gurii prin aroma pipåratå a dialectului dîmboviÆean.
Avea çi alte marafeturi de regulat: ungerea chichiÆelor çi rafi-
namentelor cu care e deconspirat cå tîreçte în înçelåciune întregul
påmînt locuit, surparea adevårat-credincioçilor, depåçirea cifrelor
de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulÆi,
dar çi încingerea unor chefuleÆe afurisite cu duducile sau vådu-
voaicele ce-l açteptaserå, fermetînd sub propriul lor zbenghi,
grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate
cu gura cåscatå, dacå nu cumva cel pe care textul ebraic îl numeçte
has-Satan le va dezvålui chiar pretextul detectivistic pentru care
se aruncase în vîjîialå spre Bucureçti. Dupå douå vocalize, suduia
mai abitir decît un fierar betonist, dråcuia mai dihai decît o precu-
peaÆå de podoabe de plastic deprinså så-çi reverse çuncile ori cåru-
ciorul de marfå pe platoul din faÆa Haltei de Peçte din PiaÆa Obor.
Båga Necuratul arcuç de cåtrånealå în voce çi båtea tactul
cu muçtiucul narghilelei pe tejgheaua oricårui noriçor. Fredona
Ucigå-l toaca:
de dragoste destinat PrinÆesei Luciana-Crina
La nivel omenesc, aceastå carte este un dar

Aceastå scriere face parte din ciclul de romane intitulat:

Armaghedon. Båtålia de la Armaghedon
(un ansamblu de, probabil, çapte romane)

Componentele desluçite pînå în prezent ale acestui ansamblu

romanesc sînt:

I. Te pup în fund, Conducåtor iubit! (Nemira, 1994)

II. Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti (Nemira, 1998)
III. Piele pentru piele. ViaÆå pentru viaÆå (roman în lucru,
titlu provizoriu)
 Iov 42:3
le pricep.“
de minuni, care sunt mai pe sus de mine çi pe care nu
„Da, am vorbit, fårå så le înÆeleg,
planurile?“
„Cine este acela care are nebunia så-Mi întunece
Matei 4:8-11
la Isus så-I slujeascå.“
Atunci Diavolul L-a låsat. Çi iatå, niçte îngeri au venit
så-I slujeçti.»
Lui Iehova, Dumnezeului tåu så te închini çi numai Lui
Atunci Isus i-a råspuns: «Pleacå Satan! cåci este scris:
înaintea mea çi Te vei închina mie.»
«Toate aceste lucruri æi le voi da æie, dacå te vei arunca
aråtat toate împåråÆiile lumii çi strålucirea lor çi I-a zis:
„Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a
1 Ioan 5:19
„...lumea întreagå zace în puterea Celui Råu.“
ARMAGHEDON (din grecescul Har Ma-ge-dón, derivat çi el din ebraicå):
literal, se referå la dealul çi valea Meghido, menÆionate ades în Vechiul
Testament ca o fortåreaÆå militarå (Iosua 12/21; 17/11; 2 ÎmpåraÆi 9/27;
23/29,30). Ele sînt situate în vestul Iordanului, în cîmpia Izreel, între
Samaria çi Galileea. Simbolic, în acest loc se vor strînge „împåraÆii“,
conducåtorii politici ai omenirii, çi armatele lor, pentru a lupta împotriva
divinitåÆii çi pentru a fi biruiÆi în „råzboiul zilei celei mari a Dumnezeului
Celui Atotputernic“. Apocalipsa, capitolul 16, versetele 14 çi 16: „Acestea
sînt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite çi care se duc la
împåraÆii påmîntului întreg, ca så-i strîngå pentru råzboiul zilei celei mari
a Dumnezeului Celui Atotputernic... Duhurile cele rele i-au strîns în locul
care pe evreieçte se cheamå Armaghedon“ (vezi çi Apocalipsa 19/17,18;
Ieremia 25/33). În realitate, spiritul Bibliei dezvåluie cå Armaghedonul va
fi extins la proporÆiile întregului Påmînt (Ieremia 25/31,32; Daniel 2/44).
cînd intrå sub duç, e de o sutå de ori mai talentat çi bineintenÆionat
fundul meu... atunci cînd intrå sub duç!... Posteriorul meu, atunci
îndeajuns de scîrbit cå vorbim – sînt mai puÆin poeÆi... chiar decît
Duçmanii aceçtia înråiÆi ai patriei noastre – despre care nu sînt
cum s-ar fi pregåtit så le împårtåçeascå proçtilor åstora un secret.
– Cum så vå explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca çi
generaÆii de tineri poeÆi sîcîitori çi necredincioçi, Fiorosule?
te smiorcåi ca ultimul dintre cåcåcioçi. Doar din pricina unei
intoneze rugåciuni. Çi-ai ajuns så-Æi rozi tu unghiile de ofticå. Çi
o trestie sugerînd o cîrjå de prelat. Pentru cine îl implora, çtia så
mat. Pe piept îi clånÆåneau un soi de odåjdii, iar în dreapta strîngea
ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Aråta destul de înmires-
batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dunguliÆe negre çi argintii,
obiective proiectate în derîdere çi fårå clanÆe la uçi!! îl îngînå
– Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de
încå la adversarii såi så le bea sîngele.
nu era fioros, ci trågea doar niçte lungi înjuråturi, nerepezindu-se
Dar, în acest moment, påçea pe rambleu relativ ståpînit, adicå
politice, sub numele de Fiorosul Marcel.
nervos decît un çarpe cu clopoÆei. Era binecunoscut în mediile
sprintene çi nichelate, din care se pricepea uneori så zornåie mai
råsucitå spre cer. Cu etichete mototolite. Çi cu un nor de catarame,
burdihanului revårsate în neorînduialå çi cu o toartå lateralå
dupå o topicå întortocheatå a frazei, un bagaj greu, cu pliurile
– Nu scapå nici un prilej çi mi-o scoate din ÆîÆînå! perora,
vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule?
– Çi chiar atît de nåpraznic te scoate din råbdåri un singur
se apuce så verse.
încotro, trebuie så se repeadå în cel mai la îndemînå closet çi så
så citeascå un singur vers, de un singur Optzecist, cå nu mai are
stomac. Îi mutå nårile. Îi dåuneazå. Nu apleacå oarecine capul
degajå poezia GeneraÆiei ’80 – îi pune piedicå. Nu-i picå bine la
nesc!... SånåtåÆii mele – aerul de vulgaritate nesfîrçitå pe care-l
– ...ScîrÆ! Dacå bagå naiba coada så pretinzi alceva, te plez-
în grosime, de stropi ascuÆiÆi de noroi.
daÆi într-una dintre controversele lor. StropiÆi, pe coastele înecate
29 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
32 DANIEL BÅNULESCU
Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Çi al Artei
bucureçtene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecå
a Serviciilor Secrete. Cårora, cu cea mai adîncå discreÆie, probabil
cå le çi aparÆinea.
– Dacå m-aÆi onora un moment cu atenÆia... reluå cuviincios
çi, simÆind ridicîndu-i-se împrejur o îngråditurå de interes, cu
instinctul unui actor profesionist, amînå debutul relatårii, distrîn-
du-se cîteva lungi secunde cu cea de-a patra insectå, înainte de a
o clånÆåni între dinÆi çi scuipîndu-i apoi emisferele ca pe douå coji
de såmînÆå. Çi, abia cînd nivelul curiozitåÆii atinse înålÆimi ameÆi-
toare, demarå.
– Era... dacå nu-mi joacå vreo festå celula nervoaså, prin vara
capricioaså a lui 1982... Într-un scuar umbros çi ospitalier... ColÆ
de påmînt susÆinînd, pe dorsalele sale, atît pavajul din pietre de
rîu al Cåii Plevnei, cît çi imensul imobil, adåpostind Casa de
Culturå a StudenÆilor „Grigore Preoteasa“...
– Preoteasa? Åsta nu-i tipul despre care s-a considerat cå avea
un atît de puÆin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-a
considerat apoi cå-l avea mai potrivit pentru un individ azvîrlit
din avion?
– ...Vîsleam într-o complicatå relaÆie de curtenie c-o sarsana
ce-çi vårsa såptåmînal porÆia de denunÆuri la secÆia a VI-a de Cer-
cetåri çi Anchete Penale, de pe lîngå Securitatea Statului Bucureçti.
Era o sarsana romanÆioaså... Cum a fost încunoçtiinÆatå cå esca-
ladam treptele, îndreptîndu-må cåtre ea, îmi iese emoÆionatå înainte,
îmi sare înfierbîntatå de gît çi îmi spune: „Vino cu mine så privim
luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!...“
– Vagoane de ConferinÆe pe Æarå încheiate cu rezoluÆii, exclu-
deri din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacå vrei så spunem
împreunå o rugåciune de la coadå spre cap, så te mai liniçteçti,
îmi faci un semn!
– ...Må remorcheazå de-o mînecå çi ne pitim, c-o påturå în cap,
chiar în sala de la etajul întîi unde-çi încingea, în fiecare searå de
luni, çedinÆele de Cenaclu, proaspåta intelighenÆie literarå...
Nimerisem la Æanc. Fiind cea din urmå reuniune din anul
studenÆesc 1981-1982, lecturile celor doi-trei novici programaÆi
tropåituri putrede, ce bufneau prin pluçul draperiilor.
tartorii cei grei încålecaserå scaunele çi-çi încurajau favoritul cu
serå azvîrliÆi pentru a nu spurca de sus creçtetele heruvimilor,
În fumoare sau la parterul elegant, dar împuÆicit, unde fuse-
eveniment monden.
mai bine le-ar fi Æiuit o ureche decît så se eclipseze dintr-un
telor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, çi iatå-i çi acum:
cheaserå cu fetele oamenilor, a celor ce-çi atråseserå asupra cape-
alesese så staÆioneze mai ales generaÆia demonilor ce se împere-
La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor,
råsucindu-se pe cålcîie.
din urmå saluturi apretate, cei liniçtiÆi se descleçtau din agitaÆie,
tele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvinÆele, se schiÆau cele
La auzul celei de-a doua Æîrîituri a soneriei montate în spa-
çi în plimbarea ce-o avea de fåcut pe el.
cålåtoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Påmîntului
rului sau a celor douå balcoane cåtre care rulau deja imagini ale
bul pardesiilor lepådate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parte-
sticla, refriçîndu-çi florile de la butoniere, cåpåtînd gaj, în schim-
fularele albe de måtase, cu capete prelungi çi transparente ca
ce în ce mai subÆiate de invitaÆi întîrziaÆi, desfåçurîndu-se din
a Universului, scîrÆîiau uça de la intrarea în clådire grupuri din
Prin podurile cereçti, håt-departe, sus, la Sala de Spectacole
atît de înflåcårat, cînta.
Cînta has-Satan de-i pocneau fålcile. Dacå tot çtia så cînte
...Horla!
Unde dregu-Æi-aç çi facu’...
Drept în sîn la Împåratu’
Rachiu care-mi face patu’
...Horla!
Ca så-mi iau rachiu pe ei...
Plinå cu viÆei çi miei
În maçina 33
DANIEL BÅNULESCU 20
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 17
cîte-un miliÆian çef, flancat de cîte-un elev miliÆian çi doi membri
înarmaÆi ai gårzilor patriotice.
Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de plançetele unor
arhitecÆi adevåraÆi çi picate în înzestrarea ciorbagiilor çefi, ce çtiau
a såruta prin çedinÆe, cu vorba çi cugetul, pårÆile ruçinoase ale cîte
unui Portret de Partid çi de Stat, apoi pieÆele mierii, cu zdrunci-
nåturå puÆinå, fårå trafic, lanÆurile çeherezadice ale magazinelor
sustrase circuitului public, scurtcircuitate adicå, policlinicile se-
crete, piscinele arogante çi dispreÆuitoare în care înotau odrasle
speciale, transparente, fårå vezicå, destinate încå din pungile semi-
nale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic så
devinå pe viaÆå prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cîrd de
noriçori gri-trandafirii, mînaÆi de la spate de suflul unor guri
nevåzute, sinchisindu-se doar de-a face umbrå Ståpînului actual
al Lumii çi al Påmîntului.
Cînd çarjå peste Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“,
has-Satan se abåtu un moment pentru a se marghioli cu poporul
de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripînd
rotativele, furînd pînå çi friçca „indicaÆiilor preÆioase“ ale Condu-
cåtorului Statului, råspîndite din belçug în paginile mustind de tuç
ale presei centrale de-a doua zi. Zburdau stråzile çi stråduÆele pe
sub coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat.
Cîrmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureçtilor, Aeroportul
InternaÆional Otopeni se înfåÆiça ca o patinå cu rotilele råsturnate,
care la nimeni råu nu fåcea.
Sorbind în narå mirosul pistelor gudronate, al marcajelor
subÆiri, albe, cu aparenÆe casante, Ho diábolos strînse picioarele
sub çezut pentru a ateriza çi pentru a nu le da supraveghetorilor
de zbor din turnul de control radarele peste cap.
Pierdu din înålÆime, pråbuçindu-se cåtre semånåturile ce
cuprindeau aeroportul ca într-un cleçte. Scuturå de trei ori muçtiu-
cul narghilelei în dosul unei çire de måråcini alese drept paravan.
De fiecare datå, pentru cîte-o valizå croitå dintr-o piele cafenie,
moale, argåsitå ca o månuçå, umflatå ca o guçå de guguçtiuc de
angaralele dinåuntru. O datå în plus, pentru un sac cu Æesåturå
grosolanå din material plastic, folosit de românii ce se întorceau
 ...Horla!
P-unde stai tu în maçinå...
Da-te-te-aç cu vaselinå
– Borfalinå, borfalinå,
caldå, motånoaså, de hepatitå:
pe nas, apåsat popeçte, dumicînd çi cålårind vorbele cu o voce
Çi, continuînd så atace la curåÆenie, se porni så cînte din nou
E însufleÆiÆi...
sînt! „În cel mai înalt grad! “ Te ia cu ameÆealå. Åçtia nu se joacå.
– Ia auzi, ÆaÆo! se descreÆi înviorat Procletul. Auzi-i cît de tari
Secretarului nostru General!“
påstråm pentru a o açeza, în cel mai înalt grad, la picioarele
oferim în dar Patriei çi Partidului, doar singura noastrå inimå o
somi, ribosomi, formaÆiuni Golgi, acizi nucleici). Pe toate le
aceste celule se gåsesc peste 200 000 de organite celulare (poli-
noi se gåsesc peste 100 de miliarde de celule. În oriçicare dintre
„Aståzi çtie oriçicine din biologie cå în trupul fiecåruia dintre
Citi cu delicii.
al micii notiÆe).
(adnotare fåcutå cu un pix cu pastå verde în colÆul din stînga sus
„24 februarie 1988, ziarul europeano-românesc Scînteia“
Iatå ce era scris chiar çi pe cel mai insignifiant dintre ele:
cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciç.
hîrtie, dirijîndu-le traiectorile çi fåcîndu-le så disparå în adîncimile
blestema, se apleca, dînd drumul uluitoarelor dreptunghiuri de
nevåduvit de un oarecare accent umoristic –, din nou se apleca,
preså al Partidului Comunist Român, blestema înfioråtor – deçi
truluia de nisip colÆurile micilor decupåturi din organul central de
în munca de documentare împråçtiatå peste ogor. Se apleca, muç-
Oftå çi, cu valiza cåscatå sub braÆ, se apucå så punå ordine
pårii unui aranjament floral.
Zîmbi amuzat çi mulÆumit, de parcå ar fi trecut proba înfiri-
Azvîrli oglinzii încå o ocheadå.
19 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
18 DANIEL BÅNULESCU
de la lucru, din stråinåtate, pentru a-çi burduçi în el muntele de
tîrguieli fåcute în pripå de prin bazarele aråbeçti, de groaza çi
sudorile morÆii în care te vîra statul român, ce, dibuindu-te cå
treceai înapoi graniÆa, în România, cu valutå pititå çi nepredatå
lui, statului român, pe tine te deznoda din båtåi, iar pe valutå doar
Æi-o confisca.
La contactul cu solul, cataramele celei de-a treia valize cedarå,
fålcile somnoroase, de crocodil, ale bagajului desfåcîndu-se cu
un plescåit prelung çi înålbind tarlaua pe o suprafaÆå de o sutå
de metri påtraÆi cu o populaÆie de articole, grafice çi fotografii
decupate din cotidianul de partid Scînteia.
Coborînd ca din lift, Ho diábolos puse piciorul pe råzor chiar
în inima unui titlu ce anunÆa cå, „din acest moment, intråm într-o
etapå superioarå a construcÆiei societåÆii, în care avem de rezolvat
probleme hotårîtoare, într-un spirit revoluÆionar çi militant“.
Îçi dezbråcå fluierînd blana, coada, coarnele çi copitele çi såpå
gråbit cu un cuÆitaç o groapå måruntå, împingîndu-çi înåuntru
accesoriile fåcute sul, învelite în blana cu pår negru, lucind mur-
dar çi stins precum floacele unui cîine, înnodate strîns cu mîne-
cile fårå mançete, çi astupîndu-çi-le cu miçcårile ritmate ale unui
paraçutist ce-çi îngroapå paraçuta çi staÆia de emisie-recepÆie,
imediat ce-a fost desantat în teritoriul duçman. Båtåtori cu talpa
bulgårii påmîntului råvåçit çi scuipå peste ei.
Dintr-un buzunåraç cu clapetå, decupat de-a dreptul în pielea-i
rozalie de sub coaste, trase afarå un ciob de oglindå çi, cu gesturi
îndemînatece çi linguçite, se ferchezui îndelung într-însul, Æuguin-
du-çi buzele ori zvîcnind din çezut de fiecare datå cînd încerca
så prindå din urmå miçcarea unui dans prea dogorîtor, dichisindu-çi
cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaç vråfuit cu cearå
çi esenÆå de smac, marginile rebele ale muståÆilor sau ale zecilor
de frizuri încercate, topind prin råsuciri savante ale trunchiului
faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care,
drapîndu-se, stråbåtu o întreagå istorie punctualå a deghizårilor,
transformînd pe rînd petecul de Æårînå ascuns sub parmalîcul cu
boltå al çirei måråcinilor în cabinet de machior, manichiurist,
peruchier sau croitor.
brigadier.
brune din sonetele lui Shakespeare så i se ridice carnetul de
cere, prin 1958, dacå nu må înçel, în Gazeta literarå, ca Doamnei
çoarei în Necuprins! Tot ai tu vînå de scriitor. Numai tu ai fi putut
Påi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacå te îngrijoreazå soarta Æåri-
dezvåluia conÆinutul såu iniÆial: CEMENTINÅ.
Dulcele Doru, inscripÆionat pe spate çi piept cu un cuvînt ce
råsfåÆat, çtiut de fricå, dichisit, poreclit de prieteni çi de duçmani
– Vah! Vah! Vah! sughiÆå ironic un simpatic sac de plastic
mai puÆin talent decît fundul meu care intrå la duç?!
buimåcit çi înfåÆiçîndu-se adînc mirat – dacå fiecare dintre ei are
cum så le reprezinte – çi aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt,
c-ar vrea så-çi reprezinte cultura çi Æåriçoara în Necuprins... Påi,
Behåie cu toÆii, seamånå între ei, iar ultima lor gåselniÆå e
încålecat canapeaua.
Omagiu Conducåtorului Statului, se înnebunesc, cu toÆii, dupå
Cu acelaçi poponeÆ, considerat prea gingaç så cloceascå vreun
intoneze vreo odå, råmîn totuçi extrem de interesaÆi så haleascå.
Buuun... Dar cu aceeaçi guriÆå cu care n-ar fi de acord så
interziçi, cå ar fi desfundåtori de rahat, cå fac naveta.
Prin cele mai infecte cîrciumi se plîng cå nu-s publicaÆi, cå-s
opiniile lor cele mai tîmpite. Dar nu.
mai infect caracter. Ori de-ar fi, cel puÆin, consecvenÆi chiar çi-n
Çi de-ar avea cel puÆin, caracter. N-au çi n-are. Chiar çi cel
closet...
plesnesc! – trag oblonul îndatoririlor metafizice çi se închid în
Cînd le vine rîndul la slåvit clasa muncitoare – scîrÆ, te
ce så spun? – cînd aud despre patrie, fug ca dracul de tåmîie!
Ori poeÆii acestui întunecat Ordin al GeneraÆiei 80 – scîrÆ!
PreoÆi îndråciÆi ca tine, vax!
rîtå mai curînd de poeÆii acelei comunitåÆi decît de preoÆii ei...
nevåzut... soarta unei comunitåÆi, a unei naÆii, a unei Æåri, e hotå-
în cåutarea unei expresii de o solemnitate misterioaså – cå... în
...Så continui... E, în general, cunoscut – çi Fiorosul aici ezitå,
çtiÆi voi, så mi-l pupe.
decît toÆi aceçti veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce
DANIEL BÅNULESCU 30
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 31
Ori måcar s-o reprezinte preferaÆii tåi, Dan Deçliu çi Mihai
Beniuc, giganticii poeÆi ai Partidului. Despre care ai scris, citez,
în aceeaçi Gazetå, cå „puterea lor de sugestie o depåçeçte pe cea
a tuturor înaintaçilor lor...“ Din clipa aia, i-ai mîncat fripÆi. Le-ai
împråçtiat pe pantaloni udul gîndirii.
Nenorocirea e cå, trezindu-se comparaÆi, din prima, cu Shake-
speare çi cu Dante, Beniuc çi Deçliu te-au çi crezut.
Iar din anul acela, Deçliu çi Beniuc çi-au irosit vieÆile, strå-
duindu-se, cu puterea lor de sugestie, så hipnotizeze pisici. N-au
hipnotizat nici o pisicå. Ba chiar mai mult, am putea spune citin-
du-le scrierile de tot hazul, cå pisicile i-au hipnotizat pe ei. Dar
åsta nu-i nici un motiv ca så luaÆi Æåriçoara asta çi s-o reprezentaÆi,
cum ai zis în Necuprins, voi toÆi trei...
– Mai bine aç reprezenta-o vreo orå pe må-ta! çopti Fiorosul
aproape cu bunåtate, dar de îndatå ce se apropie la doar doi paçi
se çi aruncå asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l çi prinzîndu-i
într-un cleçte gulerul stratificat, de marchiz.
– Dacå v-aÆi struni puÆin temperamentele... Dacå m-aÆi låsa
o secundå så intervin... v-aç putea dezvålui... cå aç putea fi sin-
gurul påmîntean de pe la noi care-a cutezat så se aventureze pînå
în viziunea tinerilor tîlhari optzeciçti... råzbåtu vocea cårnoaså
çi molatecå a unui bagaj crem çi delicat cunoscut sub numele de
Gabi cel Norocos.
Era confecÆionat dintr-o superbå piele întoarså. Rezervat çi
çters, arbora un facies de bagaj înspåimîntat. Purta printre semeni
o expresie schimonositå, de necuprinså durere, contraziså pe loc
de dexteritatea cu care capturå trei din cele patru furnici ce i se
råtåciserå printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmå cu
care le propulså în våzduh. Çi de rafinamentul cu care, pescuin-
du-le pe vîrful trandafiriu al limbii, le håpåi, absorbindu-le pe
traseele complicate ale unei digestii necunoscute.
Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul såu Politica! (Må-
runÆitå, bineînÆeles, în tratate çi articole cu aplicabilitate apåsat
dîmboviÆeanå.) Deçi, în aparentå contradicÆie cu provenienÆa sa,
Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în douå la aterizarea
Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre
pe bårbie çi pe aripile nasului.
tristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte,
dezgheÆat, lipicios, çi o mustaÆå hablie låsatå pe oalå. Taxime-
måtåhålos, scufundat în bancheta din faÆa volanului, cu un zîmbet
– Taxi! Taxi! låtrå necunoscutul, adresîndu-se unui bårbat
plastic încastratå deasupra acoperiçului.
imprimatå pe coaja portierei, çi cu o micå prismå låptoaså de
Era o Dacie 1300, gri-albåstruie, cu o reÆea de påtråÆele gålbui
trecu pe dinainte.
osul de porumbel çi îl agitå cåtre cel de-al treilea automobil ce-i
reçti), scoase de sub braÆ un baston întunecat, cu grisina uçoarå ca
talpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostråzii Ploieçti-Bucu-
asemånare ce nu se estompå nici cînd necunoscutul (depunîndu-çi
în aer çi ridicîndu-i-se pînå în cap, îl fåceau så semene cu zeul Shiva,
era îmbråcat într-o manta imenså, ale cårei pulpane, fluturîndu-i
Bårbatul respectiv, în etate aproximativå de patruzeci de ani,
neastîmpårate de purceluçi .
çåluind în çir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme
a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mår-
ale bårbatului, bagaje alergînd apoi så-çi scoatå sufletul, pentru
care, sosind din urmå çi luîndu-çi avînt, såreau çi cele patru bagaje
forfotind de gîngånii sau erodate de apele de primåvarå, peste
cålcînd cu paçi uçori çi dansaÆi peste cîmpurile abia încolÆite,
un bårbat înalt, elegant, ciolånos, cu o atitudine nepåsåtoare,
despicat Universul puturå zåri, printre rezemåtoarele fotoliilor lor,
Zece minute mai tîrziu, cele douå tabere în care fusese
CASA DE CULTURÅ
Capitolul 2
28 DANIEL BÅNULESCU
deci sub fotoliile din faÆå çi deçuruba. Victoria Andrei dådea çi
dînsa ce-avea mai bun în ea:
– „...Çi s-au afectat producÆiei restante o parte din capacitåÆile
secÆiei de sculårie çi o parte din capacitåÆile atelierului de proto-
tipuri... Çi au fost deja expediate beneficiarului 47 de råzboaie
automate de Æesut måtase, din 78 cîte mai erau de predat pînå la
sfîrçitul anului... Iar din cele 140 de maçini minunate care aproape
94 au ieçit pe poarta întreprinderii...“
Cu paçi mlådioçi çi linguçiÆi, necunoscutul alunecase deja
la coada maçinii, unde îçi trecu, cu balans, bastonul la subÆioara
braÆului stîng, descleçtînd, c-o iscusitå loviturå de pod al palmei,
portbagajul. Råmase apoi nemiçcat, aparent somnolent, cu geam-
paralele jucîndu-i totuçi haos în cap, nemaireuçind înså så-l
clinteascå nici o unghie...
– „...Iar editurile vor veghea nedomolite ca operele tipårite
så sprijine ridicarea conçtiinÆei socialiste a maselor... Så promo-
veze inestimabilele tråsåturi morale, dovedite din belçug de popo-
rul nostru în opera de fåurire a societåÆii socialiste multilateral
dezvoltate... Un lucråtor într-o editurå nu e doar un lucråtor într-o
editurå, ci çi o infimå parte a politicii culturale a partidului, un lup-
tåtor în promovarea concepÆiei înaintate despre lume çi viaÆå...“
Rînd pe rînd, tot mai numeroçi corespondenÆi locali ai Radio-
fuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin
spaÆiul miraculos al emisiunii „De la unu la trei“ çi-çi deversau
relatårile lor destinate amorÆirii populaÆiei. Rulat sub banchetå,
taximetristul scuturå çi el amorÆit un picior. Parcå regretînd,
stråinul îçi introduse degetul mare çi degetul aråtåtor sub viermele
însiropat al limbii çi fluierå prelung, çerpeçte, de trei ori.
Deodatå, din håÆiçul de måselariÆå, boz, dud çi mur sålbatec
de pe marginea dreaptå a autostråzii nåvålirå, îndoind råmurele
în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunos-
cåtori, îçi vådeau çi ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin.
Cei patru tropåiau transpiraÆi çi se apropiarå cu danturile lor
rînjite. Erau cråcånaÆi çi zburliÆi. DeçuchiaÆi çi dezordonaÆi. Cufun-
NE VA PURTA ÎNTR-O LUME MAI BUNÅ!...“
NUMAI NEBIRUITUL CÎRMACI AL POPORULUI NOSTRU
TARULUI GENERAL AL PARTIDULUI NE ÎNCLINÅM,
cu litere de titlu, verzale, invocaÆia: „NUMAI ÎNAINTEA SECRE-
dintre ele, nu mai latå decît un fuçtei de porumb, se råsfåÆa tatuatå
çescu... cabinetul såu de lucru e întinderea Æårii...“. În fine, pe ultima
sonalitate proeminentå a lumii contemporane... Nicolae Ceau-
Pe cea de-a doua, calandre destoinice imprimaserå expresiile „per-
Pe prima dintre hîrtioare çedea înscris „recunoçtinÆå veçnicå“.
freze, pe suprafeÆele unora dintre ele, cîteva crîmpeiaçe de slovå.
sorb pîntecele Sålii de Spectacole a Universului, reuçirå så desci-
zei, ochii versaÆi ai marii mulÆimii, umplînd dincolo de fanta de
alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispårea în interiorul vali-
Articolaçele capturate de palma cea isteaÆå erau scuturate în
aplauze çi ghiorÆåituri.
schiÆå o reverenÆå, acompaniatå de îndatå din salå de un cor de
suburbane Otopeni. SimÆindu-se urmåritå, mîna cea batjocoritoare
petece de hîrtie dintre clåbucii unei aråturi din dreptul comunei
imaginea unei mîini îngrijite, culegînd, cu graÆie de spadasin,
treptat, într-un contur ferm, çi dezvåluind, cu claritate de ilustratå,
DANIEL BÅNULESCU 24
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 21
Spre balcoane urcau ståpînindu-se îngerii spelbi, strîmbîn-
du-çi nasurile fine, greceçti, låsîndu-se conduçi de plasatori silen-
Æioçi ce adulmecau spinårile curbate ale fotoliilor cu boturile unor
lanterne aprinse çi le dezvåluiau numerele caligrafiate pe obrajii
unor lamele de fildeç.
Afarå, în coasta unor dozatoare de aramå, se potrivise de
necåjea o pereche de zaruri un alt mare înger decåzut, un gogîltan
de primå linie, cel ce se lansase, excelînd, în teribila înscenare
de la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers çi, mai
ales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitat
ca çi cum s-ar fi ridicat din mormînt, contrafåcut ca çi cum nu o
bîzdîganie de demon, ci însuçi adormitul prooroc i s-ar fi adresat
cu înÆelepciunea cuvenitå:
„Pentru ce må întrebi pe mine cînd Domnul s-a depårtat de
la tine çi s-a fåcut vråjmaçul tåu?... Yahveh a rupt împåråÆia din
mîinile tale çi a dat-o altuia, lui David...“
Împrejurul gogîltanului, råsåriÆi din locurile ascunse de sodo-
mizare, aranjîndu-çi din mers centurioanele sau canonindu-çi
barbetele, roiau, prefåcîndu-se a-l chibiÆa, restul liftelor, toÆi mo-
horîÆi, fumegoçi çi acriÆi, de parcå, de-o vecie, ar fi fost bolnavi
de stomac, pîrnaia cerului, scursura bolÆilor, slujitori demoniaci
çi cocliÆi, împrospåtînd mereu måduva focurilor la cuptoarele
celor ce deprindeau meçteçugul de ghicitor, de cititor în stele çi
de invocator al duhurilor, dar neleneçi nici la a-çi ciuli urechea
çi nici la a cuprinde într-însa strigåtele, urletele, care, tîrîndu-se
pe burtå prin salå, evadau, fåcînd temenele pe sub tivul perdelelor
çi împuÆeau locul.
Se auzea cam aça:
– Horla! Pråbuçeçte-i, tåicuÆule, çi frige-i pe moÆîrcani!
– Împårate, bea-le într-o linguriÆå inima tîrgului, cîntare-ar
benga la ei!
– I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a
pus-o lui cetåÆeanul cu pardesiu cåråmiziu de-l spunea pe Tatål
Nostru direct la canal...
– Ce zice? Ce zice?
scåldaÆi în apå fermecatå çi vindecaÆi – pete alburii, strîngîndu-se,
Pe ecran apårurå – de parcå ochii destråmaÆi ai tuturor ar fi fost
a se descotorosi de çocul optic în care îi azvîrlise orbecåiala.
noii sosiÆi, cu mutre de ucigaçi sau de pariori, clipeau des, pentru
În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrårilor,
schimbarå bobinele.
sudarå la loc capetele ferfeniÆite ale peliculei, iar la timpul cuvenit,
de un minut, filmul se sfîçie de douå ori. Degete conspirative
caraba de såpåtor a unui serafim, clånÆåni pe parchet. În mai puÆin
În atmosferå sfîrîia zåpuçeala. O legåturå de chei, scåpatå din
uriaçe cåtre sala de proiecÆie.
parkinsonicå, çi-çi cåråbåneau acum trupurile angrenate în gheme
dintre tejghelele çi tonomatele lor, doldora de o muzicå putredå,
despicatå çi deodorant BOB, semne cå mågådåii se clintiserå
amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copitå
siÆi într-un purpuriu vorace, våtåmåtor. Explodarå apoi înåuntru
periile, se zvîrcolirå pe parchetele întunecate çerpii de luminå vop-
Dinspre foaiere, la parterul lambrisat çi aurit, penetrînd dra-
ca de insectå.
mulÆimea timpanelor prezente pe sforicica sonorå a unui hîçcîit
de undeva dintre måruntaiele de cîrpå ale culiselor çi înçirînd
Spre deosebire de cel de-al treilea Æîrîit al soneriei, nåpådind
Ceas al mustrårii care, iatå, nu sosise.
runtå judecatå de ocarå, zicîndu-i doar: „Yahveh så te mustre!“
Moise, s-a ståpînit så rosteascå împotriva acestuia cea mai må-
certîndu-se cu el într-o partidå directå pentru trupul mort al lui
arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei çi
du-çi exemplul çi cleçtarul manierelor de gentlemeni dupå cel al
de aramå lustruitå, ascultau neclintiÆi purtåtorii de tron, potrivin-
de mînie ca argintul çi braÆele încordate, precum niçte coloane
La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerînd
Æiometrele gurilor date pe mucles.
felioare de portocalå, ferfeniÆite de scrîçnetul dinÆilor çi cu poten-
Sfînt îngerii-mînji, serafimii çi heruvimii, cu limbile ca niçte
måtau de suferinÆi la auzul batjocurilor pråvålite cåtre Numele
La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fre-
23 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
22 DANIEL BÅNULESCU
– Zice dimpreunå cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13:
„Vai de voi påmînt çi mare! Cåci Ho diábolos s-a pogorît la voi
cuprins de o mare mînie, fiindcå çtie cå mai are puÆin timp!“
– Fîs!... Pentru ce ne ispitiÆi, domnilor? De unde vi s-a nåzårit
vouå „mare mînie“? Nu-l zåriÆi cît de destins, cu pielea perfect
întinså, çi cît de meloman e? Pentru ce ne vîrîÆi fantasmagoriile
voastre gogonate în cap?
– Decît så vå prindeÆi toatå ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva
decît în niçte menghine, mai bine aÆi vînzoli-o pe Simioneta,
picoliÆa restaurantului „Hora“, cordissima çi teleleica...
– Horla cu neputincioçii ce s-au proÆåpit la balcon! Horla cu
nepricopsiÆii care au råmas încleiaÆi la închinarea cåtre Yahveh,
Dumnezeul oçtirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile!
Horla çi cu zvonurile cum cå Împåratul nostru ar da „tîrcoale ca
un leu care råcneçte çi cautå pe cineva så înghitå“! ...Påi ce vå
credeÆi voi, bre, çi ce-o fi în Æestele çi în organismele voastre,
pentru a vå preta så vå låsaÆi înghiÆiÆi? Cå n-o-Æi fi vreo specie
necunoscutå de cataifuri?!
– Strecura-vi-s-ar liniçtea cu lopata pe jgheabul gîtlejurilor!
Acuma så se vazå care e de partea militårosului Dumnezeu ori a
blîndului nostru fråÆior, has-Satan. Cå iarå i-aÆi sîcîitårå pe domnii
de la etaje çi nici n-aÆi priceputårå cå PårinÆelul s-a azvîrlit în
vîjîialå artisticå la Bucureçti...
– Påi nu se duce el la Bucureçti, cum se duce noada, copita
ori çezutul vostru la båi?!...
– Påi nu e Bucureçtiul adevårata capitalå artisticå a lumii, aça
cum e cîrligul pentru undiÆå, marca pentru scrisoare ori miro-
deniile pentru cîrnaÆi?! O så vå muçcaÆi mîinile de uimire atunci
cînd veÆi adulmeca nåvodul, burduçit numai cu peçtiçori de aur,
sub apåsarea cåruia o så se-ntoarcå Bîtul de la Bucureçti!... Ia taci,
ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!...
În lumina vineÆie a aparatului de proiecÆie, zbîrnîiau replicile
çi curgeau îndåråt ocårile peste chicile, gulerele întårite cu celu-
loid çi reverele demonilor împåroçaÆi de la parter, ca într-o ploaie
cu minuscule fåraçe de funingine çi pucioaså.
rocirea pe facultatea mintalå...
sub mînå, o frînå de mînå. Cînd o pune, juri cå Æi s-a låsat neno-
precis cå Æi s-a lipit bluza de pijama de spinare... Çi-are neica,
– ...C-are mandea acaså un gen de viraj. Cînd îl ia, simÆi
Bodogåni.
albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjuråtor.
statuie înverzitå de fontå ori ca de peçte fiert. Globurile oculare
celuilalt. Stråinul avea ochii inexpresivi, cleioçi , cavernoçi, ca de
senzaÆia violentå de greaÆå sub care îi dåduserå brînci pupilele
Vorbea torenÆial, învîrtindu-çi palele limbii, scuturîndu-se de
fi cumpårat çi lui matale vreun dormitor...
treabå, pe-acolo, pe unde oi fi voiajat, maicå-ta, tuberculoasa, Æi-o
såråcuÆa de tine, poate nu çtii... Dar fiindcå ai fost piÆipoancå de
(cînd o fi så cobori), obligat o så-Æi recunoçti dormitorul... Cå,
...Påi, la mine în maçinå, printr-o uçå urci, iar prin cealaltå
matale are påduchi?
– Dar de ce så nu te duc, piÆipoancå micå?! Ce, banii lui
feÆei çi îl arse c-un zîmbet.
çi, recåpåtîndu-çi controlul, îçi låbårÆå piçicher cåtre stråin muçchii
a Æoalelor ce-i fuseserå vîrîte în ochi, îçi înghiÆi cu grijå înjuråtura
Çoferul, intimidat o clipå de tåietura occidentalå, costisitoare,
catule?
– Må duci çi pe mine pînå în oråçelul nostru iubit, intoxi-
riorul taximetrului çi îndeplini formalitatea de a se informa.
de çampanie. Måturå cu privirea obiectele mizerabile din inte-
Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocnirå ca un dop
de argint de la extremitatea îngroçatå a bastonului.
portierei çi ciocåni în foaia de geam pe jumåtate coborîtå cu emisfera
Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stînga, în dreptul
metabolismului.
tului, ca urmare a abuzului de tutun ori dintr-un luft sau çotie a
cenuçiu-gålbuie, provenitå dintr-o funcÆionare defectuoaså a fica-
Stråinul îi inventarie çoferului obrajii slåninoçi de nuanÆå
Cînd îçi reperå ciudatul client, matahala rînji çi cålcå frîna.
DANIEL BÅNULESCU 26
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 27
Taximetristul luå pe degete maul aparatului de radio, mane-
vrînd butonul çi micçorîndu-i sonorul pe pipåite, fårå så-l scape
din ochi pe client.
În cutia dezguståtoare a aparatului råmåsese înså destul din
glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare
a Radiodifuziunii române, ale cårei otråvitoare secreÆii bucale con-
tinuau så se reverse, în valuri, din hîrdåul emisiunii „De la unu la
trei“, otråvind cîmpurile înconjuråtoare çi opårind vegetaÆia. Teri-
bila crainicå bolborosea ca çi cum ar fi Æinut chiar atunci, pe sub
fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice çi
social-culturale ale României – cineva dintre galeçii ei ascultåtori
o implora, în direct, la telefon, så i-l arate p-åla sau p-åla – çi
Victoria se îndura, scotea, dintre lenjeriile-i foçnitoare, obiectivele
çi le expunea, sonor, pe rînd, ascultåtorilor. Umbla pe la fund çi
trîntea çi un cîntec cu nelipsitul çi plictisitorul Victor Socaciu.
– „...În industrie se estimeazå depåçirea planului producÆie
marfå vîndutå çi încasatå cu peste 350 milioane lei... La export
urmeazå ca livrårile peste plan så se ridice în final la peste 93
milioane lei... Nu întîmplåtor s-au obÆinut peste plan 59 000 tone
de fontå, 5 060 tone laminate, 3 750 metri cubi prefabricate din
beton, 1 500 tone construcÆii metalice, 79 500 metri påtraÆi Æesåturi
din bumbac... Rezultate tot atît de înfocate au fost consemnate
çi în domeniul planului de investiÆii...“
Cu date precum acestea çågalnica Victoria toropea muçtele
çi Æinea în çah toatå Æara.
În loc så coboare pentru a-l ajuta pe stråin la depozitarea
bagajelor în portbagaj, matahala de la volan se vîrî imperturbabilå
sub bord cu un patent în mînå çi-o çurubelniÆå în dinÆi, pentru a-çi
desface de la aparatul de taxare improvizaÆia cu care modifica
dupå plac impulsurile electrice ale contoarului, umflînd sumele
datorate de clienÆi.
La ieçirea din Bucureçti remarcase cum se punea de-un filtru
miliÆienesc çi acum, la reintrare, n-avea nici un chef så fie prins
çi så facå din nou puçcårie pentru improvizaÆia asta. Cu alt prilej,
nu se dåduse la o parte çi mai gustase penitenciar. Se ghemuise
ele fermoare de geacå?!
– Cum så spui, bre, despre niçte cåni cå-s frumoase? Ce, sînt
Spurcatul de negricios urca çi-l bodogånea.
ce i se petrecea negriciosului peste fålci çi i se înnoda sub bårbie.
aer stingher. Çobolanul ciudat îi ståtea fixat pe creçtet c-o bentiÆå,
Rozåtorul împåiat din moÆul capului era gri-vioriu. Afiça un
nînd cu o creastå piticå) un çoricel împåiat.
nemiçcat din mijlocul plantaÆiei firelor îmbîcsite de pår çi semå-
Descoperindu-se, de sub calota clopului îi råsåri (adulmecînd
çanÆului de la baza clådirii, i se råsturnå numai clopul.
çi så se pråbuçeascå în gol. Dar nu-i cîrmi çi nici nu cåzu. În håul
så-çi desfacå ventuzele palmelor çi genunchilor lipite de faÆadå
Cåutînd så-i cîrmeascå prieteneçte una, negriciosul fu gata
så fie o canå goalå aça de... frumoaså?
cînd o luam la fåcåleÆ, cît de cu scamele eçti în sînge... Cum naiba
pe a viçinie?! Påi, parcå mi se pårea mie cå se plîngea må-ta,
– Vrei så zici cå te simÆeai gata machit, doar c-o geandeai
În clipa aia te simÆi de parcå ai fi deja cu båutura în dobitoc!!
Ai pus çi specia pe ei. Iar seara, îÆi picå çi cana aia viçinie la platå...
Dar dacå, så zicem, e sezon de gîndåcei... I-ai geandit pe toÆi...
nar... Nici nu se meritå så-Æi mai spurci vastul pe ei. Nu-i culegi...
Nu corespunde precis atîtea antene, cum zice lighioana la dipÆio-
så-i culegi, pînå nu-Æi då la mînå çi fiça. N-aratå cum scrie la pozå.
Iar... de trimis la gîndåcei, ciohodoaica nu te trimite, nicicînd,
çi le tåia mîini çi picioare, de-a valma, parcå cu forfecuÆa...
sånåtatea, legîndu-çi çobolanii la calea feratå, apårea acceleratele
gudulani n-am cunoscut numai eu, care, în timp ce-çi neglijeau
primeçte pe motive cå n-ar fi îndeajuns de înfioråtori... CîÆi
P-åçtia borçiÆi cu cåruÆe ori basculante – continuå el – nu-i
c-au mierlit-o în timp ce erau cålcaÆi de tren...
bucurat de-o sånåtate perfectå... Çi Trei: dacå nu existå îndoialå
mai mult de 800 grame... Doi: dacå prezintå dovadå cå s-au
– ...Nu, cå çobolani nu primeçte decît: Unu: dacå trag la cîntar
råspunse de parcå ar turuit dintr-un pliant....
Negriciosul scuipå într-o parte çi, opintindu-se pe beton, îi
45 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
48 DANIEL BÅNULESCU
så-çi lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucåturi de pe faÆadå...
Zic çi raiul fiindcå, într-un colÆ al cimitirului, se pripåçiserå çi niçte
Æigånci muråtorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorinÆe,
cu tåmîie, lumînåri, mititei, muråturi çi damigenele de cocîrÆ.
Muråtoresele înså, dupå niÆicå vreme, au fost alungate de
dubele de gabori. Dubele de miliÆieniçti, primind ordin de la Comi-
tetul Central så nu lase palmå de sol al patriei necultivat, aterizaserå,
într-o sîmbåtå dimineaÆa, la muncå voluntarå, în cimitir, întrecîn-
du-se så infecteze mormintele cu råsadurile lor de varzå, castravete,
ardei iute çi påstîrnac. Bå, belitorule de eugenii, dormi?!
– Nu dorm, hoarcå. æine-mi scara... Då-i în gîÆii må-sii de
miliÆieni!... Ce le trebuia lor castraveÆi?!...
Cei doi îçi apåsarå teniçii pe antablament, adicå asupra brîului
ornamental de piatrå, încadrînd, la partea superioarå, ferestrele
parterului. Deçi mai neguros çi încruntat, deçiratul se råzgîndi çi
îçi plie çalele, încårcîndu-i el celui cu creastå de çobolan laba
piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort
înaintea lui, catapultîndu-l pe celålalt, pe faÆadå, cåtre etaj. Curînd
îl urmå pe zid, ca o omidå.
– Påi, så nu dormi. Cå acuçi vine partea principalå de la
îmbîrligåtura dråceascå, se rebrançå BruÆå la povestire... Omo-
roaichii nu-i ajungea cå ne scotea cele mai bune bucåÆele din supå.
Hoaçcå delicatå, babetei i-ar fi dat inima ghies så ne vadå alergînd
niÆel çi-n echipamentele de parastas...
Aça cå, într-o joi dimineaÆa, drept pedeapså, toatå suflarea de
la pruncul de ÆîÆå la ultima centenarå, toÆi cei ce primise vreodatå
mutaÆia la noi, în cartier, ne-am trezit cu cîte-o scînduricå (de vreo
doi metri pe 30 centimetri), lipitå de-a curmeziçul pieptului.
Un metru jumåtate de açchie la stînga çi-un metru în dreapta.
Am råmas interziçi.
De la 9 jumåtate, toÆi locuitorii cartierului aråtam ca niçte
aeroplane putrezite, numai cå nu zburam. Trecea cåÆelul pe lîngå
noi çi ne-ar fi piçat doar ridicîndu-çi piciorul. Semånam juma cu
niçte garduri, juma cu niçte copaci... Nu puteai nici så-Æi rînjeçti
fizicul pe trotuar, nici så te mîrÆologeçti cu tramvaiul. Te citeau
cu toÆii, care te vedeau, din care cartier provii...
nu era nimic magic ascuns sub asta.
diftongilor, triftongilor çi-a sunetelor mute, ai fi observat çi cå
Ceea ce era remarcabil spus. Înså, dacå ai fi studiat alternanÆa
la Univers.“
Un uriaç Æårånoi blocat într-o cabinå telefonicå conectatå
În lumina farurilor, oraçul acesta pare un imens schior îngheÆat.
sferturi de timp.
fiecare fereastrå e-o ElveÆie de ceasornice båtînd jumåtåÆi çi
„În lumina farurilor
cam aça:
struÆ. Versurile sale stîrneau scurte incendii, iar într-un loc sunau
strålucitoare, înaintea cårora båiatul åsta se aråta pofticios ca un
çurubele, calculatoare, benzinårii, parfumerii çi oraçe. Toate obiecte
muncilor Æåråneçti, scria cu infinit mai mare talent despre pompiÆe,
pe care treieraserå. Progenitura, scuturîndu-se de rudimentele
ce Æineau în buletine, în loc de pozele iubitelor, pozele batozelor
recolte disciplinate ce îndeplineau politica Partidului, brigadieri
cu prenume identic, glosase cu drågålåçenie despre ceapeuri,
cåtre noi, unul, Traian T. Coçovei, al cårui tatå, poet çi dînsul,
Optzeciçtii se urniserå så citeascå. Primul çi-a plecat puterea
de final de „stagiune“ – AsociaÆia Scriitorilor Bucureçti.
nîndu-se de acolo doar pentru a reprezenta aici – la aceastå çedinÆå
timp în cazanul cu ciorbå al manualelor comuniste çi dezrådåci-
Blandiana çi Toma George Maiorescu – indivizi cåzuÆi de mult
În rîndul doi de fotolii, scriitori consacraÆi – Dan Deçliu, Ana
chiçtoace de Æigåri, dupå încheierea lecturilor, se încåierau.
båieÆi ale cåror versuri çi le imprimaserå pe tricouri çi pe ale cåror
pat de cåmin cu somitåÆi precum Viçniec, Mareç, Muçina, Bucur,
tåiat sînul stîng, numai så împartå, o orå, armåtura metalicå a unui
La picioarele fotoliilor, zece-cinsprezece studente ce çi-ar fi
întîia oarå la astfel de çedinÆe.
a nu le provoca sîngeråri sau ameÆeli celor care participau pentru
lectura cu glasuri scåzute, ståpînite, prevenitoare, din dorinÆa de
DANIEL BÅNULESCU 36
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 33
în sistem normal fuseserå suspendate, la båtaie fiind scoase cele
15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului de Luni. Marii capi
ai Cenaclului urmau så-çi citeascå unii altora, ochi în ochi, de la
egal la egal, fårå comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat,
mai de preÆ, în ultimul timp.
Eu çi prietena mea açteptam camuflaÆi dupå niçte spaliere,
în cîrligele ca de måcelårie în care fuseserå suspendate vrafuri
de materiale propagandistice. Plançe cåråmizii, ce te somau så
fåureçti politica din agriculturå a Partidului ori så lupÆi pentru
pace, panouri dreptunghiulare al cåror unic mesaj subtil pårea
acela de-a ne înçtiinÆa cît de tîmpiÆi fusesem la cap atunci cînd
ne angajaseråm în afacerea respectivå. Începuse så picure groaza
în mine. Din colÆiçorul nostru nu puteam întrezåri nici o figurå.
Din colÆiçorul nostru n-am fi putut scåpa altfel decît cåÆårîndu-ne
pe pereÆi. Ne-am încordat deci acuitåÆile auditive çi-am açteptat...
– Auzi-l: acuitåÆile auditive! Vah! Vah! Vah! Çi le Æineau
încordate. Halal de mama care te-a fåcut. Eçti dat în paçtele må-tii,
Norocosule!...
– ...Dupå o vreme, am auzit cam aça: Rap-Rapatrop-Zdrap-
Zdup! Çi am înÆeles înfioraÆi cå tinerele bestii poetice urcå scara,
taman cåtre aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încreÆitå
în noi...
Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Çi am
intuit, bineînÆeles, cå fusese izbitå de perete uça imenså, de stejar,
cu douå canaturi. Prin breça cåreia, curînd, era de açteptat c-au
så se nåpusteascå, pocnindu-çi cozile çi recitînd întårîtate din lirica
personalå, marile carnasiere ale poeziei optzeciste.
Era de açteptat, înså nu s-a mai desluçit nici un zgomot...
Apoi, dintr-odatå, parcå am perceput unul – un zgomot înså
nesfîrçit de anemic çi neînchipuit de jenant: pîca-pîca!...
Am ciulit din nou urechile.
Zgomotul s-a repetat, neruçinat, penibil çi plåpînd: pîca-pîca!...
Am çi chestionat-o revoltat pe prietena mea: „Ai spus ceva?“,
încredinÆat cå ceea ce îmi înregistraserå timpanele fusese un mic
audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei îçi çi începuserå
Neråbdåtori, marii iniÆiaÆi îçi fîçîiau foile. Ardeam de a-i
sului. Traduçi çi studiaÆi prin puzderia universitåÆilor apusene.
prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congre-
versuri, driblînd cenzura comunistå, penetraserå prin cele mai
occidentale informate. Çi ale cåror douå, trei magice volumaçe de
canic. Tineri maeçtri de a cåror fricå tremurau deja enciclopediile
tuitå din fotolii, se înscåunaserå marile vedete ale Orientului bal-
În centrul adunårii, în interiorul unei roÆi uçor bombate, alcå-
zeçti se amînau – în extazele lor – pentru såptåmînile urmåtoare.
îndoirea repetatå a unei foi de hîrtie. Degustårile de Æigåri chine-
du-le jarul, cu un bobîrnac, în scrumierele manufacturate prin
norocoçii se alåptau douå fumuri. Apoi, le puneau dop, azvîrlin-
vårat cubanezå. Din Æigårile chinezeçti, anevoios de procurat,
În diagonalå de noi, o liftå pufåia o mahorcå Lijeros, cu ade-
Timiç, Litoral, Hora.
dezguståtor, de cîlÆ sau de hîrtie igienicå, çi numite inept: Snagov,
CarpaÆi fårå filtru. S-au aprins çi cele dotate cu cîte-un mic filtru
vorbele de clacå, inepÆiile... S-au aprins Æigårile scuturate de
Norocos. A încetat påcånitul... Au pålit înjuråturile, ghiorÆåiturile,
– ...S-a stins treptat rumoarea, îçi reluå istorisirea Gabi cel
patrioÆi decît ei...
mai în vîrstå. Doar pentru cå-s de zeci de ori mai talentaÆi çi mai
seserå... Çed numai pe çanÆul acestei Istorii çi îi înjurå pe alÆii
încå nimic. Çi nici de påtruns, ca så fim principiali, nu prea påtrun-
påtruns tinerele scîrbe în Istoria literarå? Cå de scris, nu au scris
talent se evidenÆiaserå ei? Prin ce sîngeroase fapte de scris au
– Pe cînd Optzeciçtii – scîrÆ, te plesnesc! –, prin ce vax de
moartea accidentalå a nåpraznicului poet çaptezecist.
tîrziu, autoritåÆile române însceneazå, pentru a-i mai potoli pe ruçi,
Stat al Planificårii. Imens scandal diplomatic. Douå såptåmîni mai
acoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului de
...Carambolaj perfect. Sfårîmåturile limuzinelor sovietice au
rulînd, la ora aceea, pe banda a doua a Cåii Victoriei.
bilului rinichi al uriaçului Çaptezecist, un întreg convoi rusesc,
Grilajul de fier forjat. Çi råzuind, dintr-un singur zvîcnet al teri-
35 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
34 DANIEL BÅNULESCU
zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creçteri,
chiar de ea.
– Vah! Vah! Vah!
– Catralioane de ace nerupte degeaba, pe cînd te coseau,
Norocosule! Secole de måiestrie artisticå s-au perindat, fårå ca un
singur trubadur så-çi adune curajul så-çi chestioneze iubita dacå
a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite cå tu ai între-
bat-o! Çi cum a reacÆionat prietena ta?
– Dînsa, ofuscatå, mi-a expediat bareta ei dureroaså în burtå...
Eu, îndatoritor, i-am råsucit panglica fermoarului la spate. Må
pregåteam s-o servesc çi din upercutul meu la ficat, cînd zgomotul
incriminat s-a auzit pentru a treia oarå.
De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect
seama cå zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciçti,
deplasîndu-se påcånind cåtre fotoliile lor de lecturå.
De surprindere am uitat så respir. Trupul mi s-a acoperit de
crusta çi de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmårmurit
cå o generaÆie care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi
suspectatå de cel mai firav dram de talent!!
– Cå Æi-ai çi gåsit, povestitor al fundului meu, pentru cine så
foloseçti vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fåtålåii de Opt-
zeciçti... Påi, proletcultiçtii mei, cît sînt de calomniaÆi, erau måcar
viguroçi ca bårbaÆi. Cînd tropåiau, despicau munÆii. Cînd båteau
pas de defilare, såltau fustele la cucoane în cap. Råcneau un hei-rup
de te podidea sîngele pe nas...
– Çaizeciçtii, admit, unii erau coioçi. Dådeau un strånut çi
fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care înså – vah!
vah! vah! – tot ei, în nenumårate rînduri, îl slåviserå... De parcå
ar fi fost cel puÆin Råzboiul Troiei acest baraj.
– Çaptezeciçtii, în schimb, laså-te pågubaç. Au fost çi puÆini
çi beÆivi!
– Deh, poate erau ei, vah, çi puÆini çi beÆivi... Totuçi jetul
urieçesc al rinichiului celui mai talentat dintre ei a putut traversa,
într-o superbå boltå de peste patruzeci de metri, blatul mesei de
la care a fost iscat. Jetul de urinå stråbåtînd terasa de varå a
Uniunii Scriitorilor. Zidurile Palatului Monteoru. SpaÆiile verzi.
revårsat.
decît så-i stingå, aceluiaçi cub, nuanÆa atotînvåluitoare de coniac
buzunarului, în loc så-i domoleascå cubului pîlpîirea, nu fåcu
chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul måsliniu al
cel Norocos – la fostul etaj întîi, necunoscuta adåposti cubul de
Lîngå mine – îçi modulå tulburat îndelungata relatare Gabi
fermecat Omoroaica...
ea... Pentru cå ea ne-a desfermecat, cînd a fost atunci de ne-a
– Påi... Dacå ar fi fost çi dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat
– Îhî.
– ...Habar n-am. æie Æi se pare dilie?
pina de zor rufåria.
putea deduce cå negriciosul pusese brusc frînå pe zid çi-çi scår-
Din spirala descriså de çobolanul vioriu, fosforescent, se
– Ciohordoaica ta e dilie?
– Hep!
– BruÆå...
hîrîia saliva pe gîtlej, ca boaba de nisip pe hîrtie.
în escaladarea unor surplombe pitice, cînd gîfîind îndîrjiÆi. Le
Avansau çi ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se cînd
Adicå la creirul mic.
albiniçti! Laså-må pentru ca så-Æi sui la dobitoc“.
de frecÆioarå. Çi care så-Æi zicå: „BruÆå, aståzi hai så ne facem
– Cå n-ai vrea tu så fie aici a viçinie!... Care så dea pe-afarå
– ...
încape în ea, cu un deget, mai multå drojdealå...
viçinie – cana, boule! – are pe tot fundul smalÆul sårit, obligat
cu atît încape mai multå drojdealå în canå... Iar pentru cå a
ce s-a trudit, båutura. Çi cu cît are mai mult loc så se odihneascå,
– Påi, o canå nu-i altceva decît locul unde se odihneçte, dupå
– ...
pentru cå eçti prost... Ai tu habar ce e aia o canå?
– Nu sînt, bå, îl executå tacticos celålalt. Nu sînt. Çi nu sînt
deschisese sufletul unui idiot.
– Poate cå sînt, råspunse înciudat cel în raglan, nervos cå-çi
DANIEL BÅNULESCU 46
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 47
Dintr-o datå, pielea de cåprioarå de pe trupul meu – mårturisi,
schimonosindu-se, Gabi – se schimbå într-una din coniac. Chipul
lui terchea-berchea se îmbåie într-o luminå de coniac. Praful de
pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gîndac putrezit a Operei,
luna, toate devenirå påhårele de coniac. Chiar çi aerul pårea saturat
c-o suspensie de picåturi de coniac. SenzaÆie aÆîÆåtoare ce împros-
påtase bateriile alcooliçtilor de dedesubt, fåcîndu-i så lopåteze tot
mai vîrtos çi så boncåluiascå tot mai înfriguraÆi pe zid!...
Pentru a face din escaladare o activitate cît mai instructivå,
deçiratul mîrîi nervos.
– Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdierå?
– Hå! Cum te-ai bunghit cå-i nume de gudulancå, cum ai pus
botul!... Nu, bå, e o vråjitoare, dintr-un cartier vecin, care ne
poartå sîmbetele åstora de la noi din cartier... Cicå de ce la noi
în cartier se gåsesc tacîmuri cu mai multe gheare, cozile-s mai
scurte çi, la noi, în cartier, factorii poçtali e mai coioçi, cå aduc
pensia cu douå zile înainte de datå, iar la ea în cartier, nu.
Stå Omoroaica în fereastrå (cå are muian reglementar de
bunicuÆå suavå), då din andrea (nu crez så-i iaså altceva decît
plovere cu cocoaçå) çi nu face decît så trimitå asupra noastrå, a
åstora de la noi din cartier, o cåruÆå de boli çi de blesteme: fålca-
riÆå, vînt sec, ducå-se pe pustii, brîncå, boala copiilor, ceas råu,
bube dulci, luat de vînt, mîncårime la inimå sau înnecåciune, de-Æi
vine tîrçå çi så te mai plimbi pe propriile grisine. Unii din noi cicå
çi-au trîntit chiar niçte magazioare, cu vacå, porc, oråtånii, direct
în cimitir.
Cicå din moment ce tot sîntem deja aça bolnavi, så facem
måcar economie de pingele, cînd o fi så mergem pînå acolo, în
pråpådenia de cimitir. Unii, deja, acolo îçi citea ziarele, acolo åçtia
de la noi din cartier îçi halea bulinele, încålzea ventuze çi-çi cufun-
dau labele grisinelor în niçte ligheane cu påmînt clocotind de rîme,
cum fac åi de vor så-çi obiçnuiascå Æurloaiele cu apa fierbinte.
Într-un cuvînt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul çi
raiul de pe påmînt – piÆigåie glasul Gabi cel Norocos pentru a
sugera cå, filozofînd, BruÆå-negriciosul se încordase, izbutind
foametei çi la indicaÆiile lui Ceauçescu, se cultiva zarzavat. Dar
noastre, afarå, în stratul de flori, în care în ultimii ani, din pricina
chihlibar îçi împråçtia reflexele roçiatice pretutindeni. Pe trupurile
Iar cînd reveni la poziÆia bipedå, din cåuçul palmei sale, cubul de
cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea îçi îndoi genunchii.
Lîngå mine, curios så observe la care dintre optzeciçtii din
Ia, bungheçte-te tu colo’ ça!
– Psît, måi BruÆå! Bå, fulgere! Piçålåule! Bå hoarcå, bre!...
cinogene.
låsîndu-se împuçcaÆi, decît ståviliÆi din procurarea raÆiilor halu-
de alcool pînå çi din flaconaçele de dezinfectante. Mai de grabå
lului Municipal, în încercarea lor disperatå de a seca orice urmå
de aici incursiunile disperate asupra camerelor de gardå ale Spita-
Iar, dupå propriile spuse, „ar fi infectat çi penicilina“, repezindu-çi
vele internaÆionale. Alcooliçtii emeriÆi, ce çi-ar fi båut çi sîngele.
de adunare pentru cei mai fioroçi beÆivi ai Bucureçtiului. Sugati-
La aceste ore înaintate ale serii, pårculeÆul devenea spaÆiu
Utilaj Tehnologic, instituÆii ce-çi au localurile prin apropiere.
besc paçii, plecînd de la consultaÆiile facultåÆilor de Drept sau de
stråvechea Grådinå a Procopoaiei), frecventatorii întîrziaÆi îçi grå-
din strålucitorul parc domnesc de manej de odinioarå, din çi mai
Prin insuliÆele de verdeaÆå înconjuråtoare (conservînd hålci
monumentale, båtute în ciucuri de zidårie, ale Operei de Stat.
de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gålbui,
dirii, semnele nopÆii coborîte peste oraç: la optzeci de metri, un pîlc
çi comprimaÆi – ai fostei Såli de Cenaclu, zåresc, în exteriorul clå-
tena mea çi necunoscuta lui. Prin pereÆii lipså – de fapt, doar smulçi
regåsit, nediminuaÆi eu, terchea-berchea (adicå invocatorul), prie-
În exteriorul cubului, necuprinçi sub norul lui de cleçtar, ne-am
råmaçi în afarå, privirile lor de regn lepådat.
rile de suprafaÆa lor råcoroaså, aruncîndu-çi în sus, cåtre noi, cei
de obstacolul zidurilor transparente. Îi våd cum îçi preseazå nasu-
41 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
44 DANIEL BÅNULESCU
– Mîncårica-i fudulie... Båutura-i temelie! vårså niÆicå înÆe-
lepciune cel cu clop, învåluindu-çi partenerul într-un nor de stropi
fini de salivå.
– Dacå eçti damigeanå, te descålÆåm! Dacå eçti sticlå, te des-
fundåm! Dar dacå eçti bidon, te deçurubåm! låtrå çi primul,
deçiratul, cel se numea Chiose.
– Bå Chiose nehalit, dacå punem botul pe ceva pahardit...
la banchetul åsta unde ne-ai adus tu... se înduioçå anticipativ ne-
griciosul. Ca mîine te iau çi eu pe la o ciohordoaicå de-a mea...
Care se cam Æine de farmece... (Respirarå adînc çi icnirå). Iar pe
noi, cei în toatå firea (din delicateÆe evitå så pronunÆe „beÆivanii
cartierului“) ne trimite, dimineaÆa, så-i culegem verziturå, scaiete
çi pipirig dintre dårîmåturi... Iar dupå-masa ne pune så scårpinåm
lespezile çi så ridicåm pietroaiele... ca så-i gåsim gîndåcei...
Cei doi råpånoçi se oprirå pe o plesniturå de zid çi båçirå.
Lui Chiose i se nåzåri atunci cå vede deasupra lui, la un
metru, ghemuitå pe zid, o mogîldeaÆå cu coarne, care-i fåcea
semne cå celålalt, BruÆå, cu zguduiala vorbåriei lui, riscå så le
råstoarne în cap damigeana.
– Psît!... Bre BuÆå, tråiÆi-ar çåureii! Boangå, la gura ta nu-i
mai place så bea?!... Cå, dacå nu-i mai place, o s-o punem
amîndoi så ne sårute în peleu.
– ...Iar serile, se încåpåÆînå så-çi continue istorioara cel cu
clop, iar serile, båi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gîndåcei
înçiruiÆi çi numåraÆi în bucåtårioarå... îÆi toarnå fermecåtoarea!
Într-o canå de tablå... æuicå... Viçinatå, frecÆie galenicå, rachiu
ori... din care nenorocire vrei tu...
Cel în raglan se opri ultragiat pe zid.
Dacå era adevårat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul
åsta så primeascå, pe de-a moaca, ceea ce el obÆinea numai dupå
ce-çi scuipa din bojoci.
– Pe muianul tåu de dentist, boangå BruÆå... cå-Æi toarnå Æie
fermecåtoarea galenicå, de-a moaca... Numai ca så-i împråçtii...
prin domiciliu, cu muçte, rahaÆi, scîrboçenii çi çobolani?!... Adicå,
ea nu poate så-çi arunce singurå, prin caså, cu çobolanii?!...
du-se pentru a cåuta toaleta, påråsesc fotoliile çi se trezesc blocaÆi
picioruçele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicîn-
Scobindu-çi mucoasele nazale. Agitînd braÆe mai subÆiri decît
Copiindu-çi crîmpeie de vers pentru viitoarele notiÆe informative.
raÆi de îndeletnicirile lor. Ascultînd. Citind. Sågetîndu-çi ocheadele.
securiçti cu frunÆi çi frizuri minuscule continuå så-çi vadå netulbu-
versitari, turnåtori, våzduhiçti, chibiÆi, mironosiÆe, cuconet literar,
persoane: Maeçtrii, poeÆi obiçnuiÆi, de toatå mîna, profesori uni-
În interiorul cubului, capturate çi micçorate, trei duzini de
du-çi reflexele roçcate, açezat pe tavanul încåperii de dedesupt.
cub micuÆ de cleçtar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împråçtiin-
ar fi putut fi garate avioane) a fost presatå çi transformatå într-un
În circa un minut, falnica încåpere (în care cu puÆin înainte
spaÆiu îngust al unei cutii de ghete.
al unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfîrçit, în
progresivå, încît ar putea så încapå întîi în ambalajul de carton
turtitå. Çi este cuprinså într-un asemenea proces de micçorare
Sub acÆiunea incantaÆiei, jumåtatea depårtatå a încåperii a fost
liçte halucinantå. Încremenesc.
se foiesc, pregåtindu-se de plecare. La cinsprezece metri, prive-
La zece metri, un tip care citeçte, tipe care ascultå, inçi ce
La cinci metri de mine, totul normal.
ne camuflasem.
Eu – çopti Gabi cel Norocos – arunc neliniçtit påtura sub care
Am invocat numele lui Iehova çi-am açteptat...“
Va fi mîntuit».“
Mi-am amintit cå: «Oricine va invoca numele lui Dumnezeu
Mi-am sprijinit fruntea de geamul råcoros al rugåciunilor mele
poftele mele
M-am såturat så mai må înghesui în acelaçi tramvai cu
Deveneam pentru a treia oarå neîntrerupt vinovat.
În care doar trecînd în acea clipå pe stradå
În care eu îmi revårsam bårbåÆia çi tot eu Æineam fata
DANIEL BÅNULESCU 40
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 37
Apoi, rînd pe rînd, çi-au demonstrat puterile çi restul tinerilor
maeçtri.
Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tåu ciuruit de
coçuri, Fiorosule. Înså au pårut exact ca niçte Æînci cårora educa-
toarea le-a împårÆit o poezie foarte lungå. Strofele recitate de
dînçii semånau între ele pînå la greaÆå. Nici o dezvåluire medium-
nicå. Nici o sclipire de individualitate. Din toatå çandramaua
aceea amorfå s-au distins totuçi douå exemplare mai fistichii.
Primul dintre ele, un individ delicat, subÆirel, oacheç, taciturn,
påpuçesc, cu miçcåri Æåcånitoare çi nevrotice de figurinå meca-
nicå, în poemele cåruia toate zgîrciurile, bubele, marile defecte çi
micile izbînzi ale Cenaclului de Luni se regåseau îngroçate.
Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, praho-
vean, c-o mustaÆå cît vrabia. Nimeni altcineva decît tocmai acela
care, din neçtiinÆå sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe
deasupra creçtetelor, a råscolit deodatå, cu sonoritåÆile ei, toate
reumatismele diavolilor celor båtrîni.
Ålora, de surprindere, så crape rînza din ele. Înså tipul, cåruia
restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniçtit så citeascå.
S-au dezmorÆit atunci din dureri demonii cei mai haliÆi. Tålpile
iadului cele mai cråcite nevenindu-le bine så se decidå dacå så-i
ia sau nu în serios îndråzneala. Nerepezindu-se încå. Unii, mai
påÆiÆi, plecîndu-çi întîi cåtre noi melcul urechii. Au reverificat
grijulii ritmurile, recalculînd totul. Nelåsînd nici un amånunt la
întîmplare...
Çi, deodatå, cînd s-au dumirit cå acele invocaÆii, ce li se påru-
serå cå le aud, erau adevårate, sala în care ne aflam s-a pornit så
Æopåie ca un armåsar, så se zvîrcoleascå ca o reptilå çi så se
zgmiaune ca o pisicå!!!
Pîrîiaçe de pulbere, coborîte din tavan, se înfråÆeau pretutin-
deni cu pungile de gaze. Formate prin toate punctele strategice
ale unei clådiri. Împåcatå deja, în sinele ei, ca, prin explozie sau
prin miracol, så se înalÆe pînå la ceruri.
Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau çi pe subsemnaÆii,
påreau fåcute.
 Am ieçit din lume ca çi cum m-aç fi smuls dintr-un viol
„...Mi-am tras în rugåciunea mea çi mîinile çi picioarele
pronunÆå rar cea de-a doua parte a imprecaÆiei:
Cu ochi mijiÆi, invocatorul o urmåreçte cîteva clipe, apoi
muiere çi îi ciuguleçte dintre liniile palmei ca o porumbiÆå.
telor finale, construcÆia danseazå înaintea invocatorului såu ca o
pronunÆarea versurilor patru çi cinci. Pleznitå de rostirea cuvin-
Come, cefalee, convulsii ale celor aflaÆi în interiorul ei însoÆesc
încåperea îmblînzitå trece printr-o stare de vîscozitate afectivå.
în genunchi înaintea invocatorului ei. Începînd cu versul doi,
primele sunete, articulaÆiile sålii se înmoaie ca apa çi sala alunecå
Nimic extraordinar din punct de vedere poetic. Dar de la
Pentru care Dumnezeu iartå o cetate...“
Ca Dumnezeu så îi treacå între numårul acelora
Rugîndu-se neîncetat
æinînd în echilibru fragil limba lumii
chitanÆe
De pe fundul genÆii Diavolului printre role de scoci nori çi
De la posturile lor de comandå cu birourile råsturnate
Timizi neçtiuÆi disperaÆi
„Fac parte din cei douåzeci-treizeci de inçi care conduc lumea
formulei, cu o voce råspicatå, concentratå çi ståpînitå:
rea noastrå în stratosferå. Terchea-berchea rosteçte prima parte a
desc, de la primele silabe, formula salvatoare ce opreçte expulza-
naÆie vråjitå de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dove-
Terchea-berchea, pornind så-l citeascå, alunecå într-o combi-
giei pe care o degajå.
toÆii cum noului poem i se onduleazå marginile din pricina ener-
sala nåråvaçå se opreçte ameÆitå çi îçi Æine respiraÆia. SimÆim cu
pînå atunci pe necunoscutå çi alege un alt poem, înaintea cåruia
cuieçte poemul... Motoleçte adicå poemul cu care o trombonise
chea-berchea are o miçcare genialå çi, intuiÆia începåtorului, înlo-
– Numai cå, în ultima clipå, adulmecînd primejdia, ter-
39 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
38 DANIEL BÅNULESCU
Iar singura noastrå scåpare (a celor sortiÆi morÆii, precum çi
a celor ce, solidarizaÆi printr-un catgut special, råmîneam atîrnaÆi
de legile marochinåriei) a fost apariÆia unui terchea-berchea. A
påçit cu uçurinÆå çi inconçtienÆå în încåpere, descins tocmai atunci
de la Cursurile FacultåÆii lui de Foraj din Ploieçti. Era un stråin,
un ucenic, un ins misterios, nu fåcea parte din Cenaclu. A privit
cu nepåsare în stînga çi-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce
imediat vå voi spune. Çi, aproape simultan cu calamburgiul, s-a
apucat çi el (pråvålindu-se insolent pe ultimul rînd de banchete al
sålii) så-çi îngîne poemele sale inepte, de începåtor, la urechea
cu pieliÆå dogoritoare a unei necunoscute.
Necunoscuta, aråtoaså çi apetisantå, så calci în cålcîie oricare
sacoçå de piaÆå çi så te azvîrli cåtre ea.
Duçumelele continuau så fumege, zidåriile zuruiau, învåluin-
du-ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuialå. Terchea-berchea,
complet detaçat, îçi såltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o
stinghioarå a scaunului din faÆå. Çuçotind tot mai nonçalant ver-
suri tot mai pasionale çi tot mai greu catalogabile peste nivelul
obiçnuit al unei Poçte a redacÆiei...
În curte, cu miçcåri de cîine ud, clådirea se scutura de ultimele
ei olane.
Mi-am zis înspåimîntat: „Uite, domnule, la dînçii, ce comoarå
aleaså de suciÆi! Nu numai cå e adevårat cå în România toÆi
sînt poeÆi. Dar esenÆial înså e cå aici toÆi o fac în detrimentul
construcÆiilor!“
Exact în acel moment, ca o teribilå zmuciturå de zeppelin,
încåperea descrise un nou salt, råmînînd ancoratå de structura
parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii,
ai naibii, decålindu-se, pocneau precum grisinele.
Cråpa un drug, se înålÆa c-o palmå çi colosul de zidårie.
Se fisuraserå jumåtate, mormanul de cåråmizi çi betoane era
pregåtit s-o zbugheascå spre stratosferå.
– Cå råu – vah – Æi-o fi stat Æie, frumos cum eçti, så te plimbi
prin stratosferå! C-o mînå så vîsleçti, încålÆat în Casa de Culturå
a poporului çi c-o mînå så hråneçti porumbeii...
nezårind în nici un fel hardughia, cufundatå în întregime în beznå,
nîndu-çi încå, pe capul tîrît prin glod, clopul – în realitate înså
– Ce e, bå?... Unde, bå? se izmeni ålålalt – cu un braÆ susÆi-
çi i-l trînti pe pojghiÆa de pietriç.
– ...Uite! îi aråtå înfuriat deçiratul, dupå ce-i descolåci cracul
presare mirodenie peste sarmale!
burta a-Æi emite bulion... Nu din duçmånie. Ca så aibe må-ta så
dacå mi-ai çifonat catifeaua, så çtii cå înÆep la tine pînå începe
ciosul... Çezi, bå, potolit cå nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bå,
– Stai, bå, cå nu Æi le-am mîncat eu, protesta cu veselie negri-
cu chipul cåtre clådirea Casei de Culturå.
Nu înainte ca, slujindu-se de ea, så-l råsuceascå pe posesor,
unde îi eliberå talpa încårcatå cu fire de iarbå, pietricele, noroi.
scoÆîndu-l pe spate dintre pereÆii foçnitori ai vizuinii, pe o alee,
Çi înçfåcîndu-i, cu ambele mîini, guma baschetului, îl remorcå,
– Haide! îl înhåÆå deçiratul pe negricios.
cimitire.
prin gunoaie, ci tråia din pomenile cåpåtate prin bisericuÆe çi
un clop. Plus superioritatea liniçtitå a celui ce nu scobea, ca alÆii
se remarca doar albul ochilor, mirosul çi pålåriuÆa semånînd cu
copaci çi ciulini, çoapta unui bårbat negricios, la care, într-adevår,
de sub un soi de sålaç natural, întocmit din boscheÆi, trunchiuri de
– Da, bå... Ce e?... Ce e?!... æi-ai pierdut eugenia? se auzi,
ori, så fie pierdute aça, doar de amorul artei.
lefterite de prin coçurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe
råbdåtor, peste zi, resturi de sandviçuri, cotoare de mår, eugenii
petrecutå peste mijlocul raglanului, o sacoçå în care adunase
îndelungate a drogului. æinînd ataçatå la persoana sa, c-o sfoarå
Deçiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei
într-un raglan putrezit.
sîcîitoare, un neica deçirat, pus pe harÆå, drapat în mijlocul verii
beleçte-Æi cepele, må!... chema prin pårculeÆ, tainic, c-o insistenÆå
– Pst, bå jimblå! Må, BruÆå! Cataroiule!... Båi, piele! Ia,
confunda pîlpîirile cubului cu niscaiva irizåri de lichid clåtinat.
çi în pupilele alcooliçtilor care, adunîndu-se în pårculeÆ, ar fi putut
DANIEL BÅNULESCU 42
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 43
minus luminiÆele roçiatice ale cubului, zimÆînd întunericul, din
dreptul etajului întîi.
– Uite!... Drojdealå! Pilealå! R.D.V.-uri! Acolo creçte lanu-
rile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite
în împletituri de råchitå... Bate luna în ele. Çi båutura dinåuntru,
såraca, ne face nouå semn... Cicå de ce nu ne suim mai iute la
ele çi nu le ajutåm ca så le golim?!
Hotårîrå, judecînd dupå cascada de lumini ce se revårsa din
burta etajului unu, cå, într-adevår, acolo trebuia så se afle neapårat
çi îngrozitor de multå båuturå.
Din cåptuçelile Æoalelor rufoase produserå fiecare afarå cîte
un rablament de cuÆit. ConfecÆionat din pînzå de bomfaier. AscuÆit
ca briciul. Çi cu care deçiratul tåie sfoara, eliberîndu-se de sacoça
aninatå de çold. Piti plasa cu bunåtåÆi sub o gråmåjoarå de gåteje
çi se îndreptå, jucîndu-çi çmechereçte çuriul, cåtre curtea inte-
rioarå a Casei de Culturå studenÆeçti.
Negriciosul chiar purta hainå de catifea.
Çi încå una fårå asemånare, så dai cu bombardeaua prin tot
Bucureçtiul.
Cam giorsuitå çi destråmåÆicå la coate. Înså în poale gåtitå
c-un rînd de ciucuri roçii babani, de måtase, dublaÆi în colÆurile
pulpanelor cu doi zurgålåi.
Mergea ziua cu ei BruÆå prin tramvaie, se uita lumea dupå el,
de parcå çi-ar fi sunat pintenii. Se cruceau cålåtorii. Îi mai çi
pasau, fascinaÆi, cîte un ban. D-aia i se çi spunea lui BruÆå „Împå-
ratul“ sau „Fulgerul Negru“. Cînd îl însoÆea, deçiratului i se zicea,
prin consecinÆå, „Fulgerul Alb“.
Luîndu-se dupå tovaråçul în raglan putrezit, BruÆå îçi eliberå
zurgålåii din cele douå ace de siguranÆå, le înfundå limbile cu
douå cåluçe de cîlÆi çi îi adåposti prin buzunar. Miçcîndu-se ca
felina. Precaut.
Peste zece secunde, BruÆå çi prietenul såu escaladau, cu bri-
cegele mulate la carîmb, faÆada Casei de Culturå a StudenÆilor.
Tîrîndu-se pe netezimea çi în înålÆimea ei, precum doi melci
uriaçi. Pe care n-ai fi avut cum så-i împiedici så råzbatå cåtre
tezaurele fluide ale etajului întîi.
înainte cu bolitul...
nici pomenealå så ne mai pripåçim. Ne våicåream çi-o frigeam
Ne-am culcat fiecare pe bucåÆica lui de trotuar. Prin domicilii
Aça cå ne-am låsat scîndurelele pe piept în plata lui Dumnezeu.
vreun coç de pe ea.
carne, care så te sece la ficaÆi, numai så fi încercat så-Æi storci
D-aia a întins Omoroaica peste rafturi çi cîte-o pojghiÆå de
alea, pe care ni le montase de-a curmeziçul...
le-ai tåia... çi cå nici noi nu ni le-am ciopîrÆi, de durere, scîndurile
– Påi, asta-i politica pe care a mers çi Omoroaica. Cå nu Æi
– Nu crez. Nu... Sigur cå nu.
tu Æi-ai tåia singur coaiele?
– Nu, cå nu se putea så reziçti. Nimeni nu rezista... Zi-i drept,
pe ele çi le punea foc.
bomfaier. Harçti, fieråstråul!... Sau vårsa gaz de la lampå direct
– Så le taie direct. Rafturile, rumeguçul... Hîrçti, pînza de
– Ce, moçule?...
– BruÆå... Hep!... Dar nu putea så le taie?
drept niçte cåcåcioase de stafii care încurca circulaÆia...
fiindcå, bughindu-i cum se fîÆîiau cu coçciugele pe ei, îi luaserå
tirelor ducînd lupte de vorbe cu ei så se lase din nou îngropaÆi,
cimitire, unde îi podidiserå cu såpåligele groparii. Oamenii cimi-
nierii, så declare de pe care çantiere speriaserå cheresteaua). Din
båcånii... beciuri de miliÆie (unde-i deznodaserå din cafteli pluto-
Prin itebeuri, troleibuze, cîrciumioare... çanÆuri, ateliere, piçoare,
cartier, toatå crema cumetrilor... Care de pe unde se înÆepeniserå.
dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit så se scurgå înapoi, în
spintecåturå sau teçiturå din zid, îçi înghiÆi un mic sughiÆ de
cap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevaså,
– ...De abia dupå douå zile – continuå cel cu çobolanul pe
jumåtate pline, pe tine?!
tu, Piçålåule, nemiçcat?! Så treacå proçtii çi så-çi uite sticlele, pe
dina aia de varå... çi restaurantul pe piept, de ce n-oi fi råmas,
– Oho, se mai înseninå deçiratul. Dacå tot te-ai trezit cu grå-
49 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
52 DANIEL BÅNULESCU
– ...ÎngheÆase bålegarul în noi – vorbi din nou BruÆå – cînd
s-au aprins focurile alea vii... Açteptînd så-nceapå çusta, mi-am
aprins o nasoalå, dar o ucenicå mi-a cîrmit una peste ea, de-a zbu-
rat sårmana Æigåruçå vreo zece minute, îngeraç alb prin preajma
noastrå. Strigîndu-ne mîrlånii – Æigåruça, Chiose viermånos – dar
çi aducîndu-ne veste cå, în faÆå, slugoaicele fermecåtoarei ordona-
serå încolonarea çi vîrîserå deja primele familii cartieriste între
mestecåtoarele vîlvåtåilor...
Ne aliniazå çi pe noi gudulancele çi pornim.
Cu cît pinacotam mai tare din fizic, cu atît se încreÆea çi pielea
mai de gåinå pe noi.
La vreo douå case de pîrjol, numai ce încep, cu glasuri necor-
dite de muiere, cu vorbe omeneçti, scîndurelele de pe noi så se
milogeascå de subsemnaÆii. Dråcuindu-se cå or face orice vor vrea
muçchii noçtri, numai så nu le vîrîm în flåcåri. Çi så le scoatem
din atentat.
„Bå, dacå tot tînjiÆi så ne fiÆi utile çi dulci, ia luaÆi-o voi în
gurå de Målineanu“, ne-am supårat çi noi pe paparudele fores-
tiere, întrucît, cu cît înaintam mai dihai, cu atît se zvîrcoleau ca
niçte cozi de çarpe çi scîndurelele.
Am ajuns în faÆå, la focuri, de abia pe la douå noaptea, într-o
linie de cinci bandiÆi: eu, Cordaci, Marafete, Cîrpealå çi Geamu.
O ucenicå ne-a scrijelit cu o çindrea cruciuliÆe pe piept. Alta,
cråcånatå, ne-a împroçcat, dintr-o tufå de busuioc, cu o vadrå de
apå sfinÆitå.
Ne-am încordat fizicul çi ne-am mijit felinarele. S-a auzit din
nou un råcnet, numele ne fuseserå strigate, ne-au împins din spate,
am închis binoclurile çi-am sårit printre focurile vii.
Iar de cum ne-am apåsat çtampila pingelii între vîlvåtåi,
minune! o datå çi scîndurelele Omoroacei s-au desfåcut de pe noi,
ca o coajå de bubå. S-au pråvålit la påmînt cu un zgomot mai al
naibii decît al unei basculante ce descarcå o tonå de tablå çi ne-am
trezit mai netezi çi mai curaÆi decît un cur de copil...
...Dar coropiçniÆe, viermiçori, gîndåcei, nu pentru cå ar fi ea
candrie – tot turuia fårå så çtim de ce BruÆå – ne trimite fermecåtoa-
rea, de atîta amar de ani, så-i procuråm... comentå Gabi cel Norocos.
celor mai puÆin educate s-ar numåra çi aceea de a-l face, pe cel
Niciodatå nu mi-aç fi închipuit... cå printre aspiraÆiile claselor
mucilaginoaså, pe jumåtate invizibilå în lumina solarå.
într-un cap mic, turtit lateral. ConfecÆionat dintr-o materie difuzå,
ele çi deçertîndu-çi-le în deschizåtura tristå a unei guri. Practicatå
rate în çånÆuleÆul unei încuietori çi înhåÆînd fårå patos trei dintre
monoton Norocosul, decimînd în treacåt alt pîlc de insecte, captu-
– ...Niciodatå nu mi-aç fi închipuit, recuplå în acelaçi registru
Æuitor, nici nu miçcase.
straniul såu semi-leçin. La coada autoturismului, stråinul, dispre-
çi råsucindu-se, çoferul taximetrului oprit de stråin îçi traversa
tul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, Æocåindu-çi buzele
În cabina Daciei 1300, cåzut sub bancheta din faÆå, sub efec-
Doru, Relu Înmiresmatul çi Fiorosul Marcel.
çi-çi bålåbåneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele
De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau seminÆe
indicatoare cu Aeroportul InternaÆional Otopeni.
niçte çalupe. O sutå de metri în aval, pe autostradå, se zårea plåcuÆa
Din stînga, dreapta çi lateral stînga, automobilele demarau ca
De cåtre cei doi sus-numiÆi alcooliçti!...
în debaraua Casei de Culturå... În urmå cu mai bine de cinci ani.
luaÆi ca din oalå. BrutalizaÆi. CrestaÆi. ÎnsîngeraÆi. DisecaÆi. Chiar
pe unul din refugiile autostråzii Bucureçti-Ploieçti. Trezindu-ne
de istorisire Gabi cel Norocos, cu braÆele desfåcute în cruce, de
...ÎnchipuiÆi-vå ruçinoasa noastrå derutå... strigå transfigurat
påmînt pe coçciug!...
neçte-i tu cu cuÆitul çi ferchezuieçte-i, de doar så le azvîrle groparii
Acuma, mare Chiose çi få-i de intervenÆie chirurgicalå!... Ciumpå-
glande! I-am amorÆit pe åçtia, de ne Æineau damigenele ascunse!...
– Pîçti, hoarcå!... Acu-i momentul så le iei noroiul de pe
çi cel de-al cincilea rege al oraçului Bucureçti cå i se strigå:
vaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi
cojeascå varul de pe pereÆi. Çi... så clånÆåne tåblåriile de pe tram-
nehalit!... Trågînd niçte sforåituri... Bå, Chiose, bre... De så se
Iar cînd paznicii åia vor adormi, în sfîrçit... Pîst, Chiose
DANIEL BÅNULESCU 64
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 61
Un al treilea a primit darul så-i facå så se miçte, så scoatå
limba çi så alerge pe toÆi gudulanii care-au fost prinçi într-o foto-
grafie. Ai acaså vreo pozå cu må-ta, pe cînd o tundeau de lîna
de pe cap gardiencele, înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?!
Ei, bine, Regalistul de care-Æi spun e în stare så-Æi dea poza
aia înapoi, ca pe-un film. Pînå o scoate pe må-ta de-a îndåratele,
cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcå la loc, cu dosul,
în duba care-a înhåÆat-o de la tribunal. O carå în faÆa aceluiaçi
complet de judecatå, care, de data asta, nu mai apucå så-çi trîn-
teascå sentinÆa. Aproape c-o elibereazå. Pentru cå, tot aruncatå
de-a berbeleacul, spre trecut, må-tii i se scoate, dintr-o datå, cåtuça.
E externatå de la arestul miliÆiei. Prinde de-a-ndåratelea autobuzul
în care çi ea a fost prinså c-a dat cu vastul la caraiman.
Çi chiar în clipa în care så comitå, din nou, furåciunea, regele
Bucureçtiului, Cel de-al treilea rege, Cel ce se pricepe så toarne
apå vie în poze, face o zburdålnicie çi laba må-tii alunecå razant
pe lîngå sacoça doamnei colonel, care se întorcea de la piaÆå.
Numai cå, de data asta, degetul må-tii nu mai tîlhåreçte, al naibii,
çi nici nu se mai lipeçte de portofel...
– Nu s-ar putea ca totuçi så alunece, dar så se çi lipeascå?!
Dupå furåciune, autobuzul s-o facå varzå pe colonåreaså, iar
måicuÆa så råmîie çi liberatå çi cu portofel?!
– Principalul e aici cå dacå-Æi atinge, o singurå datå, pozele,
regele åsta Æi le çi învie. De poÆi så te chiombeçti o viaÆå la ele,
ca la televizor...
Altui rege îi e dat så cînte atît de frumos, de se zice cå înmi-
resmeazå cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorÆeçte påsåretul
în zbor. Scrînteçte berzele, pe care le-a cåpiat întîi cu glasul lui,
çi le înfige în cioc.
Coboarå îngerii cîte doi, cîte cinci, în copacii de la Universi-
tate, se tolånesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea.
Îçi vîrå degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul de
fistic çi, ascultîndu-l, se minuneazå: „ÎnaripaÆilor, la aparatul åsta
de radio ce seamånå cu un rege trebuie så fi lucrat mînuçiÆele lui
Dumnezeu!... De poate muçchii lui så prinzå posturi atît de stråine!“
înråitå de sete, pe cimentul denivelat.
deja în interior çi se deplasa, cu subtilitåÆi de pisicå, pe trei sferturi
ivi çi spinarea viorie a rozåtorului împåiat. Întîiul beÆivan sårise
În douå secunde, în dreptul deschizåturii fostului pervaz, se
pe care çi-l vîrîse apoi necunoscuta în buzunar.
luminoase ale cubului de cleçtar, ambalîndu-l într-un çal de måtase,
troversabil, Paul Nancå. Domolisem aproape complet convulsiile
„Convingeri Comuniste“, conduse, pe atunci, de cåtre un ins con-
printre ruinele sediului, parcå dinamitat, al revistei studenÆeçti
materialism-dialectic, istoria miçcårii muncitoreçti, mårçåluind
Depåçisem råmåçiÆele cabinetelor de limbi stråine, foto,
fundurile etajului întîi, semånînd tot mai descurajant cu o grotå...)
bårbåtesc Gabi cel Norocos – ne înfundam tot mai adînc în strå-
protejîndu-le la mijloc pe fete – mårturisi cu modestie gestul lor
(Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea çi
ostil.
brîu çi inspectå, printre gene, întunericul din interior, greÆos çi
De acolo, luîndu-çi avînt, încålecå întîi el, deçiratul, pe acel
tocåria çi pervazul etajului întîi.
cracul såu de neam prost, de fîçia unde fusese, cu puÆin înainte,
çi sånåtoaså! cotcodåci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfîrçit, cu
nehalitule! Cå eu te çtiam cå porÆi în pantaloni o operaÆie veselå
– A dracului de puteri ce-o fi putut revårsa spurcåciunea,
bosumflat pe loc pînå çi operaÆia de apendicitå...
noi... Iar multora, mai subÆirei çi delicaÆi la temperament, ni s-a
råcnit, musai cicå så råcneascå... a îngheÆat parcå çi bålegarul din
Iar cînd s-a mai apucat de råcnit çi chiohordoaica... Cå de
çi furci, ce seamånau cu niçte draci mîzgåliÆi.
Prin ogråzi, dupå uluci, s-a prins a se foi aråtåri cu coarne
a prins a se clåtina ca niçte paparude.
mene de se încreÆea, de spaimå, pielea pe tine. Cråcile zarzårilor
nut liniçte çi ne-au ieçit ochii din cap, ca la melc. S-a produs feno-
– A doua oarå cînd s-a båtut din nou miezul nopÆii, s-a açter-
– Suge-o-n tainå, pågubosule...
de întåritå?
ni s-a întårit çi nouå credinÆa)... Vrei så pui mîna s-o simÆi cît e
51 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
50 DANIEL BÅNULESCU
Într-a treia zi, aråtam aça de scheleticiÆi, ca çi cum tot cartierul
s-ar mai fi Æinut într-o singurå stråduÆå. Plecaserå påsårile alea care
ciripeau, cumsecadele. Apåruserå altele, hotårîte dupå cadavre,
ce parcå în viaÆa lor nu fåcuserå decît så sudeze, într-atît aveau
ochii de înveninaÆi çi înroçiÆi... Iar singurul lor divertisment era
så se învîrtå, ca ventilatorul, deasupra noastrå.
Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecåtoarei noastre
din cartier, ofticînd-o cå-çi vîra altcineva nasul pe la coteÆele ei.
Iar cînd s-a auzit çi cå Lupeç Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din
cartier, ce drojdea de obicei pîn’ çi pastele de dinÆi ale nepoÆilor,
amestecîndu-le în apå, ajunsese de-çi spårsese singur, de disperare,
sticla de rachiu de drojdie de ciment, s-a chitit fermecåtoarea, pe
care o cheamå Nicolici C. Maria, cå fusese împins cartierul la
capåtul puterilor. Çi ne-a convocat pe toÆi ca så ne strîngem noaptea,
pe la 11 jumåtate fix, în toatå lungimea stråzii Stoian Militaru, cå
acolo o så iaså çi o så ne vindece ea...
Zis çi fåcut. Încå de pe la çapte jumåtate tropåiau deja pe Mili-
taru Stoian toÆi odioçii. Parcå ne candriseråm. æipam. Oråcåiam.
Ne påcåneam între noi catafalcurile.
Trågeam clopotele unor ucenice de-ale fermecåtoarei, care,
în zile normale, ne slobozeau la tråscåu, dar acum fuseserå dresate
så påstreze ordinea în convoi, så-i curenteze pe zvåpåiaÆi çi, la
un semnal al ciohordoaicei, så ne mîne cu forÆa printre cele douå
focuri vii.
Pentru cå, în trecåtoarea dintre casele lui Jubilåu çi cele ale
lui Spasmatu, fermecåtoarea aprinsese cele douå focuri vii, iscate
nu cu scînteie corditå de la chibrit sau brichetå. Ci cu scînteie
sfîntå, slobozitå de la cremene çi de la iascå. Çi asmuÆite – flåcårile –
pînå la bucile norilor de cåtre un sobar de copii morÆi.
...Çi pe cînd încå ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate
el miezul nopÆii, dråguÆul!...
La început bate el... dar nu se întîmplå nimic, fiindcå, cicå-se,
nu manifestasem destulå credinÆå... (Sanchi, nu manifestasem, dar
fermecåtoarei îi venise sifon pe boarfele de paradå în care se
îmbråcase. Cicå fusta a verde nu se asorta cu pistruii çi cu pårul
ei roçu. S-a dus acaså çi-a tirat rochia a roçie pe hoit çi, deodatå,
Æim pe amîndoi, dupå vibraÆiile vocilor, cå, dîndu-ne tîrcoale, se
el, în patru labe, pe urmele negriciosului, çi fåcîndu-ne så-i sim-
låså în genunchi çi BruÆå, povestitorul cu çobolan, apucînd-o çi
Înså pe al cincilea regalist... Çi tocmai în acest moment se
dacå nu må înçel...
înmoaie urechile în siropul cîntecelor regiçorului åsta. Al patrulea,
venit, prin frunziçuri, boscheÆi, corniçe, rîgîind çi gata så-çi mai
încheiat normele pe ziua aia s-a tolånit cu toÆii, çi care cum i-a
gîdilicioase, cåcålåu de puf... Çi dacå, mai ales, heruvimea çi-a
pe sub crengile alea. Çi atunci poate ai så le atingi fundurile, moi,
dice ale tuçei RacliÆa çi treci aça, cu palma ridicatå, cît mai ridicatå,
hoarcå Chiose. Dar numai de-Æi îndeçi, pe grisine, ghetele ortope-
îi privesc cu inimile despåduchiate... Dar ai putea så-i simÆi çi tu,
– De våzut, nu-i pot vedea decît Æîncii pe îngeri, cå doar ei
Ferentari, mahmureala, cåpåtatå noaptea trecutå?!...
cureÆe pe gîtlej çi så Æii minte cum Æi-am curåÆat noi, îngerii din
la Universitate. Nu bågåm çi cîte-un metraj de cîrnaÆi?! Så te
a celui în raglan putrezit), se roagå de tine îngerii, din copaci, de
– Nu-Æi pråjim, bre BruÆå (se auzi vocea tot mai îndepårtatå
Norocosul.
minute. Så vå explic amånunÆit cum au procedat, se schimonosi
cîndu-çi vicleana strategie a cåror victime vom cådea nu peste multe
nedînd nici un semn cå ne înregistrase prezenÆa, se retrase, apli-
çi ne Æinu cîteva clipe sub tirul mirosului såu pestilenÆial. Apoi,
cel Norocos. Deçiratul îçi vîrî nasul såu coroiat la noi, în gheretå
Unul dintre noi nu mai respira! scåzu vocea, tulburat, Gabi
såltåreÆi çi înspåimîntaÆi decît tija unui telegraf.
narul de pe çold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai
terchea-berchea, prietena mea çi prietena lui (protejînd, în buzu-
du-çi faÆa pergamentoaså în interiorul cabinei, unde noi patru, eu,
decît în aceastå posturå, de lup. Apropiindu-se, çi chiar introducîn-
Iar de acum încolo – indicå Gabi – deçiratul nu mai înaintå
gåtite, rînjind, în patru labe.
så ne ciocnim çi noi în douå halbe?!“ se puse deçiratul, pe nepre-
masticå din ochi? Nu zice ochiul vreunuia din ei: „Hai, bre, BruÆå,
– Fugi, boangå, tare de aici! Nu li se scurge îngerilor çi
DANIEL BÅNULESCU 62
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 63
stråduiau så ne înfåçoare, treptat, în pînza de påianjen a sporo-
våielilor lor...
– Pe al cincilea monarhist – reluå strategia învåluitoare negri-
ciosul – l-a ouat må-sa cu çmecherezul de-a se gåsi, cu hoitul,
exact în aceiaçi vreme, în douå locuri complect diferite...
Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în Bucureçti, la cîrciu-
mioara de-i zice „Rateu“, dar, în aceeaçi clipitå, el soarbe, cu un
alt gudulan, patru sticle de votcå, 250 kilometri mai jos, pironit
într-un bufet din Craiova.
Te muÆi, cu åsta cu care-ai båut, prima datå, douå stråduÆe
mai încolo, så vå tundeÆi în gurå cu niçte rachiu de drojdie, la
bufetuÆul „Ponositul“, dar, în aceiaçi clipitå, altul, aidoma cu cel
de-al cincilea rege, se desparte de primul çi soarbe çi o ulcicå cu
Cotnari la o moldoveancå arzoaicå, cåreia îi scuturå fofoloancele
taman la Suceava. Nu poÆi ca så pricepi.
Degeaba îl prinde pe åsta din urmå ibovnicul moldovencei,
îl då prin maçina de tocat çi-l face carne de mititei. Cå celålalt,
de la „Ponositul“, cu care, între timp, v-aÆi mutat tîrtiÆele la „Gea-
muri multe“ så ciuguliÆi, din niçte borcane de iaurt, Æuicå de lanÆ
(adicå Æuicå d-aia, în care gestionarul a påråsit så rugineascå o
bucatå de lanÆ ca så-i dea Æuicii niÆicå tårie) se desface iaråçi în
13-14 bucåÆi...
În aceiaçi clipitå, nåpådeçte în Avrig, se înfierbîntå în Homo-
rod, pune de-o jucårie, în patru, la Råcåciuni... cotîrceçte chelneriÆele
din Dudeçti... o çterge cu chitanÆierele çefului de post din Pucioasa,
haleçte mîncarea penalå a statului în pîrnaia de la Parapetu, e anche-
tat pentru un F.A.O. (o furåciune, adicå-te, çtii, din avutul obçtesc)
såvîrçitå în Tîncåbeçti, çi macheçte pe banii vreunei negrese, prin
cîrciumile hotelelor cele mai periculoase din Sinaia.
Împînzeçte regele åsta, al cincelea, toatå Æara ca o buruianå.
Tåbarå exact unde se scoalå muçchiul lui... Pune urechea pe Æes-
tele tuturor duçmanilor, Chiose, ca så auzå, ce le vorbeçte în cap,
exact vocea lor mintalå. I se rupe în paiçpe de toate raziile mili-
Æieneçti. I se pune pata çi-çi vîrå låboanÆa printr-un perete çi råsfo-
ieçte cu ea cele mai penale hårÆi doldora cu comori ale paznicilor
de pe alte tårîmuri... E coios, de nu i te poÆi pune înainte.
så îmbeÆi o stradå întreagå. Ai gåbjit o pereche, poÆi så abÆiguieçti
Pentru unul din åçtia nestemaÆii poÆi så capeÆi la båuturå, de
fi o brichetå çi-ai muri de nevoie så-Æi aprinzi nasoala de la ea.
parcå pe perete a început filmul. Ori îÆi då cu frison, de parcå ar
o bosumflåturå de fosfor, care, cînd stingi lumina, stråluceçte de
mare, ÆipluiÆi (adicå parcå vîrîÆi întregi într-o Æiplå), au pe burtå
ca så poÆi så-Æi produci båuturå pe ei. Balii, aproape cît degetul
Cåråbuçii cu nestematå sînt tot ce-a fåtat natura mai doxat,
nestematå.
de mii de indiferenÆi fac de-abia cît un picioruç de la åia cu
sticloanÆå... Mi-e çi indiferent så-Æi povestesc despre ei. O sutå
un castron, doar så te lase vreo ucenicå så miroçi dopul de la o
Apoi vin la rînd åia indiferenÆii. Din care trebuie så aduni
ca un bec...
amåreçti genoflexiunea pe ei. I-apeçi cu latul gumei çi ei pocnesc
Pe lîngå carapace habar n-au de nici o antenå. Nici nu meritå så-Æi
faÆa posomorîtå. Pe carapace o frig cu douå çiruri de pete gålbui.
loroçi... Mici, pociÆi, tåciunoçi, umblå tot timpul de parcå ar avea
– Existå cåråbuçi çi cåråbuçi... Sînt întîi droaia de åia neva-
culegi pe cåråbuçi“...
stînjenite. Care zice: „Må înnebunesc dupå felul în care mi-i
– Licurici adevåraÆi, cåråbuçi, bîzdîgånii. Tot un drac. Astea
– Ce licurici, bå?
Sau: „Må înnebunesc dupå felul în care mi-i culegi pe licurici“.
asearå cum alergam de mînå prin lanurile de måtasea broaçtei“.
seascå corect... E stînjenite... Te iau pe departe. Cicå: „Te-am visat
vå izbiÆi în måciucile de cocîrÆ. Dar se fîstîcesc så Æi-o mårturi-
atunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucåtårioarele lor, så
cocîrÆ... Sînt våduvoaice care uråsc så se drojdeascå singure. Çi
så prindå motive cum så vå tråzneascå çi ea cu måciuca ei de
– Dar poate cå vå pune så-i procuraÆi bre, BruÆå... Doar ca
fonic çi, într-adevår, vreme de douå, trei minute, nu-i mai auziråm.
dupå noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolatå
çoapta lipicioaså a negriciosului. Dupå ce el çi deçiratul cotrobåirå
întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundå, parcå teleghidatå,
Pe întortocheatul canal format din holuri çi cåmåruÆe al etajului
53 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
56 DANIEL BÅNULESCU
så ia de la ei scame sau bubå în gît? N-o înspåimînta-o çacra-
mentul?... Ce le-o crede ea pe gîndåcioaicele sau lipitorile pe care
le fierbe ea cu atîta sîrg?! Gogoçari?!... Nu må pot bunghi.
Dileçte-mi tu!...
– ...Iar dupå ce Æi-a cåptuçit sticloanÆa cu cocîrÆ, o întinse
tacticos BruÆå, Fulgerul Negru. æi-a umplut-o... Çi te-a ameninÆat
cå, dacå, pînå mîine, te mai prinde prin zonå, îÆi încurcå çi vreo
cîteva vene de sînge din hoit, ucenica se întoarce împåcatå în
fåbricuÆa lor... Acolo, în fåbricuÆa lor de conserve, gåseçti, îmbål-
såmatå çi împåiatå, toatå gîndåcimea care çi-a plimbat vreodatå
carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier.
Bå, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gîndaci pe clanÆa
de la uçå, gîndaci în jurul preçului pe care te çtergi, la intrare,
gîndaci pe duçumea, prin dulåpioare, cufundaÆi în niçte copåi
balii, de spålat rufe, clocotind pe aragaze, çi gîndaci pe pereÆi. Cel
puÆin åçtia de pe pereÆi par cei mai înverçunaÆi, rînduiÆi cum sînt,
ca la expoziÆie, în çiruri lungi de båtålie çi purtînd fiecare agåÆat
de gît cîte un cartonaç, cît eticheta de bere, în care e povestitå toatå
viaÆa lor. Çi uitîndu-se, parcå expre, cu ochi fioroçi, dupå tine, prin
oricare colÆ al çopronului te-ai muta.
Nu-Æi mai zic. Nici måcar prin cråticioare nu dibuieçti cårnuri,
sosuri, rîntaçuri, de care zici tu, ci bineînÆeles, bå, tot gîndaci. Nici
måcar cråticioare cumsecade pentru haleala obiçnuitå nu-s. Dai
din cot çi poÆi trînti pe jos doar acvarii pentru mormoloci, stråchini
cu påmînt, mai negru decît crema de ghete, pentru rîme, cåldåruçe
în care se aruncå o gåinå vie, iar peste ea, ca s-o Æie tînårå çi
fragedå, se presarå çi cîte o provizie de lipitori.
Pentru cå – vezi tu, Chiose viermånos – asta e marea çustå
îmbîrligåtoare a vråjitoarei de la noi, din cartier: çapte luni pe an
ne aleargå så-i procuråm cåråbuçime çi verzituri. O lunå se încuie
så-çi meçtereascå reÆetele saramurilor. Çi o altå lunå så împingå
muntele de scîrboçenii în cele vreo sutå çi ceva de borcane de
muråturi în care le cåpåceçte...
Fiindcå zice cå, neapårat, iarna e asprå. Çi orice ståpînitoare
de duhuri trebuie så fie oricînd pregåtitå, la cînd vrea momentul
ei, så prepare din scîrboçeniile adunate, vreo ciorbiÆå de farmece,
desferecå înaintea lui mecanismele, ca niçte fufe, grisinele...
deget pe ele. Çi broaçtele cele mai nocive gem în cålduri. Çi îçi
gåtoare se îmblînzesc çi torc ca niçte pisici. Nu pune decît un
ÆîÆînile cele mai fioroase. Cînd îl simt, yalele cele mai îmbîrli-
Altul deschide fårå cheie uçile cele mai încuiate, descleçteazå
bårci cu mortåciunea de bunicå-tu...
pe vremea în care bunicå-ta nu-l cunoscuse çi nu se dåduse încå
vede în întuneric. Gåseçte lucruri care au fost pierdute încå de
Unul, cum zice fermecåtoarea, are inteligenÆa neagrå. Cicå
în traistå cîte-o çmecherie neobiçnuitå...
magazioarele lui Dumnezeu, cînd au fost ouaÆi, fiecåruia i s-a vîrît
de neînsemnate, de-Æi vine så-Æi çtergi nasul pe ele. Çi totuçi, din
lîngå ei în tramvai – nu-s nici ciungi, nici schilozi – au feÆele atît
prin gînd nu le-a trecut c-or så fie vreodatå regi. Dacå te açezi
N-are semnele distinptive. E obiçnuiÆi. Ca tot norodul... Astora
Bucureçti, sînt niçte gudulani nepricopsiÆi, ca mine çi ca tine...
– Så må pupi... Pe cînd regii åçtålalÆi, Cei çapte ai oraçului
– Så mori înfipt!
imploråm, bea-o tu!...“
„BruÆå, te rugåm ca så ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te
aghiotantul çi-Æi înmîna, din partea lor, o moçie, pe care scria:
nobili, cum erau, a doua zi, de ruçine, îçi trimiteau pîn’ la tine
în caleaçcå. Dacå se întîmpla de-Æi cîçtigau la barbut vreun castel,
te cålcau c-o singurå roatå, o orå, ca så-i ierÆi, te plimbau cu ei
Cu bårbi, centurioane, basculante, elefanÆi çi nepoÆi. Åçtia, dacå
– Nu, bå... Åia, de care zici tu, au fost regi serioçi, Chiose...
gåoz?...
izgonit peste graniÆå, miliÆia, cu rafale de pulane çi cu çuturi în
nele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Çi pînå i-a
Cå se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, pînå le aruncau regi-
– Nu-s stricåciunile de care ne-au învåÆat comuniçtii la radio?...
– Cei çapte...
– Ce regi, boangå?...
cu care un caniç ar fi ronÆåit un biscuit.
descusurå tivurile çi cusåtura lateralå, pîrîind încetiçor, cu sunetul
aripile raglanului putrezit. Celei de-a doua aripi a trenciului i se
DANIEL BÅNULESCU 60
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 57
un sufleu de cîrtiÆå ori o cît de micå musaca de çopîrlå. Garnisitå
cu furnici zburåtoare. ÎnteÆitå cu unsoare de bicicletå. De så-Æi sarå
çi tic-tacul din piept çi så vorbeçti dintr-o datå în toate bolile
påmîntului...
Cå d-aia s-o fi apucat çi ea apoi de-a ciuruit toate pavajele
çi spinarea stråduÆelor...
– ...Bre, påi atunci pe lîngå ce haleçte ea, ce çmenuiesc eu
de prin gunoaie e curatå mîncare de restaurant!... Cum så-çi punå
ea, bre, dihania, bunåtate de gingie, pe unsoarea de la bicicletå?!...
Nu Æi-am parlit cå e candrie?!... Dar dacå nu-i nici prea defunctå –
tropåi lunganul, mergînd în echilibru pe cantul unor fiçete me-
talice, verzui, råsturnate çi întinzîndu-çi, ca pe o rufå, pe mutrå
zîmbetul lubric – çi n-are nici vreo faÆå prea tamponatå, poÆi så-i
zici, din partea lui moa, så treacå... Ca s-o las så må muçte o
datå de eugenie... Zi-i vråjitoarei cå, pentru ea, Æin eu mereu
eugenia încålzitå...
– Cît n-am scurmat eu, bå, la çanÆurile Nicoloaicei... de mi-am
fåcut palmele purulente de la tîrnåcop çi lopatå... de mi-am ferfe-
liÆit çi frumuseÆe de fluiere ale picioarelor, ca så nu må doarå pe
mine în coclender de eugenia ta!...
...Bå, pe noi åçtia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o
dimineaÆå, naçparlia, ca naziçtii, la robotå forÆatå... Pe unii ne
momise cå cicå så-i tåmåduim canalizarea... Mie-mi zisese, ade-
menindu-må, cicå: „Haide så croim pisica pe spate, cå nu çtiu ce-a
înfulecat çi stå acuma så crape, såraca!“
Dar cînd ne-a våzut între lopeÆi, zice: „Hoopa, se schimbå
tåråçenia! Dacå pînå mîine nu-mi deschideÆi çi-mi închideÆi
çantierul, çi dacå nu-mi såpaÆi, de aici pînå aici, då benga în voi!“
Pînå am reuçit noi så dåm cu sasul çi s-o tulim, o dupå-maså
întreagå am çmotruit ca electrocutaÆii çi-am såpat niçte çanÆuri, de
putea så se plimbe metroul prin ele çi så intri în ele pîn’ la perciuni...
Dupå ce-am scåpat noi de acolo, a angajat niçte gudulani
maramureçeni, oameni rîioçi la muncå, care-n douå miçcåri au
desfundat stråduÆele, au fleorÆåit ogråzile, au çubrezit fundaÆiile
çi i-au înconjurat vråjitoarei gospodåria cu trei seturi de trançee...
Cataroiul deçirat nu mai rezistå.
Gabi cel Norocos. O altå palå såltå, parcå folosindu-se de o mînå,
O palå de vînt zburli blåniÆa rozåtorului, îçi aminti cu precizie
cu viitorul belit.
Bungheçte-te! E çi periculoçi çi o trupå: fermecåtoarea umblå deja
çapte nasoi, porecla de Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti...
rului, demolarea... Nouå, moçtenirea ei de cocîrÆ. Iar lor, Celor
Cei çapte pråduitori ce poate cå-i vor aduce ei putrezirea... Cartie-
sifona fermecåtoarei ora çi ziua cînd îi vor ciocåni în fereastrå
Dar nici o veriçoarå de-a lui Ducå-se pe pustii nu i-a çtiut
De învåÆat au învåÆat-o o droaie.
s-a oglindit luna. Ori cu påmînt din cålcåtura piciorului stîng...
– ...Sau cum så çubrezeascå baierele inimii cu apå în care
– Så te rupi în figuri!
broascå, gåsitå între fålcile çarpelui...
– ...Apoi cum så descînte de îngropåturå, cu pielea de la o
– E-te a dracului!...
tul viu, prin capåÆînå de hîrciog, despicatå cu un ban de argint...
cea mai babanå ce-o påçtea. Întîi am învåÆat-o cum så trimitå argin-
toare, au çcolit-o pe ciohordoaicå, ca s-o fereascå de ameninÆarea
coaicele cele mai necordite ce i-au eliberat patalamaua de vråji-
...Acum vreo douj’ çi ceva de ani, tålpile iadului çi drå-
så-Æi parlesc cum çi-a procurat certificatul de fermecåtoare.
closetul. Çi nu må mai tot albi de scuipat... Coboarå jos, aicea,
gîndaci. La mecla ta de pervers, nu te-ar primi nici så-i påzeçti
– Eu Æi-aç da... Cå pe tine ciohordoaiaca nu te-ar angaja la
– Tîrî-mi-aç casa de copii pe sufletul cui nu-mi då dreptate!
– Så-i çiroiascå...
– Corect, boangå! Så nu i se scurgå?!
– ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ålålalt Æuicå!
nierii! Plimba-mi-aç peleul peste coliva ei. Çi...
ea sticloanÆele, printre blesteme!... Juca-o-ar în cålcîie toÆi pluto-
– Ce te rînjeçti?... Çi de grija noastrå, te pomeneçti cå piteçte
îi Æinu hangul batjocoritor çi negriciosul.
– ...Çi încasa-o-ar în bot çi de la toÆi åi cu roçu pe la caschetå!
pavajele!... Sparge-i-s-ar faÆa de cåtre miliÆie!...
pe trançee! Asta, de groaza noastrå, vede ea totul în roçu çi sparge
59 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
58 DANIEL BÅNULESCU
– Psît... Slobozi-ne-am în interesul çanÆurilor ei, hoarcå!...
Dar poate unde te gîndeçti cå s-or fi topit damigenele alea, boangå
BruÆå?
– ...Între trançee au deschis niçte podeÆe. Înåuntrul trançeelor
i-a pus fermecåtoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri,
camioane cu turtoaie de farmece, cît cåpåÆînile de verze. VineÆii,
dråmuite cu otravå de viperå, slåninå de înecat, scîrboçenii
murate, tåvålite prin fåinå så nu se deschege...
...Cålca inamicul de care se fereçte Nicoloaica çi pentru care
çi-a scobit çanÆurile pe vreun turtoi. O datå îi despica çi puterea
turtoiului, åluia, de sus pînå jos, pielea burÆii ca pe-o surcicå...
Dådea inamicul råpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici aça. O datå
îi vîrau çi cîinii boturile, prin cråpåtura pieptului, çi-i musecau
inamicului inima... Atîta timp cît îi era inimii încå vålåtucul cårnii
fierbinte çi-i plåcea la cîine så råscoleascå cu fålcile prin ea...
– Auzea çi Chiose – îl imitå çi cataroiul – cît era fermecå-
toarea de ordinarå! O datå n-o mai låsa så i se atingå de eugenie...
completå omul cu Æol putrezit, cocoÆat, în urmårirea noastrå, pe-un
pinten de zidårie, låmuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe
luminå, i s-ar fi etalat, cîÆiva metri în jur, întregul plan al etajului.
Nu-i vorbå cå, çi aça, pe orbecåialå, sperietoarea izbutea så
scormoneascå cîÆiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-çi-le
aproape de creçtetul nostru.
Izbutisem så ne refugiem, tuspatru, douå ziduri cåtre sud-vest,
în vestiarele çi cabina de machiaj ale trupei studenÆeçti de teatru
„Podul“. Fornåind, paparuda în raglan putrezit dådea semne totuçi
cå ne mirosise. O vîrîsem pe mînecå. Derutat înså de absenÆa clå-
tinårilor luminoase ale cubului, deçiratul nu izbutea încå så se
decidå în ce direcÆie så-çi declançeze atacul. Îçi extrase uçurel
pumnalul de tablå afarå. (Mai tîrziu, aveam så ne informåm.) Între
timp, nu-çi abandonå nici strategia primitivå çi, turuind, nu neglijå
så-çi verse çi nåduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese
pe camaradul såu negricios så-çi crape liniile norocului din podu-
rile palmelor, såpînd çanÆuri.
– N-o vezi, bre, cît e de perverså çi infectatå, cå zici se bari-
cadeazå, doar ca så nu-i înÆepåm noi båutura?! D-asta o scobit-o
urci pe Stoian Militaru, faci la stînga, suni la numårul 245...
mate, pentru nici o coardå de împårat... Mai bine, dacå l-ai gåsit,
Dar eu crez cå nu se meritå, så strici vreun cåråbuç cu neste-
alålalte fete de împårat care n-a întîlnit în viaÆa lor cåråbuçi.
mineze åia fofoloancele, ca pe niçte vitrine. Çi så crape de necaz
S-ar fi cåsåtorit ele cu doi cåråbuçi, probabil ca så le strålu-
Aça çi cu fetele de împåraÆi.
cu vreo cîÆiva pumni?!
ciorbå. De trebuie så-Æi încerci vastul pe ele çi så le gråbeçti avîntul
nate. Fårå vreun chef så-Æi încålzeascå cea mai micå bucåÆicå de
întorci de dimineaÆå acaså çi le gåseçti, tot pe ele, bocite çi îmbuf-
la cîte-un Æînc. N-ai våzut ce sunet de bidon gol scot, cînd te
niçte piese. Cå mereu ia natura de la ele çi bagå de la ele, în burtå,
Astea sînt nåscute direct bete. Çi, în plus, sînt în lipså çi cu
Påi, ce så-nÆelegi tu la niçte muieri?!
femei minÆile?!
reçtiului la cur. Påi nu pe motiv cå i-a mîncat întrebårile despre
neaÆå, cu gåletuçå çi hîrtie igenicå, så çteargå toate statuile Bucu-
Iar singura concluzie la care a ajuns e cå pleacå, în fiecare dimi-
se poartå. Iar acuma, dupå douå såptåmîni, vorbeçte singur la bec.
çi noapte, numai la ce le face pe muieri så se comporte aça cum
priceapå la stricåciunile muiereçti?!... S-a gîndit el, încontinuu, zi
Iacovachi... de stå pe scarå cu Nuça, care, tot aça, a pus botul så
– Bå Chiose abstinent, nu-l çtii çi pe sårmanu’ domn profesor
çi de patru ori cåtre dreapta.
se învîrti de douå ori pe loc. Apoi se balanså de trei ori cåtre stînga
pîntecul çobolanului çi se scårpinå elegant. CodiÆa mortåciunii
Oprindu-se din çontocåit, negriciosul vîrî douå unghii sub
doi gîndaci? Ce-ar cîçtiga?
– Cum, hoarcå, så se cåsåtoreascå tîrfele din Guadelupa cu
electric pe buba picioarelor.
Deçiratului, de surprizå, cît pe ce så-i cadå carcasa tabloului
så se cåsåtoreascå cu ei“.
nouå, tovaråçe BruÆå. Avem noi douå fete de împårat care ar vrea
se aruncå pe stomac înaintea ta çi te ia cu miloaga: „Vinde-ni-i
un oraç. Çi aleargå în limbå la tine pînå çi çeful statului Guadelupa,
DANIEL BÅNULESCU 54
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 55
– La ce numår zici cå-i livrezi?...
– Taci cå-Æi spun. La 245... O poartå cît o hulubårie. C-o cîrcå
de fier forjat descårcatå pe ea. Oblonitå numai în tablå neagrå...
Cam deçelatå.
– Unde-i tiratå soneria?
– La ce-Æi trebuie sonerie?! Cum te apropii de vizetå, cum
çi alea dinåuntru te presimt imediat. Te spalå într-o privire, îÆi
trage vreo ucenicå zåvorul, iar tu-i decartezi punga cu
mortåciuni...
– Dupå aia, ele îmi cardesc frecÆia...
– Încå nu. Cå întîi îÆi înnumårå încårcåturile. æi le gîdilå. æi
le måsoarå... Le ridicå în luminå så priveascå dacå nu cumva le-ai
adus cu pårul în ochi... Adicå dacå nu le-ai montat picioruçe,
antene, cleçtiçori de la alte mortåciuni.
Iar cînd constatå cå le stå elegant cu zoologia... Æie-Æi råstoarnå
salariul într-o sticloanÆå pentru acaså (nici nu te cunosc, cum så se
apuce, bå, så se drojdeascå cu tine?!), iar pe coropiçniÆele ce le-ai
adus – le trebuie, hoarcå – le fierb çi le toacå în chichiÆa çopronului,
unde çi-a înjghebat fermecåtoarea o fåbricuÆå de conserve...
Miçcîndu-se cu îndemînare în beznå çi pårîndu-i-se cå-çi re-
perase duçmanii, deçiratului i se zburli pårul de pe spinare çi trase,
c-o miçcare scurtå, decojind husa de pe un morman de cårÆi.
Sårind în dreapta ca un popîndåu speriat, secerå prin exterior
o vitrinå orizontalå, dintr-acelea în interiorul cårora se expuneau
Operele tovaråçului Nicolae Ceauçescu, la intrarea în casele de
culturå çi în çcoli. Hårmålaie inutilå. Damigenele sau duçmanii
nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv çi a-i face s-o
tuleascå cu damigenele la vedere prin incinta clådirii, deçiratul
„o fripse cu trucaje de Buftea“. Cåutå så le aÆipeascå vigilenÆa.
Adicå se prefåcu cå participå çi el, cu însufleÆire, la discuÆie, vorbind
iute çi miçcîndu-çi ameÆitor colacii buzelor, parcå ar fi meliÆat.
– Psît, bre piele! Bå, BruÆå! Må tot întreb, cataroiule... De
ce i-o fårîmiÆa ciohordoaica pe scîrbele de cåråbuçi?! Çi, dacå îi
mårunÆeçte la ea printre cråticioarele cu rîntaçuri, cårnuri, oÆeturi
de la conserve, din fåbricuÆa de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrçå
cele de elveÆiene cum se stråduie så-Æi bage oglinjoara în ochi...
aventurezi så iei, pe talpå, tarlaua aia, le mai presimÆi pe cordoai-
s-a mai încumetat så povesteascå întîmplarea asta. Doar cînd te
Çi, uite aça, s-a scurs cel puÆin cinçpe ani, de cînd nimeni nu
dedesubt s-a pråbuçit doar trei comune çi-o staÆie de epurare...
dinamita aia n-a mai funcÆionat complect, iar în capul nemÆilor de
aceiaçi încårcåturå så arunce în aer, dar så-çi sådeascå). Aça cå
primise çi ei sarcinå de amestecase çi niçte îngråçåmînt chimic (cu
Noroc cå, prin dinamita aia, cu puÆin timp înainte, artificierii
la aceiaçi caralii, så dinamiteze tot judeÆul...
România o s-o çteargå în stråinåtate, a trimis activiçtii sarcinå,
Iar cînd i-a explicat çi lui Partid, cå, prin gaura aia, toatå
înconjurat cu plutoanele de caralii toatå zona.
çi iniÆiativa din activiçtii çi securiçtii din comuna asta, de-au
pe cearceafuri, burlane, perdele, frînghii de nuiele, s-a dezmeticit
Doar cînd dintre åçtia mai lunateci s-a decis unii så coboare
nasurile pe sus, chestie care tocmai cå îi întårîta pe båieÆi...
pe fundul gropii, fårå nici o înclinaÆie de ÆîÆe sau cur, numai cu
se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niçte slåbånoage çi uscåturi de
le mai pria de nimic. Lîncezea çi ziulica lîngå craterele alea, unde
AlÆii se îndrågostea. Devenea nemîncaÆi, ursuzi, obosiÆi. Nu
din fåuririle societåÆii noastre socialiste multilateral dezvoltate.
De-o tracta pîn-acaså çi-o zbînÆuia... pînå nåruia, cu oarfa, jumåtate
carne de îl umilea pe çorici, ba cîte-o guvernantå englezeascå.
labele påroase, de-çi procura, ba cîte-o cameristå nemÆeascå, c-o
Ba cîte unii, mai cotoioçi, începuse de-çi vîra înåuntru çi
gåurile prin care se zgîia, cråciÆi, la oraç, noapte de noapte.
rativå!...“ se hlizea såtenii, trågîndu-çi zåpåciÆi capetele dintre
„Pe åçtia, era hotårît, nu puteai så-i înscrii cu forÆa la coope-
dam: fîç, fîç...
desluçea de la fieråtania lor, alunecînd pe bulevardele de maca-
scumpe. Çi care, cînd era accelerate, limuzinele, numai atîta se
niçte limuzine uriaçe... cu spiÆe, nichelate, tåvålite prin pietre
vardiçti, pe niçte ståpîni înÆepeniÆi, cu muståÆile în furculiÆå, în
Care nici ei nu fåcea altceva decît cå încårca, stråjuiÆi de
77 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
80 DANIEL BÅNULESCU
Un fluier cu bilå al unui caraliu çef çuierå, dînd semnalul
ridicårii blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulzå
coaja de nucå a taximetrului în uriaçul bol al intersecÆiei bucu-
reçtene, çters pe dinåuntru de postavul gros, gri-albåstrui, al
uniformelor sutelor de miliÆieni, printre care Genel slalomå cu
talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zîmbitor
çi înjurîndu-i fulgeråtor printre dinÆi.
Depåçind PiaÆa Victoriei, håråbaia se înscrise pe un binecu-
noscut çi liniçtitor segment al Cåii Victoriei. Çoferul îçi abandonå
tåråboanÆa într-o delectabilå vitezå de croazierå.
– Mare piçichier! Pehlivan nepereche al întregii naÆii române
çi versificator çef al nådragilor mei!!... îçi reînnodå Ho diábolos
comentariile, înlocuindu-çi cu bruscheÆe masca gravå çi trecînd
cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolåcindu-se, descolåcindu-se
çi iar încreÆindu-se într-un imens hohot de rîs. Desfåcînd, fårå a
mai lua, fårå så mai ia seama, cu cotul, mînerul portierei. Portiera
cråcånîndu-se, çi el continuînd så rîdå, pe trei sferturi alunecat
în afarå. Cu capul çi umerii bålåmbånindu-i-se pe deasupra liniilor
de tramvai, din confluenÆa Cåii Victoriei cu strada Sevastopol...
...Bånuieçti care a fost prima måsurå, aplicatå imediat de erup-
tivul poet, dupå ce-a aflat c-a fost pîrît Inestimabilului Cîrmaci
pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis
pehlivanului cå nu doreçte så-l mai vazå în ochii ?!
...Çi-a låsat cu repeziciune barbå çi muståÆi – deståinui c-o
uimire jucatå Tartorul – pentru cazul în care Ståpînul såu, foin-
du-se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraç, ar fi dat, din întîmplare,
cu ochiul de marÆafoi...
Dar marÆafoiul hoÆ, dat în paçtele må-sii de iscusit, nu s-a
mulÆumit la atît, dîndu-se rånit cå fusese alungat de la mila pre-
zidenÆialå... Într-o dimineaÆå, s-a prefåcut a coborî chiar întristat
sub påmînt...
S-a pitulat în WC-ul åla public, såpat cu excavatorul, pe mîna
dreaptå, cum påtrunzi dinspre Heråstråu în PiaÆa Romanå çi,
înhåitîndu-se cu doi proaspeÆi folkiçti, care la viaÆa lor nu-l stu-
diaserå decît pe Victor Socaciu, lålåiau, chiråiau, îçi zburleau bår-
bile çi muståÆile, råcneau pînå îçi fåceau franjuri bojocii, fåcînd
permeabilului, un teanc de hårÆi.
Stråinul îçi extrase dintr-o borsetå, camuflatå sub foaia im-
îl cunoaçte pe comportament?
foame, carnea de pe picioare?!... Crezi cå numai banii lui matale
din stråinåtate, iar mandea mai are puÆin çi-o så-çi haleascå, de
nu te duc?... De ofticå cå tu, jerpelitule, te întorci cu Æoale scumpe
portul InternaÆional Otopeni în buruieniçul din spate. Påi ce, så
spate, iar automobilul demarase spre Bucureçti, scuturînd Aero-
çoferul, dupå ce stråinul i se instalase silenÆios pe bancheta din
matale are påduchi? inspirå, pentru a doua oarå, deçteptîndu-se
– ...Dar de ce så nu te duc, piÆipoancå micå?!... Ce, banii lui
ale stricåciunii çi provenind din Æinuturile Roç, Meçec çi Tubal.
sale canale nazale, çi cei doi viermi argintii, reprezentînd stigmate
pe gurå, necunoscutul îi identificå çoferului, la capåtul påroaselor
Iar, cînd se frînse de çale pentru a-l såruta lung çi nebårbåteçte
de molii çi parcå alunecatå spre stînga. Cu ochii daÆi peste cap.
secreÆiile care-i inundaserå faÆa. Cu mustaÆa pleoçtitå, mîncatå
taximetristului. Cu tråsåturile lui slåninoase reflectate strîmb sub
printre degete i se zårirå, încurcate, çuviÆele de pår ale cåpåÆînii
riei Andrei. Pescui un timp sub banchetå çi, cînd îçi reînålÆå braÆul,
drastic intensitatea glasului plin de supuraÆii noroioase al Victo-
Manevrå, c-o atingere råcoroaså, butonul radioului, scåzînd
O deschise.
în jurul umerilor ca niçte flåcåri, cåtre portiera din dreptul volanului.
capacul portbagajului çi se îndreptå, cu foile trenciului jucîndu-i
Intuind ora din jocul schimbåtor al luminii, stråinul trînti
GENEL
Capitolul 3
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 65
care vå vorbeçte, de operaÆie chirurgicalå. Dar se numårå. Vå mår-
turisesc cå, nici acum, dupå aproape cinci ani, nu m-am dezmeticit
din extazul în care m-au revårsat tactica çi strategia degeneraÆilor...
Pînå în acel moment ne håituiserå, toropindu-ne çi îndrugîndu-çi
greÆoasele aiureli despre cei nu çtiu cîÆi regi ai oraçului Bucureçti.
Cînd ne-au simÆit cu vigilenÆa mai anesteziatå, s-au repezit!...
În lumina subnutritå a flåcåruiei ce a aprins-o imediat ter-
chea-berchea, necunoscuta se zvîrcolea cu çoldul stråpuns, ca de
o sågeatå, de dantura incompletå a deçiratului. Bestia în raglan
îi strîngea între fålci carnea çoldului, buzunarul, prin care lepå-
dåtura desluçise pîlpîirea cubului çi însuçi cubul de chilimbar.
Muchiile ascuÆite ale cubului îi însîngeraserå degeneratului
mucoasa bucalå.
L-am izbit, fiecare cu ce-am putut.
Efect contrar. Cubul îi dispåru complet sub pielea elasticå
a obrajilor. Necunoscuta, zbåtîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa
de lemn a pereÆilor.
Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus,
pe deçirat, cu pumnii. Çi abia atunci cubul a zburat, din gura putre-
zitului în raglan, într-un nor de dinÆi smulçi, fragmente de chihlim-
bar, sînge, salivå, cenacliçti mititei, expulzaÆi din cub de çocul
mecanic. Çi depunîndu-se, cu toÆii, pe plançeul de beton, cu viteze
diferite.
Cînd ne açteptam mai puÆin, l-am desluçit, apårut din direcÆie
contrarå, çi pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vede-
telor Optzeciste ca dintr-un pumn de gråunÆe. Am încremenit.
Negriciosul îçi tîrîse botul lui, ca de escavator, pe ciment çi
încårcase cam jumåtate din ei. Curînd, i-am zårit pe cei mai mar-
canÆi scriitori ai tinerei generaÆii malaxaÆi, apårînd çi dispårînd pe
limba çi pe buzele atacatorului.
Asistam neputincioçi. ScîrbiÆi. ÎnÆepeniÆi... Cum începuserå
så fie dizolvaÆi atîÆia desåvîrçiÆi iniÆiaÆi în pasta cafenie. Cum se
treziserå împårÆiÆi, ca niçte cårÆi de joc, printre picåturile de fiere,
firele de tutun çi chiar çi la acesta, ce se låudase a nu consuma,
firimituri de eugenie.

marca Daciei 1300.
de suportul pentru bagaje montat pe acoperiçul taximetrului,
çi Doru, escaladînd pe capotå çi ancorîndu-se, cu propriile bretele,
Norocos) în pråpastia metalicå a portbagajului, ceilalÆi doi, Relu
så-çi pråvale fåpturile, primii doi (Fiorosul Marcel çi Gabi cel
din spate a taximetrului çi alcåtuind un soi de piramidå sportivå,
însiropaÆi în propriul lor sînge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara
strivi de asfalt ca pe o mînå de chiçtoace fumegînde. Îi mînå înapoi
În cinci metri înså, vuietul de paçi îi ajunse. Îi încålecå. Îi
încercînd så scape în direcÆia contrarå.
Ståpînii acelor ochii, cele patru bagaje, fugirå mîncînd påmîntul,
Ochii vîscoçi ai celor patru bagaje se bulbucaserå de teroare.
un vuiet de paçi.
frunzarele duzilor din liziera autostråzii se înfiripå çi se apropie
Ca o maimuÆårire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste
beascå spre locurile lor de îmbarcare!
– Pasagerii Cursei Otopeni-Bucureçti sînt rugaÆi så se grå-
ale gîtlejelor lor de angarale dichisite:
coloratå de clåbuci de såpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor çi
lor çi înainte ca tråsurå, armåsari, vizitiu, så se spargå într-o ploaie
celor patru bagaje, chiar în clipa cînd ajunse deasupra capetelor
pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adreså aluziv
çpicheriÆå de aeroport. Ce-ai fi bågat mîna în foc cå îçi freacå,
transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv çi insinuant de
Iar pe måsurå ce se apropia, suduielile sale mitocåneçti se
DeçånÆatul surugiu blestema îngrozitor.
jucårie.
pîntecul revårsat, gol, prinså într-un singur nasture, o livrea de
de bici ale unui vizitiu de jucårie. De asemenea, vizitiul purta pe
riÆia, în zbor, o tråsurå de jucårie. Caleaçca era mînatå de loviturile
Fulgeråtor, din direcÆia pistelor pentru avioane, îçi fåcu apa-
67 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
66 DANIEL BÅNULESCU
Dar abia atunci cînd prietena mea a recunoscut, printre
trupurile ce såltau sub revårsarea sucurilor gastrice çi-a salivei,
siluetele inconfundabile ale cîtorva poeÆi precum: Ion Mureçan,
Cårtårescu, Mariana Marin, Danilov, parcå Antonesei, Stoiciu,
desigur Muçina, Bucur, posibil Romoçan (plecase deja din Æarå?!),
precum çi pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda,
Cristi Teodorescu, Groçan, Iova, Cuçnarencu... sosiÆi, cu ore în
urmå, pentru a-çi depune çi dînçii pacheÆelele cu temenele la
picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzåtorul
çi strålucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilå,
pe neaçteptate, så cadå, ca un fulger, în mijlocul nostru, scåparea...
Pentru cå, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchea
se apucase så recite o nouå porÆiune a poemului såu, cu care, cu
puÆin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în
cubul de chihlimbar. O dåduse adicå iaråçi pe invocaÆie:
„...Moartea îmi çopteçte cuvintele çi tot moartea îmi prescrie
marile ei
tratamente de sånåtate...“
Bålmåjea el, bîiguiala lui de acum pårînd înså departe de-a
mai produce firiçor din efectele scontate:
„...De la etajul întîi al blocului unde må rog
Rugåciunea mea iese pe fereastrå...
Taie ancora cu care blocul meu era legat de påmînt
Çi blocul începe så se înalÆe în våzduh... urmat de sufletul meu
Låsînd... în depårtare zilele în care viaÆa mea cåra gunoi cu
spinarea...“
Cînd înså Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru
a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolÆiÆi
salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul såu din dreptul
portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de neråbdare.
Stråinul îçi pocni degetele.
tan, un cîrd de gåini scurma cu o båçcålioaså înflåcårare brazdele
Uite cå çi-n prezent, remarcå, nu fårå o finå delectare, has-Sa-
Occident çi Orient al acestor neasemuite tårîmuri.
era iute acoperit çi fåcut uitat de cåtre fermecåtorul vålmåçag de
nimic. Çi chiar dacå, din påcate, se întreprindea, respectivul exces
fårå de parfumurile cårora în Æåriçoara asta nu se întreprindea
pråvåliile cu mititei, acadele, bigi-bigi çi pandiçpan, mizilicurile
poloboacele cu påcurå pentru iluminat, gogoçeriile, Æuicåriile,
roase, lacul învîltorat, „purtînd la sînu-i stînci“, mesele de piatrå,
ale secolului trecut îçi inauguraserå imitaÆiile lor de peçtere fio-
Çi unde, optzeci de ani mai tîrziu, oficialitåÆile naive çi brave
tracÆiune.
executau voioçi scunfundårile lor igenice, asistaÆi de animalele de
loc de scaldå, unde, odinioarå, birjarii çi vizitii bucureçteni îçi
La primul rond de la Çosea, reindentificå înduioçat fostul
tîndu-i onorul.
care o stråbåtea çi care ieçiserå, zburlindu-çi fåpturile çi prezen-
tibil din cap, salutînd demonii fiecårei stråduÆe bucureçtene pe
marilor semne din soare, stele çi lunå. Has-Satan miçca impercep-
O datå cu taximetrul înainta çi-o maree a abjecÆiei, crimei çi
impozante decît cele ale unor vînzåtori de sclavi.
ce-çi plimbau dulåii tårcaÆi prin acest scurt defileu al unor vile mai
Doru çi Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecåtori
termometru. De pe capotå, neputîndu-çi cizela educaÆia, Dulcele
de-a lungul çoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui
stînga Arcul de Triumf, fu smucitå uçor dreapta de volan çi avanså
TåråboanÆa icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin
mustaÆa ciuruitå de molii.
Ambalå çi taximetristul, lingîndu-çi, c-o salivå gålbuie,
prezidenÆial nu penetrase pe acolo.
lor de întrerupere a traficului çi se cårarå cu ele, deçi fir de convoi
ceasornicåria helvetå de la subsol, acum îçi adunarå dispozitivele
Posibil aceiaçi miliÆieni ce dinamitaserå, în urmå cu ani,
colÆii celorlalte automobile, care-çi ambalarå motoarele.
Taximetristul Genel fu desfåcut, de pe povestioara sa, de
DANIEL BÅNULESCU 78
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 79
rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului Comunist
Român çi Muzeul de istorie naturalå „Grigore Antipa“.
Se amuzå o clipå, închipuindu-çi care dintre ele ar fi cuprinse
de-o mai intenså fervoare religioaså: cele care ar dezgropa, dintre
picioarele Muzeului Antipa, un dinozaur, ori cele care ar aduce
la luminå, din coasta Muzeului Partidului, un ilegalist.
Înainte de a intra în imensa PiaÆa Victoriei, circulaÆia fu blo-
catå, pentru a doua oarå, pentru a face loc aceluiaçi incredibil çi
emoÆionant obicei. În România, unghiile çi pårul Comandantului
Suprem, chiar îndepårtate prin operaÆii de manechiurå çi frizerie,
erau considerate ca råmase în viaÆå timp de trei zile çi erau plim-
bate drept sperietori, prin toate cåtunele, de cåtre echipe speciale.
Iar la capåtul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial
decesul, organizîndu-le funeralii naÆionale çi construind, la cåpå-
tîiul lor, cîte-un combinat.
Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înar-
mat doar cu semiluna unei unghii çi cu bocceluÆa unei pungi de
rahat, detaçate, cicå-se, de la fåptura prezidenÆialå, colinda judeÆele,
înfiera apucåturile mic-burgheze, amåra existenÆele primilor-se-
cretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de båçtinaçi, înaintea
cårora zångånea mai întîi unghia, desfåcea apoi, fårå somaÆie, çi
bocceluÆa cu fecale, çi, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuårii
incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulÆimilor îngrozite,
din versurile sale descålÆate.
I se înfundase tîrziu, dupå ani de distracÆie, pe un anonim çi
nocturn stadion din Ploieçti, cînd o ceatå de adolescenÆi buboçi
çi fårå vocaÆie se pretaserå la a se låsa zdrobiÆi în picioare de cåtre
mulÆimile înfuriate, alergînd vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capåt
la celålalt al ovalului de beton, numai pentru a scåpa de duhoarea
versurilor, ce erau catapultate cåtre ele.
Sacrificiu neobiçnuit, dar meritoriu, pentru cå numai astfel
se izbutise så i se smulgå, de la piept, nåzbîtiosului poet, punga
cu cåcat, din care tot el, cu un nemåsurat simÆ al umorului, anunÆa,
din jumåtate în jumåtate de orå, cå, în caz de foamete, ar hråni
dintr-însa întreaga populaÆie a României.
– Mare pezevenghi! låcrimå apreciativ Tartorul.
 – Doi ani.
nu pune destulå conçtiinÆå în asta... Cît timp ai lipsit?
E tristå. Nu miçcå din fund!...“ E cîte unele care-çi miçcå. Dar
ÎÆi ziceam: „Jaco, iartå-må. Dar mi-ai încredinÆat-o stricatå...
mi-ai fi låsat-o în grijå. O etalonam, Æi-o întreÆineam peste tot.
– ÎÆi ziceam eu cît aç fi fost de mulÆumit dacå, la plecare,
– Çi dacå aç fi avut?
Dar, dupå un timp, o întoarse çi zise:
doar cînd te vezi.
så batå raÆele cu ciocul în geam çi så cazi pe spate de plåcere
înfioraÆi de primele case, mårunte, jerpelite, cu ferestrele joase,
– N-am... fu tentat så råspundå Ispititorul, deja cu ochii
Måciuci çi måciuci... Ai unde så te tragi? Nevastå ai?
– Are çi måciucile importanÆa lor, dacå ai unde så le tragi.
titate.
– ...M-am umplut de måciuci, recunoscu has-Satan cu ones-
– Arasel!... Are åçtia la petroool!... Çi te-ai umplut de parai?
– ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimerealå.
care Æåriçoarå te låudai cå te întorci?
cå Æi-ai furat singur ghetele?...“ Çi, clanÆ! îÆi taie o mînå!... Din
aråboii, care e nemaipomeniÆi de corecÆi, çi te someazå: „Pentru
ele... Iar dacå le uiÆi un sfert de orå, Æi le evaporå direct. Çi vine
ghete afarå... dupå unçpe minute, poÆi så-Æi încingi cafeaua pe
tu negroteilor combinatele în cocotieri, dacå-Æi laçi o pereche de
osul la muncå?!... Am citit undeva cå, acolo, unde le-ai cåÆårat
– Çi zi-i aça, ai fost la spetit?!... Te-a trimis statul så-Æi depui
çi pentru a se pregåti de extaz.
Stråinul se trase tåcut mai cåtre geam, pentru a privi în afarå
filigranatå.
gradate çi un soi de sextant. Între el çi hårÆi, bastonul cu umflåturå
a le depune pe banchetå, în dreapta, potrivind peste ele douå linii
Stråinul çi le båtu de genunchi pentru a le orîndui çi pentru
nisipului.
HårÆile erau împåturite, påreau stråvechi çi aveau culoarea
69 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
72 DANIEL BÅNULESCU
mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu care
Otopeniul se Æine departe de Bucureçti.
– Picantå putoare.
– Arasel! Taci så-Æi zic cît e de parçivå, cå-Æi face pårul må-
ciucå... La sufragerie poseda patru transperante ponosite. De cînd
se mutase, la nimeni nu îngåduia så i le clinteascå, întrucît, dacå
i le clintea, dezlånÆuia isterie...
Alaltåieri searå încå, pe cînd se împlinise o lunå de zile de
cînd le repartizase apartament, soseçte acaså bårbatå-su, Bubu, cu
patru transperante noi-nouÆe, în hîrtie de sac çi gînd så-i pregå-
teascå Netei surprizå. Çi i-a pregåtit.
Pentru la nici patru minute dupå ce le scosese complet pe alea
vechile çi, te-ai bunghit, o ridicase çi pe-a mea, pe a de-a patra,
eu, fiind singur, çi bånuind-o çi pe NetuÆa a fi singurea... sunam
la uça ei, echipat doar în chiloÆi. Çpreiat... C-o sticlå de vin çi c-o
sticlå de Æuicå, poreclitå „Pensionarii då så fugå!“ Atîta-i de
dåunåtoare la eticå çi echitate...
– Cum te cheamå, prietene? întrebå Amågitorul, înfrînîn-
du-se så fredoneze.
– Genel. Dacå nu deranjeazå clientul... Genel, dacå nu pro-
vocåm suferinÆe...
– Auzi-i ÆaÆo: Genel!... Bagå mai departe, Genele!
– Deschide uça bårbatul lui Neta. Dar scåparea mea a fost cå-n
secundele alea, a început så se reverse de la etajele superioare,
din blocurile alåturate, çi ceilalÆi vecini. Cå regulamentul åsta era:
la fiecare transperantå era repartizat pe puÆin cîte-un vecin... Çi,
cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bånuind cå le tele-
grafiase putoarea semnalul, se nåpustise cu toÆii. Care într-un
papuc, care în buca goalå, de se provocase afluxul în bloc...
...Ne vede åsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciÆi pe
covoraçul lui, cocoÆaÆi pe balustrade çi întrerupåtoare, cam nådu-
çiÆi çi doar în condiÆia fizicå çi îngåimå: „Ce e, bå, la uça mea?
Daciada?“
– Rupe din efecte, Genele, cå somnolåm cu toÆii dupå
replica ta...
rie, se råstea çi ele la niçte servitori militåroçi, schingiuiÆi la livrea...
cå nimeni nu se îndura så le ciufuleascå pisoiul. Çi atunci, de iste-
niçoare ce ståtea neconsolate în dosul la niçte boticuri de porÆelan
pînå ce le apuca ameÆeala çi le bufnea cu sîngele pe nas... Cu dom-
Cu dudui çi borfet coconos, care viaÆa întreagå juca tabinet,
la stråzi, pe care orice prost putea så citeascå elveÆieneçte...
narele aprinse... cu toate vitrinele revårsate çi toate tåbliÆele de
poanco... Cå oraçul era acolo. Çi îl descoperise çi cu toate feli-
– ElveÆian-elveÆian! Så må rup în figuri dacå te mint, piÆi-
– ElveÆian, pe dracu, rînji subÆirel Ducå-se pe pustii.
pase, sub UliÆa Mare, un ditamai oraç elveÆian!...
cînd çi-a dat seama cå, în prostia lor çi cu ajutorul girafei, dezgro-
cråpåturile alea, cåtre adînc, le-a sårit båçtile de pe Æeste de uimire,
Iar la primii såpåtori care çi-a vîrît umerii çi cåpåÆînile prin
cu purcel, a pus, cu escavatoarele çi hîrleÆele, UliÆa Mare la påmînt.
în harte despre comori, pînå a doua searå, toatå suflarea, cu cåÆel,
brodesc la fix cu UliÆa Mare... çi cå girafa pare înfåçuratå numai
rale i-a picat fisa çi s-a bunghit cå petele de pe crupa dihåniei se
De abia cînd la un gålbejit de la cancelaria de ÇtiinÆele Natu-
Bulgaria, cå altå împlinire miraculoaså nu mai primea...
viitura ce-o provocase tîra jumåtate din case din sat direct în
pîrîul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulÆumire era cå
Dinamitau putreziÆii ståvilarul, pe motiv cå li se påruse cå
minune încå la sînul lor nu se ivea...
seamånå cu botul girafei... Îl perpelea båçtinaçii pe depozit, dar
I se nåzårea la un motorist cå depozitul de acte al primåriei
mai înaripatå, de sus, niçte vînturi...
– Cu cît se råÆoia åçtia mai insistenÆi, cu atît le trågea çi ea
– Çi girafa avea în ea un suflet bun de girafå? Le-a azvîrlit?
çi lor, de sus, niçte minuni.
de ficat, un noriçor. Iar localnicii se implora de girafå så le azvîrle
îl pictase în sfîrcul turlei çi pe Ceauçescu, deçelînd cu petele lui
le agita Ceauçescu... pentru cå pictorul åla, parcå-se Sabin Bålaça,
Måslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care
Fiara le ronÆåia lor sfinÆii, pantele, låståriçul de pe Muntele
DANIEL BÅNULESCU 76
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 73
– „Nene“... zic eu... Cå-l çtiam cît e de felcer la serviciul åla
al lui de asistent medical. „Nene“-i zic. „Nu lua în seamå cå ne
vezi mai descheiaÆi la çliÆ sau desfåcuÆi la aoleu. Comitetul de bloc
a hotårît ca tu så ne faci vizita medicalå...“
– Vizita medicalå, bineînÆeles... Are susur de Boccacio,
banditul...
Çi Necuratul, jucîndu-çi cu miçcåri absente sextantul, se uitå,
aÆîÆat, în spate, dupå o cocioabå, de parcå i s-ar fi pus un semnal
de lanternå în ochi.
Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele
Bucureçtilor, devorînd cu repeziciune hartanele aeroportului
Båneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, staÆiei Peco, podului
ConstanÆa, zbîrnîind o clipå în trecåtoarea formatå între clopoÆeii
Vilei Minovici çi silueta de biscuit putrezit a fîntînii arteziene
MioriÆa, lansîndu-se cu profesionalism pe porÆiunea placatå în
piatrå cubicå, mårginind, la Nord, parcul latifundiar Heråstråu.
HårÆile, cårora has-Satan le schimbase locul de pe banchetå
pe proprii genunchi, se desfåceau çi se zgîrceau înapoi, ca un cuib
de çerpi. Ho diábolos îçi tråsese peste nas o pereche de ochelari
cu lentila micuÆå, cît para focului, dar, cu ochii dupå minunåÆiile
ce i se revårsau prin gemuleÆul prost mançonat, nu se îndura încå
så-çi consulte hårÆile.
– ...Pînå la coadå am pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde
am båut çi cu mîinile çi cu picioarele pînå a doua zi dimineaÆa...
MulÆi dintre noi cobora çi-n spaÆiul verde, la triburile de cîini çi
pisici, ce înceÆoça pretutindeni dealurile de gunoi çi tomberoanele.
Vorbea pårinteçte cu ele, le învåÆa så ciocneascå çi cåuta så le
dreseze, educîndu-le cu masticå...
În domiciliu, NetuÆa scria pentru mine, cu degetul, cuvinte
porcoase pe spatele maieului lui bårbatå-su. Juca gajuri în çifonier
cu åi de-çi plåtise întreÆinerea. Iar cu åilalÆi, de nu çi-o plåtise,
nu mergea decît pînå acolo, cå le ghicea greutatea din ochi...
Pe la 5 dimineaÆa, cînd s-a zborçit zorile, în suferinÆå de mårå-
turicå sau ciorbiÆå de potroace, ca så ne mai antrenåm... çi pentru
cå plecase çantieriçtii, chiÆiÆi så-çi care la NetuÆa picamårele, çi-a
adus aminte çi meçterul Calistrat de cînd a fost el mare çef peste
din România, sub turla çubrezitå a unei biserici.
împinsese hårnicia pînå într-acolo cå garase çi singura girafå vie
crocodili çi vîrîse spaima în inimile la mai multe çopîrle. Çi-çi
diÆi de foame çi de proasta educaÆie, tåiase deja çi belise pe niçte
niile de la Circ, prin ogråzile de la niçte cooperatori, care, îmbol-
Între timp, niçte betoniçti vîna ca-n Pampas çi împårÆise dihå-
Opereta la påmînt çi i-a arvunit cheresteaua la niçte tîmplari.
Au terminat Teatrul, au trecut la Grådina Botanicå. Au culcat
belite, så måtråçeascå çi Teatrul NaÆional...
dovedise pe Operå, umbla forÆele de producÆie, cu tîrnåcoapele
Vasåzicå s-a desfiinÆat Opera. Numai cå vezi, acuma, c-o
în somn, pe copii...
bine, ai hali o fripturå. Ori dacå vrei så-i faci så se piçe, de fricå,
Opera e doar aça, cînd n-ai cum så-Æi rîzi de banii cu care, mai
– Mi se pare corect. Cå doar nu Opera îl strungårea pe çurub...
– Ce må face så presupun cå s-a desfiinÆat Opera?
terul Calistrat.
pericolul ca ori så se desfinÆeze Opera, ori så se desfiinÆeze meç-
care îndruga vocalize. Çi cå pe deasupra României plana serios
nu mai råzbea så se culce deodatå cu toate matracucile Operei,
despre strung... De abia peste doi ani çi-a dat såracul seama cå
gramul lui de vin pelin, din care åsta îçi extrågea învåÆåturile lui
nea çi percuta, pe brînci, så-i aducå lui meçterul Calistrat kilo-
peste opt stråzi, la responsabilul de la Alimentara... care înÆepe-
(care are în gîtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece,
çi îndrågite cîntåreÆe ale Operei. Dar îçi pocnea degetele... Çi astea
...Doi ani a zåcut meçterul Calistrat anturat cu cele mai vestite
mai urneai. Creçtea peste tot, peste el, de-o palmå, fierul vechi...
soprane în acelaçi tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l
(asta, cicå-se, le ajuta la urlat). Çi dacå, så zicem, se urca douå
uita pe tine çi te ofilea... Grosul din ele atîrna la mai mult de o tonå
juniori, la GriviÆa Roçie, era çi sopranele niçte balii: numai ce se
çi meçterul Calistrat, cå de, fåcuse çi el, în, tinereÆe, rugby, la
– Så nu må rup în figuri dacå te mint... Çi, oricît corespundea
75 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
74 DANIEL BÅNULESCU
Operå... A sculat-o în pumni pe bunicå-sa, a tîrîit-o pe scåri de pår...
çi-o forÆa så ne danseze cu schiurile pe maså. Båbåtia, fandositå ca
orice muieruçcå, la început nu vroia. Dar s-o vezi dup-aia, cum îi
scåpårau cålcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit!
O ceatå de miliÆieni ai poporului, blocînd circulaÆia, îi opri
în amonte de intersecÆia de la Arcul de Triumf. PuÆin înainte de
closetul public de pe dreapta. Douå sute de metri dupå Stadionul
çi Çtrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor cîtorva
sute de maçini. Så se facå cine çtie ce mare pîrtie, pentru nu çtiu
ce mare convoi oficial.
– Cînd a fost meçterul Calistrat mare çef peste Operå? furiçå,
c-un început de crizå de nervi, pasagerul o privire la ceas.
Dar se liniçti.
În România era, ca de obicei, timp berechet.
– Arasel! æi-a ieçit din pantaloni puÆulica de voce, piÆi-
poanco! Stai så vezi... Prin 1950 nu çtiu cît, prin perioada aia...
cînd nu te puteai duce nici la closet, fårå så ai adeverinÆå c-o
iubeçti pe producÆie... l-a pus Gheorghiu Dej, pe motiv cå açchia-
serå împreunå, pe meçterul Calistrat mare çef peste Operå. L-a
numit çeful unei comisii ce îi atesta pe cîntåreÆii de la Operå.
Îi striga, båtea ei un soi de pas de defilare çi, cînd påtrundea
în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica
despre canto, altul le måsura contrapunctul... Iar meçterul Calistrat
îi întreba despre strung...
Çi cum sopranele era toate bîtå la strung, se ruga, pe viaÆå çi
pe moarte, de meçterul Calistrat så se îndure de ele çi så le lase
så vie pe la el pe acaså. Så fie de acord så le mediteze, în parti-
cular, ce e cu sistemul de lubrefiere çi cå de ce e atît de açchietor
agregatul... Trebuia så fi pus geana...
Apårea, cåtre searå, coardele în bloc. La subÆiori cu macula-
toarele, îmbråcate în hîrtie albastrå, ca çcolåriÆele. ÇorÆuleÆ apretat.
Cioråpei trei sferturi. Pår strîns. BåsmåluÆe reglementare de protec-
Æia muncii. Çi-o frumuseÆe de depåçea geamandura çi-Æi întuneca
uzul gîndirii...
– E-te ale dracului! BåsmåluÆe...
mai presus de stelele lui Yahveh; voi çedea pe muntele adunårii
în inima ta: «Må voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie
Cum ai fost doborît la påmînt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai
„Cum ai cåzut din cer, Luceafår strålucitor, fiu al zorilor!
cor, pe care, dacå erai atent, îl auzeai psalmodiind:
gîtuite, pentru început, propriile rînduri, izbucnind apoi într-un
Pe etajere, cårÆile cådeau în genunchi, recitîndu-çi cu glasuri
çi çobolani de apå.
se alåtura, pe malurile unor eleçtee, populaÆiilor de broaçte, çerpi
covoraçele de iutå, înainte de a o zbughi peste cîmpuri, pentru a
(tîrtiÆe, gheare çi gîturi de gåini), formînd båltoci neliniçtitoare pe
Din frigidere, såreau turmele congelate de pungi de plastic
spaimå.
Între usciorii grajdurilor, vitele îçi plimbau trupurile albite de
cînd considerau c-au împråçtiat destulå pîclå pe lemnåriile alea.
cu chirpici de påmînt, amestecat cu paie tocate, se izbeau pînå
unor cåscioare desfigurate, de a cåror lemnårie, umplutå ici-colo
Æeau cum li se coboarå o pîclå pe cap, se trågeau dupå muchiile
treceau se aprindeau çi se stingeau singure. Cîinii çi pisicile sim-
Ochiurile plitelor çi aragazelor din gospodåriile pe lîngå care
auzit nici de Neta?...
Bubu?! Bine, atunci îÆi zic!... Ori voi, åçtia, din Mozambic, n-aÆi
Dacå-Æi zic adevårul, så se facå aça cine o så må sifoneze lui
eu, la paralizate çi la nevestele clienÆilor, nu m-arunc så må pici...
formatorii... Cå çi Neta, la o adicålea, domiciliazå la bloc. Chit cå
de la dispecerat n-au avut repartiÆii decît cu sudoriÆele çi
– Dacå stai la bloc, mie poÆi så-mi zici. Cå çi eu stau la bloc,
– Nu stau nicåieri.
Stai la bloc?
Pentru ce så Æi-o înveseleascå toÆi gherÆoii din bloc?!... Unde stai?
mentara... D-aia, zic, e mai dibaci cå nu Æi-ai procurat nevastå.
tecå çezutul. Çi care pare fåcute doar ca så-Æi Æie rîndul la Ali-
Cu picioarele obosite cît doi bulumaci... Care cînd merge, îçi mes-
çi cu påtrunjelul pe piept... Råmîn astea pocitele... çi cocîlcioasele.
alea aråtoasele, le laçi blonde çi sprintene... Çi le gåseçti îngropate
– În doi ani n-o mai cunoçteai dupå caroserie. Majoritatea din
DANIEL BÅNULESCU 70
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 71
dumnezeilor, la capåtul miazå-noaptei; må voi sui pe vîrful no-
rilor, voi fi asemeni Celui Prea Înalt»... Cei ce te våd se uitå Æintå
miraÆi la tine, te privesc cu luare aminte çi zic: «Acesta este omul
care fåcea så se cutremure påmîntul çi zguduia împåråÆiile, care
prefåcea lumea în pustie, nimicea cetåÆile çi nu dådea drumul
prinçilor såi de råzboi?»“...
Aparatul de taxare era un model vechi, cu plåcuÆe metalice.
Cînd nu se zgîia pe fereastrå, Ho diábolos se amuza så-i gliseze
cifrele, formînd din ele numerele de înmatriculare ale autoturis-
melor ce se iveau, nu peste multå vreme, din sens opus.
– Degeaba te chiombeçti, cå nu poÆi så Æi-o închipui pe Neta...
E mai dihai ca frumuseÆile patriei. Nu poÆi så te desprinzi... Te-ai
jurat så Æi se ofileascå prohabul, dacå o så-mi faci stropealå cu
Bubu?!... Bine, cå tot te insiçti atîta lîngå mine, eu îÆi zic...
Ia de aici. Acu, så tot fie vreo lunå de zile... aflasem, de la
niçte figuranÆi çi gargaragii , cå peste drum de blocul meu, într-un
bloc, s-a mutat o putoare... Are un bårbat, mînca-i-aç treilingul
lui, så-i laçi în gaj damigeana: nu bea, nu fumeazå. Bubu îl cheamå.
Dar nici de nevastå-sa putoarea, nu are grijå...
...Må fofilez eu vreo douå såptåmîni dupå ea. Bag fente cå-mi
aduc cînd vrea muçchii mei maçina acaså çi, într-o dimineaÆå, o
salt pe NetuÆa dintr-o staÆie, unde açtepta så-i vie tramvaiul, cå o
tot ploua în gît çi îi deranja cutadenul... Çi, în timp ce-o condu-
ceam cu limuzina statului la servici, îi scap ca din joacå: „Cum
fac, få NetuÆo, plimba-Æi-aç cåÆelul, så am grijå de bujiile tale?...“
...„Çtiu çi eu?!“ rîde putoarea. Çi, cînd rîde, simÆi cum Æi se
joacå cîrcelul cu dinÆii pe beregåÆile inimii. „Dacå eçti aça îngri-
jorat... æine privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie.
O zi, o orå, un an... Dar cînd vezi cå se ridicå transperanta nu-
mårul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, cå sînt
singurå acaså...“
La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiu-
nea. Ochiul Diavolului întindea o luminå molatecå peste casele
bîlbîite, pitoreçti, fåcute parcå la beÆie, peste closetele din fundul
curÆii, cu balamalele ruginite çi înflorite ca florile de tei. Auto-
Çi så încetezi a te mai inspira sau batjocori la bogåÆiile subsolului...“
Suprem, nu te joci. „Ai douå secunde så te încolonezi la suprafaÆå!
(îl çtii mic çi vînos) çi Cîrmaciul. Deh, meserie de Comandant
„Deçteptarea interesului må-tii!“ se împieptoçå dintr-odatå
vå trezi interesul...
rozåtoare. Dacå nu poci de-a mai fi în stare... de a cuteza a mai
stînele batracienelor. Så cînt la populaÆia de lipitori, moluçte çi
în crucea izvorului de apå menajerå, printre oiÆele gîndacilor, la
aci. Tovaråçe Secretar General, la sînul canalului de aducÆiune,
continua så se dea rånit. Cå nu, cicå niznai, cå mai bine påråsiÆi-må
Astålalt dinåuntru, pehlivanul, din spirit de domniçorealå,
Cei ce te-au pîrît plecarå...
Ieçi afarå, ieçi afarå!
teascå dojanå în glas:
Comandantul Suprem a låcrima, cu aprinså dragoste çi pårin-
cuse veacul tot råsucindu-se prin adîncuri, çi unde nu începe
Pune el gura pe muçtiucul puturoçeniei de Æeavå, ce-çi petre-
paçtele må-sii de derbedeu!...“
francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferå! Crucea çi
O datå se fåcu fleaçcå inimioara Cîrmaciului. „Domnule,
Ca så nu-Æi rånesc pupila...
...Mi-am låsat barbå cu sila
borangicul çi mileurile pînzelor de påianjen, chiotele îngropaÆilor:
gråtarul canalului de scurgere çi, concentrîndu-se, desluçeçte printre
Central, då înapoi limuzina, se descalÆå de ea, açeazå urechea pe
ciul, convoiul, pe cînd se înturna de la slujbele sale de la Comitetul
Opreçte deci, tot aça, pe la un ceas pustiu din noapte, Cîrma-
zidenÆial...
capetelor lor înfierbîntate, pe deasupra lor traversa convoiul pre-
cel mai dihai zgomot din lume, mai ales cînd, dupå socotinÆele
81 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
84 DANIEL BÅNULESCU
– Nu zic. P-åla bisericescu nu-l geandesc. Cum e?
Çi taximetristul, înfoindu-çi cimpoiul obrajilor, dådu frîu
liber unor serii savante de sunete, în care versul pufåit alterna
armonios cu talgerele unor fanfare.
– ...De-aç avea un milimetru – huf! hof! haf!
La buric Æi-aç fi Sfînt Petru...
Çi Arhanghel la hazna – huf! haf! hof!
Unde-arunci inima ta!...
Pe tot parcursul executårii pasajului, pasagerul audie recules,
cu capul depus pe çaua banchetei, ca la concert.
– Ai våzut?! Chiar acuma fac pariu cå s-a produs în jurul tåu
o bålåcårealå de îngeri çi demoni. Belstemîndu-se çi frîngîndu-çi
articulaÆiile så punå laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Eçti dat
în paçtele må-tii de talentat, puturosule! Cîtå stråluminare!... În
alte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele mai
importante persoane. Mai aveai puÆin çi coborai cerurile pe på-
mînt, janghinosule!... Dar mai bine cå nu le-ai coborît. Altminteri
n-am mai fi avut prilejul, acum, så ne delectåm, cu producÆiile
cîtorva din cei mai proaspeÆi poeÆi bucureçteni, spuse dupå o
vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemuleÆul prost
mançonat, peisajul çi fîçîind, cu degetele, dupå cîteva crîmpeie de
manuscrise, pe care le extrågea dintre feliile teancului de hårÆi.
– Ia uite la åsta! PoeÆi noi! çi pasagerul pescui o foiÆå aco-
peritå cu un scris chinuit, frînt, çcolåresc, råsucindu-çi-o în jurul
inelarului stîng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu
l-am citit încå deloc. Un padiçah spunea odatå cå un poem, pentru
a deveni perfect, trebuie så cuprindå într-însul fix 99 de sensuri,
Într-al lui Cristian åsta cîte-or încåpea? Ce zici, aruncåm o privire
så vedem ce zace în mintea lui?... Eçti pregåtit?
– Ochi çi urechi... Articuleaz-o neabåtut, moçule! Tu plåteçti!
– Eçti aça croit dupå poezie?
Automobilul parcurgea centrul oraçului, cu agilitatea unei
balerine, ce, sumeÆindu-çi fustele înspumate, cautå så se strecoare
cît mai silenÆios prin puzderia de palate.
lui bestia. Çi-l hråneçte acum de trei ori pe zi, pe Çopîrlac...
jat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cîntå în strunå
Iar altul, cel mai slab de inimå, s-a cålugårit... Adicå s-a anga-
la Primårie.
raÆi morÆi. Patru ieçiserå cu transferurile pe Maçinile de Gunoi, de
Crematoriul, pe motiv cå fuseserå incineraÆi çi cå fuseserå decla-
dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorÆiserå
Dupå trei etape – trase-n piept, îngîndurat, Genel – cinci
sector am organizat chiar un campionat de cålcat cîinele åsta...
fleçcåia doar amortizoarele... Anul trecut, toÆi taximetriçtii din
prînz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacå n-aveam ghinion, îmi
– A fost o perioadå în care dimineÆile îmi strîmba aripile. La
a mai atenua din mirosul de intestin.
Îçi aprinse de la bricheta de pe bord o Carpalå, måcar pentru
recunoscu cu sportivitate çoferul.
pensionat de la Moçi sau de la Circ, nu-l poÆi buçi cu una cu douå,
– Pe cîinele Çopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost
o împuÆise çi-o încordase.
Genel încercå så dezgheÆe atmosfera, pe care tot el, înainte,
în dreapta sa.
batjocoritor, într-o gurå de canal fårå capac, råsåritå, ca prin minune,
teri, så îl calce, dulåul, mai sprinten, se çi refugie, schelålåind
Iar cînd taximetrul, în sfîrçit, accelerå încercînd, din råspu-
pistolari, în lungul stråzii, cu taxiul pe urmele sale.
cîine gålbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între
REPARAæII PENTRU AUR“ îçi fåcu apariÆia çi coborî un enorm
PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI.
De abia acum, de pe treapta de ciment a „VOPSITORIEI
pe care, dupå un scurt ocol, o stråbåtu pentru a doua oarå...
dintr-o laturå într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti,
Autoturismul rulå neglijent, cu mîinile parcå în buzunare,
så pledeze elocvent pentru indiferenÆa sa...
metri de la nivelul banchetei çi trînti o formidabilå båçinå, ce påru
care fusese vorba, înålÆå, concomitent, cracul stîng, zece centi-
Executînd una dintre måiestrele zmucituri de volan despre
DANIEL BÅNULESCU 96
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 93
– Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Fede-
raÆia a omologat! Trebuie ca s-o gåseçti...
– În seara aceea mi-am påråsit separeul într-atît de tulburat...
– Nu må opåri!
– ...Încît, pîn’ la baraca dispeceratului de çantier mai mult am
planat... Devenisem cåpiat så må întorc în Æarå. Så våd, devin aici,
sau nu, ståpînul lumii? Sau dacå nu pe de-a întregul, måcar al
apartamentului, din care, cu atîta uçurinÆå må låsasem alungat.
Aça cå, întîi, la dispecerat, într-un container, am încinerat trei
sferturi din fiçele de protecÆia muncii ale brigåzilor ce meçtereau
la combinat. Eram, cred acum, în plin efect hipnotic. Am înfundat
apoi cinci çesimi din cartelele de pontaj într-un closet.
Am forfecat, am råzuit çi-am råsturnat substanÆe volatile
peste hålci din documentaÆia de execuÆie, în proporÆii asiguråtoare
cå nu voi fi nici iertat, nici întemniÆat la pofticioçii de mozam-
bicani (în ale cåror celulare, integritatea analå Æi-era, într-adevår,
puså sub tågadå). Limitîndu-må strict la pagubele ce fåceau
necesarå trimiterea mea disciplinarå în Æarå çi eliberîndu-må, în
acest chip, pentru misiunea sugeratå de talmudist.
Am distrus tot ce-am crezut. Mi-au desfåcut contractul de
muncå. Mi-au gråbit formalitåÆile de reexpediere în Æarå.
În a treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotçtiutor, må açtepta
pe aeroportul din Mozambic.
– Ofticat cå te fåcuse ståpînul lumii, încerca çi el acuma
såracul så se lipeascå måcar la un bacçiç.
– Må trage de-o mînecå lîngå o pistå de antrenament a
cåmilelor.
Açeazå, pe-o plajå pe care puteai så-Æi prepari cafea la nisip,
o teaçcå, în care înghesuise halba, bidonaçul cu bere çi inelul, cå
venise cu ele, çi må-ntreabå:
„Te legi cu juråmînt så introduci iniÆialele mele în coada celui
de-al treilea çi celui de-al o sutå nouåzeci çi al treilea diftong din
textul perfect, dupå ce l-oi gåsi, iniÆiale repetate cu glasul çoptit,
în fiece searå, timp de çapte zile, la asfinÆit?...“
deçti çi p-åla bisericescu cu „De-aç avea un milimetru“?
– N-o så-mi zici cå l-ai geandi çi p-åla bisericescu... Îl gean-
– Nexam. Nu. Nu mi-l dili.
Mi-ai bulit imaginarul...?
...C-ai o crupå cît marfarul
– æi-l dilesc pe åsta cu:
– La silabå, recunoscu has-Satan îngreÆoçat. Eçti vulgar.
Cînd îÆi simÆi chiloÆii uzi...?
Nu credeam så mai surîzi
– Dar pe åla cu:
– Îl çtiu, admise Ho diábolos scîrbit.
Cînd çi-azvîrle må-ta Æolul!...?
Aoleu, îmi pierd controlul
– Îl çtii pe åla cu:
dinÆi.
Se dådu greu la urnit, interesîndu-se expert çi scurt, printre
direct înÆelegåtoarelor picioare de lemn ale mobilierului.
açternea un colÆ al feÆei de maså peste moalele capului çi cînta
devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de båuturå, îçi
ritate. În bomba unde-çi îngropa leafa, la „Gîndacul råsturnat“,
Taximetristul afiça o tåcere orgolioaså, debordînd de superio-
tu så-Æi înveÆi creierul vreo poezie drågålaçå sau vreun cîntecel?!...
Tu ce pårere-Æi faci, puturosule? La viaÆa ta, te-ai învrednicit
çi, çterpelindu-i-o, så-l facå mai iute chisåliÆå pe adversar...
întocmit vreo poezioarå sau cîntec. Så i-o çterpeleascå din prima
scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meçter la
D-aia çi çade dråcimea çi îngerimea, cu urechea lipitå, cu
pentru care s-au cotonogit, a lui e...
çi care din ei compune o poezie mai bunå, s-a procopsit. Fapta
83 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
82 DANIEL BÅNULESCU
Cå hîr, cå mîr, l-au eliberat pe pehlivan, c-o macara çi c-un
scripete, dintre copcile zidåriei, l-au ghintuit pe moment între fiare
çi, în loc de-al mai îndrepta la comportament, cu stropçiri sau
excludere din OrganizaÆia de Bazå ori cu burnuzul, Cîrmaciul,
dintr-o prost înÆeleaså solidaritate între marii artiçti, l-a paraçutat
pe îndråzneÆ în scaun de redactor la cea mai balnearå çi toropitoare
revistå de culturå din Capitalå...
Pe revistå o chema Contemporanul, n-o poÆi silabisi, adoarme
musca, iar pezevenghiului nostru atîta osîndå i s-a pus: el så-i scrie
revistei vocalele. Çi vine altul din urmå, mai scåldat la danturå,
da’ tot båiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugå revistei consoanele.
Îçi zic unul altuia proçti çi se sparg de rîs...
Ei, ai priceput acum, puturosule, cå nu amorul, girafa ori
såpåturile, ci Poezia are cea mai grozavå putere de pe lume?!... Cå
numai ea, såråcuÆa, te întoarce de pe celålalt tårîm çi îÆi leapådå,
la picioare, oricare dorinÆå îndeplinitå, ca ultimul cîine dresat?!...
æi-a plåcut cum a izbutit ea, mititica, så-i çterpeleascå åluia
punga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, så-l blagosloveascå
pe estropiat cu puterea de a scrie versuri care çi pe îngeri îi
uluiesc?!...
Se adunå îngerii, cîte cinci, cîte opt, în cåcaturile alea de
baruri ale lor, prizeazå tåmîie pe nåri, se dezlånÆuiesc asupra unor
psalmi, ce aduc perfect cu niçte bluzuri çi, dupå ce s-au dezmorÆit,
nu mai înceteazå a se minuna: „Doamne! Oare cum nu-l tråzneçte
Dumnezeu, dråguÆul, pe putredul de linguçitor?!...“ (Pentru cå,
dacå e så fim cît de cît oneçti, de tråznit, nu-l tråzneçte.)
Iar, dupå ce se chiombesc, la maximum, 10-12 strofe, cu
reverul mai lung, pe care le azvîrle pehlivanul, ca din fund, pe
hîrtie, tot îngerii îçi råspund: „Poezia!! Poezia e cea mai necu-
prinså minune de pe lume çi cea mai adîncå descoperitoare de
taine!... Poezia dezleagå orice!“
De gîtul poeziei adevårate stå atîrnatå lumea spiritualå, aça
cum de gîtul femeii fåloase stå atîrnat bårbatul çi de beregata pîinii
stå atîrnat cuÆitul de pîine!... Deasupra fiecårei fapte ce stå så se
întîmple, coboarå un demon însoÆit de un înger. Întrecîndu-se în
poeme puternice, så cîçtige pentru tabåra sa, respectiva faptå...
recat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie,
porÆi ale înÆelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desfe-
„Sub o mascå de troglodit, te va conduce prin cele 100 de
„E un biciclist“ m-am bîlbîit eu.
singurå coada.
anvelopå, decupat dintr-o reptilå asiatå, stråduindu-se så-çi înfulece
tat, plecînd de la un fascicol de lumini çi-un sector de cerc, ca o
„Practicå o meserie transmigratoare çi captivantå“ mi-a decrip-
„Pare un alambic de Æuicå“ am îngåimat eu.
gînde parcå, ale unei retorte çi ale unui cuptor alchimic.
Çi mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fume-
„Unde citeçti asta?“
„...E un campion complex çi rafinat...“
Talmudistul s-a ciucit, pe vine, så descifreze.
piçcåtoarei beri în halba ce avea, curînd, så-l gåzduiascå çi pe inel.
rul – din sticlå ieftinå, bulbucatå. Cu stînga, ajutînd la scurgerea
– Am încolåcit, cu dreapta, toarta striatå, – continuå Tarto-
îl vei întîlni.
morale are cålåuzitorul çi dupå care semne îÆi vei da seama cînd
beazå-i tu repede, bidonaçului dopul, så descifråm ce tråsåturi
O nemaipomenitå cålåuzå Æi-a fost cåzutå la sorÆi... Deçuru-
subÆire, nepericuloaså, dintre douå primejdii...
oraçului. Te va scoate în traseele secrete. Çi te va depune pe linia
Zile ale Bucureçtilor, o cålåuzå te va purta în locurile vii ale
Pentru a nu fi amågit çi sfîrtecat prin Preschimbårile de Çapte
de Otopeni nu råzbeai.
tainå, case conspirative, adrese, manuscrise, sextant, mai departe
„Plecasei cîine surd la vînåtoare, ochiosule... Fårå sfat de
de la înec.
Din acea clipå, m-a tratat de parcå i-aç fi scåpat un copil
– Atunci de recunoçtinÆå i s-au destupat sinusurile...
picåturå de sînge, de la deget, pe o hîrtioarå de-a lui.
– I-am jurat. M-am pus în genunchi. Mi-am låsat så curgå o
ce e alea inipÆiale ne-am låmurit...
rat, completå Genel în locul pasagerului. Ce-i åla diftong?... Cå
– Dacå nu cauzeazå la vorbårie, moçule, Æi le introduc neapå-
DANIEL BÅNULESCU 94
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 95
trece drept un epicureic. Un bårbat cu o mare poftå de viaÆå.
Ispåçind cinci ani de pîrnaie din pricina baletului... Reguleazå,
adicå, douå balerine...“
– De cînd le e interzis la balerine så se reguleze?
– De cînd sînt transportate nu la sala de repetiÆii (cum bietele
au cerut), ci în pådurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile,
cu sîrmå de balot. Çi înmuindu-li-se fizionomiile cu cîteva carabe...
„Admistierile îi scurteazå douå hålci din pedeapså, îmi mai
dezvålui uscatul talmudist cîteva date despre cålåuzå...
În penitenciar, nåzbîtios, çi-o bagå în audienÆå cu diverçi
homosexuali, formå de divertisment reprimatå de Codul vostru
Penal. Dupå penitenciar, pentru a-çi face mîna, sustrage çi depo-
ziteazå acaså, în balcon, 400 de litri de benzinå.
InfracÆiune de tot rîsul. Pentru cå, sub un dîmb afînat din
codrul Cernica, putrezeçte çi se lustruiesc oasele minorului MiluÆå
Cioroslan, trei ani, cålcat cu maçina, îngropat în tainå de cåtre
aceeaçi cålåuzå a ta. Care, eliberatå dupå viol... se reangajeazå,
prin mitå, la coloana auto „CåÆelu“, primeçte ecusonul 853, se
fîÆîie prin Bucureçti precum cel mai trufaç taximetrist... Nu pui
la suflet antecedentele lui...
Un desåvîrçit cunoscåtor al mediilor prin care te va purta...
Cu fiecare învîrtiturå de roatå, te pune mai aproape de cele
99 de înÆelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmuci-
turå de volan – citi talmudistul pojghiÆa argintie – mai sigur vei
fi uns, întîi, drept tåtuc al oraçului... Apoi, precum îÆi prezic...
Iar, dacå vei fi mulÆumit, poate te vei îndura çi de el... Scurgînd
licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le çi çtergîn-
du-l de orice urmå de vinå. Punîndu-l mîna ta dreaptå în desfå-
tårile la care ai så ajungi. Dar, pînå atunci, vorbindu-i, pe limba
lui, pentru a te crede. Burduçind, cu teancuri de bånet, buzunarele
taximetristului odios... cu mutrå de caniç jupuit... scåpårînd de
pofte dupå muieri, înçelåtorii, bårbaÆi... Çi purtînd potrivitul nume
de æaca Genel...
Taximetristul odios nu se låså înså impresionat cu una,
cu douå...
 Ori la cea mai adîncå mlaçtinå cu caralii te arunc...
te descarc.
baie cu buldozeristul. Nu te spovedi..., eu, la prima intersecÆie,
ca tatål tåu, cînd e vorba så mårturiseçti cum Æi-ar place så faci
– Çi de-ar fi creaÆie de ailaltå, mie poÆi så-mi zici... Eu sînt
– Dacå e creaÆie autenticå, parcå-aç simÆi...
baston?
– ...Cînd le zici pe poezii, simÆi cå Æi l-ar mîngîia cineva pe
– Nu neapårat...
de la çantieriçti, scåmoçatule?
doar de poezie çi de båieÆei mi-ai garibaldit... Îl iubeçti pe fizicul
– Nu se çtie ca påmîntul. Nu zic cå-i råu. De cînd te-ai urcat,
jigodiosule?
– Par eu c-aç umbla cu portjartier de dantelå pe sub parpalac,
publice... Eçti poponaut-çef, moçule?
så te joci doar de-a scåpatul såpunului, cu bulangiii de prin båile
– Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. æi-o fi plåcînd
– Çi dac-aç vedea-o?...
cu ÆîÆele cît doi hectolitri de lipici cå ce boalå vede pe tine?...
la nici-un cur de miere nu gåseçte vreo mîngîiere... O vezi p-aia
– Hai cå te-am filmat, scåmoçatule, cå la sînul tåu, inima de
pra pivniÆelor arse ale banului RacoviÆå, MiliÆia Capitalei.
Tot pe dreapta, låfåindu-se ca o imenså pasåre Rock, deasu-
Zece metri mai gios, pe mîna dreaptå, Casa Oçtirii.
introdus în gurå, înçurubatå în fund.
cireç îmbrobodit în jurul gîtului çi cu piesa de chihlimbar, de
Cocoråscu, mînînd porcii dintr-un jilÆ, cu furtunul ciubucului de
cårnii. Trupul bålegos çi zburlit al ståpînului casei, Vatracan
Pulheriei Cocoråscu, iuÆitå, cåtre budå, de nevoile cafenii ale
mentele subÆiate ale hårmålaiei de låutari. Paftaua frunÆii çi umerii
cupele çi tåråçeniile de argint ale serviciului de maså. Instru-
zårirå, pentru o clipå (pentru cine se dovedi vrednic så le zåreascå),
Prin geamlîcurile aparÆinînd nålucilor acestor cåsoaie, se
soare fortåreÆele çi seraiul boierilor Cocoråçti.
potrivite la fix pe tåpçanul unde, odinioarå, çezuserå tolånite la
Pe stînga, bomboneria çi restaurantul „Capça“. Cu zidåriile
89 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
92 DANIEL BÅNULESCU
cu cîrligul pe portofel). Talmudiçtii aia, zic, poartå înfåçuratå, în
jurul degetelor, cîte-o sîrmå...
– Åsta dezavua sîrma... Nu se prea dådea în vînt dupå ea...
Pe inelarul såu se råsfåÆau, cizelate, 5,09 grame de argint
curat. Råzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise çi-o
açternea peste chip, atunci cînd îi era îngåduit så urce så se
întîlneascå, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele pråpås-
tioase ale muntelui Horeb...
Ai vreo bånuialå ce capacitåÆi putea avea podoaba aceasta?
Cînd dådeai drumul inelului pe fundul unei halbe de bere,
bijuteria se dizolva. Argintul såu se ridica la suprafaÆå çi reflecta,
în smalÆul såu topit, numele çi actele celui ce, la sfîrçitul unei noi
mii de ani, va intra, iaråçi, în ståpînirile poeziei perfecte...
Pentru cå asta era påsårica talmudistului.
Propåvåduia, din douå în douå mese, cå, la-ncheierea fiecårei
mii de ani, cineva va intra din nou în graÆiile textului perfect çi
cå, prin puterile textului sacru, va guverna, o anumitå vreme,
lumea, înainte de a dispårea çi el, ca persoanå, çi textul...
Eram atît de neconsolat pe chestia asta, încît må ustura în cot.
Polizam destul de çucårit deci, cå nu råzbeam så guvernez
nici la masa mea, reperînd între timp stîrpitura cum se insinua
languroaså cåtre mine, dar nereperînd-o cînd, iute de labå, mi-a
slobozit tinicheaua în halbå.
Nu l-am cîrpit.
Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasu-
pra clåbucului berii, cå descoperitorul poeziei perfecte va avea
fix numårul çi seria mea de buletin...
– Arasel! Aici trebuia så-l cîrpeçti... „Pentru ce, scafarogule,
så nu aibå seria çi numårul meu de paçaport? Påi, ce, sîntem în
România?! Nu drojdim bere în Mozambic?“...
– ...A clåtinat de trei, patru ori halba, de çi-a strîns, de prin toate
moleculele berii unde se-mpråçtiase, inelul la loc. L-am auzit reci-
tînd una din çmecheriile lui talmudiste. Çi, cînd çi-a dizolvat iaråçi
belciugul în halbå, ca pe-o pastilå de calciu efervescent, în poj-
ghiÆa lui au apårut imprimate çi numårul çi seria mea de paçaport.
„Luvru“. Cu firma lui preschimbatå aståzi inept în „Capitol“.
Pe dreapta, clipi – fracÆiunea lui de secundå – fostul hotel
merge çi-acuma!
degetele mari de la picioare! Asta-i atît de bunå peste doi ani, cå
el?! Ia uite la çcolåriÆa asta de vreo 12 ani, ce mîncårime vede între
freci atîta la melodie cu degeråtura asta? Oi avea vreo bucurie la
– Påi, nu?! N-ai zis chiar tu cum s-a fåcut de fecale?! Ce må
neîntîrziat çtersåturå la fund?!
n-are despre poezie çi cå orice hîrtioarå pe care pune mîna devine
vårul adevårat de la çofer. Taman despre Pontif susÆii tu cå habar
ar fi fost o joacå çi de abia acum ar fi fost el pregåtit så afle ade-
Aplecîndu-se mult înainte, ca çi cum tot ce povestise pînå acum
Çi despre tipul åsta – fåcu Ho diábolos vocea conspirativå,
la caldarîm çi-Æi fîçîie peste faÆå ca o algå...
Îl simÆi, cînd te apropii de el, cum te înalÆå 20 de centimetri de
încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a råmas så adie pe afarå.
De la efort îi tremurau lui Cristi braÆele de la încheieturi. Din
Dar, din sforÆarea aia, i-au ieçit lui Cristi ochii din orbite.
zmeu, unså cu såpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul såu.
scris nenorocitul mai tîrziu, a ajutat så alunece, ca pe o coadå de
De abia printr-a nouåspråzecea, un înger-îngeraç, cum a çi
nu izbutea, încå, så intre...
Pe de o parte, le scotea, le împingea în afarå. Pe de alta, el, unul
– Cristi al PoeÆilor, ceea ce nu-i deloc neinspirat spus... Da.
binte pe pantaloni...
metale, Cristi åsta, al PoeÆilor, dådea drumul çi la cîte-un pipi fier-
– Adicå nu fåcea numai så creascå metale... În pauza de la
al pieptului çi al burÆii, transpiraÆia, saliva çi piçatul...
rînd çi cåznindu-se så împingå din trup afarå firul de pår al muståÆii,
intre înapoi în propriul såu corp. Milogindu-se, låcrimînd, implo-
Optsprezece zile çi luni s-a tot råzboit spiritul lui Cristi så
ca ordinarii pe maidanele påråsite.
De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopÆile pe meninge,
De maldårele de lighioane ce-i zmîrÆîie acum în ureche.
DANIEL BÅNULESCU 88
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 85
În realitate, nu erau nesfîrçit de multe palate. Ba, dacå erai
cît de cît cinstit, trebuia så recunoçti cå, dimpotrivå, Podul Mogo-
çoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecårui pålåÆel, în cîrca oricårei
bibloteci, fie ea academicå sau universitarå, atîrna çi îçi bålåbånea
fundul murdar cel puÆin cîte-un sac de bodegi.
Dar nu niçte bodegi tåioase, adulte, grosolane. Ci niçte bode-
guÆe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cårora adevåraÆii
cetåÆeni fini îçi vårsau, cotidian, adevåratele pensii alimentare.
Çi în stranele cårora, påtrunzînd çi miluind în jurul tåu, tova-
råçii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admiraÆia pupå-
cioaså a celorlalÆi muçterii, încîntaÆi de halul în care umblai de
troçcånit încå de la ora aia din dimineaÆå.
De altfel, prin zonå, nici taximetristul Genel nu-çi saluta altfel
cunoscuÆii, decît cu podul palmei rulat în jurul unui påhårel ima-
ginar, pe care-l ciocnea de la distanÆå cu celelalte påhårele nevå-
zute, ridicate cåtre el din stradå, din ganguri, din demisoluri, de
la fiecare colÆiçor de oraç, de cåtre spuma båutorilor profesioniçti.
Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian
Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmenÆel intitulat „Local
familiar“.
– ...„Toatå familia mea benchetuieçte la «Local familial».
Bere. Låutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Veriçoare.
Toasturi. Bunicul, dupå tejghea, ascute cuÆit pe cuÆit, priveçte
buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrçt, hîrçt, cuÆit pe cuÆit. Într-un
colÆ, un Æigan îçi înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez
de pîine. [...] Mama se-nvîrte printre mese, veselå. ToÆi o ciupesc
tandru, o mîngîie, o strigå...“
– Ai dracului!... O ciupesc pe mama lui åstuia çi el se bucurå!
– ...o mîngîie, o strigå. [...] Berea scîrÆîie-n halbe, scîrÆîie
pozele pe la încheieturi. [...] Mama serveçte, pårul ei se revarså
în bucle blonde peste marginile halbei. Toate rudele îçi trec mîna
prin el înainte de a bea. Fluturå rufele pe frînghie deasupra me-
selor din «Local familial». Toatå lumea e adunatå. Bunicii mei
din flori, måtuçile. Mie îmi aduce mama cei mai bine fåcuÆi mi-
titei, aduce liliac în halbe la «Local familial», unde toatå familia
rezile de gunoaie care începuserå så i se reverse încet pe sub unghii.
La întoarcere înså, spiritul lui Cristi gåseçte locul ocupat de ci-
çi så se plimbe prin afara oraçelor...
manechinele çi statuile, momindu-le çi încurajîndu-le så se ridice
de ameÆeala pe care o då nostalgia. Çi cuvinte care însufleÆesc
talele så creascå, precum plantele. Cuvinte care vindecå bolnavii
hålåduieçte pe tårîmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac me-
doneazå trupul în ghearele unei aberaÆii nervoase. Spiritul såu
apropiaÆi – doi la numår – mama çi sora, Cristi Popescu îçi aban-
La douåzeci de ani, sub privirile înfricoçate ale puÆinilor
lul Pontif al PoeÆilor înnebuneçte...
revine çi-l îngrijeçte, cînd, ca o încununare a patimilor lui, actua-
e prea confortabil de convieÆuit cu Cristi... De fapt, tot nevastå-sa
– Au existat unele neînÆelegeri! Îmi place cum gîndeçti. Nu
care-l pricepea.
taximetristul, vîrîndu-çi nasul în ciorba singurului subiect pe
– Adicå nevastå-sa, båçinoasa, îl påråseçte? exclamå bucuros
locuiau...
se cåsåtoreçte), çcoala, bietele înclinaÆii muzicale, casa în care
pierde, pe rînd, çi parcå în duçmånie: cåminul (fiindcå, între timp,
Din care sårmanul Cristian nu-çi mai revine, pînå cînd nu-çi
pe care destinul putea så i-l dea: moartea lui tac-su.
La çaptesprezece ani, încaseazå cel mai teribil cap în gurå
maestra.
Dupå douå çedinÆe de încålzire, învåÆåcelul îçi ridiculizeazå
zodia nefastå a Proletcultismului: Veronica Porumbacu.
ziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oÆelite sub
La treisprezece ani, îçi începe iniÆierea în regala artå a poe-
de la treizeci de paçi...
de ani. Pe întuneric, aura sa de splendoare se zåreçte, fårå greutate,
dolofan, iubåreÆ, agitå o mustaÆå de grenadir. Are douåzeci çi nouå
pe Påmînt, så joace joace sub tricoul de Cristi Popescu. Este înalt,
...Pe numele såu laic, noul Papå al PoeÆilor a fost slobozit
cel mai împlinit al ultimelor zece...
lui – un ins, Cårtårescu, al cårui pontificat fusese apreciat drept
87 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
86 DANIEL BÅNULESCU
mea benchetuieçte...“ ...De altfel, «Localul» are, ca popa, 36-38
înÆelesuri ascunse...
Ho diábolos citea cu voce baritonalå, suplå, bine antrenatå.
Corzile vocale fårîmiÆau coloana de aer expulzatå de dia-
fragmå. Limba se arcuia pe plançeul bucal.
Buzele rotunjeau fiece sunet.
Sus, pe tåblårie, Relu çi Doru îçi lipiserå urechile de plançeul
capotei, så nu scape nimic din ceea ce se rostea cadenÆat înåuntru.
Genel se freca încetiçor de spåtarul banchetei, så-çi culce la loc
firele de pår ce i se zburliserå pe spinare.
– ...?
– ...
– Ei, Æi-a surîs ?... Ce pårere Æi-ai fåcut de poezie, jigodiosule?
– ...În viaÆa mea n-am întîlnit un tip aça beat çi care så batå
atîÆia cîmpi. Çi care s-o ia, atîta, pe aråturå... Påi, d-aia te duci tu
la «Local», ca så te rînjeçti cum toÆi beÆivii se pipåie cu må-ta?! Çi
chiar de te rînjeçti... Rînjeçte-te!... Dar så nu fii în stare så nimereçti
tu, acolo, atîta amar de vreme, vreo singurå stricåciune de rimå?!
– Ce vorbeçti?!
– Asta nu e poezie. Asta e çtersåturå la fund!... Orice cîntecel
poartå vulcanizatå, la turul pantalonilor lui, cîte-o rimå... Rima
e un soi de chiloÆel. N-ai slip, n-o întinzi la plajå... Cine te-a
påcålit pe tine, scåmoçatule, cå jerpelitura asta de vorbe e poezie?
Fåcînd creÆuri „laba gîçtei“ pe la colÆul ochilor, has-Satan
toarse melancolizat, se-ntinse çi sfîrîi ca o salamandrå.
– Mai må asculÆi?
– Ca pe glasul lui pårintele Birizdael. Care, ori de cîte ori
descleçteazå gura, så tîrguie sau så dråcuiascå la vreo påcåtoaså,
o încurajeazå pe gudulancå prin vorbele: „Tu ai supt-o cel mai
bine, nevinovato!“
– Pe la începutul anului de faÆå – demarå visåtor Diavolul –
un consiliu de 12 înÆelepÆi... l-a numit în tainå... pe autorul din
care Æi-am citit, drept noul Papå al PoeÆilor pe anul în curs.
...Se zice numai. Ar fi fost desemnat drept cel de al XIX-lea
Papå al PoeÆilor. Iar iradierea sa spiritualå trebuie så fi fost sub-
stanÆialå, dacå l-a detronat, fårå cine çtie ce zguduiri, pe cel dinaintea
Genel nu çtia cum så-l stîrneascå. Så nu se opreascå.
Çi Tartorul, încå îndoit, strecurå o privire îngrijoratå spre ceas.
– Så tot fie paiçpe luni...
povesteascå.
Clientul, så-l pici. Nu pårea prea convins cå trebuie så
poezie!...
ca så çtie cum så te scape. Cum s-a aprins în tine tårîÆa dupå
aça cå nimeni nu te-ascultå... Cardeçte-i mai bine lui fratele tåu,
arest la miliÆie, toÆi curcanii e obiçnuiÆi så li se adreseze frumos:
mai implori tu de ei så nu-Æi strîngå coaiele în tocul de la uçå. În
– Cå degeaba, dupå ce o så te prindå cå eçti curist. O så te
– Ce bodågåneai acolo, puturosule?
cufundîndu-çi-le într-o ceafå nåclåitå de taximetrist.
în sec. Diavolul îçi înålÆå, dupå o vreme, pupilele de peçte fiert,
de fripturå. Genel nu zårea ce face åla în spate çi clåmpånea cam
Daciei 1300, dupå atîtea piçcåturi, mai-mai se impregnase miros
sucea ca o piele uscatå de gåinå çi fumega. În vinilinul plafonierei
Unde piçca pergamentul cu vîrful creionului, locul atins se
cîrciumii lui Laharie Tralala.
La vårsare, cîrmi o cruciuliÆå peste dîmbul din vecinåtatea
Bulindroiului, o baltå cu apå posacå çi puturoaså.
În contul izvorului, care atîta îl înfrigura, însemnå lacul
un fir de orzoaicå între måsele.
dinile cu zarzavat, un pîrîiaç, ca çi cum un båçtinaç ar fi strîns
strîngeau la sînul lor, clåtinîndu-l prin terenurile virane çi grå-
UliÆele dulci çi întortocheate ale Såpunarilor çi Pescarilor
ridicate dupå gravuri în aramå.
HårÆile erau din 1781, 1794, 1822 çi 1849, douå dintre ele
mecanic.
dite pe hårÆi, ciuruite de timp, întårite de el cu dungile unui creion
Såpunari, Scaune, Cavafi çi Pescari. Încurcåturi de ulicioare bro-
vreme ce, cu dreapta, haçura ariile stråvechi ale mahalalelor
Has-Satan îçi expedia exclamaÆiile de jubilaÆie turisticå, în
niçtii?!“... Cînd te låudai cå Æi-a picat prima oarå pata pe poezie?
jerpelit så momeascå, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-beto-
Sun çi zic: „Tovaråçii plutonieri! Pînå cînd så-l låsåm pe
DANIEL BÅNULESCU 90
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 91
– E adevårat, pituliceo! N-o fîsîi tocmai acum... Fir-ar ei ai
dracului, ce-a putut så le treacå prin cap. Paiçpe luni!...
– În baborniÆa de cîrciumå... în care îmi polizam minÆile...
Has-Satan mai scurse o ocheadå spre ornic. Cadran mare,
viçiniu, douåzeci çi patru de rubine, trei limbi. Într-adevår, toatå
viaÆa în România era timp berechet.
– Deci îÆi cam polizai minÆile. Ce nenorocit!...
– ...în care îmi polizam minÆile – imediat ce-o degajam din
çantierul åla, despre care îÆi spuneam, din Mozambic...
Deci acolo stîrmocea... çontåcåia de la maså la maså, scurgea
båutura din pahar în pahar, un celebru talmudist iudeu... ce
dezvåluia çi dînsul, oriçicui, cå într-o poezie perfectå çed zidite
99 de înÆelesuri ascunse...
– Ei, batå-te så te batå, spurcåciune, aça mai vii pe-acaså...
Care vasåzicå ai pus ranga pe talmudist çi te-ai îmbolnåvit de la el!
– ...Eu, pe vremea aceea, nu må prea omoram cu dezvåluitul.
Aça cå, ori de cîte ori îl presimÆeam apropiindu-se de separeul
meu, cu chef så-mi dezvåluiascå puÆin, îl mai bruftuluiam...
– Ceasul råu! V-aÆi bruftuluit, cît v-aÆi bruftuluit, dar pîn’ la
urmå v-aÆi plesnit în microb.
– ...Numai cå, într-o searå, dupå ce polizasem suficient, insta-
lîndu-må într-o confortabilå zonå de febrilitate intelectualå, Æîçneçte
scurt, cåtre mine, bijuteria de talmudist. Bålmåjeçte ceva. Îçi agita
cicatricele. Çi-mi aratå pe degetul mijlociu un inel...
– E-te, fleoçc!
– Çi îmi zice: „Ochiosule!“ (pe motiv cå nici el nu izbutise
så må priveascå niciodatå în ochi) „Ai tu habar, måcar cu creierul
mic de pe tine, ce sculå de preÆ port eu aici?!...“
– Un inel! îi spun eu.
– „...Mi se pare firesc så fie un inel. Cå doar nimeni n-ar Æine
încolåcit pe inelar un cazan cu rufe...
...Indiscutabil e un inel. Misterios ar råmîne materialul din
care a fost turnat... Ai idee din ce-a fost turnat?
– Unii din talmudiçtii pe care îi frecventez eu, zise Genel (din
åi de-Æi sorb, una-douå, votculiÆa risipitå pe muçama ori Æi-l agaÆå

reparå.
trotoar. Au beteçug. Poate trece umbrå de stråin peste ele çi le
vînzare... Mi le-a dat madam Nicolici så le scot la tratament, pe
– Nu stå nici la 244. Nici la 246... Iar seminÆele nu-s de
din bagaoaia cu seminÆe.
ciliazå la 246... CetåÆeanul din spate poate-Æi cumpårå jumåtate
– Dacå-mi zici, la cinstealå, dacå cuibåreçte la 244. Ori domi-
– O gåseçti unde vrea ea, articulå centenarul cu greutate.
...nu ...Maria C. Nicolici?
pe... numita...? (Çi chiombindu-se în bilet) Pe numita Maria O.
– Muçchiulosule, bågå clanÆa æaca, gåsesc eu la numårul 244
oalå de sarmale, plinå cu cornete de seminÆe de dovleac.
vestå cu ceasornic cu lånÆug de tinichea, scos santinelå, lîngå o
ferchezuit, imobil, cu muståÆile råsucite în formå de gondolå, la
Genel deschise portiera taman în vecinåtatea unui moçulache
çi pavatå în pietre de rîu.
talå. Cu oi, raÆe, gîçte, curci, cu plantaÆii minuscule de porumb
Strada PERONE era o ulicioarå, tipic såteascå, în plinå Capi-
Cå dacå i-oi mai muta-o înc-o stråduÆå, la stînga, e-un mizilic...
– Mutå-i-o, românaçule, cå, dacå tot te-ai îndurat pînå aicea...
boarfe pînå la strada PERONE... Ce zici, så i-o mut?
m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut så-çi mute cåruÆa asta cu
– Ma-mare... – strigå cåtre curte lighioana de taximetrist –
deschiså. Cu ormamente çi nu çtiu-ce-uri turceçti.
Genel trase maçina, de håÆuri, în faÆa unei viliçoare cu portiÆa
ar fi avut.
N-aveau ele timp de întîlnire, deçi tocmai timp de întîlnire
degetele încîrcite ale unor tîrnuri de nuiele, båtåturile curÆilor.
mai mari, alunecate sub çolduri çi care scårpinau, måturînd cu
gålbioare, fålcoase, cu taliile rochiilor, moçtenite de la surorile
bezelele çi bileÆelele lor cu propuneri de întîlnire cåtre niçte gagici
Pe capotå, recåpåtîndu-çi vlaga, Relu çi Doru îçi reexpediau
109 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
112 DANIEL BÅNULESCU
Genelul parçiv încremeni o clipå, cu stråinul în spate, cu
båsånåul puicuÆei spre el, cu capåtul curelei în mîini, apoi bîigui
încurcat:
– Påi, nu eçti tu, çantalio, madam Nicolici?
– Cine zice?...
– Eçti, få?
– Eu?!
– ...Nu-i, få, nimic, atunci, cå nu eçti... ia, zgîrceçte-te aça!
Çi-o pîrîi, låsîndu-i-se cu toatå greutatea palmei drepte pe
ceafå çi cåutînd s-o frîngå de mijloc. Nåsoasa, cu poftå så-l întå-
rîte, se råsucea çi se podea sub el, ca o cotoaicå-n cålduri.
– Te-am simÆit la defect! zise åsta, care-o înclinase pîn-o
fåcuse så-çi atingå, cu capul, buricul. Pagubå în ciuperci... Dar
cum zici tu cå te cheamå pe tine?
– Gabriela P. Mocanu, voinicule.
– Ehei, Gabrielo, iarå eu bag acuma, la tine, în viteza a IV-a.
...Cå så nu te plîngi c-a trecut aiurea anul åsta. Pînå o fi ne aråÆi
unde stå madam Nicolici...
Rar îçi descleçta æaca guriÆa så mårturiseascå despre toate
putorile, cå nu le båga, neapårat, direct în viteza a IV-a.
Ploile de împreunare i le stricarå înså clåmpånitul unui clo-
pot, agitat cu bruscheÆe, de undeva din adîncurile de velur ale
casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangåt de clopot,
însoÆit de o voce tåioaså, ce ar fi putut trece cu greu drept una
de muiere, joaså, uçor råguçitå çi melodioaså, o bunå voce de jazz.
– Gabi Gabrielito, sifilitico çi deshumato! Ai stors, dezarti-
culato, vålmåçagul de ceapå?... N-am auzit nici pînå acum, peste
cåpåÆîna de ceapå, trîntiturå de uçå...
Fåtoaca Æîçni, cu carnea dosului fåcînd o dulce plescåiturå
în aer, precipitîndu-se cåtre tocåria uçii prin care se ivise çi unde,
înconjurînd bulbul unei sonerii încastrate în acel toc, îi apåså,
drept råspuns, butonul de trei ori.
O datå cu punerea din caså a diagnosticului de sifiliticå pen-
tru fåtoacå, interesul lui Genel faÆå de nåsoaså se deteriorå simÆitor.
– OrdonaÆi, doamnå... percutå slujnica.
Hereçti.
– Calc-o çi cåtre stînga... Tai-o çi cåtre grajdurile boierilor
– Hep!... råspundea neparticipativ omul volanului.
– Mofturosule...
cåmåri cu bucate ale CurÆii Domneçti.
cele ale JitniÆei Vechi (din strada Sf. Nicolae JitniÆå), fostele
nåråvaçei UliÆii a lui Vasilache (strada Labirint) çi mai la vale, prin
Cåcata) prin copåile mahalalelor Olari çi Olteni, prin cele ale
scurgea (cînd nu primise încå antonimul nume de familie de
De unde nevåtåmata Bucureçtioarå, pîrîiaçul-mireaså, se
(Calea Cålåraçi).
pietre cubice ce placaserå, parcå în glumå, grumajii UliÆii Vergului
gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghiÆe de
fraÆilor Çantalioru, adunîndu-çi puterile pentru a se revårsa, printre
prin curÆile stolnicului Gligoraçcu, prin grådinile de zarzavat ale
dicaÆi a-çi mai paçte vacile în interstiÆiile caldarîmului). Ostenea
Calomfirescu (unde de abia cåtre 1912, localnicii fost-au împie-
Se scurgea dintr-un capåt al altuia al ulicioarei Radului
joase çi înfundate, tîrnurile de çerpi).
pe întinsul cårora vråjitoarele îçi învåÆau så vorbeascå, cu glasuri
(niçte alea de zåplazuri ursuze pe care cucuvåia doar bålåria, çi
Tåind de-a curmeziçul Ciçmeaua Seacå, pînå la numårul 18
SecÆionînd Podul Tîrgului de Afarå (Calea Moçilor).
Decebal, Armeneascå, Paleologu çi bulevardul Hristo Botev.
coadå, flotilele de gîçte, peste zona stråzilor Stelea Spåtaru,
Cotea pe dinapoia altarului bisericuÆei Råzvan, mînînd, de la
cu echipajele de catîri de prin pietråriile altor tårîmuri).
toase, amarnice, fårå multå carte, pråvålite ca din ceruri ori smulse
ca pe acadele, fundaÆiile hanului Berevoieçti (niçte cåsoaie Æes-
în Pescåria Veche (mai tîrziu strada General Florescu), lingînd,
iuÆi ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara SfinÆilor, scåpa
Cotlon de apå din care gîrliÆa, culcînd la påmînt mirosurile
baltå de la Carvasara sau Balta Våmii.
maidanele din prejurul spitalului ColÆea, alcåtuind acolo Marea
Polonå, segmentînd Bulevardul Carol, depåçindu-l çi inundînd
Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avînta pe strada
DANIEL BÅNULESCU 100
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 97
Cu toatå istorioara sa, Genel nu dezgheÆå atmosfera.
Deçi în miezul zilei, taxiul orbecåia pe stråduÆe tot mai povîr-
nite, palmate de clådiri ce çtiuserå triça timpul, încumetîndu-se
så absoarbå, pe traseele lor neînÆelese, tot al treilea trecåtor sau
maçinå, pentru a-i scoate, dupå secole de adîncå uitare de sine,
taman cåtre sud... între galioanele de zidårie ale zonei Lipscani,
jucîndu-çi sau ciocånindu-çi între ele provele. Ori, håt departe,
fåcîndu-i så aparå între rubedeniile lor, spitaliceçti sau diavoleçti,
înçiruite în întinderea stråzii Plantelor...
– Unde te duc? întrebå, pentru prima datå, alarmat, condu-
cåtorul vehicolului, la o orå çi zece minute dupå ce pasagerul îl
fluierase çi i se încolåcise între canapele.
Has-Satan se înclinå înainte çi, încercuindu-i celuilalt capul
în menghina palmelor, îi vîrî, fulgeråtor, limba sa lungå, pupå-
cioaså çi scormonitoare, de-a lungul reÆelei de tainiÆe ale urechii.
– Ce-Æi paså? Frige-o normal!... Du-må unde çi-a înÆårcat
dracul copiii!
Au fript-o normal, încå jumåtate de orå, prin babilonia çi
pråfåria întregului centru istoric al Bucureçtilor.
Genel resimÆea persistent cum limba solzoaså a Procletului
îi linsese cornetele osoase ale cavitåÆii nazale, îi desfundase sinu-
surile çi canalele, îi ondulase cartilagiile. Çi, ieçindu-i pe partea
cealaltå, i se açezase, muçchi tegumentos, så zacå alåturi de limba
sa, precum doi dulåi somnoroçi, pe plançeul vascularizat al
cavitåÆii bucale.
Pe la ora 15,20, Ho diábolos îl mînå printre casele indisci-
plinate, neconstruite în linie, ci dupå profunda çtiinÆå a bunului
plac, de-a lungul curÆilor garnisite cu troace, coteÆe de porumbei,
automobile stricate çi hîrdaie, cåtre gurile pîrîiaçului Bucureç-
tioara. Adicå de unde Bucureçtiul, cu asfalturile çi cartierele lui,
Æîçnea, în jeturi cristaline çi råcoroase, direct din påmînt.
Dådurå ocol, tartorul evaluînd, din maçinå, suprafaÆa actualei
Grådini a Icoanei, cu tufiçurile zburlite çi platanii ei, turnaÆi parcå
dintr-o sticlå verzui-albåstruie, rotunjitå ca fildeçul, unde, pe vre-
muri, båltea vråjita apå a Bulindroiului, sau, dupå cum era alintatå
bisericii Batiçtei, unde Bucureçtioara båltea, båtiçtea.
ochi de apå pe care-l repeta, 200 de metri mai la vale, în spatele
Bucureçtioara fusese ajutatå så se destindå într-un lac minimal –
Maria Rosetti, unde, în negura hidrotehnicii Capitalei, dantelata
Se învîrtirå în intersecÆia stråzii Dionisie Lupu cu artera
clådiri.
intensitatea fluxului luminos ce se råsfrîngea, la ora aceea, peste
produse de trecerea timpului, despre volumul imobilelor çi despre
Guzganul trîntea cîte-o însemnare, cu indicii despre desfigurårile
aparent definitiv uitate ale gîrliÆei Bucureçtioara. La fiece meandrå,
Automobilul aluneca, precum un bric de såpun, pe traseele
de a da peste alta çi mai dihai.
nådejde, se acompania imediat ce gåsea o rimå reuçitå çi înainte
exponometru çi-o muzicuÆå, în çira spinårii cåreia, suflînd cu
Calomniatorul dådu la ivealå din marsupiile trenciului un
Unde dregu-Æi-aç çi fåcu-Æi...
...Cå te duc la Împåratul,
Çi Spuma adîncurilor
Cu-Împåratul peçtilor
Ca så faci prostii pe hol.
Cå te duc la Techirghiol
Aparat locomotor...
Gino, pune-Æi, cînd må scol,
Dumica låutåreçte Ucigå-l toaca:
Çi-o bufnise iar în fredonat.
Îçi ghida çoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi.
Calcula.
råschiate.
miere çi dupå frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor
unt, pe tåblåria încinså a vestigiilor... Sorbea cu ochii dupå çar-
La suprafaÆå, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucatå de
99 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
98 DANIEL BÅNULESCU
de gloate, Balta Icoanei, destul de adîncå, odinioarå så înece între
subÆiorile ei çi cal çi cålåreÆ.
Taman din acest binecuvîntat gîrlici izvorîse odinioarå çi
måduva Bucureçtilor, gîrliÆa numitå Bucureçtioara.
Singura înjghebare de ape din lume cåreia i se dusese buhul
de a izvorî, din Æårînå, direct descîntatå.
Ungînd, cu pîntecul ei, partea sfîntå a oraçului çi atribuin-
du-i-se darul de a desfåçura, în curgerea ei, ca pe niçte covoare,
douå maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii,
poeÆii, fulgeraÆii, çi cålåtorii aleçi zåreau, la o adîncime de zece
poçte, în stråfunduri, pînå çi vîrtejele de pår din coafurile naÆiilor
çi grupurilor de oameni ce-çi duceau existenÆa tainicå çi necomu-
nicativå, adînc, sub oraç. Legendele zugråveau cum cei de sus
se uitau cåtre necunoscuÆii de jos, ca prin niçte acvarii.
Cu vremea înså, veselii bucureçteni nu ezitarå så facå chiar
çi din neprihånita gîrliÆå Bucureçtioara, canalul colector al mur-
dalîcului lor.
Mahalagii îçi deçertarå într-însa conÆinutul umblåtorilor.
Såpunarii, cadavrele mîÆelor fripte.
Måcelarii çi tåbåcarii îmbunåtåÆindu-çi aruncarea la Æintå,
o aglomerarå cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletni-
cirilor lor.
Strat dupå strat, mormanele de gunoaie, moloz çi cadavre,
sugrumarå deget dupå deget, gîrliÆa miraculoaså, preschimbîn-
du-i – de pe la 1733 – renumele de Preacuratå în ocara, din ce
în ce mai adecvatå, de Cåcata.
BineînÆeles cå tot localnicii, prin murdåria lor veselå çi insis-
tentå, biruiserå. Iar de pe la 1837, prin astuparea çi cicatrizarea
ei completå, Bucureçtioara nu se mai regåseçte pe nici o hartå.
Doar actualii dezgropåtori ai reÆelelor de canalizare ai
I.C.A.B.-ului mai înÆeapå, cînd çi cînd, cîte-o vînå de påmînt viu,
gras, miezos, îndopat cu împuÆiciunile asimilate, semn cå, pe sub
scoarÆele pavajelor centrale ale Bucureçtiului, mai pulseazå
ceva din inima pîrîiaçului care circumscria punctele descîntate
ale oraçului.
înfloratå a fustei. Muståci hîtru.
Ocna de taximetrist îi mai plantå trei degete sub betelia
nici unul... Care cum strigå, cum împietreçte...
– Nu må strigå, piui deznådåjduitå fåtoaca. Nu mai må strigå
pe tine“?
C. Maria, treci afarå ca så ne facem exerciÆiile de antiaerianå
– Nu te strigå pe tine, cåtre searå, golanii la portiÆå: „Nicolici
azvîrle tîmpitele în închisoare.
Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisitå så tot
çoldul jilav.
Genel se çi înfiinÆå în inima ei, înhåÆîndu-i çi palpîndu-i
Oricum nevårgat, necangrenat de crustele sårate ale transpiraÆiei.
du-se dacå n-ar fi fost mai intelectual så-çi fi îmbråcat tricoul mov.
– Habar dacå mai çtiu... se fîstîci galeçå gudulanca, întrebîn-
pielea subÆire a obrajilor.
pe ea. Fårå a-i mai da rågazul så-çi ascundå cariile prietenoase sub
– Cum te cheamå pe tine? o luå direct din servå Genel, el
c-un duçman cît toate zilele (un nas enorm), pe faÆa micuÆå.
irupse o fåtucå brunetå, cu pulpe imense, cu un tricou viçiniu çi
Din cadrul celei de-a treia uçi, situatå spre fundul imobilului,
binte çi sînge, faÆadele cåsoaiei.
stropea parcå, dintr-o legåturå de busuioc, cu o dîrå de apå fier-
pînul terifiant al Lumii. Fiecare plecåciune a nuielelor încîlcite
înflorite de cindrel çi forsiÆia, în semn de supunere faÆå de Stå-
236, invizibilii demoni de cartier înclinarå månunchiurile tufelor
Cînd trecurå, prin poarta plumburie, în curtea de la numårul
STRADA PERONE
Capitolul 4
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 111
– Dar de ce, få? De ce-mpietreçte?... Ce le-aråÆi?
Din încåperile podidite de întuneric çi de råcoare ale imo-
bilului se prelinse un clånÆånit dulce de clopoÆel. Nåsoasa îçi ciuli
antrenatå bånuÆii translucizi ai urechilor çi, descifrînd semnalul,
buzele îi citirå instictiv.
– Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnå cå, deçi i-a
gåsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv cå... hoÆii i-au
Æinut-o pitulatå în mlåçtiniç, i-a îmbolnåvit cooperatorului vaca
de gîlci... Aça cå mai açteptåm o Æîrå så i-o çi vindice... çi pe urmå,
må duc eu la dînsa ca så v-anunÆ c-aÆi sosit.
Genel, încredinÆat cå fåtoaca gråieçte în dodii, o proptise în
zid çi-o adulmecå în anchior.
– Arasel, ce så te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar
tu cå e îmbolnåvitå de gîlci?!
Adulmecarea fu perturbatå de o nouå reprizå de sunete pro-
duse de zdrångåneala unor instrumente mai puÆin cunoscute, de
percuÆie, poate çi de suflat.
– Plåceri rare braÆ la braÆ cu necazuri uçoare... interpretå
bruneÆica ceea ce påreau så transmitå revårsårile sonore... În
tåråçenie e amestecatå çi ibovnica cooperatorului... Care, çtiindu-l
pe cooperator zburdalnic la amor çi linguçitor dupå fuste, s-a
uneltit cu çeful de post... Ea så-i presare, în tutun, cooperatorului,
magiun dråcesc çi så-i subÆie din energia Kundalini.
...Çeful de post så-i dreseze cooperatorului proces verbal çi
så-l înfunde în puçcårie, pe motiv cå çi-ar fi ciopîrÆit singur vaca,
fårå aprobarea Sfatului Popular... Çi aça, så se înståpîneascå çi
peste casa çi peste ibovnica cooperatorului...
...æîrîiala de acuçi – explicå, de bunå credinÆå, fåtoaca – îmi
porunceçte så zdrobesc, în tocul uçii, o cåpåÆînå de ceapå. Ca
ceapa så plîngå çi inimioara ibovnicei dupå cooperator...
Cît despre alintåtura ce mi-ai început-o – turui gudanca, mai
mult råsfåÆîndu-se decît nesinchisindu-se cå, tot jumulind-o çi
råsucind-o, çoferul îi sumesese complet poalele la spate çi se
pregåtea så treacå, pe loc, la acÆiune – så çtii, de te-o prinde...
C-ai så zaci çi tu de pedeapsa, cu care îl zgruminecå pe çeful
de post, chiar acuçi, de la distanÆå, madam Nicolici!...
ori îçi tropåiau înveselite încålÆårile, ori de cîte ori li se pårea cå
tului Mina. Nåluci ale zidurilor demolate, care-çi rînjeau danturile
pictate sau mozaicate cu imensa frescå numitå PeripeÆiile Sfîn-
Ori cå penetreazå, ca prin perdele, prin nålucile zidurilor,
clopote çi de steaguri învolburate.
aprinse ale candelelor, pereÆii de argint ai chivotului. snopurile de
hîrjîie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, månunchiurile
toare, tåiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorÆiçoara. Cå
senin, cå trage de volan, printre çirurile înalte de strane stråluci-
acum amestecate çi sfårmåturile, pînå çi lui Genel i se nåzåri, din
centrul cåreia fusese clåditå Capela çi cu a cårei cliså îi fuseserå
Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile vågåunii, în
Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicinå Legalå.
tåmåduitoare, råzînd complet de pe suprafaÆa påmîntului mai întîi
rupsese toatå aceastå sfidåtoare trambalare a ÆurÆurilor de apå
La 20 septembrie 1985 înså, Marele Arhitect, desigur, între-
ale Bucureçtioarei ori chiar cu un ÆurÆure de apå tåmåduitoare.
cîndu-se apoi cu o cîrpå umezitå, de respiraÆia zåcåmintelor ascunse
Æinea cå, o datå la 13 ani, un bårbat suferind putea coborî, întor-
de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiÆia sus-
cele Opt Vitralii cu SfinÆi se gråbeau så-çi intersecteze snopurile
punctele cardinale, precum çi de faptul cå, la anumite ore ale zilei,
întåritå de dispunerea frontoanelor crucii, perfect orientate spre
DestinaÆia secretå de însemnare a punctului de confluenÆå era
întocmit în cruce greacå çi protejînd în subteranele sale un osuar.
balizå, Capela Institutului, cu hramul Sfîntului Mina, cu planul
de apå îçi contopiserå cursurile, iniÆiatul Profesor înålÆase, drept
Pentru a însemna chiar punctul în care cele douå vîrtejuri
de Medicinå Legalå.
çi antropologie preistoricå, ale proaspåt înfiinÆatului såu Institut
Minovici, paralelipipedele sålilor sale de disecÆii, criminologie
zilor geologici, îçi distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina
Pe aceastå plajå, îngroçatå de depunerile succesive ale sol-
de apå ale petrecåreÆului rîu DîmboviÆa.
precum un çuvoi de curent electric, delicat çi constant, în cåmårile
105 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
108 DANIEL BÅNULESCU
fiecare sugrumare de alee, fiecare Æumburuç de la hidrantul la care
trebuia så te racordezi, din prima, cu stropitoarea. Dacå nu le
explicai, prin staÆia radio, unde så-çi racordeze Æumburuçul, te
condamnau cå l-ai låsat så se facå scrum pe obiectiv...
Ajunsesem aça, så învåÆ numele de la oricare pisicå, despre
care caporalii din celelalte gårzi raporta c-ar fi îndeajuns de dispe-
rate, încît så aprindå incendiu la uscåtoriile de bloc. Înghesuisem,
în registrul sergentului de serviciu adrese, nåvåleam peste fami-
lioanele de la toÆi fochiçtii, le cålcam în picioare puradeii çi
transmiteam: „Så-i zici lui tac-to cå sîntem supåraÆi foc pe el!“...
Çi, harçti! Ca så çi låmuresc, îl çi frigeam cu Æigarea pe pura-
del! Arasel! Aça cå, la viaÆa mea, am ajuns så-l cunosc mai la fix
decît pe osul din ciorbå, pe Bucureçti!...
– Foarte bine. Pune-må deci, întîi în strada PERONE...
Undeva la numerele 224-248. La persoana cu datele scrise în bilet.
(çi Guzganul îi trecu pe stînga, în carabå, un porumbel de
hîrtie)
Cå apoi te zgornesc singur, din nou, cåtre centru. La restau-
rantul „Mårul de Aur“. Så ciupeçti pe socoteala mea oricîte pico-
liÆe. Çi så despici oricîte oase de ciorbå oi putea!...
Spirit extravertit, æaca Genel întredeschise întîi muianul så
pretindå cå strada PERONE e, probabil, o stradå inventatå la beÆie.
Dar instinctul såu de taximetrist, mai sigur, l-a salvat.
Bîjbîi o vreme spre Pieptånari, pînå ce nårile sale cafenii,
de ogar, îi interceptarå stråzii semnalele olfactive, iar cînd o loca-
lizå mai precis, accelerå cåtre ea din toate puterile cutiei sale de
viteze çi-a curelelor sale de distribuÆie.
Depåçi, în gonetå, Cimitirul Bellu.
Croçetå, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olte-
niÆei, menÆinînd pe-o laturå Parcul Tineretului.
Coti, gîtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde,
deçi aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tåciuni scrumiÆi,
pîntecele supt al sobelor de teracotå, çi unde-çi lepådau, tot din
zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci,
fåraçele cu cenuçå, pe rigolå.
cîntatul pîrîiaç Bucureçtioara se vårsa cu vreo 150 de ani în urmå,
curmåturile unui deal, plaja miraculoaså pe care, odinioarå, des-
Çi dibuirå, într-o rîpå peste care artificierii erau pregåtiÆi så reverse
în jurul lor cu insistenÆa unei ninsori de fulgi metalici çi monstroçi.
pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurînd
Bîjbîirå, o vreme, peste gåurile de çobolani ale picamerelor,
burie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hîrtie.
nînd, pentru o clipå, îi virå lui Genel culoarea naturalå, oacheç-gål-
mozaicate, semi-translucide çi pe luciul cårora tåråboanÆa pati-
Coçbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale påtrate,
cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii çi LibertåÆii,
fusese såpatå çi fier-îmbetonatå noua structurå radial-concentricå,
incinta bombardatå. Peste fosta structurå labirinticå de stråduÆe,
Neasemuit pårea, dar nici nu påreau gata s-o întindå din
atît de neautorizat pe un çantier atît de neasemuit cum pårea acesta.
lucru så-çi descarce înjuråturile asupra lor, ce cautå cu un taxi
mobilizaÆi, nu se desfåcuserå de lîngå baråcile vreunui punct de
tor de seamå, cåftåniÆi supraveghetori peste hoardele de çantieriçti
Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun bågå-
fonfåitului paharnic Nicolache...
rile lor micuÆe, în zidurile spåtarului Mimåcaru çi în cele ale
Lucaci çi Udricani, cårîndu-i çi dînd lovituri înfundate, cu hoitu-
dînd huÆa-huÆa, pe viiturile lor, pe puradeii înecaÆi din mahalalele
Çi atunci, neîndreptåÆitele çuviÆe nåvåleau så punå ordine,
podeÆe groase çi bulumaci.
îçi såltau singure chepengurile råsturnate deasupra çi croite din
lepådate în ele de la viÆei, puhoaiele Bucureçtioarei se råsculau,
Cînd nu mai pridideau så împingå gråmezile de måruntaie
Aici bufnea apa.
care le picau în mînå...
tarabagii despicau çi despicau, într-o veselie, toate dobitoacele
– ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii
al bisericii çi ajuns cu schelåria lui actualå pe la etajul trei.
105 B, cu perimetrul de susÆinere deplasat înçelåtor faÆå de cel
DANIEL BÅNULESCU 104
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 101
– ...Au fost tipii åçtia aça boieri cu tine?!... Cotiza la tine
cu gologani?
– Nix... Cel care aduna cotizaÆiile era Popa Stîrlici, de peste
drum, primul care-a introdus, în Valahia, vînzarea båuturii cu
burta. Intra muçteriul la altar, plåtea cinci pitaci çi, de banii åçtia,
putea så bea atîta tråscåu cît îl Æinea pe el burta... Dacå ieçea så
se uçureze, înÆelegerea se spårgea çi, ca så intre înapoi, trebuia
så mai cotizeze alÆi cinci pitaci.
– Så te rupi în figuri, scåmoçatule?!
Au ciufulit cu tåråboanÆa çi ultimele mahalale råmase neex-
ploatate: Mircea Vodå, Bradului, Cerniçoara, Traian, Theodor
SperanÆia, ceea ce nu fusese încå doborît din Calea Dudeçti, deja
trecutå în nefiinÆå mahala a Sfintei Vineri...
Au socotit, au rîcîit, au cercetat, luînd pe rizurile anvelopelor
cele mai tainice fire de praf ale Bucureçtilor: talazurile nesfîrçite
de clådiri electrice, însiropate sub glazura unor decoraÆiuni infinit
de variate. Cu ornamentele çi vitraliile stîngace. Cu anii fondårii
(çi monogramele curbilinii) încrustaÆi cu ipsos pe pridvoarele
înalte. Clådite din cåråmizi, urcate în cîrcå cu samarul sau urnite
pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac,
ale ulmilor, teilor, castanilor çi plutelor seculare. Piçcate de harul
unor bucåtårioare de varå atît de dulci, de parcå îngerii le-ar fi
Æinut sub limbå. Pardosite (multe) cu pietre de rîu, în pieptul
cårora, ca în tainiÆa unui ghioc, mai fremåta încå apa. Cu fîntîni
ca uitarea de reci, cu ciçmele, coçare, coteÆe, saiele sau chiar po-
rumbare. Cu foste pråvålii, frizerii, påstråmårii çi brutårii de car-
tier, din care istoria iesea ameÆitå, raÆiunea nu-çi mai gåsea nici
o raÆiune, iar moartea pårea cå-Æi aÆine calea doar pentru a te pipåi
cu degetele ei jilave pe sub cåmaçå...
În ÆîÆuca bisericuÆei Måmulari (douå turle octogonale, plan
treflat, pridvor deschis în trei arcade çi în fresce cu demoni naiv
reprezentaÆi, uitîndu-se çi dînçii dupå cel ce-i studia din dosul
gemuleÆului prost mançonat), has-Satan se aruncå în genunchi pe
podeaua de tablå a Daciei 1300, båtu trei cruci mari çi se tîngui,
cu zdrîng-zdrîng de acordeonist evadat de prin preventoriile de
boli nervoase, doar în papuci çi cu bolile de pe el.
reaså) era afiçate hårÆi adevårate. În care era trasate fiecare ghenå,
ani, supliment de pedeapså... (fiindcå cotîrcisem pe-o colonå-
– La dispeceratul de pompieri unde-am fåcut armata... Doi
– Dar despre o stråduÆå cu vreo cinci sute de case?
fi tråit aici çi-ar fi adus-o remorcatå cu frînghiile de la Calafat...
– Decît dacå ar fi montat-o asearå caralii... Decît dacå n-ar
care så nu fi auzit?
reçti. Ar putea exista o stråduÆå, cu pînå într-o sutå de case, de
– Te pretinzi c-ai avea cunoçtinÆe grupa mare despre Bucu-
la Mozambic, prin buric la serai...
chiar la ea, în serai... Aranjeazå æaca! Çi te plimbi cum te plimbai
Comturist?... Çi dacå ai parai suficient, te laså så Æi-o vîri, o datå,
sterilete çi Råpiri din Serai, pe sub mînå, în Sala Palatului, la
de dolari: Æi-am çtirbit cå o cunosc pe o tîrîturå, care vinde Æigåri,
la voi taxiu åsta cu tot taximetristul åsta gigea cu tot“... Apropo
stråinåtate, må baleg dolari. Çi-aç intenÆiona... så vå cumpår de
„Muçchiuloçilor! Eu, în loc så må baleg fasole, c-am fost în
– Sau ieçim direct la Guvern çi le strigi:
– ...
cu tåråboanÆa asta?!...
cocalar, procopsitule, cå mai apuc, azi, så te conduc, pe undeva,
– æie nici n-avea cum så-Æi intre în ochi... Pe muia ta de
– ...æîîs.
cu pozå de fruntaçi la gazeta cu labagii a Sindicatului...
– Mai citeçte åçtia foaia de parcurs. Çi ne trezim, dupå aia,
vechiturii de aparat: 9 999 lei çi 90 bani.
oricum, de mult, la suma limitå pe care o puteau afiça plåcuÆele
Genel deconectå scîrbit aparatul de taxare, care ajunsese
de forme indefinite.
Înmiresmatul, transformaÆi, la un moment dat, în douå sarcofage
ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru çi Relu
deçertaÆi pe uscat. De pe capotå se descojeau, de eçarfele de humå,
coliri ale unor trupuri cårnoase, aducînd cu convulsiile unor crapi
Din portbagaj, råzbåteau pînå la ei reprizele inegale de zvîr-
de ciment, genele.
intrase, pe çantier, între Æesuturile Æoalelor çi så-çi scuture de pudra
107 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
106 DANIEL BÅNULESCU
buldozerele se opinteau, din nou, så le ghemuiascå la påmînt. Era
peste puterile unui om så pråvåleascå niçte nåluci la påmînt.
În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos
se abandonase extazului såu turistic, rotindu-se, ca un corb, pe
deasupra gurilor de vårsare çi psalmodiind, ca un popå, un text
produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureçteni.
Compunerea trebuie så fi fost doldora de înÆelesuri ascunse,
dupå cît de tare rînjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nu
çtie ce e îndurarea...
Autorul såu se numea, cicå-se, Adrian Serafim (pe numele
såu de mirean Adrian N. Ionescu). Çi has-Satan nu ascunse cå
întrevedea în dînsul o mare speranÆå a literaturii tinere, un fel de
Rege al tuturor titlurilor ce fuseserå vreodatå date la Bucureçti.
Automobilul rula încå în buricul viitorului Centru politico-ad-
ministrativ çi, o datå cu påcånitul roÆilor moderat descentrate, se
depåna çi vocea insinuant-artistå a Guzganului:
„Yagdar nu çtie ce e îndurarea... Cunoaçte poveçtile multor
bårbaÆi... Ar putea fi sultanå...
Are o sorå, o sorå pe care de micå a învåÆat-o så fure. Este
tînåra Gina GhiÆå cu domiciliul în comuna Ciorani.
Ea s-a deplasat în satul Fulga çi a intrat pe fereastrå. Nu a
desfåçurat pînå acum o activitate utilå societåÆii.
A încercat så tråiascå bine din furturi. Yagdar a învåÆat-o
aça. Yagdar e frumoaså. Ar putea fi sultanå. Gina GhiÆå a påtruns
în casa lui Gheorghe Pîrvu. Prin escaladarea ferestrei çi a sustras
cuverturi.
Urmeazå verdictul. Yagdar o salveazå de la verdict cåci nu
çtie ce e îndurarea. Cunoaçte poveçtile multor bårbaÆi. Ar putea
fi sultanå...“
Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic,
aruncaÆi, prin zona liceului Dimitrie Cantemir çi-a PieÆii GalaÆi,
de suflul construcÆiilor, cei doi îçi întinserå fiecare ciolanele çi, cu
izbituri voiniceçti de palmå, se stråduirå så-çi scoatå praful ce le
cu noaptea în cap.
gåreÆi fuseserå evacuate de prin propriile lor gospodårii, forÆat çi
lui înçelåtoare, uriaçe, obtuze, populaÆii întregi de omuleÆi plîn-
reçtioara çi pentru a-çi fixa el, Ceauçescu, deasupra lor, clådirile
Pentru a çterge de tot deja uitatele trasee ale pîrîiaçului Bucu-
despica çi pentru a le suge måduva.
retrågîndu-se cu ele, pe cîte-o ulceraÆie de maidan, pentru a le
fiecare, sub lamå, cîte-un calcan sau vreun dos de clådire,
La intersecÆia dinspre PiaÆa Cåuzaçi, 14-15 buldozere agåÆau
logie de fiarå.
alveole în care rîcîiau excavatoarele cu comportament çi psiho-
FaÆa proaspåt întoarså era una de dårîmåturi fumegînde, de
de maså de pe o parte pe alta.
Bucureçtiului în ruinå, cu nepåsarea cu care ar fi întors doar o faÆå
lante, rîzînd în soare çi preschimbînd mahalalele cereçti ale
Într-adevår, în 200 de metri, se izbirå în cirezile de bascu-
existå între cîntåreÆi.
– Of-of! Æinu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castå ce
Ce-a speriat-o din Atlanta...
Doar în cioråpei çi-n geanta
Çi gîndacul urcå panta
Unde rîde basculanta
Din cartierul Banu Manta
Pentru-o puicå din cartier...
Cå ne-am luat ieri de reeever
Ceartå-må c-un levier
Cu ciocanul de chiftea!...
Doamne, nu må mai båååtea
Dådea Asupritorul cu botul:
Brusc, explodå în tonuri ascuÆite, care parcå te juleau pe ficaÆi.
Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce.
DANIEL BÅNULESCU 102
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 103
Echipe de måturåtoare çi de soldaÆi încårcau, cu lopeÆile,
stampe, documente, hrisoave, chitanÆe de achitare a instalaÆiei
de gaze, carnete de sindicaliçti, cliçee de la botez, Æoale, lampadare,
pungi de plastic, capete de påpuçi, obiecte de patrimoniu, dopuri
de plutå, çomoioage de vatå, în camioane militare, contribuind
çi ele la atmosfera generalå de bombardament, prin faptul cå-çi
clånÆåneau caroseriile.
În planul doi, o sferå imenså de pîclå çi suspensii acide îçi
plimba contururile indolente, pe axa Nord-Sud, pe deasupra ora-
çului, închizînd în partea ei de jos çantierele Centrului Civic çi
pe cele ale Casei Poporului.
Påtrunseserå în cea mai generoaså zonå de demolåri a Europei.
– ÎÆi place?... Råmîi ataçat cauzei? se împurpurå din spate
Ispititorul, fårå så se înÆeleagå dacå doar alunecase prin afumå-
torile unui simÆåmînt patriotic ori, pur çi simplu, aça era el, ca
de obicei, provocator.
Muståciosul, cît era de ocnit, dacå o dådeai pe politica de
sistematizare a Partidului, o loba evaziv.
– Marele arhitect, degajå el în doi peri.
– A belit, în doi ani, o fîçie lungå de cinci kilometri. Çi latå
cam de doi... tot kilometri... anunÆå Guzganul, zdrångånindu-çi
sextantul. Cele mai Æepene çi zdravene pe picioare cåsoaie ale
Bucureçtiului... Dar de traseul binecuvîntat al Bucureçtioarei
mira-m-aç dacå va mai apuca, serios, så se atingå... Çi, mai ales,
de încolåcirile ei, dinspre adevårata vårsare. Pe care, o fi el båiat
bun, dar, în veci, nu prea va izbuti så le çteargå...
Rulau peste tåpçanul de pe care, cu aproape un an în urmå,
la 20 iunie 1987, fusese scuturatå ctitoria lui Udriçte Nåsturel,
biserica Sfînta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri
cioplite, policandre çi candelabre brîncoveneçti, pentru a nu sluji
drept reper celor ce ar fi plecat în expediÆie. Scotocind coclaurile
pe care se råsuciserå odinioarå gurile de vårsare ale pîrîiaçului
descîntat.
Pe ruinele ei, înÆelept Marele Arhitect, mereu surprinzåtorul
Nicolae Ceauçescu, avusese înÆelepciunea de pråvålise un bloc,
neavoastrå este înscris de trei ori. Çi îmbiindu-må så aflu iden-
Aråtîndu-mi versetele din Sfîntul Zohar în care numele dum-
du-mi frumuseÆea dumneavoastrå.
Am petrecut cu dînsul seri nesfîrçite, SfinÆenia-sa zugråvin-
voastrå må va salva.
nu voi întîrzia så alunec, çi din care numai gingåçia dumnea-
Rabbi Simeon bar Yose mi-a deståinuit necazul de moarte în care
...Çi abia acum mi-am amintit cå, în Mozambic, talmudistul
reçtiului zace complet sfårîmat.
Între Dudeçti, Labirint çi Sfînta Vineri chiar craniul Bucu-
måsele...
så întîlnesc, galopînd, sålbåticiuni cu måruntaie de clavecin între
Æasem colecÆiile... Çi într-un perimetru unde nu mai m-aç fi mirat
Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredin-
Mai încoace de Institutul de Medicinå Legalå.
pe marginea unui cîmp cu mortåciuni... Dincolo de Hala Traian...
m-am deçteptat într-un oraç Bucureçti pîndit, înjunghiat çi lepådat
– ...În loc de asta – îçi reluå firul istorisirii necunoscutul –,
povestirii stråinului.
manevrîndu-le cu vitezå variabilå, potrivitå înteÆirii sau deçirårii
Påstrînd deoparte cartea de neant sau lamele pentru surprizå,
în çiruri çi så le întroneze în cerc.
Çi pe care cartomanta nu încetase så le mestece, så le dirijeze
78 de hieroglife din Cartea lui Thot.
VeneÆia. Numår corespunzînd, în interpretarea lui Etteilla, celor
Çi îi întinse så taie calupul celor 78 de lame ale Tarotului de
în argou.
– Bine. Atunci ia din faÆå! îi comandå Maria C. Nicolici
în vîrstå).
Æare a Partidului Comunist Român, 8 mai 1921. (N-aråta atît de
Çi, felicitîndu-se cå nu numise, pînå la capåt, ziua de înfiin-
– 8 mai, patruzeci çi trei, reacÆionå, din reflex, cel întrebat.
mecåtoarea.
– Cînd te-ai nåscut? se încordå profesional, cåtre stråin, fer-
125 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
128 DANIEL BÅNULESCU
– ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz.
La ora 10, dintr-o curticicå de pe Dionisie Lupu va porni, la
stînga va coti, pe Magheru o va apuca... Pår neted în laÆe va avea,
genele lungi, gura potrivitå, ochii negri...
Nebågåtor de seamå la nimica, va påçi pe Calea Victoriei, dar
numai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraÆilor lui e Vår-
såtorul de Apå. La inundaÆie nåscut, la inundaÆie ridicat fi-va în
plaså... Vesel, blînd, cuvios la toÆi oamenii pe care-i întîlneçte...
UscåÆiv, drågåstos, isteÆ la scrisoare, cu semne de råni sînge-
roase råmase pe trup, va trece, la 12 çi un sfert, prin faÆa maga-
zinului Delta Dunårii çi-a restaurantului Havana. La toate noroc
va avea, dar så se påzeascå de ciob, candelå çi icoanå. Casa
neputinÆei lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil,
în care îl vei apuca...
...Primåvarå amestecatå, cu nådejde de moinå. Oamenii din
case împåråteçti se vor schimba. Cåldurå în pîntece la dobitoace.
Gîngånii puÆine...
Viermii nu stricå prea mult la grådini. Marea înÆepenitå între
liniçte, pînå ce o pasåre neobiçnuitå îçi va scoate puii deasupra ei.
Çi de la dînçii va zbura. Între oameni, gîlceavå çi sfadå... În oraçe,
foamete çi greutate...
– Iar la taximetriçti, buzunarele doldora çi fofoloance cîrlion-
Æate!... o imitå çoferul çi o çi înhåÆå pe dezlegåtoarea, care, dupå
ce tålmåcise un ultim sobor al cårÆilor sarazine, de epuizare, dådea
ochii peste cap.
Se çi înmuiase, ca o perdea scåpatå de pe vergele, risipin-
du-se, într-o dungå, pe canapea, cu cîrpele çi vata de zahår a
coafurii în neorînduialå.
– Pune mîna så i-l reînvigoråm pe destin! puse suflet, în
aducerea în simÆiri a cucoanei, coÆcarul, deznodîndu-i, mai mult
decît era necesar, cordonul.
Azvîrlindu-i de-a dreptul în låturi pulpanele çi împroçcîndu-i,
cu apå îndulcitå, luatå în gurå, gîtul, fruntea, apoi întreaga ana-
tomie. Cam smochinitå, oarecum discutabilå, ambiguå, jumåtate
de femeie, jumåtate de båiat îmbåtrînit.
nu mi-l pierd pe servici.
I-am confiscat bagajele. Din pricina asta mi-e çi tîrçalå så
pe buzunarele de la mort çi se-mpåuneazå cå m-ar umple de sute.
Åsta a furat mult. E çantierist, cå-l cunoaçte pe Bucureçti ca
Nevastå-sa dådea din fund.
dat din fund...
muscularå ce-o cåpåtase în timp ce depåçea recordul mondial la
Tåcea cleçte dupå nevastå-sa ce-l påråsise, din cauzå de la o febrå
la ea – dupå niçte rasteluri de la gunoaie, de pe lîngå aeroport.
– L-am cules – povesti Genel despre stråinul cu care venise
måsuÆå de hol.
în semicercul lor o måsuÆå cu picioarele scunde, amputate –
comode, despicate-n buret, tigrate în bej çi cåråmiziu çi închizînd
leagul a douå fotolii çi a unei canapele. Toate joase, påtråÆoase,
noul çi, c-o sprintenealå surprinzåtoare, îi pilotå pînå în arhipe-
Ståpîna casei îçi îndreptå, în jurul çoldurilor båieÆeçti, chimo-
pe ce fotoliu, så çi-l arunce pe hoit.
Çi, interesîndu-se dupå împrejurimi, Genel inspecå pe unde,
çi-un Quic-Cola.
– ZiceÆi-mi Genel. Se då liber de la ÎmpåråÆie så-mi radeÆi
un ceai de cruçin.
l-am putea servi cu un Quic-Cola. Celålalt s-ar da în vînt dupå
tembel, ar pårea de-un Vårsåtor din primul decan... Pe cel guraliv
Unul înclinå de-o BalanÆå. Celålalt, prin cartilagii çi privirea de
...Moçul se chiombea dupå ei ca çi cum i-ar fi recunoscut.
pe urmå la Mihail Asanasievici. De-i zice Bulgakovul.
puse în temå Gabriela, pe madam Nicolici. Mai întîi la tåtåroaice,
– ...Au cercetat din caså în caså pînå så nimereascå aici, o
de pe un colac de closet.
din policlinici. Sau, pur çi simplu, focarelor de infecÆie, contactate
maladii imposibile, datorîndu-le nu altcuiva decît lipsei de igienå
am cumpårat-o de la niçte çåtrari. Multe tinere contracteazå
plantat-o pe lîngå mine, o viaÆå råvåçitå de neresponsabilitåÆi...
experienÆele unui herpes genital... A dus, ce-i drept, pînå am
intuiesc pe Gabriela atît de neastîmpåratå, încît så fi trecut de
– Pe scara devenirii femeieçti se petrec niçte lucruri... N-o
DANIEL BÅNULESCU 116
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 113
– Cine-s? zvîcni iaråçi, dinåuntru, vocea de jazz, înfåçuratå
pe-o adiere de tuse çi plutind ca pe-un nor de tåmîie.
Ucenica îçi reluå atribuÆiile obiçnuitului såu dans de primire.
Se întoarse pe cålcîie cåtre cei doi bårbaÆi, schiÆå o reverenÆå,
debitå cu mimicå çi cuvinte de televizor bågate la cap, pe de rost.
– Doamna are desåvîrçita onoare...
– Hå, hå!
– ...de-a vå invita så porniÆi cåtre Cabinetele ei.
– Dar cine-i, få, ståpînå-ta? Vreo doctoriÆå, de-çi Æine båså-
nåul doar într-un Cabinet? fluierå a pagubå muståciosul mai tîr-
ziu, cînd se înçirau tustrei de-a lungul unor saloane, båtute parcå
de miresme de ierburi marine, perdeluite în pluçuri atît de verzi
çi de roçii, ca çi cum çi-ar fi plimbat scheletele prin interioarele
unor boabe de strugure sau de måceçi.
– Ståpîna acestei gospodårii este cadru dicactic, mai turui
bruneÆica o fårîmå din dresajul de ghid.
– Çi ce predå, få?
– Påi... engleza, franceza, literatura românå, çtiinÆele con-
damnate... Chiar în faÆa noastrå se desfåçoarå, udate de curenÆii
unor vibraÆii benefice, Æårmurile veçnic însorite ale Cabinetului
de Desåvîrçire Pisihicå...
Deçi se vedea cå foloseçte frecvent denumirea respectivului
Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvînt.
– Psihicå, analfabeta, råsuflå dinåuntru, parcå dansînd, vocea
de jazz.
– Poftim?
– Cabinet de Desåvîrçire Psihicå, dulceaÆo.
Apåsarå clanÆa, de fapt råsucirå un mîner luxos çi savant
turnat din bronz, çi debarcarå acolo.
Înåuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere
ale încåperii, îçi desfåceau, ca niçte arteziane, snopurile înfoiate
de raze, dirijîndu-le så cadå, în jeturi subÆiri, asupra tavanului
excitat de oglinzi.
Asupra zidurilor fremåtînd sub membranele unor obscure
plançe cafenii sau a unor gravuri japoneze.
çi-i råspunse cu degajarea datå de-o inocenÆå îndelung exersatå.
deçteptatå dintr-o adîncå visare, cu plåcere, în ochii lui Genel
Roçcata nu se dådu un milimetru intimidatå. Privi atent, parcå
ori sifilis?
asta, çi niçte båçicuÆe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas
– AÆi zårit, cumva, pe urmele de la niçte predicÆii, de la fåtuca
depunå praful peste antren.
dådu drumul la guriÆå, så nu lase så se açtearnå tåcerea çi så se
Çoferul o sfredeli, într-o doarå, obraznic, pe servitoare. Îçi
Doamna se postå în faÆa celor doi, preferînd canapeaua.
invitaÆi så se afunde.
måsuÆå de muzeu. Douå fotolii, în carapacea cårora vizitatorii furå
Decoratå fastuos, totuçi cu gust. Mobilatå cu o canapea stil. O
cei doi proaspeÆi sosiÆi într-o niçå alåturatå, de-Æi tåia respiraÆia.
probabil, dåduse de urma vocii cooperatorului, çi îi conduse pe
Ståpîna casei se depårtå de la masa nåpåditå de furnici, unde,
Æiile ei...
nopÆi întregi cu îndreptåri çi însemnåri. Privind sufletul çi predic-
mai deziluzionatå în legåturå cu educaÆia acestei fåtuci! Îmi pierd
– ClienÆi! But de bani!... De cinci luni nu încetez så fiu tot
– Sînt niçte clienÆi... Par but de bani. Au venit cu un taxi...
responsabilitate, de çarmanÆi çi de distinçi?
Doar n-o så-mi Æii acum neprezentaÆi doi domni atît de plini de
– Gabi, scumpete, ce-ai råmas aça, cu capul în buzunar?!
un picior.
Vorbi, c-o bunå dispoziÆie cuceritoare, hîÆînîndu-çi cu umor
colorant.
albitå, cam de un centimetru, la rådåcinå, nemaiscufundatå în
proaspåt tuns, dar dezvåluind, din pricina neglijenÆei, çi o bordurå
scremutå, a buzelor çi torÆa brutalå, din sîrmå de alamå, a pårului
mirare peste pielea pomeÆilor, îmblînzind cumva linia subÆiratecå,
Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizaÆi, picurînd un çic de
rilor erau savant çifonate.
nie de pistrui, c-o demografie abundentå. Aliniamentele tråsåtu-
Sub tenul ei aråmiu plutea, ca sub o crustå de gheaÆå, o colo-
115 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
114 DANIEL BÅNULESCU
Asupra mobilei uçoare, amuzantå, de bun gust, aliniatå pe
lîngå pereÆi. Asupra covorului vioriu, reflectînd un mic lustru de
cristal çi nervozitatea maniacalå a oglinzilor.
La o måsuÆå, un chip bårbåtesc, intimidat, låcråmos, dat la
glaçpapirul intemperiilor de pe tarlale, îçi Æinea braÆul stîng încor-
dat, deasupra vîlvåtåilor unui muçuroi de furnici, încolåcindu-i,
acelui bårbat, braÆul stîng, sub forfoteala lor de mici çi bestiale
insecte.
Iar dupå ce-i påscuserå complet, nefericitului, nefastele linii
ale Soarelui çi ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum
sub bunele oficii ale fermecåtoarei se pregåteau så-i pirograveze
cooperatorului alte linii de destin, îmbunåtåÆite, pe pieile ferfe-
liÆite ale labei çi ale degetelor spatulate.
Din sperietura glisårii bruçte a uçii, tendoanele Æårånoiului se
scuturarå, eliberînd în ceçcuÆa de cafea a aristocratei casei un
cocoloç baban de furnici.
Tipa tresåri.
Cu un gest nobil çi imperativ, dådu de înÆeles cooperatorului
så disparå din Cabinet.
Cooperatorul se evaporå.
Muçuroiul era råsturnat, ca un ceaun de måmåligå, pe-o folie
de plastic desfåçuratå pe blatul måsuÆei, printre hårÆi, grunji de
tåmîie, pendule çi poze de vacå.
– Dic la ciordoaicå! Brava temperament! Dupå cît våd,
tovåråçica poartå, în loc de chiloÆi, jar sub cur! îi descårcå, Genel,
clientului o scuturåturå de curent electric sub coaste.
Çi-apoi în gura mare:
– Stimatå doamnå, posedaÆi o nobilå educaÆie çi un tempera-
ment, cå v-aÆi putea deschide, în centru, un supermagazin din el!
Fårå så fie zåritå, doamna, într-un chimonou nu prea curat,
cu doi dragoni portocalii pe spinare, surîse flatatå.
Apoi, femeia de la maså întoarse cåtre ei un chip cuminte
întreÆinut, cu un bot de vulpiÆå çi-o etate în jurul a 40-45 de ani.
Ho diábolos nu zise nici da, nici ba.
de Apå?
– Primul dintre cei çapte depozitari n-o fi cumva el o Zodie
de 25 sau de 50 de lei direct în chiloÆi.
leascå bonierele, iar cu cealaltå le împingeau bacçiçuri împåturite,
frapiere, pe acei dintre clienÆi care c-o mînå încercau så le çterpe-
ca franzelele, de nechezau çi-i mardeau, de oha, cu frunÆile de
Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelneriÆe gîdilicioase çi moi
maimuÆårite direct în englezå.
pîrÆîiau din buze la cuvintele mai deocheate ale çlagårelor, unele
Låutarii, cu contrabasuri çi Æambaluri, mai cråpate ca sicriele,
ceau tuslamamele, defilînd în genunchi.
Unde, de la o anumitå orå, ospåtarii, loviÆi de båuturå, adu-
Mårului de Aur.
de-a se afla deja între gargarîcurile çi mîncarîcul saloanelor
Genel çedea impasibil, blestemîndu-se så nu folosise prilejul
la PoeÆi?
– De ce-aÆi venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliçti,
peri pe cei çapte tezaurieri, ar fi un fleac!...
perimetrul în care, pentru capacitåÆile dumneavoastrå, a-i desco-
vechile reÆele de canalizare ale Bucureçtiului, a delimitat, relativ,
În care talmudistul, concentrîndu-se çi vizualizîndu-çi strå-
preacinstit Rabbi Simeon bar Yase...
Iatå, aici, o fugarå schiÆå de mînå... Trasatå de cåtre acelaçi
de pe blatul måsuÆei).
du-se, cu gråsime, de la spionårile unsuroase ale unor piçcoturi
deasupra cårÆilor gofrate în Magicieni sau Papese... impregnîn-
Iar aici... (explicå el, dupå ce o a doua hîrtioarå planå, pe
un singur cuvînt).
care, deçi însemnat în caractere stråine, pårea a conÆine, într-adevår,
(Çi stråinul, înclinîndu-se, fåcu så aparå, pe måsuÆå, un bilet,
preacinstitului Rabbi Simeon bar Yase.
Iatå, deci, aici, cåtre dumneavoastrå, un cuvînt din partea
dumneavoastrå gurå...
titatea celor çapte depozitari ai colecÆiilor chiar din graÆioasa
DANIEL BÅNULESCU 126
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 127
Genel despica un pumn de seminÆe, le scuipa, le punea stop,
amortizîndu-le pe bombeu, apoi le råsturna, pe dreapta sau pe
stînga, în aceeaçi gråmåjoarå menajerå, ale cårei poale le strîngea
çi le modela cu latul pantofului. Cînd o coajå de såmînÆå era
îndeajuns de umedå pentru a i se lipi de faÆa de lac a pantofului,
Genel o curåÆa, trecîndu-i pe deasupra talpa celuilalt pantof, ca pe
un çtergåtor de parbriz.
– ...Primul dintre depozitari e un neica nimeni, e un puçti.
E nåscut în Zodia Peçtilor. Må mir cum ai încredinÆat atîta avere
la el... Are ascendentul în Vårsåtor.
Este Bivol de Lemn dupå zodiacul chinezesc... Çi mai este
Pin. Çase-çapte reîncarnåri la activ. Glorie, sånåtate, caså de copii.
– Ce ne paså nouå? çi doar o jumåtate de platoçå de såmînÆå
scuipatå se adåugå moviliÆei, care se ondula, încoace çi-ncolo,
ca un tufiç de plante marine.
– Fiind lama råsturnatå, bucurie de scurtå duratå. Duçman
al calomniei. ContrarietåÆi. La stînga elanului emotiv, trådare.
La dreapta, galanterie scurtå çi împårtåçitå... FaÆa lunguiaÆå çi
neprihånitå, dinÆii subÆiri, dulce la sînge...
– Seamånå cu semnalmentele de la vreun bucåtar. Ori de la
vreun cantaragiu care ne-ar trînti, nouå, pe gråtar, ciozvîrtele de
la vreun purcel. Dacå ne-am hotårî odatå så faci cinstea. Çi så te
trançam, jerpelitule...
Cartomanta îçi clåtinå cåpçorul cochet, cu piele uscatå, puÆinå,
lipitå direct pe oasele delicate ale feÆei.
Goni Soarele din contra-çir, råsuci funia ce-l Æinea atîrnat pe
Spînzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivå pe spate,
plie lamele ca pe burduful unei balalåici. Çi, cînd le reîntinse,
distribuind primele cårÆi în cruce, completîndu-le cu trei arcane
majore, dispuse în triunghi, extrase, la întîmplare, o lamå.
Într-adevår, în acea clipå, pata de gråsime impregnatå de
unsoarea piçcoturilor, pe schiÆa de mînå trasatå de talmudist,
începu så se plimbe, încet, precum un spot de luminå al unei lan-
terne. Peste stråzile, parcajele, umbrarele çi pårculeÆele, desenate
pe acea schiÆå de mînå.
Pata de gråsime se opri în jurul unei piaÆete...
jerpelitule, måscåreçte-i rahaturile pentru care m-ai cårat pînå aici...
– ...Så ne tråiascå toÆi duçmanii çi så ne vadå fericiÆi!... Hai,
mîna greblå Genel. Çi, dintr-o miçcare, o rase pe sondå.
– Arasel! Decît så tråim aça, mai bine så nu mai murim... fåcu
o sondå cu Quic-Cola.
lacrima, cu pålåriuÆe de ciuperci, însiropate çi zvîrcolite prin mac,
Apoi boluri fumegînde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cît
fructe glasate, zaharisite, piçcoturi.
Gabriela împråçtie pe cheresteaua gålbuie chesele cu gemuri,
cît negru sub unghie.
Toatå aceastå paradå aråta cå unii bårbaÆi o interesau, måcar
profesional, ochii ei delicioçi, mari çi se înroçi violent.
Apoi tåcu brusc, înÆepenind o secundå cu gura cåscatå, fåcu
obiect de învåÆå...
teÆea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabil
vieÆii mele. Ar fi fost necesar så-mi fi mårturisit totuçi nedelica-
dacå aÆi intuit, din prima încercare, cea mai profundå pasiune a
– Vai, domnule, trebuie så fiÆi o fiinÆå cu totul formidabilå
scåmoçatule! IertaÆi-l, doamnå, e dilit. I-a murit un veriçor...
aici çi tu te faci de rahat cu literatura românå. Eçti halit definitiv,
– Noi vorbim aici çi purceaua e moartå în coteÆ... Noi vorbim
consideraÆia pentru tot ceea ce realizaÆi pentru literatura românå.
– GraÆioaså doamnå, am sosit aici doar pentru a-mi exprima
cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat.
rile descårcårilor electrice ce tålåzuiau ritmic prin covorul de
Batjocoritorul îçi drese glasul çi, aÆintindu-çi privirile în arcu-
peçte a Batjocoritorului.
datå îçi orientå vîrful tålpii piciorului cåtre catarama în formå de
întregime sfîrcurile urechilor çi, cum se tolånise pe canapea, o
riile de pår, ce semånau cu niçte sîrme roçii çi îi acopereau în
Cucoana se juca absentå cu buricele degetelor, prin drape-
Genel cîrmi çi el, pe tåcere, clonÆul.
Ho diábolos tåcea. Stafidita nu descleçta botul.
cruçin, ca så nu Æi-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gît...
numai dumneaiei se pricepe ce picåturi trebuie scurse în ceaiul de
Zice: Du-må, în vînå, la madam Nicolici. Cicå e meçterå çi
117 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
120 DANIEL BÅNULESCU
de coif, cu vîrful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale
a nasului. Cu genunchii desfåcuÆi cuviincios la o låÆime de palmå.
Fårå bastonul abandonat printre hårÆi, în capsa de metal a taxi-
metrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc çi stînjenitor, precum
membranele unui liliac.
Iar cînd clinti o palmå, ce forma o laturå a coifului, çi-çi ciupi
perii scurÆi çi înålbiÆi de pe versantul drept al craniului, cåutîn-
du-çi cuvintele, jocul de puzzle al tråsåturilor i se preschimbå
într-unul crispat. Îngrijorat. Ruçinat de împovårarea ce hotårîse
så çi-o dezvåluie.
Ca un ameliorat, cu tivul încå prins sub bolovanul unei ståri
confuzionale severe.
Glasul såu toropit pluti deci, ca o peliculå de ulei, prin Cabi-
netul de Desåvîrçire Psihicå.
Primul front al mareei abia umezi piepÆii hainelor celor din jur.
Urmåtoarele cinci, çase valuri pleznirå, cu crestele intonaÆiei
lui uleioase, sprîncenele çi gurile întredeschise ale Consultantei
çi pe cea a neastîmpåratului taximetrist.
– Påi så vå spun... Ar fi fost çi greu... så admit... în urmå cu
22 de luni... cå, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi
fi tîrît... va fi gåsitå mereu împrejurarea cå între Mozambic çi insta-
laÆiile de izopropan (cele pe care voi fi delegat så le clådesc în
Mozambic) nu vor exista niciodatå decît relaÆii de ferocitate.
E aproape imposibil de depistat de ce Mozambicul uråçte c-o
patimå atît de iraÆionalå instalaÆiile noastre de izopropan...
Am fost asigurat cå era... pe la sfîrçitului lunii februarie 1986,
cînd automobilul Volga, pulhav çi peticit, ce înlesnise, în Paleoliticul
istoriei noastre comuniste, vizitele de lucru ale lui Gheorghiu-Dej
prin judeÆe, m-a transportat çi pe mine (dintre diodele staÆiei de
emisie-recepÆie a antreprizei de construcÆii, unde-mi depåçeam
periodic productivitatea) çi m-a depus în sediul Sectorului 1 de
Partid, chiar lîngå degetul erectil al Primului Secretar.
Deget care, împungînd harta în douå puncte, a pivotat apoi
cåtre mine çi, cu aceeaçi unghie, m-a instruit çi m-a însårcinat:
conducåtor de taximetru...
asta, çi împotriva oricåror eforturi depuse de cåtre acest brav
tele înmiresmate, de înger sågetat, ale unui clavecin... În loc de
ale nu çtiu cåror saloane de secol XIX, voi desluçi, în sfîrçit, sune-
gîtul închis çi excitabilitatea extremå cå, din urmåtoarele alveole
Stråzi cît niçte poteci, stråbåtute cu portiera întredeschiså, cu
ImaginaÆi-vå, nobilå doamnå!
vetelor de inventator.
paie, sub care så-mi ascuns cilindrii cåråmizii de carton ai bre-
încredinÆat påstrarea certificatului meu de naçtere. Sau mîna de
unui porumbar, locul de baçtinå al idiotului cåruia eu så-i fi
evoc, måcar din încremenirea unei streaçini, sau din puhavitatea
Stelea Spåtaru, Calea Moçilor çi Calea Cålåraçi, cåutînd så-mi
Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armeneascå,
Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul
pe cealaltå, la focul scåzut al unei arii cuprinse între stråzile
Douå ore m-am învîrtit, perpelindu-må, cînd pe o roatå, cînd
nici verdele parcurilor nu le mai reperam.
çi longitudinea. Eram atît de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf,
la capåtul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea
Cînd am debarcat în Bucureçti, oraçul mi s-a pårut montat
Grupul de çantiere se scindase.
pareze.
Directorul çantierului meu cåzuse în condiÆionårile unei
ratå la crematoriu
clavecine), nevastå-sa, zic, båuse sodå causticå çi fusese incine-
nårile camionului såu, din care împråçtia renascentiçti çi råsturna
supunînd cå, vreodatå, repauzatul çofer îi raportase, în pat, staÆio-
traversarea Dunårii înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastå-sa (pre-
amnezice, de cåtre elicele unei çalupe grånicereçti, pe cînd forÆa
Fusese sfîrtecat în mii de bucåÆele, la rîndul lor devenite
BineînÆeles, camionagiul cråpase.
de moarte de Luchian.
tarea necunoscutului „Blid cu cîrciumårese“, tuçat de pe patul
descuamarea „Marinei“ lui Lucian Grigorescu, cît çi depigmen-
bucureçtene. Çi la cheremul rubedeniilor cåruia ståteau acum
DANIEL BÅNULESCU 124
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 121
– „Tovåråçele, dumneata ai så ne construieçti rafinårie de aici
pînå aici!...“
Fårå înså a mai må avertiza deloc cå nici nu specialist, din
nici un Æinut de pe glob, nu mai reuçise pînå atunci så aclimatizeze
picior de rafinårie în Mozambic...
...Mi se ordonase deci, pe un ton ce nu admitea replicå, så
plec, în numai într-o zi çi jumåtate, într-acolo unde må mîna
politica Partidului de industrializare a lumii...
Çi, dacå prima perioadå de pregåtiri mi-am consacrat-o rezol-
vårii unor chestiuni administrative relativ domestice (procurarea
paçaportului çi-a tichetului de avion), a doua zi, cåtre searå, dupå
ce, în ultima clipå, am anunÆat-o hodoronc-tronc cå, påråsind-o,
voi pleca din Æarå, pe puÆin pentru o cumpånire farmaceuticå de
doi ani, soÆia mea, s-a mobilizat, în sfîrçit, så divorÆeze. Parafîndu-çi
iniÆiativa çi printr-o spectaculoaså evacuare, pe scara de bloc, a
tuturor inestimabilelor mele colecÆii personale.
Cînd m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de
partid, mi-am descoperit lucruçoarele surîzînd galben, în lumina
cretacicå a unui bec de 30 de WaÆi, ambalate în mucoasele unor
saci albåstrui de plastic, suprapuse dupå criterii vandalice de må-
rime çi greutate çi inventariate sub niçte numere ca de puçcåriaçi.
Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac
de dormit.
Cu tîmpla pe partiturile lui Rahmaninov.
Cu un bocanc pe subtilitåÆile tehnologiilor petrochimice. Çi
cu altul pe STAS-urile din construcÆii montaj.
Dis-dimineaÆa m-am bårbierit la o prizå montatå, dintr-o ires-
ponsabilitate de execuÆie tipic balcanicå, într-o ghenå de gunoi.
Am telefonat la antreprizå çi, din camioneta ce mi-a fost
detaçatå, am råspîndit, pe la puÆinele cunoçtinÆe (fie ale mele, fie
ale camionagiului) (dar cu domicilii masate strict într-o zonå
restrînså, situatå în centrul oraçului) obiecte de artå, colecÆii çi
fragmente de colecÆii, unor necunåscåtori, cårora, în chip obiçnuit,
probabil, nu le-aç fi încredinÆat nici un ac.
Aeronava mozambicanå decola de pe Otopeni, la orele 10,45.
uçor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formå
Stråinul çedea în scoica stilizatå a fotoliului, cu coatele aduse
domnilor! Fråmîntårile dumneavoastrå pe fruntea mea...
– AtenÆia çi receptivitatea mea la dispoziÆia dumneavoastrå,
nuitå, cornoaså, ståpîna case adåugå:
în stînga dînsei, un pachet de cårÆi de joc, cu frunza låÆitå, neobiç-
Iar dupå ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rîndui,
cå n-o så ne mai deranjeze nimeni. Sub nici un fel de pretext.
– Roteçte-le dumneata, Gabrielicito! Ia-Æi, te rog asigurarea
– RotiÆi-vå, få! îçi dådu binecuvîntarea Genel.
în fåbricuÆå. Le daÆi încuvinÆarea så se roteascå sau nu?
– Må scuzaÆi. Ora çase ståpînå! Vremea så rotiÆi schimburile
– Dezagrementul ce mi s-a petrecut în Mozami...
nu-mi iaså vorbe cå nu le-am rezolvat pe cele douå franÆuzoaice.
– Doar o Æîrå så mai çed. Pielea de sub burtå då în clocot. Så
tul nefast care a perturbat dispoziÆia dumneavoastrå sufleteascå?
– Care este scopul vizitei dumneavoastrå? Care ar fi amånun-
musafir, devenit prea expansiv.
de burtå? cåutå stråinul så se descotoroseascå, elegant, de celålalt
– Nu-i momentul så serveçti, la „Mårul de Aur“, o ciorbiÆå
Oricare zic?
– Hå, hå. Astea ne implorå så le scårpinåm fofoloancele
de caså.
faÆa råmaså liberå a blatului mesei, la o nouå colonie de pråjiturele
– Mai pofteçte cineva ceva? dådu drumul Gabriela, pe supra-
de peste cîmp.
o så se trambaleze cu Genel, legat cu sfoarå, pînå la liniile ferate
Se gîndea numai dacå îl va transgresa într-un çobolan, cine
de baltå sau, direct, într-un çobolan.
Cucoana îçi fåcea scrupule dacå så-l transforme într-un pui
umbla så punå ranga pe tine?
de la vreun bårbat?... Ori l-ai încotoçmånit de la vreo entitate, care
rosului se odihni, o clipå, pe reverul chimonoului – l-ai geandit
Materialul åsta de la halat – çi caraba, cît un rubsac, a putu-
scuipaÆi çi coji de cartofi, din ghena de lîngå lift...
ÎÆi face nervii cravatå. Te strînge cocoloç. Te vîrå în punga cu
119 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
118 DANIEL BÅNULESCU
Doamna îçi reexamina raÆionamentele, decelînd dacå, la con-
versaÆia nutritivå çi fermå a necunoscutului, nu era mai eficient
så contraatace desfåçurînd un stil suav, liftat, acuarelat.
– Domnilor, înainte de a vå acorda consultaÆia, pe care înÆeleg
cå mi-aÆi solicitat-o... Este vital så ne punem în acord asupra
cîtorva banale comandamente...
AÆi consimÆit cå orice faptå are în origine o gîndire pozitivå.
Pe abciså, efectul ei vizibil. Iar pe ordonatå, zonele de influenÆå,
pe care respectiva faptå le introduce în çirul nesfîrçit de acte
viitoare...?
– Î-hî! Çi încå cum!... De nemaicoÆopenit cum convenisem!
conveni zgomotos æaca.
Pe deasupra måsuÆei, Æuguindu-çi buzele, plescåi çi salutå
asistenÆa cu pålåriuÆa muçcatå a unei ciupercuÆe. În adîncurile
subacvatice ale måsuÆei, electrocutå înså, c-o adiere de bombeu,
glezna încå satisfåcåtoare, de iapå aråbeascå, a roçcatei, dîndu-i
de priceput cå pe absciså Æinea, întårit, un gînd pentru ea.
– Çi cå: „Orice astru nu e decît o încarnare de forÆe... spuse
doamna, ascunzîndu-çi, cu grijå, brînciul de senzualitate ce i se
dåduse. Orice încarnare de forÆe nu e dirijatå decît de anumite
entitåÆi spirituale... Çi cå orice astfel de entitate spiritualå... nu face
decît så ne îmbunåtåÆeascå nouå... indicii de dezvoltare intelec-
tualå, ori de cîte ori avem inspiraÆia de a intra în legåturå cu ea...“?
– Så te rupi în figuri! Obligat ne-o îmbunåtåÆeçte!... Så-i
creascå nasul lui Gabriela, dacå om råmîne neîmbunåtåÆiÆi!! se
lanså çoferul într-o curså de håituire a Æurloaielor consultantei,
care, într-un ultimå stavilå puså excitårii, scheunå aproape cu
sufletul sfîçiat çi îçi retrase gleznele fremåtåtoare sub canapea...
Piçicherul de taximetrist nici cå-çi ratå clipa de slåbiciune a
båbåÆiei. Dintr-o miçcare, fu pe rezemåtoarea canapelei dînsei.
Îi luå palma pistruiatå între casmelele lui.
Çi-o împroçcå dintr-o alintåturå de vorbe, parcå-ar fi îmbåiat-o
popa cu busuioc:
– Såråcana de tine, så fii tu nevoitå så pui botul så intri în
legåturå cu necuraÆii çi dråcoveniile... Astea o datå te bobîrÆesc.
habele cu ciment, batalurile reziduale.
Fåcîndu-må så planez aproape 100 de metri, peste cuvele cu acizi,
pe un cåuç de rumeguç, de pe platforma înaltå de 40 de metri.
putere, cåtre ceafa mea, coarnele unui elevator. Måturîndu-må, ca
Cînd, o vicleanå çi infamå alunecare de teren a balansat cu
metre, diafragme çi regulatoare de presiune.
compuså din capacitåÆile noastre de colectare, din filtre, debit-
de transatlantic, cu prova adînc înfiptå într-o vegetaÆie luxuriantå,
Înaintam, în acea dupå-amiazå, pe-o pasarelå, ca pe-o punte
utilaje, racordasem staÆiile de separare, reglaj çi supraveghere.
ostil fundaÆiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de
...Era în urmå c-o lunå çi zece zile... Împlîntasem totuçi în solul
Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit çi pågîn.
gloria de a nu fi picuratå, peste el, nici o moleculå de izopropan...
minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilå furie teluricå, pentru
Nicicînd în istorie un trib mai puÆin numeros çi antipatic de
de izopropan.
toate nodulele, ori de cîte ori te încumetai så-l atingi c-o instalaÆie
påmîntul isterizat çi zburlit al Mozambicului se zvîrcolea, din
Urmat, aproape fårå rågaz, de 22 de luni de coçmar, în care
...Am avut un zbor incitant çi tihnit...
al XVII-lea...
dufurile cåruia çuierase somptosul aer al inegalabilului secol
În fine, cea mai îndrågitå pieså a mea, un clavecin, prin bur-
mabilele piese de mobilier, plus discutabila rufårie.
desfoliat, pe rînd, secvenÆa de tablouri, bruma de argintårie, inesti-
grafiat firesc, cu exactitate çtiinÆificå, într-un carneÆel, mi-am
În habitaturile urmåtorilor patru, ale cåror adrese le-am cali-
familie çi brevetele de invenÆie çi-au regåsit un cåmin.
Sub bibliorafturile celui de-al treilea, pozele, arhiva mea de
În graÆia celui de-al doilea mi-am custodiat biblioteca.
exemplare unice din vinil, cu benzi magnetice rare çi partituri.
apartamentul cåruia am tezaurizat colecÆia mea de discuri, cu
din drumul cåtre serviciu pe primul meu binefåcåtor – cel în
La orele 6,15 (începînd så-mi fårîmiÆez colecÆiile), am întors
DANIEL BÅNULESCU 122
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 123
Scufundîndu-må, ca o monedå de 5 bani, într-unul din bazi-
nele de decantare, în care doar cu cîteva ore înainte dådusem
ordine så fie deversate cîteva tone de mîzgå reactivå.
Aceasta a çi fost salteaua mea anorganicå çi çansa mea...
Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos
çi, cînd am fost extras dintre danturile çicanelor, eram ca un cîrnat,
conÆinînd o mixturå de detritus, pulbere de reactiv çi silicagel,
de la gingie pînå în rinichi.
M-am pescuit çi m-am atîrnat, ca pe o rufå, în singura salå
de reanimare, a singurului spital serios din Mozambic.
Cînd m-am trezit, dacå aç fi fost îndrumat så cred cå sînt Papa
Paul al II-lea, aç fi cåutat så duc o existenÆå eclesiasticå çi
strålucitoare, deoarece eu însumi uitasem cu desåvîrçire cine sînt.
N-am dus o existenÆå strålucitoare.
Nu-mi mai aminteam nici cum se pronunÆå caså, maså,
terapeut sau analizå fracÆionarå pe româneçte.
Diagnosticul a fost: „Pråbuçire drasticå a funcÆiei mnezice,
pierderea parÆialå a capacitåÆii de fixare çi recunoaçtere, evocåri
preponderente ale faptelor petrecute în tinereÆe, prestaÆii lacunare
asupra evenimentelor circumscrise ultimelor 24 de luni...“
Frecventam eu çi unele puseuri delirante, exersînd umplerea
unor goluri de memorie, cu cîteva mågulitoare episoade imaginare.
Dupå externare, am constatat cå, o datå cu subsemnatul, çi
borseta (cu tot cu bani, acte, memorator de adrese çi telefoane, pe
care o purtam pe sub cåmaçå) manifestase aceeaçi ticåloaså inspi-
raÆie de-a se låsa înghiÆitå de mlaçtina bazinului de decantare.
Am deçertat bazinul.
L-am curåÆat.
Mi-am petrecut apoi cîteva lungi çi plictisitoare zile de rås-
foire a carneÆelelor pietrificate, cu ajutorul unor inutile picamere.
Cînd am sistat råsfoirile, mi-am dat seama, cu perspicacitate, cå
acele çapte adrese la care-mi distribuisem, cu atîta uçuråtate, ave-
rea, mi se çterseserå cu aceeaçi eficienÆå atît de pe cortex, cît çi
din înscrisurile borsetei.
Pe cåi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurdu-
case, cu atîta tembelism, clavecinul, pe povîrniçul stråduÆelor
sufertaç.
de periculozitate. Mîine, cicå-se, felul doi Æi-l vor turna într-un alt
– Admiratoarele tale de pe çantier Æi-au trimis sporul åsta
– Ce-i? Mi-ai cules zmeurå?
– Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule.
de ordinea proaspåt relevatå a vechilor arcane.
cumva, pe deplin, absorbitå de tumultul noilor semnificaÆii, ieçitå
Moartea. Dar neizbutind så amågeascå pe nimeni cå ar mai fi fost
Råsturnînd pe faÆå Roata Norocului, Îndrågostitul, Carul çi
lamå cu lamå, ca un clonÆ de gåinå, gråunÆele.
Cu aceeaçi mînå stîngå îçi reconvocå arcanele, aducîndu-le
semnalå cå se stråduia, cu disperare, så se reia sub ståpînire.
ei de la început, de jazzistå çi, regåsindu-çi gestul strîngerii buzelor,
såltå, îçi aranjå poalele de måtase sub ea, înÆolindu-se, tuçi cu vocea
Revenindu-çi, se înveli la loc cu jumåtåÆile chimonoului, se
împroçcatå.
pe niçte insecte transparente, picåturile de sirop cu care fusese
Fermecåtoarea îçi masa fruntea de roçcovanå, zdrobind, ca
cåtre ele, gardul din unitate.
rezistam. Çi må hotåram så le fac un pustiu de bine. Çi såream,
scåpat din pîrnaie. Ori dupå ce må incorporase militar. Çi nu mai
– Eu izbuteam så le fac så fumege aça numai dupå ce-am
(De încîntare îçi supse çi îçi perie çi mustaÆa).
ce se çi afla, impresionat, muståciosul.
în pandalii çutînd din colÆul scurt! omologå, ca un cunoscåtor,
– E reglementar! Gol marcat dupå regulament!! Ai vîrît-o
sexual, deçi de piele arså.
frisoane scurte, iar întregul Cabinet så sfîrîie de un miros aproape
så i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor
mumificate, ale aråtåtorului såu inelarului cucoanei, fåcu ca trupul
trozneascå vreuna din articulaÆiile translucide, fårå greutate, parcå
natei. Çi, scuturîndu-i-o lejer, ca çi cum ar fi urmårit doar så-i
Stråinul cuprinse, cu douå degete, palma stîngå, inertå, a leçi-
Necunoscutul, cu latul palmei, îl dådu la o parte pe Genel.
sutien, îndråzneÆe, din dantelå neagrå.
Sub moliciunile de måtase, ståpîna purta bikini, portjartier çi
129 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
132 DANIEL BÅNULESCU
Lîngå-un ghiveci cu asparagus, un domn pîntecos, cu çtaif
funcÆionåresc, absorbea, pe la un capåt, ibrice de ceai çi urina
printr-o verighetå, pentru a-çi recåpåta vigoarea sexualå.
La urmåtorul stîlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratatå,
de la distanÆå, ungîndu-se cu o alifie descîntatå lama cuÆitului ce
provocase rana.
În sfîrçit, Filofteii, råpciugoasa domniçoarå de pe strada
Aluniçului, cålfåriÆa îi transcria un filtru de dragoste, potrivit
cåruia puterea menstrelor, „florile roçii ale sexului feminin“,
adunate çi amestecate în båutura urmåtorului pretendent, era
suficientå så-l oblige pe oricare purtåtor de nådragi så se nåpus-
teascå asupra vitregitei Filoftei çi, fåcîndu-i felul, s-o çi tîreascå
cåtre Oficiul de Stare Civilå.
Pe la 8,50 seara, se întunecå.
Pe la ora 9,30, cînd ieçi, în lumina låmpilor unui antediluvian
aparat de radio „Balada“, fixat etern pe muzicå popularå, pentru
a-çi mai aerisi minÆile, îmbîcsite de studiul fiçelor personajelor ce
urma så le întîlneascå în viitoarele cîteva zile, Ho diábolos ascultå
zîmbind un timp, din penumbrå, flecårelile ucenicelor, demobili-
zate dupå ziua de muncå, despre modul în care considerau ele
cå trebuia så arate membrul viril al Diavolului. Lung çi gros cît
socoteala unui catîr, dupå susÆinerile unora. Avînd circumferinÆa
unui ÆurÆur, format în carcasa de tablå a jgheaburilor acoperiçului.
Sau, dimpotrivå, de dimensiuni omeneçti, dar îmbîrligat çi
acoperit de solzi ca un peçte, dupå cum mårturiseau, cu cel mai
gålågios patos, vreo douå ucenice. Neuitînd så adauge nici cît
de mult le necåjise såmînÆa de gheaÆå a Ispititorului.
Care aproape cå le congelase uretrele. Sau cît de însîngerate
sau de ferfeliÆite, pe dinåuntru, se întorseserå de la Sabat.
Erau toate dulci çi fårå Ståpîn, låtråtoare çi pofticioase ca niçte
cåÆele. Adevårate abisuri de spermå, cåÆårate pe douå picioare.
Mai fierbinÆi decît fierbåtoarele electrice pe sub cîrpele lor. Çi
cînd, dintr-o solidaritate petrecåreaÆå de bucureçtean, has-Satan
såri plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul
lui cåscat, prin fanta cåruia se iÆea grumazul gros al sculei belite,
iconiÆa atîrnatå de el çi capul bårbos al unui popå de Æarå. Cap,
de 5 kilometri de inima ta...
trebuie så existe. Çi asta nu foarte departe, nu mult mai departe
Radule, nu mai fi aça capsoman çi înÆelege o datå cå fata asta
datå cînd sînt foarte fericit çi trebuie så må temperez – måi,
Radule – deloc nu må cheamå Radu, dar aça-mi spun eu de fiecare
Mi se înmuiaserå genunchii... Îmi spuneam: Måi, Radule –
minte cå, de fapt, tu exiçti!
14 locuri... çi toate astea doar din pricinå cå-mi fugerase prin
inima! pac! la påmînt, zobit, ameÆit, plesnit la cap în cel puÆin
muçcasem, cu ghearele, dintr-o bucatå roz de såpun çi deodatå...
le execut p-alea calde... tiu-tiu-tiu, fluieram, manevram robinetele,
duçurile, calde çi reci, le rezolvasem p-alea reci, mai råmînea så
Råmåsesem adicå proptit într-o cadå, çtii cum îmi plac mie
era 1 Mai çi auzisem de tine...
patra.... Alunecasem fårå så-mi dau seama într-o searå plåcutå,
– ...Uite, cum så-Æi spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a
pe bordura vitrinei, ridica çi picioarele. Mesteca un chibrit.
nului îl lua la Æintå. Celestin Æopåia, scåpînd de un val, se cåÆåra
Se fåcea çi mai cald. Din cinci în cinci secunde, pînza ocea-
prieten.
– Påi, da!... Vezi?... Asta vroiam så-Æi spun. A gåsit-o un
– Cine?... Panglica?
cheamå?
citoare întrebare. Ascultå-må!... Cum te cheamå?... Sau cum o
– Minunat! Uite, çi-acum råspunde-mi çi la cealaltå nimi-
Se întoarse la fatå.
uneia dintre coloanele magazinului „Romarta Copiilor“.
çi agåÆå ziarul, aça cum aråta acum, ca o varzå, de un cîrlig al
çi nu mai miçca. Båiatul trecu chiar prin faÆa ei, o atinse cu Æoala,
Ståtea dreaptå, cu umerii slabi, de pui de Gostat, traçi înapoi
– ...O cheamå Ursula.
Bånuia el cå, dupå un timp, fata o så-çi desfacå din pleoape.
cum o cheamå pe panglica ta?
– Te rog, spune-mi çi mie, îi spuse. Te rog, spune-mi çi mie,
Fata era tot acolo.
DANIEL BÅNULESCU 144
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 141
cîteva secunde de catargul ciçmelei, o examinarå, înconjurînd-o
çi ciupindu-i pleoapele çi pulpele cu boturile lor de ogari låcrimoçi.
Eçuå în punctul cel mai înalt al grådinii. Pe tålpçanul ce dådea
spre acareturile båtrînului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici.
Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care,
plånuind, prin 1940, så-çi ia tålpåçiÆa de la Moscova, se pierduse
prin ceruri çi descålecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei
måtuçi, care-l purtase, fîlfîind într-un zbor greu, pînå în strada
Perone). Gabriela ieçi, de-a buçilea, din pînza de ape, rece precum
gheaÆa.
Se scuturå ca o insectå.
æopåi pe loc pentru a-çi scoate oceanul din urechi.
Çi, de abia dupå ce-çi fåcu ochii roatå, bruneÆica observå
cå, mai denivelate decît restul çi scobite într-o rîpå de lut, doar
ogråzile ståpînei Nicolici çi-ale rusnacului erau mai îmbelçugat
acoperite de blana de valuri.
În celelalte grådini se încreÆeau numai tuleie de apå.
Pe trotuare, cînd çi cînd, te furnicau pîn’ la glezne.
Pe anumite stråzi nu mustea mai multå apå decît dintr-un
covor. Pe traseele låturalnice, rar, cînd anvelopele unor automobile
îndråzneÆe tåiau fågaçele de ape, slobozind înapoi mici gheizere,
cam cît jetul de pipi al unui copil mic.
De la comuna Voluntari la pådurea Båneasa, întreg Bucureç-
tiul plutea çi se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum
cutele unui cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situate
la trei zile navigaÆie de formele de relief ale arhipeleagului
Amiral Serafim.
Într-adevår, pe la 10,10 fårå 5, dintr-o chichineaÆå de curte
aflatå în centrul Bucureçtilor, pe strada Dionisie Lupu, ieçi un puç-
tan înalt la stat, minunat la obraz, cålcînd cu paçii lui de cocostîrc,
nebågåtori în seamå la nimica, stropind de-a valma trecåtori,
trecåtoare, sacoçe, precum çi porÆiunea specialå, båtutå de val, a
clådirilor de sub ferestre, cotind la stînga spre Teatrul „Nottara“,
înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema „Patria“, urmat
de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puçti ca-n filmele cu gangsteri,
cu talpa adidasului çi-l ridicå.
obiçnui cu împuçcatul“. Se întoarse cuminte, mîngîie ziarul cåzut
„Pe åsta, såracul, nici måcar salvele bliÆurilor n-or så-l poatå
proces continuå så te intoxice doar cu „Tråiascå“ çi „Jos“! Lozinci.
Pe fiecare dintre ele de cel puÆin 19 ori. Genul de tip care çi dupå
genunchi, ca la curcani, le cåsca pliscul cît toate zilele çi le vizita.
prindea plimbîndu-se singure pe afarå, le cuprindea capul între
grafii ale unui personaj croit så viziteze uzine çi fabrici. Cum le
Era un numår de ziar compus din nu mai puÆin de 19 foto-
„Åsta nu e ziar!“ hotårî Celestin çi-l mototoli.
drum, cåtre Casa Centralå a Armatei, så-çi cumpere ziarul.
salut. Båiatul îi mai insinuå un ocol çi se depårtå gînditor, peste
maniere. Unele tråznite, de exemplu, nici måcar nu-Æi råspund la
Existå oameni care nu se sinchisesc nici pîn’ la cot de bunele
– Cum te cheamå?
O întrebase frumos:
de torturå pînå la gît, trebuia...
nefericit, binecuvîntatele membre inferioare întinse cu scripetele
Îi dåduse tîrcoale, blonda era blondå, puçtoaica puçtoaicå, aer
– Cum te cheamå?
o frînå.
O luase uçor, virase de vreo douå ori în preajma ei, trîntise
Copiilor“ çi se pregåtea, iar Celestin prinsese miçcarea.
Aça cå puçtoaica intrase în ultima ei staÆie la „Romarta
Meritase.
riseau cå stilul acesta de sinucidere fusese înfioråtor de çocant.
se îmbulzeau la çedinÆele de spiritism så-Æi zgîlÆîie masa, mårtu-
ToÆi cei care trecuserå prin asta, iar acum, de pe alte tårîmuri,
enormå de a-Æi închipui oricîte coråbioare çi panglici.
dinaintea leçinului (çi foarte probabil ale morÆii), aveai çansa
O Æineai tot aça cîteva minute bune, iar în secundele de
La început nu respirai.
înghiÆi limba.
Dupå douå-trei încercåri dintr-astea, reuçeai cu siguranÆå så-Æi
picioarele-n uçå ultima modå, într-un chip neasemuit de frumos.
Mai bine îÆi înghiÆeai limba. Te sinucideai, cum îÆi dådea cu
143 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
142 DANIEL BÅNULESCU
îndeaproape çi cu vitezå micå, låsînd în urmå, cu cele patru cau-
ciucuri, arcuri constante de apå, semånînd, de la oarecare distanÆå,
cu patru picioruçe de påianjen.
Båiatul urmårit, Celestin, era profund supårat pe cîte çuturi
în fund primise de la mama ei de viaÆå.
Deçi primåvarå, frunzele se-ngålbeneau çi picau. Valurile se
destråmau. Chinurile çi nåpasta îçi cunoçteau çi ele sfîrçitul.
În basmele amerindienilor, preafericiÆilor prinÆi, convertiÆi çi
excomunicaÆi în aceeaçi zi, li se reteazå dintr-o singurå loviturå
gulerele, cårÆile de rugåciuni, lånÆiçorul, grumazul.
ToÆi se chinuie puÆin, se agitå pentru o clipå, asudå, transpirå,
dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandå, bînd coniac
albanez çi numårîndu-çi degetele.
Doar Celestin era profund supårat de cîte çuturi în fund
continua så primeascå de la viaÆå.
În ziua aceasta de 18 aprilie, cînd a reperat-o pe Nora, încre-
menitå în faÆa magazinului „Romarta Copiilor“, purta pårul lung.
Era deja moda zulufilor çi a çuviÆelor, iar dacå aveai çi-un
cercel puteai så înnebuneçti o femeie. Dacå nu era o femeie, puteai
så te mulÆumeçti çi c-o puçtoaicå.
Puçtoaica ståtea într-o staÆie çi açtepta. Trecuse çi ea pe acolo
så se sinucidå.
Era o dimineaÆå plicticoaså de primåvarå, dintr-o zi plicti-
coase de primåvarå çi a sta într-o staÆie devenise ultima modå çi
însemna så-Æi Æii respiraÆia pînå cådeai pe jos.
În Bucureçti nu existå un loc ca lumea unde så te calce trenul.
Så te urci pe un pod din åla, bådårånesc, ce traverseazå rîul noro-
ios DîmboviÆa çi så te arunci în cap de-acolo era ca çi cum ai fi
încercat så-Æi iei viaÆa, folosindu-te de o pereche de çosete.
Çosetele puteau så nu fie îndeajuns de murdare, nu te-ar fi
asfixiat, iar dacå totuçi dînsele çi noroiul dîmboviÆean çi-ar fi dat,
o clipå, mîna pentru a-Æi rezolva dezagrementul, era lesne de çtiut
cå o asemenea moarte era plictisitoare, era cîh, nu era çic. Te-ai
fi dus çi tu så te distrezi, så-Æi frîngi gîtul çi cînd colo, te-ai fi trezit
nimerind într-o serie cu toÆi proçtii.
råzleÆitå de restul dependinÆelor, terasate pe o fîçie îngustå çi
tîrîse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cåmåruÆå,
pentru a-i releva vizitatorului în ce påcate de moarte tocmai o
moartea; så-i ucideÆi cu pietre: sîngele lor så cadå asupra lor.“)
unui mort, sau se îndeletniceçte cu ghicirea, så fie pedepsiÆi cu
chiului Testament („Dar dacå un om sau o femeie cheamå duhul
çase regi çi îi citå çi versetul 27, capitolul 20, din Leviticul Ve-
În seara aceea, dupå ce-i mai ghici douå ore despre ceilalÆi
lui de Aur.
çi-i fåcu vînt, çi-l sågetå întocmai ca un Wihelm Tell cåtre Mårul
Çi-l ridicå pe trupul måtåhålos, din fotoliul luxos. Çi-l întoarse
lunå, era mai uçor.
Çtrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare
la vreun çtrand.
cu tine, pentru cazul în care ne încurcåm cu niçte însoÆitoare, pe
pe çosete çi, la ora 9,30, må açtepÆi în faÆa portiÆei... I-aÆi çi colacul
– Mîine dimineaÆå, îÆi ferchezuieçti tåråboanÆa, Æi le schimbi
gonflabilå. În drågålaça de punguliÆå era chenzinele lui pe cinci ani.
bogåtaç. Cu atît bånet putea så-çi tîrguie, de pe litoral, o NetuÆa
Cu puÆin noroc, 800–1 000 de sutici. Devenise un cetåÆean
Scuturå trufandaua.
le vizitarå çi se pierdurå prin colÆuri.
Ale naibii, mai çi såreau, cînd îl vedeau pe parchet. Cîteva
Încercå cu unghia tuçul uneia.
Bålcescu încruciçat, ca un paçå, pe noriçorii lor albåstrui.
NaÆionalå, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de
bilele într-un rulment. Cu toate pliurile çtampilei de la Banca
Erau mai mici decît mingile de ping-pong. Mai dese decît
razele lor albåstrui.
Bancnotele erau strålucitoare çi-çi råspîndeau pretutindeni
toace, rulate çi alcåtuite, numai din bancnote de una sutå lei.
ouå de broascå Æestoaså, ci de cincisprezece, douåzeci de ghemo-
gheara, çi-o extrase, de-acolo, îmbrobonatå, nu de-o colonie de
În care æaca, scufundîndu-çi, ca un cotoi într-un acvariu,
pungå dintr-o piele lascivå, de culoarea caisei çi-a nisipului.
Çi-i descårcå între palme, desprinzîndu-çi de la bråcinari, o
DANIEL BÅNULESCU 130
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 131
prelungå de grådinå, populatå cu iederå, glicinå çi tiså, çi cu
spaÆiul limitat de cråcanul a douå stråduÆe.
Îl låså singur în coçconeaÆa pe a cårei fereastrå vålureau
mirosurile de rîntaçuri, nåvålite de la cumetrele din cartier.
Dupå ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeaua
hårtånitå de peste zi putea fi dezarticulatå în cele trei segmente
ale patulului buretos, studenÆesc (açternut direct deasupra parche-
tului pe-o hîrtie de sac).
Çi în care Ho hiábolos nu întîrzie apoi så se strecoare fluie-
rînd, înÆolit doar în pijamaua, în dungi alb-verzui, a råposatului
soÆ al Nicoloaicei.
Potrivindu-se cu spinarea ridicatå pe pernå. Çi cercetînd, cu
nedezminÆitå minuÆie, o parte a fiçelor din cele douå jumåtåÆi ale
geamantanului Gabi cel Norocos, desfåcut çi sprijinit pe genunchi.
În curte, dupå ce se dezlegaserå de accesoriile taximetrului,
terorizaserå cîinii çi suciserå gîtul unei duzini de cotcodåcitoare,
Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul çi Dulcele Doru, înålÆîndu-se
pe picioruçele lor parantezate, cåzuserå în admiraÆia celor ce se
petreceau îndåråtul geamlîcurilor fåbricuÆei de conserve.
Unde, scåpate din mînå çi turmentate de vaporii unei fierturi
de tartaca, ucenicele se despuiaserå, chicotind. Îçi frecau, unele
altora, låcriÆele pîntecelor, c-un unguent obÆinut din sînge de
dihor, inimå de prunc, bale de la gura unui spînzurat. Apoi, scli-
pind cu totul de aceastå unsoare, Æopåiau, cu salturile imprecise
ale unor crupe nemaibåtåtorite, cam de mult, de bårbat, pînå se
izbeau de cåpriorii çopronului çi cådeau înapoi pe spate, pe duçu-
mea, hlizindu-se çi, neajutorate precum niçte gîndaci, printre
ligheonele cu måruntaie de liliac, furnici roçii, pårÆi genitale de
vulpe çi oase de mierlå.
Pe-o prispå, o cålfåriÆå, atleticå çi muståcioaså, strecuratå
probabil cu ajutorul unei limbi de încålÆåminte într-o minusculå
rochie lila, conducea çedinÆele de tratamente, prescrise, c-o searå
înainte, chiar de cåtre fermecåtoare, vecinilor ei. Moçi, babe,
slåbånogi, nåpåstuiÆi, legaÆi, cangrenaÆi de neputinÆe.
douå culori a femeiuçtii, deodatå îçi reaminti cu putere cå motivul
naÆia nemaipomenitå de forme între o babå çi un båiat, chica în
mai întunecat decît intrarea într-o grotå, cracii obraznici, combi-
Çi, retrecîndu-çi în revistå emoÆiile de peste zi, portjartierul
de sîrmå, çi sprijinindu-se pe-un frigider bombat çi dezafectat.
yalei de la intrare, ci printr-o gurå de aerisire astupatå c-o plaså
Genel intrå, efracÆionînd în domiciliul cucoanei. Nu prin forÆarea
deprinsese el odatå, la circ, de la o focå, acolo, deci, unde, în fine,
mingii, formate din cîte o bancnotå rulatå de o sutå, aça cum
råsputeri så nu-çi plåteascå çoferii în alt fel decît scoÆînd pe gurå
aceste accesorii de vestimentaÆie, çi, dupå ce se încåpåÆînå din
de taximetrist. Çi, în fine, dupå ce fu înveçmîntat la loc, în toate
bleumarin cu nasturi argintii, pachetul de „CarpaÆi“ çi ecusonul
netå, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoul
îndeaproape, de douå Getaxuri, format papuc çi chiar de o camio-
urmåtorul, perechea lui de çosete. Urmate, aceste trei taxiuri,
el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În
În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, låfåindu-se
sosise înapoi în strada Perone, înfåçurat într-un roi de taximetre.
mult peste ora 22, braseria restaurantului Mårul de Aur deschiså,
dupå ce încålcase o orå çi jumåtate o hotårîre de guvern, Æinînd,
capåtul labirintului de cåmåruÆe çi coridoare. Acolo unde Genel,
pornind, astfel, cu ea, scåldat în strigåtele ei de durere, cåtre
Mocanu. Învåluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, çi
Observînd, mai apoi, cå aleasa mînecii sale era Gabriela P.
så profereze ocåri împotriva Numelui Preasfînt.
capului falsului preot, care nu ostenea nici så pîrÆîie din buze, nici
îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o çi abandonînd-o înaintea
pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cårei impetuozitate uterinå
Ho diábolos nemaiavînd decît så întindå o mînecå a pijamalei
aplaudarå ca niçte domniÆe.
lånite de muncå, în faÆa omagiilor, ca prin farmec, se cizelarå çi
Ucenicele, cît erau ele de needucate, cît erau ele de îngroso-
du-se så-çi închidå çi så-çi deschidå ochiul stîng cåtre ele.
care, îndatå ce le zåri pe tîrfoaice, le çi trînti douå måscåri, apucîn-
133 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
136 DANIEL BÅNULESCU
burta låbårÆatå, mustaÆa. Constatînd apoi, c-o anumitå plåcere, cå
un bårbat real era totuçi un bårbat real. Çi cå, oricît de dezagreabil
de real, acesta pårea a fi, în plus, un bårbat afurisit de înfierbîntat.
– Scoate de pe tine chiloÆarii, spurcatule... Mi-ai hîrjîit, cu
catarama, fiecare osiçor.
Çi Maria C. Nicolici, cu ochii închiçi, dupå ce-i desfåcu trei
din cei cinci nasturi ai cåmåçii, se despuie çi ea. Stråduindu-se
så-çi conserve, sub pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce,
alåturi, derutat çi el de açteptare, îçi fåcea din nou de lucru cu pipa.
Çi abia dupå ce roçcovana temperamentalå reveni la poziÆia
orizontalå, izbuti çi Profesorul de Istoria Religiilor din minÆile ei
så se lungeascå cumsecade alåturi de ea. Înfåçurînd-o (concomi-
tent cu acÆiunea taximetristului, ce, într-adevår, îçi descojea chilo-
Æarii) în dizertaÆii ocrotitoare, savante çi dulci, ale cåror înÆelesuri
blajine le pierduse încå din copilårie, mîngîindu-i, cu un deget
balerin, aura ce çi-o simÆea rotindu-se, sfîrîind, în jurul capului.
Ba chiar mai mult, Mircea – cum se trezi numindu-l, cutre-
murîndu-se, ea – îi colectå unul dintre firele roçcate de pår, de
care nu înceta så fie atît de mîndrå çi, dupå ce i-l zeificå, umplîn-
du-çi cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întreg
preschimbat în dormitor, se populå de un miros de santal. Atît
de semeÆ, dens, corporal, pe speteaza cåruia aproape Æi-ai fi putut
suspenda o eçarfå.
Dar taximetristul nu suspendå nici o eçarfå.
Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dînsul de mireasma
ei de santal, îçi luå avînt çi såri, ca la jocul de lapte gros, între
picioarele ei copilåros ridicate. Nelåsîndu-i roçcovanei decît atîta
vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, så-çi mai întindå
o mînå, råsucind cåtre stînga butonul magnetofonului Maiac.
Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul çi spålîndu-çi, de data
aceasta, odåiÆa cu un al doilea val. Sonor. Cel al dublului album
al formaÆiei Pink Floyd, de toate gheorÆåiturile çi gîfîielile cuiva
obiçnuit så reguleze, mai de grabå într-un taxi, decît într-un
Cabinet.
Çi atunci, muzica o fåcu så se simtå de parcå ar fi fost cålåritå
de însuçi Alexandru cel Mare.
atunci cînd, pe sub apå, ucenica îçi frînå înaintarea, agåÆîndu-se
ciind bineînÆeles, de totala ei ignoranÆå). Çi care, la rîndul lor,
Pomacantlaus imperator çi Antennarius scaber, specii benefi-
de iasomie çi iarmaroc de puzderia de peçti tropicali (în special
de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite så cureÆe încîlceala tufelor
dinii, cu ochii deschiçi, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri
care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grå-
oglinda apei îi trecu, cu douå palme, peste creçtet. Iar în curentul
aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în çezut,
Såltîndu-se întîi cu çalele, tålpile îi fugirå din nou. Çi, de data
Atingerea de sloi a puhoiului îi paralizå respiraÆia.
instantaneu, pînå la piept.
båtînd aerul cu braÆele, într-o peliculå de apå såratå, ce-o acoperi,
Çi, alunecînd pe un soi de mîzgå marinå, ucenica se pråbuçi,
se legånå o datå spre dreapta, se hîÆînå de douå ori cåtre stînga.
pubelele de gunoi cåtre poartå. Pavajul, altådatå stabil, al aleii,
Religiilor) cålca pe dalele curÆii din strada Perone, pentru a tîrî
braÆele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria
de somn, Gabriela P. Mocanu (alungatå de cåtre fermecåtoare în
Astfel încît, atunci cînd, pe la 5 dimineaÆa, cu genele cîrpite
Serafim.
Oceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul Amiral
(purtîndu-l ca pe un talger, într-o singurå mînå), în pustietåÆile
zodiilor de apå, Ho diábolos mutå Bucureçtiul, pentru 24 de ore,
Chiar în acea noapte, pentru a realiza cît mai veridic butaforia
ZIUA ÎNTÎI : „SÅ NU-æI FACI CHIP CIOPLIT !“
Capitolul 5
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 137
Çi apoi muzica o mai fåcu så surîdå, într-un cotlon al impudo-
riilor ei, cå, uite, în sfîrçit, fusese puså la „Zid“. Çi apoi nici nu
se mai mirå... acum, cînd, iatå! Çi cel de-al doilea talger al ei, de
BalanÆå, fusese ocupat c-un al doilea bårbat... cå toate desfåçu-
rårile, de azi çi de ieri, îi påreau izvorînd din învåÆåtura pe care
Profesorul aspiraÆiilor çi-al neîmplinirilor ei nu înceta så i-o
repete în ureche.
Încurajînd-o, cu privirile lui fosforescente çi atotçtiutoare,
cînd cea din urmå mlådiÆå a frunziçului ei stelar råmînea încîrcitå
sau încordatå.
Dojenind-o, cînd o simÆea, cît de puÆin, sustrågîndu-se, de
la miçcarea de du-te vino a universului.
Mergînd, cu sacrificiul såu, pînå dincolo de limanurile cunoaç-
terii, cînd, pentru a o descåtuça çi de ultima urmå a complexului
prezenÆei sale, exemplare çi excesiv de virtuoase, chinuindu-se s-o
înjure, limba sa neînvåÆatå alunecå într-o açchie poeticå recitatå
din Upaniçade; fîstîcindu-se cînd mîna sa, cu instrucÆie tantricå,
o cotrobåi între sîni; alintînd-o çi îndemnînd-o så-i råspundå, chiar
în limba sa împorcåitå, taximetristului. Aceluia pe care, iniÆiindu-l,
cåutau så-l înalÆe cåtre împlinirile lor spirituale. Cel pe care se
cåzneau så-l transforme într-un arhat (sfînt) sau chiar într-un
bodhisattva (încarnare anterioarå a lui Buddha).
Grohåia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva:
– ÎÆi place, boarfo?
– Aça vå-nvaÆå pe voi, la poligon, så luaÆi virajele?
– Ce-Æi paså? Dacå nu-Æi place de virajul meu, acu’ îl scot çi
te las într-un pom...
– Nu. Nu-l scoate... Çtii ceva? Mergi înainte. Nu te opri. Nu
ne låsa tocmai acum în mijlocul cîmpului...
– Te las unde o vrea mandea... În boscheÆ te råstorn, dacå
nu zici, cu glas tare, cît îÆi place så vezi lumea de pe manivela
lui Arasel... Dacå nu-Æi Æii mîna pe manivelå çi nu declari... Ca
pe ultimul sac de cartofi te descarc în tufiç...
– Sufletul mi l-ai ciuruit çi mi l-ai scos, împuÆitule... M-ai
tulburat çi transpirat mai dihai decît pe lacul Snagov... Lumea de
 cîndu-se nici så tacå, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu
Savantului, dormind încolåcitå la picioarele patului. Dar neîmpå-
se miçte, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soÆie a
c-o baretå a ochelarilor pieliÆa unei gambe. Necutezînd nici så
Necutezînd nici så geamå, atunci cînd Maestrul îi mîngîia
toarea îçi muçca buzele.
mul çi paraçutismul pe aerodromul IAR din Braçov, fermecå-
Cu ÆîÆe maron!... çi neliniçtitoare ale bustului fetiÆei de 13 ani ce deprindea planoris-
Pentru MiÆa-repetenta, ÇtiinÆa, Religiile çi Literatura, împinså înapoi la proporÆiile netede
prima oarå în istorie, libertatea de a cerceta, cu egalå competenÆå,
Nu cunosc pardon! virile aburite de dioptrii ale singurului Bårbat ce-çi luase, pentru
Sare hoÆii, då cu fenta, Çi cînd se pomenea, în cåmåçuÆa de noapte frivolå, sub pri-
açternut.
Dînga rînga da... nu-çi pierdea vremea. Çi cînd o prindea, sudul o çi råsturna în
Ca så-i arestezi chiuveta Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros çi viril,
lor nu se gåsea nici un pat.
Dînga rînga da... desfåçurau în direcÆii pårînd benefice, pînå la urmå, la capåtul
Cînd te-ai dus la tuça Veta
Coridoare remarcabile, dar çi cu totul tîmpite, deoarece, deçi se
Études din Sorbona sau pe cele ale UniversitåÆii din Chicago.
Dînga rînga da...
ticå. Pe revoltåtor de lungile coridoare de la École des Hautes
Te-am cules dintre-acatiste
urmåreascå platonic, de la distanÆå, silueta fibroaså, aproape asce-
Dînga rînga da... cu cåpåtîiul cåtre alte puncte cardinale, i se îngåduia doar så-i
Sectoriste sectoriste Religiilor. Spre deosebire de lungile såptåmîni în care, adormind
C. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de Istoria
Dînga rînga da... De fapt, ori de cîte ori îçi orienta acel cåpåtîi cåtre sud, Maria
HoÆii viaÆa mi-o belesc împreunå. Luxul çi justificarea ei nemårturisitå de femeie aleaså.
perverså, voluptoaså çi religioaså, dacå aceste lucruri puteau exista
Dînga rînga da... Aventura sa imaginarå cu Marele Bårbat era marea ei tainå
Çi pe curs ce må hlizesc pe profesorul Mircea Eliade.
cåpåtîiul întors cåtre sud, pentru a putea, în somn, så-l întîlneascå
Dînga rînga da... În seara aceea, fermecåtoarea adormise în canapeaua cu
Må rîd nemaipomenit
så încalce çi så îmbobîrÆeze la o fermecåtoare.
Dînga rînga da... acela cå-i ploua teribil în gurå. Ca, måcar în noaptea cu pricina,
La cartierul meu iubit pentru care, cu tot convoiul åla, se reînçurubase aici era tocmai
139 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI DANIEL BÅNULESCU 134
138 DANIEL BÅNULESCU CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 135
pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na! gura cusutå, så nu-çi închipuie cå Eriniile îi împinseserå, între
s-o våd de aici. cearceafuri, cine çtie ce fetiçcanå incultå..
– Da!... Dar eçti îndrågostitå s-o vezi. Mai de pe vîrf?... Sau De aceea, scotocind din råsputeri în semnificaÆia operei
mai de pe cotor?... Savantului îçi strînse, imperceptibil, o gleznå trandafirie sub
– Îmi place så våd lumea din ambele puncte ale manivelei. çezut, aça cum intuia cå-i çedea cel mai bine, çi-l întrebå:
Îmi place s-o observ de oriunde aç fi... Dar, parcå, de vreo zece – Så fie oare creativitatea sau gîndirea misticå... singurul
ori mai mult, de pe cotor. vehicol çi singura bucurie... care ne poartå, pe noi, oamenii, cåtre
Çi-o învåÆå ca, întorcînd capul în partea în care nu I se afla universurile paralele?...
Maestrul, så clacsoneze din gurå. Çi så semnalizeze, ridicînd o Pesemne întrebarea ei cea profundå fusese puså un pic cam
mînå, spre stînga. abrupt.
Reintrat în Cabinet, cu prada înçurubatå pe mådularul såu De vreme ce însuçi el, Mircea Eliade, atoateçtiutorul, dupå
viguros o vreme, has-Satan evitå s-o råstoarne pe Gabriela peste ce råmase mai mult de un minut în concentrare, îçi lepådå, cu
triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade – fer- delicateÆe, pe noptierå, pipa çi ochelarii.
mecåtoare – Genel, pentru a nu le nårui acestora spectaculos Çi ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în braÆele lui,
media de culturå. numai tendoane.
Çi îi explicå, folosindu-se pentru prima datå atunci de o voce
Dar chiar çi atunci cînd o råsturnå, moara de çolduri, mîini çi
neobiçnuitå, îngroçatå, tulburatå.
corpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripå nici o clipå.
– BineînÆeles, cå paralele trebuie så Æi le Æii, pituliceo... Cå
Dimpotrivå, încordîndu-se, moara påru cå se înhamå, din
ålora de çi le Æine încruciçate sau îmbîrligate... Lui nimånuia nu-i
puterea çi cutezanÆa çi mai multor centre senzuale, la frecarea celei
vine cum så le facå bucurie. Çi nici cum så le reguleze...
mai uriaçe çi de neståpînit cåni de NESS care existase vreodatå
Era o faÆetå nouå, destinså, çugubeaÆå a Profesorului, se
pe lume çi deasupra cåreia, muståcind, has-Satan, în noriçorul lui, bucurå toropitå Maria C. Nicolici.
se legåna precum o linguriÆå cu friçcå. Çi, cînd îçi råsuci coada ochiului så-l cunoascå transfigurat çi
Pe la 1 çi 15 din noapte, prin albia aceloraçi nesfîrçite cori- de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei,
doare, Marele Amågitor al lumii se strecurå înapoi în coçconeaÆa în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoi
sa. Miorlåind çi chemîndu-çi pe nume fiecare unghie de la pi- çi påtråÆos, ca de gropar, în care, anevoie çi dupå un timp, îl iden-
cioare. Frecîndu-se çi alintîndu-se de fiecare bulbucåturå din zid. tificå pe taximetristul ce-o cålcase pe nervi toatå seara trecutå.
Iar cînd, în sfîrçit, se vîrî în pat, pregåtindu-se så se înalÆe ca o parå Numai cå çi acela (cînd îi vorbise, asearå) era cel puÆin
de foc, pentru cîteva ore, pe cerul oraçului, Ho diábolos ascultå îmbråcat.
întîi liniçtea din jur, zimÆatå de joagårul greierilor, clefåiturile Pe cînd åstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fårå
dulåilor ce-çi rodeau înnebuniÆi cîte-un mådular, schelålåiturile rågaz, îi atîrna ca o piftie.
paturilor în care bunicuÆe lubrice îçi atrågeau din zbor cîte-un nepot. Nådragii în vine, cu doar un crac scos.
Îçi aruncå apoi cu veselie capul pe spate. Çi izbucni într-un råc- MustaÆa cu care o raçcheta. SecreÆiile ce-i duhneau ca un
net, ce înmuie pînå çi lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. pumn de scorÆiçoarå.
Cîntînd c-o voce låcråmoaså, antrenantå, pipåitoare, de Æamba- Dezmeticindu-se, se decise ca, înålÆîndu-se într-un cot, dacå
lagiu deçucheat: så nu-l paralizeze în întregime, så-i paralizeze, cel puÆin, mirosul,
 – Pe må-ta çi pe tac-tu, de poponaut, scåmoçatule!
– Ce-ai puturosule? Spume pe tine?
bordului, åla îl salutå batjocoritor, gåinåÆîndu-l çi el cu un rînjet.
de la cuibul unei rîndunici, apårut, de asearå, din senin, pe muchia
Çi cînd îl ochi enervîndu-se cå se mînjise çi cu rahat pe sacou,
cu gåvanele lui de peçte fiert.
cravatå fluture çi ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur
nicului, Ho diábolos, la pålårie de paie, costum uçor de flanel,
Pe bancheta din spate, gåtit în Æoale de pe vremea stråbu-
ticitatea de la niçte circari.
înflorite între pedale çi frîna de mînå, mai energice çi decât elas-
înapoi cu putere de grosimea çi elasticitatea pînzelor de påianjen,
Cînd îçi vîrî Æurloiul drept în maçinå, piciorul îi fu expediat
de ruginå.
fusese pråjitå ca-ntr-un cuptor. Tåblåria måcinatå de furuncurile
Într-o singurå noapte, vopseaua gri-albåstruie de pe caroserie
feÆe de baborniÆe.
obiçnuise, lådiÆe, sticlårii, samovare, îçi aråtau acum adevåratele
Pe coridoare, lucruçoarele cu care, de altfel, pe întuneric se
nici un caz, aceastå onoare.
– Celui a cårui teorie va ieçi infirmatå, nu-i va fi råpitå, în
– Cine plåteçte cursa?
– Ne-aÆi îndatora?
– Aspiratorul de gagici dupå muieri.
– Nu cred cå aç chici.
pe maçinå?
maçinå, dupå muieri. Çtii cum am poreclit-o noi, profesioniçtii,
ca, prefåcîndu-se cå cerceteazå niçte chestii, så se zgîiascå, din
– Arasel! Mi-a picat fisa. Motive sucite de profesoraçi labagii
prin crimå, dupå crimå, ele devin imortale sau nu.
çi restaurantele lui de tainå, dacå spiritele pe care el le elibereazå
suflete, så cercetåm chiar la faÆa locului prin alcovurile, tabieturile
metoda experimentalå asupra vreunui celebru asasin zgîlÆîitor de
coleg am convenit ca, urcînd înapoi pe firul timpului, çi aplicînd
verså... Împreunå cu impresionatul dumneavoastrå pasager çi
157 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
160 DANIEL BÅNULESCU
Nu-l împinsese tatå-su, popa prin scrisori cu mustråtura pro-
fundå, cårturåreascå, så-çi bårbiereascå creierul de tîndålealå çi så
apuce cåtre învåÆåturå?
De tîndålealå çi-l bårbierise çi cåtre învåÆåturå apucase.
Nu-i poruncise, cu aprinså dojanå, pårintele såu simÆåminturi
înalte, destoinice, çi nu-l repezise spre calea pe care se båjeniserå,
cåtre Regat, sfinÆii învåÆaÆi ardeleni?
Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuinÆå cumpåratå
tocmise, sfîrc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de
înscris, se înscrisese nu la una, ci la douå çi, dacå ar fi avut poftå,
poate chiar la cinci facultåÆi.
O fåcuse?
Fåcuse.
Açteptase så vadå dacå doar închipuire prosteascå fusese, dar
cînd pe coridoarele çcolilor celor înalte, pogoane cu foi albe råså-
rirå, iar pe douå dintre ele, cu caligrafie atent distilatå, îçi desco-
peri numele de cal breaz, Ulpiu SargeÆius GalopenÆia, tînårul se
dumiri çi vesti.
Vesti, adicå scrise acaså, çtiruind asupra desfåçurårilor gingaçe
pe care le simÆise el a se întîmpla la Capitalå, lumea de cuviinÆå
cum se aÆinea îmbråcatå, pe unde se dådea promenadå, dacå era
sau nu adevåratå povestea cå oamenii bucureçteni vorbeau mai
mult pe nas çi cîte çi mai cîte.
Adåugå în coadå o listå nåzdråvanå a tomurilor trebuincioase
înålÆårii de cuget ce-i fuseserå recomandate çi pe care le putuse
pînå atunci procura, iar alta a anticariatelor, libråriilor çi facul-
tåÆilor pe unde îçi tocise pingeaua.
A fost çi singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a
realuneca în toropealå.
Cåci în toropealå alunecase çi, de-acolo, Æinînd-o aça, cu ochii
întredeschiçi, picotind çi dînd într-o zi colÆul stråzii unde-çi toc-
mise gazdå, çi tot astfel, mai påcålind douå stråzi (dar numai bine,
pentru cå prea mult de locuinÆå nu se îndepårtase, neavînd încå
prea evident de ce se teme), pe mîna dreaptå, cum te aburcai cåtre
centru, o chichineaÆå de cîrciumicå råsårise, fandositå, dichisitå,
ghiceçte niciodatå nimic!
Çi gata... O datå-Æi zice pa, te sårutå pe fildeç çi nu-Æi mai
mai mult så arunci la Æintå, cu piciorul, izmene?
tipa o så se prindå oricum cå Æie, atunci cînd faci dragoste, îÆi arde
cå, de fapt, asta reprezintå aspiraÆia ta spre înalt, bîra-bîra, cînd
fusese paraçutat tocmai pe lampå? Cum så-i mai explici tu atunci
Ce e ea, idioatå, så nu-çi dea seama cå, la început, tricoul nu
ghiceascå de råu?
de fricå ca atunci cînd o så se apuce så-Æi ghiceascå, tipa så nu-Æi
dragoste, så potriveçti cu piciorul cine çtie ce boarfå aruncatå,
Çi, chiar dacå tot faci rost, de ce så stai tu, în timp ce faci
vrea el?
camerå d-aia zugråvitå-n portocaliu, cu steluÆe albastre, de care
hotårîte în viaÆå. Dacå gîndeçti în felul åsta. De unde så gåseçti
– Domnule, gemu el, åsta chiar a prins niçte gusturi prea
nu pårea impresionat chiar deloc.
Nu pricepea, iar Celestin, låsînd-o absolut liberå så nu priceapå,
de cîteva bune minute, se simÆea foarte bine.
De acolo, tocmai din braÆele lui Celestin, unde se cuibårise
Nu pricepea.
Puçtoaica dådu din cap cå nu.
în viaÆå?
...Poftim!... ÎnÆelegi?... Pricepi ce gusturi hotårîte a prins åsta
zaÆ de cafea.
goste, så-mi ghiceascå în hainele aruncate prin camerå, ca într-un
amoros, zice, e så-mi gåsesc o silfidå care, dupå ce-am fåcut dra-
primele opt minute ce-i cu ea, då-o întîi la textile!... Idealul meu
– Preafericitule, dacå ai agåÆat vreo femeie çi vrei så çtii din
Må mai întîlnesc cu cîte unul care-mi mårturiseçte:
au Æinut-o aça.
e îmbråcatå çi cu ce se dichiseçte o puçtoaicå çi sper cå toatå viaÆa
luni deveniserå specialiçti în sub cîte forme vieÆuieçte agrafa, cum
la noi din cartier au cam început så deschidå ochii la fete. În cîteva
Una peste alta, singurul rezultat pozitiv a fost cå båieÆii de
DANIEL BÅNULESCU 148
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 145
Mi-am dat seama atunci cå, dacå eu sînt într-a patra, tu nu
aveai çanse mai mari decît s-o fi luat p-a-ntîia... În mai puÆin de-un
minut, îmi scrisesem peste tot numele åsta scump al tåu: Nora!
Nora!
Cum så fi aråtat?
Eu aveam picioarele strîmbe, tu, musai, så ai niçte picioare
fandosit de drepte, mamå-mamå! Îmi çi imaginam cosiÆele astea
pe care bunicuÆå-ta începuse så Æi le-ntoarcå cu fierul. Chestia
revoltåtoare e cå nu Æi le întorcea numai Æie, i le întorcea çi veri-
çoarei tale de-a doua, o batozå prefåcutå, Camelia, iar sîmbåta
tu plîngeai.
Am fåcut stînga-mprejur, în aceiaçi baie pe care, de acum,
o cunoçti atît de bine, mi-am concentrat toate gîndurile într-un
punct çi-am aranjat cu unchiul tåu din Canada så nu mai tot bea
ca un porc, så-çi adune puterile çi, pentru a te face så încetezi cu
plînsul, så împingå pînå la tine acaså un urs mare de pluç,
adevårat, botos, negru...
Apropo, existå unchiul åsta al tåu din Canada?...
Cît timp povestise, båiatul pipåise cåmaça în cåutarea unui
pachet de Æigåri. Se ridicase o întreagå generaÆie de puçti ce pretin-
deau cå oraçul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri måcar
pentru cå acolo se fåceau Æigårile CarpaÆi de Sfîntu Gheorghe.
AgåÆase una, nu mai privea strada çi vorbise întrucîtva
schimbat, parcå mai mult pentru el.
– ...Ce-i cu unchiul åla al tåu din Canada?... Mai face el pipi,
de bucurie, pe pantalonii lui dumnealui, cînd i se pare cå aude
pe stradå, zångånind, camionul de bere?
Dar fata nu-i råspunse.
Nu se çtia dacå nu ascultase deloc sau doar momentan;
relaÆiile sale cu unchiul din Canada erau niÆel încordate.
– ÎÆi dai seama, continuå cu oarecare nepåsare båiatul, cå o
chestie atît de grozavå nu puteam s-o las chiar aça...
Må fåcusem trist, sufeream, mi se pårea foarte ciudat de la
un timp så månînc. Îmi înfundam gura cu cît mai multå gumå de
mestecat, iar pe ciorba pe care må obligau s-o dau peste cap ai
deja sub rochiÆe cîte-o pereche uçchitå de sîni...
li se aprinde tårîÆa în ele cînd aud despre muzicå, iar unele cresc
– Nu, înså am putea deschide una. Çtii, åstora dintr-a-doua
– Dar ce e, domnule, aici, discotecå?
I-am spus:
de-acaså.
ea. Dar îi cråpå buza dupå distracÆii çi nu çtie cum s-o çteargå
– Çefule, mîine îÆi aduc çi eu o blondinå, care çtie çi ea cå nu-i
m-a anunÆat:
Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o searå çi
pentru activitate.
ferm convinçi cå te-au gåsit chiar pe tine. Le fîÆîiau, aça, mai mult
trimiteam acaså. Ce-i mai ciudat, cå nici cei ce le aduceau nu erau
o supuneam la încercåri, o forfecam prin probe, o interogam çi-o
Cînd çi cînd vreun pretenar se înfåÆiça c-o puçtoaicå, pe care
spital, cu toÆi zulufii çi intestinele ei.
într-o vrajå c-o nuga çi-acum, de la vreo indigestie, zåcea într-un
raportau çi ei. Despre vreo gîgîlice cå-i blondå, despre alta c-a fost
brumå de amånunt despre felul în care aråÆi. Le furnizam. Îmi
– Da! Searå de searå, puÆoii se întorceau så le furnizez cîte-o
Mai trase un fum. Apoi încå unul.
Apoi i-am trimis dupå tine, cu strigåte çi çuturi în fund.
am råcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, cåtre ei: „BåieÆi, asta este!“
puite parcå de pe-un fluture, çi, cînd le-am ridicat deasupra capului,
Era o pereche de sandale nemaipomenite, plåpînde, albastre, ju-
dupå zece minute, c-o pereche de sandale aburite dintr-un magazin.
sau în înålÆime? I-am fåcut un semn çi påcåtosul de Fuzzy a apårut,
neapårat ca mai întîi så le deståinui cît porÆi tu la picioare. La tålpi
convocat toÆi båieÆii. Erau niçte Æînci înfumuraÆi çi au Æinut
– A doua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a
numai jumåtate de metru de puçti.
nesimÆite, ceac-pac, se apropiase, prin båltoaca foçnitoare, la
tot încremenitå råmåsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe
Se putea spune çi cå nu auzea. Puteai spune liniçtit chiar cå
Fata probabil auzea.
147 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
146 DANIEL BÅNULESCU
mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o searå sinistrå, cînd, la
rîndul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colÆ çi începuse s-o piseze
cu pumnii, a apårut într-o stare de agitaÆie båtrînul meu tatå çi
mi-a ras douå palme. Eu, normal, m-am bineclåtinat, dar am reuçit
så mai ajung pîn’ afarå çi så må izbesc de trei ori cu capul de un
perete... ÎnÆelegi? Împlinisem deja unçpe ani. Apåruse orgoliul...
Dar fata nu-i råspundea.
Nu respira çi continua så se albeascå greÆos de frumos.
– Cel mai bun prieten al meu, oftå Celestin, este çi a fost
unu’ Fuzzy... Adicå, cred cå a fost, pentru cå acum nu çtiu ce må
face så zic cå nu mai este. Uite, de cînd a învåÆat artele alea
maÆiale, tipul s-a zårghit, a ajuns ca o fiarå. Nu mai doarme deloc
çi, dacå nu te cunoaçte, nu te laså så te apropii de el la mai puÆin
de o lungime de braÆ. O datå zici pa, dai bunå seara scumpelor
plaiuri natale çi te trezeçti zburînd peste garduri.
...Deci, toate bune. Plånuisem så studiez pe toate feÆele pro-
blema descoperirii tale çi, cînd n-am mai gåsit nici o faÆå, am dat-o
pe-un telefon dupå Fuzzy. Încå de puçti båiatul åsta era îngrozitor
de nervos. N-apucai så formezi decît primele trei, maximum patru,
cifre ale numårului, cå Fuzzy lua hotårîri rapide, sårea din balcon
în balcon, iar cînd mi-a ciocånit la fereastrå, mi-a çi çoptit:
„Moçule dragå, cunosc çi eu pe una dintr-astea de care îmi
spui tu. E tot într-a întîia çi locuieçte pe-o scarå. Doar cå asta a
mea n-are zulufi çi n-are picioare. E o nenorocitå, iar ca s-o trimiÆi
pîn’ la pîine, trebuie întîi så-i împingi cåruciorul... D’aia, zic eu,
så nu ne-ncurcåm încå cu ea, cå-e mereu prea suferindå çi a avut
çi ceva de-mpårÆit cu tramvaiul. A fåcut-o, mijlocul de transport
în comun, surcele... Da’ laså, cå pînå se terminå ea vara, o gåsim
noi çi pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta...“
Celestin se çterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o
ureche çi tuçi încurcat.
Se scuturå de ciorchinii de sare ai valurilor precedente.
Apoi îçi ridicå capul aproape mirat:
– Auzi, tu, fatå, ce-Æi spun eu aicea? Fatå dragå, tu må auzi?
al lulelii strigoiului.
toÆii, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvîcnet intransigent
proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea – refuzaÆi cu
unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plåmînii
a unei moaçe, ce, din prea adîncå plictisealå, axfisia gemenii, a
Traversarå astfel viscerele çi vieÆile mai multor otråvitoare,
sub pålåriile de panama.
obrajii albiÆi farmaceutic cu pudrå, fudulindu-se ca niçte curcani
în ghete de lac çi-n corset, cu buzele melodramatic fardate çi
cu pantofi mofturoçi sau cu sandale de lamé, a eleganÆilor strînçi
uçoare ca adierea de pasåre, a franÆuzitelor în teci de herminå,
emailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivåzute în rochii pale,
seringå, stråpungînd cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutriÆe
Lupu cu Maria Rosetti, çedeau parcå tustrei calibraÆi într-un ac de
canal, din fontå, plasatå exact la intersecÆia stråduÆelor Dionisie
Cînd Æîçnirå, din nou, la suprafaÆå, printr-o a doua mascå de
pragurile pråpåstioase ale reÆelei de canalizare.
Maçina îi circulå, i se påru, douå ore, ca un mormoloc, pe
scurgere.
trul i se scurse, ca o basma, printre coastele gråtarului gurii de
O fierturå de febrå çi ameÆealå îi fu slobozitå în faÆå. Taxime-
Încheieturile i se înmuiarå ca apa.
interiorul taximetrului, îl råzbirå.
surile fermentate din luleaua strigoiului umplînd pînå la refuz
anvelope umbrele Cåminului de nefamiliçti de pe stînga, miro-
dreapta. Înså, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a cålca sub
profi pe banda imaginarå, hîrjîind aproape locuinÆele de pe
Muçcå dreapta uçor pe strada Stoian Militaru. Se înscrise
æaca, binecrescut, demarå din strada Perone.
pipei ondulat, îi indica direcÆia çi îi comanda lui pe unde s-o ia.
lui de eçapament, pipa lui din gaze de eçapament çi, cu gîtlejul
gol-goluÆ pe acoperitoarea de la canapea. Îçi scotea, dintre fålcile
çi-i se proÆåpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-çi dosul absolut
turnat în maçinå, nici strigoiul din gazele de la eçapament nu-l iertå
BineînÆeles, pe lîngå containerul de gunoi care-i fusese rås-
DANIEL BÅNULESCU 158
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 159
Çi råmaserå suspendaÆi chiar deasupra måduvei spinårii apar-
Æinînd unui tînår fårå prea multå måduvå a spinårii, dar înfrînat,
nesårat, cuviincios.
Din acel punct, Spectrul le derulå, cu amånunÆime, întreaga
viaÆå anterioarå a båiatului çi o puturå cerceta, cu miçcare iuÆitå,
pe cea urmåtoare.
Ulpiu GalopenÆia era ceramist.
ConstituÆia sa semifiravå, caracterul labil, temperamentul såu
deçirat nu påreau så-l håråzeascå marilor fapte.
Încå de pe vremea în care nu se ilustrase în postura de cera-
mist, cînd încå nici 21 de ani nu atinsese, secondat de cei trei din
automobilul astral, coboarå din Blajul natal cåtre vechiul Regat,
pentru studii, nelåsînd în urmå prea multe speranÆe. Încå de pe
atunci, cînd pleca, nu låsa el prea multe speranÆe în urmå. Anul
era 1924, sfîrçitul fiind cel al lui august bine ståpînit, auster, un
cer violent çi, dacå te analizai mai atent, observai cå nu aveai de
ce så-Æi pui prea multå bazå în Ulpiu.
Pînå la aceastå vîrstå nu face decît så taie frunzå la cîini,
gåsind înså timp çi pentru a slei încet, dar temeinic, partea sa
ipoteticå din averea pårinteascå.
Dar pînå çi chefurile sale sînt potolite, pînå çi la chefurile date
de el nu cînta. De carte, feciorul nu se Æinuse.
De muieri, domniçorul nu se-apuca.
Unei vådane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru
gînd råu, çapte zile îi trebuise ca, din açternuturile în care se aven-
turase cu Ulpiu, så alunge mirosul de nåtåråu.
Dar ce fåcea Ulpiu?
Ulpiu nu fåcea nimic dåunåtor sau, oricum, dådea senzaÆia
cå fåcea mult mai puÆine lucruri impardonabile decît alÆii çi, cînd,
debarcat în måruntaiele unor Bucureçti interbelici, se înscrie,
dintr-un foc, atît la cursurile FacultåÆii de Litere, cît çi la conferin-
Æele FacultåÆii de Drept, gestul nu-i semnificå neapårat hotårîrea
de a termina cu viaÆa fårå cåpåtîi de pînå atunci, ci denotå, mai
curînd, dezorientarea sa.
 BårbåÆelului så-i faci“,
„Sosuri, gemuri, cozonaci,
duçumelele. Çi pe ai cåror piepÆi fuseserå cusute versurile:
noapte, cît toate zilele. Ale cårei poale måturau, cînd se miçca,
ceaf. Çi, mult mai tîrziu, se dumiri cå era înÆolit într-o cåmaçå de
capac, se împiedicå, pårîndu-i-se cå råmåsese înfåçurat în cear-
panie, råspîndite peste tot çi care, desigur, azi-noapte îi puseserå
cåutînd så pescuiascå vreuna din fiolele de vin spumos çi çam-
cînd se ridicå de pe canapeaua desfåcutå çi ea direct pe parchet,
O scuturå pe cordoaicå, cu labele lui mari, de pe çolduri. Çi,
muieri.
din obiçnuitele çi dezguståtoarele trucuri ale nenorocitelor de
Amånuntul cå çi horcåia, aça putrezitå, nu i se påru decît unul
babei, æaca trecu prin spaima cå fermecåtoarea putrezise.
Trågînd, în nåri, mirosul de balegå emanat de la subÆiorile
chiuvetå care se goleçte.
peste jumåtatea de jos a trupului lui. Pufåind çi horcåind, ca o
întinså de-a curmeziçul patului. Dormind cu faÆa în sus, råsturnatå
såltîndu-se într-un cot, o identificå pe gazda sa, Maria C. Nicolici,
îi erau la loc (atîta doar cå amorÆite), abia atunci taximetristul
Çi de abia dupå ce descoperi cå ambele membre inferioare
frapierele, un tramvai, mai încruntat, nu i le amputase.
minute pariind dacå asearå, dupå ce se drojdiserå, bînd direct cu
neizbutind så-çi clinteascå nici un picior, Genel îçi petrecu bune
Chiar a doua zi, într-o marÆi, pe 19 aprilie, deçteptîndu-se çi
ZIUA A DOUA : „SÅ NU UCIZI !“
Capitolul 6
156 DANIEL BÅNULESCU
Cu o nervurå a veçmîntului råsucitå çi aninatå pe un antebraÆ,
apariÆia de fum ocoli måsuÆa çi veni pînå înaintea caietului cu
însemnåri zilnice.
– Bunå dimineaÆa, domnule taximetrist. Mi-aÆi îngådui så
vå consult cu privire la etimologia cuvîntului ebraic rúach çi a
cuvîntului grecesc pneúma, însemnînd ambele „spirit“ çi, desigur,
fåcînd apel la ceva invizibil ochiului omenesc çi caracterizat
printr-o anumitå forÆå activå?
– Etimologia? nimeri cuvîntul çoferul bånuitor, nevenindu-i
så creadå cå încercase så ia stîrpiturå aia atît de Æicnitå la rangå,
dar çi luînd-o la rangå, nedîndu-çi seama cam cîte sentimente de
preÆuire stîrnise în ea.
– Da. Etimologia. Atît eu, cît çi redutabilul dumneavoastrå
pasager çi coleg, sosit din Mozambic, am cåzut în acord asupra
urmåtoarelor çase înÆelesuri ale noÆiunii de spirit:
1) vînt;
2) forÆa de impulsie iradiind dintr-o inimå simbolicå;
3) mesaje inspirate emanînd dintr-o surså invizibilå;
4) creaturi spirituale;
5) Spiritul Sfînt sau forÆa activå a lui Dumnezeu
çi, în sfîrçit,
6) forÆa vitalå ce acÆioneazå în interiorul creaturilor terestre.
Înså asupra acestui ultim punct, al çaselea, am alunecat într-o
nedoritå contradicÆie. Domnia-sa susÆinînd, în special, pe baza
textului scriptural din Psalmul 146 cu 4 („Spiritul [omului] trece,
se întoarce în påmînt; în aceeaçi clipå pier çi gîndurile lui“) cå
spiritele terestre sînt muritoare.
Eu pledînd, la rîndul meu, pe baza diferitelor experienÆe mis-
tice orientale, cå trupul, de fapt, este o închisoare pentru spirit.
Çi cå, o datå spiritul eliberat, el capåtå o libertate binecuvîntatå
çi cå devine, la o scarå reduså, nemuritor, asemeni lui Dumnezeu.
– Bunicå-mea, curålåreasa – catadicsi Genel scîrbit så-i
descurce – zicea cå toÆi oamenii, cînd moare, se transformå în
niçte gîndaci.
– E discutabil, înlåturå spectrul politicos ipoteza. Înså nu
aceastå chestiune pe care aÆi ridicat-o a fost açezatå sub contro-
Nu lipsea nici çomoiogul de pår de la vîrf.
numai bunå, vertebre çi os.
coborînd de acolo, o coadå måtåsoaså, groaså, catifelatå çi neagrå,
Se uita la picioarele tipei, ca çi cum i s-ar fi pårut cå vede,
DANIEL BÅNULESCU 152
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 149
...Trebuie så nu fii fanatic, zîmbi Celestin çi mîngîie pårul
fetei. Uite, eu nu sînt fanatic. Uitå-te puÆin la mine (fata se uita),
eu nu sînt fanatic. Nu sînt fanatic deloc. M-am mai liniçtit...
Se mai liniçtise.
Lucru de care îÆi dådeai seama cu uçurinÆå çi dupå starea
cåmåçii.
Clapeta ei nu se mai tot råsucea.
Nu mai låsa så råsarå, la fiecare douå minute, din adîncurile
ei, tot cîte-o Æigarå.
– Ce mai vrei så çtii?... Cå, pe 7 noiembrie, am fugit de-acaså?!
...Çi cå miliÆia a trebuit så-l açtepte pe blestematul de 7 mai ca
så punå gheara pe mine?!... Cå m-am evidenÆiat, între timp, vîn-
zînd niçte splendide tablouri de gang, numai Æigånci cu pieptul
pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general,
cartierele muncitoreçti, blocurile proaspåt date în funcÆiune,
oraçele noi çi pe tipii care se doriserå toatå viaÆa aia nenorocitå a
lor cu pepeni verzi pe pereÆi.
Sunam.
Scoteau, de dupå uçile de placaj, nasul lor primejdios. Sco-
team çi eu, de la subÆioarå, un catalog cu tablourile alea oribile
çi agitam o chitanÆå.
Cînd o zbugheau în dormitor, fericiÆi så-çi înnumere de treiçpe
ori nenoriciÆii åia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, se
trezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te çi implorîndu-te, peste
tot, så apari: „Nora! Nora!“
Tåcu.
– Îçi închipui cît de ridicol eram?
Tåcu.
Închipuieçte-Æi cît era el de ridicol!
– Ce-Æi mai place s-auzi?... Cå çi la internat, dupå ce m-au
prins, nu eram poreclit decît „Nora! Nora!“?
Cå îmi dådeau måturile cele mai pline de rahat, ca så lus-
truiesc closetele, bineînÆeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-Æi
place s-auzi?
Cînd ieçeam din infirmerie, aveam capul atît de bandajat çi
umflat, încît îi impresionam çi pe cei cu care, båtîndu-må, mi-l
 N-o auzea çi zîmbea obosit.
Dar båiatul nu mai percuta.
meta så ghiceçti çi cum o cheamå pe çuviÆa mea?
– Pe panglica mea o cheamå Ursula, turuia fata. Te-ai încu-
– Unu! rosti cu o voce educatå, de doctor, Ho diábolos.
aducå roadå...“
lui råmîne verde; în anul secetei, nu se teme, çi nu înceteazå så
rådåcinile cåtre rîu; nu se teme de cåldurå, cînd vine, çi frunziçul
Cåci el este ca un pom sådit lîngå ape care-çi întinde
nådejde este Iehova!
Binecuvîntat så fie omul, care se încrede în Iehova, çi a cårui
sårat çi fårå locuitori.
fericirea; locuieçte în locurile arse ale pustiei, într-un påmînt
Cåci este ca un nenorocit în pustie, çi nu vede venind
Iehova!
în om, care sprijineçte pe un muritor çi îçi abate atenÆia de la
„Aça vorbeçte Domnul: blestemat så fie omul care se încrede
se putea citi:
desfåcu Cartea Sfîntå la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele,
De data aceasta, cîçtigå spiritul spurcat, care, vîrîndu-çi gheara,
rînd pe rînd ba la Ioel, ba la 1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia.
Biblii cartonate, traducere Cornilescu, birjårindu-se çi deschizînd-o
Victoriei jucau ca la ruletå, înfundîndu-çi ghearele între foile unei
unde altundeva, decît de la Moscova?! – duhurile necurate ale Cåii
direct din buricul Teatrului de Balet çi de Operå, BALÇOI – de
zbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov,
care locuiau doar un pisic çi matusalemica måtuçå ce-l aduse în
deasupra perechii de puçtani, în interiorul apartamentului nr. 7, în
La etajul doi al inconfundabilului bloc ROMARTA, pe pervaz,
geamuri, pe la Cråciun.
ceva decît florile de gheaÆå cît degetarul de groase, råsårite pe
suflare spumele de pe haine çi încrusta pe vitrine dîre de sare, mai
se pornise o brizå, cu gîfîiturå uscatå, ce zvînta dintr-o singurå
Dinspre restaurantul Berlin çi håt departe dinspre Ciçmigiu
151 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
150 DANIEL BÅNULESCU
umflaserå çi må vîrîserå acolo. Iar uneori aråtam atît de jalnic,
încît se apucau så facå chetå så-mi cumpere ciocolatå cu fructe...
Ce så-Æi mai spun? çoptea, aproape cu urå, båiatul.
Cînd m-au luat acaså ståteam atunci liniçtit.
Çedeam ore întregi chircit în genunchi, rugîndu-må la mutriÆa
ta, cåreia îi mai uitasem din tråsåturi; milogindu-må la nåsucul
tåu, care mi se pårea cå avea aerul celui mai înÆelept nåsuc de pe
påmînt; jelindu-må, dacå o så mai vrei så te plimbi cu un tip care
poseda, acum, deja un început de cazier. Aveam din nou o pijama
de måtase, må îmbråcam toatå seara cu ea, må lungeam în pat
çi, pe la nouå, începeam çi-mi dådeam drumul la gînduri.
O luam aça, dupå tine, îÆi numåram paçii, cînd ieçeai de la
lecÆiile cretine de pian, må frecam de toÆi håndrånåii care se vîrau
în tine doar så te atingå çi-Æi çopteau: Laså-l dracului pe åsta, pe
Celestin, nu-l vezi, în spatele nostru, cît e de tîmpit?
Çi n-aveau dreptate?
Oare n-aveau?
– Trebuie så nu fii tîmpit, zîmbi Clestin çi mîngîie pårul fetei.
Uite, eu nu sînt tîmpit. Uitå-te puÆin la mine (fata se uita), eu nu
sînt tîmpit. Nu sînt tîmpit chiar deloc. M-am mai liniçtit...
Ce crezi tu, çapte pînå la nouå tåieturi pe fiecare încheieturå
de la mînå sînt, acum, suficiente pentru o fatå care vrea så se
sufoce încå dinainte de-a te fi våzut?
Fata nici ea nu dormea.
Începuse, adicå, çi ea, så-l cam mîngîie. Întîi peste pår çi apoi,
atent, peste tîmplå.
– Çtii ceva? Aç vrea så fiu Nora ta! îi mårturisi înduioçatå.
Avea surîsul acela al tinerelor mame care constatå cå, dacå tot
au fåcut o groazå de lucruri aventuroase în viaÆå, au çi ele de-acuma
copii. Aç vrea så fiu Nora ta! repetase.
Încerca så-l amuze.
– æie-Æi plac torturile cu cel puÆin douå etaje de ciocolatå çi-o
mansardå de friçcå? Ai confunda vreodatå o eclipså de soare cu
o eclipså de lunå? Ai citit cumva niçte poeÆi mai drågålaçi decît
Daniel Bånulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? çi o groazå
de alte prostii.
la nici vreun Profesor. Nu era...
În pîrnaie, pe-ntuneric, nu simÆeai c-ar fi mai cititå gåoazå de
Profesor. Ce, parcå nu våzuse el cå çi Profesorii se bulesc?!
måtårînga çi-n curul la stîrpitura, ce-i zicea roçcovana c-ar fi
el, Genel, se tråsese afarå din fermecåtoare çi încercase så-çi vîre
pupa c-o aråtare, strunjitå parcå doar din fum de la eçapament),
Ori, cå-n timp ce-o regula (enervîndu-l totodatå cå ea se tot
fura benzinå.
Ce-i trebuia ei, la paceurå, så-l reclame pe el, la garaj, c-ar
covane. Çi în care propriul lui nume îi såri în ochi de douå ori.
verbale, mîzgålite de mînuÆa, de-acum putrezitå, a gazdei sale roç-
dådu peste un caiet. Un soi de maldår de reclamaÆii sau procese
curbate, agåÆatå cu unghia dintr-un pachet de-al fermecåtoarei,
Scotocind dupå-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave
Uscå pe dinåuntru încå o sticloanÆå.
Plescåi.
cu zaÆ de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-çi-o de buze.
cloanÆei, dupå ce-o trambalå, inutil, prin hanul unei cåni îmbîcsite
pe tåblåria interioarå a çezutului. Iar cealaltå jumåtate a sti-
Nåzårindu-i-se cå licoarea îi råpåie, ca o ploaie de primåvarå,
sus, pe gîtlej.
du-i cu un bobîrnac dopul, îçi råsturnå jumåtate de conÆinut de
Råsuci, ca unui pui, gîtul unei sticle de çampanie çi, catapultîn-
o împinge naiba çi putrezeçte!...“
„A dracului! Alaltåieri, sportivå çi-n chiloÆi de aÆicå. Çi-acum,
în çezut, pe covor.
Çi, lîngå acea haioaså çi nemaipomenitå måsuÆå, se pråbuçi,
resturi de halealå.
lovitå de-o erupÆie de ceçcuÆe, scrumiere, pantofi çi farfurioare cu
cu paçi mårunÆi, de fandositå japonezå, pînå lîngå måsuÆa joaså,
nesc, suflecîndu-çi poalele cåmåçoaiei de noapte în faÆå, se deplaså
Vårså o porÆie dublå de înjuråturi çi, c-un efort supraome-
Azvîrli tichia, pentru cå se împletici çi în tichie.
duçumea.
Nu avu timp nici så înjure cumsecade, fiindcå bufni de
iar pe dobitoc, adicå pe frunte, îi fusese înfundatå o scufie.
DANIEL BÅNULESCU 154
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 155
Se ciuci lîngå maculator, så constate cum îl turnase limbricania.
Çi, cu cåmåçoiul ca un iglu în jurul pîntecului, silabisi pe sårite:
„Asearå vizita unui domn... însoÆit, ca de-o maimuÆå, de ipo-
chimenul såu îngîmfat... hîÆa-pîrÆa... braÆele lui de tractorist... ochii
de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile çi egalizîndu-mi
energiile... bietul meu trupuçor sfîrtecat... torsul lui de neam prost
scuturîndu-mi... hîÆa-pîrÆa... orgasmele ca pe-un covor... cine så-mi
fi prezis cå Fåt-frumosul açteptårilor mele avea så fie unul moto-
rizat, analfabet, dar care, atunci cînd îçi açeazå o carabå pe tine,
fiecare celulå a ta începe så vadå stele verzi... Superbia de atlet
a spåtosului Genel nu-i depåçitå decît de mlådierea inteligenÆei
sale native, care s-a vådit, oricît ar pårea de necrezut, tocmai
atunci cînd mi-a cerut så...“
Dar mintosului Genel, în afarå cå nu înÆelese nimic, nu-i fu
dat nici så-çi aminteascå gestul cu care luase maul clar-våzåtoarei.
(Devenindu-i totuçi foarte clar cå, pentru o vreme, boarfa n-o så-l
reclame la nici un garaj.) Pentru cå, uça cråpîndu-se uçurel, în faÆa
lui se ivi creatura din fum de eçapament de alaltåieri.
La fel de stråvezie, dar parcå mai fercheçå.
Cu ochelarii cu rama impozantå schimbaÆi pe unii din sîrmå
argintie, subÆire (conferindu-i Profesorului un discret aer de
Gandhi). Cu pipa în care, parcå, perpelea tåmîie. C-o bårbuÆå
disciplinatå cu foarfeca, din vålåtuci de fum. Çi-o togå, tot fumu-
rie, înveçmîndu-i înså numai partea din faÆå a trupului. Çi låsîndu-i
descoperite cele douå fese micuÆe, rotunde ca bilele de rulment,
de persoanå care nu aplaudå excesele alimentare.
– Bunå dimineaÆa, Mircea! îl salutå din somn, descîntåtoarea
pe spectru, simÆindu-i prezenÆa în încåpere çi, ca atare, întreru-
pîndu-se o clipå din horcåit.
– Brîul çi sandalele lui Buddha Reîncarnat asupra ta, draga
mea!
– E o zi cu predicÆii desåvîrçite pentru cålåtorii, nu gåseçti?!
continuå roçcata pe un ton de flecårealå, cam nelalocul lui chiar
pentru cineva care nu putrezise, dar care dormea atît de profund.
Dar spectrul nu-i mai acordå atenÆie.
 Lumea se amuzå.
în bucåÆi cîte-un seif de-al poliÆiei çi îl furå-n felii.
reazå-n oraç. Devalizeazå bånci, fac harcea-parcea caseriile, taie
Bandele Perju çi Odoacru îçi sunå singure adunarea çi ope-
Atmosfera e veselå.
Çi lunile trec.
bunåoarå, care a primit ea singurå patru perechi?
merita så li se aplice ciorapi rendez-vous. Ce så facå cu ei Maica,
acolo, probabil, sînt cultivate femei sclipitoare, doamne cårora ar
deschise, atît de deschise, încît Ulpiu nici nu cuteazå så intre. Deçi
Barurile, de exemplu, ar fi ele deschise, unele sînt extrem de
Nu-i furnizeazå, adicå, femei.
neandhertaliene, care nu-çi înÆelege artistul.
Capitala trece înså prin fazele oricårei capitale obtuze çi
virile lor îndrågostite, ambalajul. Atunci vor înÆelege.
mind, se vor mai uita o datå, vor citi eticheta, însiropînd cu pri-
vor mulÆumi cerului pentru prima datå cå sînt femei çi, mulÆu-
ca hipnotizate la rendez-vous, dupå ce întîi îçi vor trage ciorapii,
femeilor Capitalei care înÆeleg de limba francezå. Ele vor sosi
ei, o så explice (çi chiar îi explicå în gînd) cå-i va distribui tuturor
Çi, uite, pentru cine o så-l întrebe ce are de gînd så facå cu
Çtie cå n-are ce pierde.
Ce dacå?
Rendez-vous.
în magazin çi, de toatå chenzina, tîrguieçte un balot de ciorapi
unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în vitrinå, intrå
unei tinere superbe, çatene, se suprapun perfect, fie çi-o clipitå,
acel galantar cel puÆin patru hibe, dar cînd, în cele din urmå, paçii
Strîmbå din nas, gåseçte fiecårei fandosite reflectîndu-se în
pråvålite în galantar.
unor ciorapi måtåsoçi çi electrici, ce torc precum douå pantere
picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor
în faÆa unei vitrine, îçi adunå curajul så potriveascå imaginea
Cu decizia-n mînå, se plimbå înfiorat pe Calea Victoriei çi,
173 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
176 DANIEL BÅNULESCU
Plesnitorile, tîrfele, obligate prin natura profesiei lor så colinde
çi så bucure la client, navigheazå acum doar la ore çcolåreçti, pic-
tate în culorile vii ale fricii. AgenÆii de filaj se plîng în rapoarte
de monotonie çi de instaurarea moralitåÆii.
PublicaÆiile de gang scot pe nåri foiletoanele lor din ce în ce
mai fioroase: „Jack Spintecåtorul“ ridicå în „Mîna care ucide“
„CuÆitul înamorat“ çi le stinge damelor „Lumina întunecoaså“.
Se comercializeazå, pe bani grei, nesuferiÆi cîini de pazå. Se tocesc
creioanele amploiatelor, cu care sînt transcrise denunÆurile preluate
telefonic.
În serile de 14, 15 çi 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale
altor asasinate.
Chiar çi cei plåtiÆi pentru asta cu greu mai pot Æine cont cîte
sînt. Din nou în Cotroceni, pentru prima datå-n Floreasca, apoi
într-o pivniÆå de pe ulicioara Scarogea, colÆ cu Susurul Rahovei,
se descoperå un trunchi uman, douå perechi de mîini retezate
imediat de sub umeri çi un sîn.
CiopîrÆitorul face risipå de sîni. Încå un sîn în centru, la Scala,
o jumåtate de sîn pe un maidan din mahalaua Tabaci çi, bineînÆe-
les, nici måcar nu-s de la aceeaçi persoanå.
Degeaba pînde, areståri, descinderi de razii.
Degeaba poliÆiçtii îçi mutå domiciliile çi fåpturile påtråÆoase,
zi-noapte, în pår, la servicii.
Ulpiu, în anumite nopÆi, îçi açterne çi doarme acolo, nemai-
Æinînd minte alte birouri pe care så se fi odihnit mai tracasat ca
atunci. Comparå o groazå de urme ciudate, çi ajunge la rafina-
mentul de a descrie ce oameni, ce çobolani sau gîndaci au cålcat
prin pivniÆa cutare în ultimii zece ani.
Degeaba.
Singurul fapt îmbucuråtor: se accelereazå perfecÆionarea
organizårii poliÆiei.
Operativ, ia fiinÆå primul serviciu est-european de deghizåri.
Pe cåldurile cele mari, detectivii cei mari, grimaÆi çi împo-
poÆonaÆi, se fîÆîie, ascunzînd sub bluziÆele vaporoase umflåturi
ce se dovedesc a fi nu mamelare, ci råspînditoare de gloanÆe.
noaptea în cap, pregåteçte, fasoneazå, arde munÆi întregi de argile.
bufnetul, ei, tînårul e propulsat în noua sa viaÆå. Se scoalå cu
Uça de la menajeria cu ceramiçti se trînteçte çi, o datå cu
foarte fericiÆi cå te au.
deçte-te çi deståinuieçte-mi çi mie dacå pårinÆii dumitale au fost
– Mai gîndeçte-te, îi çopteçte, impresionatå, femeia. Mai gîn-
paturile de sus ale ghetoului lucråtorilor, la „çerpårie“.
îi mutå hainele, lipsite de çic, din camera servitoarei, într-unul dintre
Cu mîinile sale pufoase, vag scandalizatå, doamna Frefrony
fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase.
ceea ce îl poate duce mintea så facå e så deseneze, prin çopron, pe
spatele casei exclusiv datoritå meritelor sale de ucenic ceramist. Tot
de ucenic are parte, Ulpiu îÆi poate menÆine locul în atelierul din
înceteazå, iar dînsa, brusc conçtientizatå, îçi ia seama de ce podoabå
Dupå primele çase luni, cînd avansurile doamnei Frefrony
adevårat meseria.
Între anii 1928 çi 1930, Ulpiu GalopenÆia îçi deprinde cu
– Din fute-vîntul acesta va ieçi, poate, un excelent ceramist!
Este prima care lanseazå:
bårbat.
O emoÆioneazå miçcårile lui somnolente, rotunde, de tînår
Îi cere, din nou, så se preumble prin curte.
Ia så vedem.
cå nu s-a înçelat. Båiatul åsta are într-însul ceva.
lustruiascå parchetul, så care gunoaiele, så måture curtea. Simte
Iute prinde cea mai fremåtåtoare încredere în el. Îl pune så
Îl place.
Ninel, are ocazia så-l vadå pe Ulpiu în pantaloni.
doamnå Olimpia Frofrony, delicata çi picanta soÆie a domnului
din zona Çelari-Covaci-Lipscani, aça cå, dintr-un început, tînåra
îi procurå vestimentaÆia necesarå, de la talciochiçtii de cîrpe
Reuçeçte så-çi îndeplineascå dorinÆa, dupå ce, în prealabil,
Se gîndeçte, adicå, så-l invite pînå la dînsul acaså.
mine în caså eu nu pot så te tîrîi.
må-tii, unde Æi-ai låsat, tu, pantalonii? Fiindcå, fårå pantaloni, la
– Spune, bå, unde Æi-ai låsat pantalonii? Mormåie, crucea
DANIEL BÅNULESCU 164
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 161
perdeluitå çi cu çtaif, cu grådiniÆå çi salonaçe pictate, bineînÆeles
poreclitå Halima.
Çi mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta çi
sufletul înalt cåtre tårii i-a tresårit çi a intrat, a ajunat çi-a cinstit.
Dar iatå cå, în viaÆå, peripeÆiile instructive se Æin lanÆ, dovadå
cå çi de la celålalt capåt al stråzii o cafenea învioråtoare observå
cå-l pîndeçte, botezatå de data aceasta spåimos, prevenitor, mora-
list, Fårådelegea. Iar numai pe anumite stråzi, observå, de toÆi
ocolite, nu påreau a nu exista asemenea locuri desåvîrçite, gospo-
dåreçti, în care te puteai aduna, întrema çi gîndi, puteai consuma
çi mîzgåli cugetaÆiuni pe çerveturi, ba chiar çi aÆipi, în secile çi
legånåtoarele jumåtåÆi de zi, din care scåpai numai dupå ce se
învredniceau så dea peste tine colegii.
Cåci, o datå descoperit, colegii-l salvarå, ei îl înnobilarå în duh
çi tot ei dådurå de lucru banului popii, domniçori de neînchipuit,
neîncrezuÆi çi instruiÆi, apåruÆi cînd Æi-era mai greu, mîngîindu-Æi
nostalgiile cu mir de la Scorburi, dînd sufletului tåu ghies spre
cîrciumile universitare Coviltir, Nu må mai îndrågeçti, æaÆa æenea,
Zamparaua, Valtrap, AmorÆica, împingîndu-te så intri la cursuri
negîndite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Douå lulele çi
programîndu-Æi seminariile çi laboratoarele la Harcea-Parcea sau
Deçteptarea.
Pentru cå, vådit, numai acolo îi puteai dibui çi asculta pe marii
bandiÆi vocaliçti çi instrumentiçti, ce ciuguliserå toatå înÆelep-
ciunea lumii ca pe gråunte, pe Tîrtolea, Bimbaça, pe Mavru, pe
Limbå-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, LinguriÆa ori Gina Carabina,
pe Spaimac sau Bluzonea, toÆi oameni grei, låutari cu instrumente
çi cîntåri adevårate, ce dådeau caracterului tåu palme çi-l încurajau
så se precipite cåtre fapte måreÆe.
Dar oare nu la ei fusese trimis?
Nu la ei, milostivii, bine çi iutefåcåtorii de minte?
Nu la cei lîngå care, dacå nu manifestai destulå mlådiere de
spirit, o datå îÆi deschiau burta çi-Æi înådeau, din måruntaie, coadå
de zmeu?
Nu lîngå cei care, pricepîndu-se så-Æi ridice tot Bucureç-
tiul-ntr-o mînå, Æi-l Æineau acolo çi Æi-l spoiau în aceleaçi culori
 În zorii zilei, seara, nopÆile, pe bulevarde nici Æipenie de om.
„aruncå“ mai mult.
pas de femeie neînsoÆitå pe stradå. Cîçtigå håndrålåii care se
soÆ, de la tråsuri, çi pun råmåçaguri cam cîte minute n-o så se vadå
cafenele, renunÆå la pariurile fåcute pe numerele, cu soÆ sau fårå
Cetele de pierde-varå, coborîte ca perdelele de muçte prin
orele 17, tuçti acaså!
mai în pripå; jurnale, doar atîtea cît pot fi agåÆate din mers çi, dupå
încå de crizå, serviciu; cumpåråturi, fåcute cît mai din zbor çi cît
hoinårealå sau dolce farniente. Serviciu, cine are pe timpul åsta,
Derutå totalå. Au fost împinse peste Dunåre vremurile de
såculeÆi de cîrpå, folii de plastic, valize de piele.
trançårii. PårÆile desprinse au fost ambalate çi transportate în
decît pårÆi izolate de trup. Locul depunerii este altul decît locul
Cuprinse în intervalul de vîrstå 20-39 de ani. Nu li se recupereazå
sînt frapante. Victimele sînt identificate toate a fi fost femei.
crimele trei, patru çi cinci. Similitudinile între cele cinci cazuri
10 çi 11 iunie, så irupå înmårmuritoarele dovezi materiale indicînd
Se scurg cinci-çase zile relativ liniçtite, pentru ca, apoi, pe
Un scurt relache.
soane. Buuun. Deci douå crime.
prelevate din cele douå cartiere nu aparÆin uneia çi aceleiaçi per-
A doua zi, experÆii poliÆiei anunÆå cå bucåÆile de corp uman
Carnagiile, pentru cå sînt douå.
carnagiul.
nate acolo. Gazetele de searå, calandrate cu înfrigurare, confirmå
acelaçi macabru sabot, douå labe ale picioarelor, decupate çi abando-
vîrful unui sabot, peste un cap secÆionat de femeie çi izbeçte, cu
råzleÆit, coborînd så peticeascå un hidrofor, un instalator calcå, cu
Se întinseserå noi zvonuri. Cicå-se în Cotroceni, într-un bazin
principalelor cotidiene, pentru a se rebrança proaspetelor çtiri.
în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sårindar, pe lîngå sediile
Venus din Milo. Dupå orele 18, bucureçtenii tropotesc din nou,
în glume tîmpite în legåturå cu unele similitudini referitoare la
Nimeni din presa dupå-amiezii nu are tupeul de a se lansa
Capitala îçi Æine respiraÆia.
175 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
174 DANIEL BÅNULESCU
Cea neafectatå, adicålea, de curbele de sacrificiu. Cum så te
superi pe pricopsiÆii care-çi presarå locurile spargerilor cu ciornele
unor scrisorele isteÆe, cuvîntînd despre fair-play çi chemîndu-i
la hårnicie pe poliÆiçti?
Sufletele lui Suticå çi æirfea respectå pactul tacit de a nu fura,
de la un singur om, o sumå mai mare de una mie de lei. Cînd
dispare vreun portofel, ocnele se comportå mai ceva ca niçte
academicieni, actele sînt trimise cu tråsura acaså, dimpreunå cu
scuze, cårÆi de vizitå, angajamente çi trandafiri.
Face adevårate furori obiceiul ca multor dintre cele mai
tulburåtoare dudui ale Bucureçtilor, nu numai så nu li se mai
sustragå nimic, dimpotrivå, atunci cînd e posibil, så li se ataçeze
ceva, o blanå, un biju, în aça fel încît dînsele så nu observe pînå
acaså. Evident, un sfert dintre pågubite doar se prefac.
La 31 mai 1932 cade çi guvernul Iorga-Argetoianu.
Dupå dejun, ostenit çi cam nebårbierit, dl Iorga îçi prezintå
demisia.
„Cåråmida în capul primului-ministru! trîmbiÆeazå goarnele
presei. Speciala! EdiÆie specialå!“
Dl. Argetoianu, refugiat într-un confesional, tåmåduind inimi
çi intonînd Psalmi, este nevoit så afle despre trîntirea cabinetului
såu din gazete.
Nu-i nimic, cîteva zile gazetele zboarå cu tiraje mai mari.
Nu numai cîteva zile, cîteva såptåmîni, aproape o lunå.
Fiindcå la 4 iunie, dis-de-dimineaÆa, în jurul orelor 6,30, se
descoperå, în subsolul unei clådiri din Ferentari, primul cadavru.
Întredeschizînd portiera, spectrul Profesorului de Istoria
Religiilor comandå ca automobilul så se lase uçor deasupra lui,
atinge cadavrul, îl întoarce de cîteva ori cu piciorul.
Încå n-ar fi låmurit.
Este un cadavru nemåsurat de ciudat. La prima vedere, nici
n-ai avea baza pentru a afirma cå e un cadavru.
Peste ceea ce se då în subsolul din Ferentari sînt, de fapt,
douå mîini, provenind probabil de la aceeaçi persoanå. Degetele
subÆiratice, fibre musculare imberbe, unghiile låcuite, toate indicii
cå ele ar fi aparÆinut unei femei.
decît cu prepararea celor mai sofisticate mîncåruri.
Existå un mod rafinat de a face foame, care nu se comparå
porÆile mari ale destinului såu çi se apucå de ea.
Sportiv, Ulpiu îçi primeçte fårå ostilitate foamea, îi deschide
surori nemåritate îl considerå principalul vinovat cå viaÆa e durå.
preoteaså, plinå de bun simÆ, se stinge çi ea. Patru fraÆi çi douå
totul era pregåtit: Båtrînul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana
Pînå atunci îçi desåvîrçise cu minuÆie numai premisele, acum
se apucå de foame.
În 1928, într-o deplinåtate a anonimatului, Ulpiu GalopenÆia
Çi aça au trecut patru ani.
lioanele banale sau princiare çi fîçneau în poçete.
Fotografiile tale li se încurcau printre degete, bucurau meda-
veneau så Æi se açeze la maså, så te cunoascå çi så rîdå de tine.
Desfåçurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei
Dar merita.
ÎÆi Æiuiau urechile.
arest çi tråsuri.
varå, sålile de disecÆie, saloanele cu felinar roçu, perimetrele de
„Ura, GalopenÆia!“ se intona pretutindeni din grådinile de
„Ura, GalopenÆia!“ bubuia prin parcuri.
învingåtorului ce çtiuse cu atîta talent a le topi inimile?
salut, urlînd peste tot, pentru a se identifica între ei, numele
studenÆii din Bucureçti îçi modificaserå din mers formulele de
Æepuçi, muscalii, dîrdåveici sau pastrame? În cîteva zile, nu toÆi
gheaÆå servite sau la îmbîrligåturile de pe la noi, la mititei, la
lor îmbråcate, la mironosiÆele de languste, numai pe stîncå de
panii, la chiselele cu icre moi, sporovåind cu fazanele, în penele
Nu-l îmbiaserå care mai de care la feluritele licori sau çam-
Nu-l alintau?
Nu-l alintaserå?
dåduserå peste adevårata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiserå?
cei din intelectualitatea în zidire a oraçului care, îmbrîncindu-se,
zugråvea în cuvinte-meçteçugite, enoriaçilor såi, Raiul?! Çi nu toÆi
în care înmuia çi tåtîne-su, popa, cînd, apropiindu-se Sårbåtorile,
DANIEL BÅNULESCU 162
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 163
Graba cu care hainele çi ceasul lui Ulpiu gåsesc drumul Mun-
telui de Pietate poate fi asemuitå mulÆumitor doar cu suavele,
dar severele aperitive.
Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de
pe o coajå mucegåitå de pîine, au ceva misterios çi esenÆial în
comun cu aburul dumnezeiesc çi somptuos al marilor supe. Çi
orele çi aburul la fel te amorÆesc çi-Æi primenesc stomacul pentru
încercarea cea grea, lovitura de puçcå a leçinului, palier de la care
sigur îÆi devii hranå, moment de la care intestinele deranjate sin-
gure se pornesc så-çi absoarbå pîntecele ca pe o fripturå.
O ultimå delicateså, cea a desertului: propietåreasa sa, Anghel
Maria, doritoare odatå de a-çi reface viaÆia cu cele 74 de kilo-
grame ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se låsa påcålitå, fåcînd-o
acum cu numai 50.
În mai puÆin de jumåtate de an, se ridicå deci la ceruri, fårå
surle çi trîmbiÆe, aproape o treime din Ulpiu. OdåiÆa îi devine o
neconvenÆionalå mansardå de conservatorist, måruntaiele îi çuierå,
încheieturile îi scîrÆîie, omul nostru exerseazå din råsputeri çi se
acomodeazå cu moartea.
Într-o dupå-amiazå, din jurul datei de 30, secondatå de alÆi vreo
cinci propietari, Anghel Maria suspendå concertul, azvîrle o parte
din instrumente pe hol çi då de-a berbeleacu cu dirijorul în stradå.
Un zgomot ca de pungi golite din plastic face så vibreze senzual
aerul patriarhal al ulicioarei. Sînt ultimele miçcåri, comprimåri
çi decomprimåri de armonicå, ale unor plåmîni foarte uscaÆi.
N-apucå bine Genel så suceascå de volan pentru a se înde-
pårta de un muribund devenit nefolositor, cå, dintre gurile scå-
lîmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel.
Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv çi apare ca
descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil çi bogat, are
aproape cincizeci çi patru de ani, a fost la Paris çi, întreprinzåtor,
çi-a amenajat pînå çi un atelier de ceramicå.
Priveçte la Ulpiu, se aratå dezolat de situaÆia în care soarta
l-a tîrît de urechi pe sårmanul båiat çi îi çopteçte:
verselor delicatese marine.
stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînÆeleselor çi per-
treÆi, atîrnaÆi întregi la intrare, mormanele de dropii çi potîrnichii,
cu tine magazinele de fineÆuri, cu corp de balet din fazani çi mis-
agåÆat båcåniile cu trufandale de-Æi laså gura apå, se bat pe burtå
localurile cu vinuri, de-Æi vine så dai cu cåciula în cîini, ies la
Pe Regalå, pe Elisabeta, fluieri çi vin çi te ling, pe carîmb,
broçurile marxiste, poÆi întîlni totuçi çi cîteva oaze plåcute.
Dacå scapi înså dintre periferii cåtre centru, mai ceva ca-n
så-çi haleascå de unii singuri mezinii.
Æînci nu se scapå unul pe altul din ochi, de fricå så nu-çi fiarbå çi
scoarÆå de copac. În Albastru, pårinÆii triburilor numeroase de
tuberculozå. În sectorul de Galben se gåteçte, cu multå aplicaÆie,
de cåtre destin într-un carneÆel çi se trezesc imediat Æipluite în
lancolice, ce se declarå substanÆial çi susÆinut nehrånite, sînt notate
În 90 % din casele fostului sector de Negru, persoanele me-
murile påtimaçe ale foamei.
La periferii, Bucureçtiul danseazå elegant çi abstras în rit-
al crizei.
Dacå nu se întîmplå minuni este fiindcå anul 1930 este unul
al pernei cu lacrimile lui.
sub mînå. Noaptea, cînd çi cînd, umflå, din nou, peretele de cîlÆ
grafii de actriÆe, cutii de chibrituri, litografii, absolut tot ce-i cade
Se îndepårteazå mirat. Noaptea plînge. ColecÆioneazå foto-
O mai întoarce o datå.
O întoarce cu gheata de trei ori peste cap, dar nu se întîmplå nimic.
50 de metri, dintre atelier çi magazia cu paturi, întîlneçte o pisicå.
Într-o searå, întorcîndu-se tîrziu de la lucru, pe traseul infim,
çi mustaÆå, cartierul apucå în istoria sa un domn GalopenÆia.
aparenÆå serioaså, pune de o parte mai multe salarii, îçi laså favoriÆi
îçi conservå aerul nåuc, de posedat aiurit. Cu timpul îçi regleazå o
Deçi mîinile îçi dezvåluie, ca niciodatå, iuÆeala, chipul mofluz
benevol, norme ale celorlaÆi lucråtori, e înÆeles çi iubit.
atunci cînd deterioreazå ceva, încaseazå båtaie, alteori, preluînd
Trecut, rînd pe rînd, pe la galerele tuturor punctelor de lucru,
Îl uitå Dumnezeu acolo unde îl pui.
165 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
168 DANIEL BÅNULESCU
Cîtva timp, bogåÆia çi densitatea tezaurelor monetare, a paf-
talelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult çi
de podoabå împinge în umbrå ceramica. În fond, socoteçte cineva,
leafa unui ceramist nu e un capåt de Æarå çi CosiÆia, veriçoarå a
doamnei Frofrony, acceptå så pripåçascå în tabåra ei, alåturi de
un cîine, un canar çi-o pisicå, çi-un ceramist.
Cele çase luni de muncå dråceascå sapå, în sufletul blajin al
lui Ulpiu, cicatrici exemplare.
E adus, din nou, pe buza pråpastiei, dar nu din cauza efortului
propriu-zis, ci doar pentru cå persoana sa e, din nou, Æinta infer-
nalelor vexaÆiuni amoroase. Doamna CosiÆia e un satrap, iar viaÆa
ei a fost furtunoaså.
Încå din dreptul vîrstei de treisprezece ani, insaÆiabila CosiÆia
sare çi se instaleazå în spaÆiul cel mai plin de pucioaså al rubricilor
revistelor de scandaluri. Nenoroceçte bårbaÆi, foarfecå tineret,
sleieçte averi, e exact genul de cucoanå ce-çi amenajeazå o cåpiÆå
de fîn în salon pentru jocurile adulterine.
Ultimul ei soÆ, doctorul ScurfuleÆ, încornorat plictisit, îi trîn-
teçte anumite prafuri în mîncare çi îi înnoadå cîteva glande.
În cel mai scurt timp, trupul ovaÆionat çi afurisit al taifunicei
doamne CosiÆia se va acoperi cu un plançeu gros de osînzå çi va
cîntåri un chintal. Urmeazå divorÆul, råmîne porecla çi varianta
femininå a biciului lui Dumnezeu ajunge så conducå çi så tero-
rizeze çantierul.
Pe Ulpiu, låmuritå imediat cu cine are de-a face, CosiÆia îl va
striga de-acum Viorel.
ToÆi bårbaÆii aflaÆi în subordinea doamnei Chintal poartå doar
unul din umåtoarele douå nume: o parte din angajaÆi sînt numiÆi
Viorel, ceilalÆi se simt convocaÆi atunci cînd çefa lor li se adre-
seazå pronunÆînd Goliath. Pe unii, doamna Chintal îi înghesuie,
de ceilalÆi, aceeaçi nåbådåioaså doamnå se laså înghesuitå.
În chip inevitabil, dupå numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul
preferat.
Lucrul înceteazå, uneltele sînt påråsite de fiecare datå cînd, în
toiul amiezii, ståpîna apare çi se apropie cu paçi legånåtori de Viorel.
nesemnate în ultimele luni.
såu contrasemneazå-ntr-o unicå noapte toate notele administrative
sabilitatea formårii guvernului, iar noul titular al departamentului
varå, douå zile dupå ce echipa Iorga-Argetoianu îçi asumå respon-
Numirea oficialå în poliÆie îi soseçte håt tîrziu, cåtre primå-
în vitrine.
îndepårteazå çi, dacå se poate, în special, la cele care sînt reflectate
Se uitå la ele de departe, cînd nu sînt atente, abia atunci cînd se
Începe så priveascå dupå femei, dar nu aça, direct, faÆå în faÆå.
culos exemplar?
Din care loc de pe påmînt s-ar procura un asemenea mira-
Unde s-o întîlneascå?
singur amånunt.
N-are gusturi rele. E o hotårîre înÆeleaptå. Mai råmîne un
De hotårît, a hotårît.
Bine.
çi cea mai splendidå femeie din lume.
Femeia lui, a hotårît el cå trebuie så se dovedeascå, în plus,
cunoaçte pe lume, un fel de artist?
orice asprime a vieÆii. În plus, n-a fost el çi nu este, de cînd se
så-l îndrågeascå çi, cu afecÆiune, care îl va ajuta så treacå peste
perfectå, sånåtoaså, fårå cusur, o tovaråçå idealå de viaÆå, care o
El, Ulpiu, nu-çi va lua de iubitå decît o soÆie întreagå, înaltå,
Nu.
du-l pe nervi, ori îi ascunde gustarea.
dimineaÆå cafeaua, dar îi çi toceçte ascuÆitoarea, îl ciupeçte, cålcîn-
aråtarea aceea cu sînii pitici de la slujbå, care-i preparå în fiecare
Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu
piesele ei intime de lenjerie femininå între påturile lui de bårbat.
tot mai des drum pe la ei çi, dacå n-o supravegheazå, îçi piteçte
Nu cu mama çi nici cu zåltata nepoatå a Maicii, ce-çi face
Cu mama?
Dar cu cine? Nu cunoaçte pe nimeni.
El, personal, e foarte de acord.
DANIEL BÅNULESCU 172
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 169
Înfioråtor pare faptul cå este çi galeçå.
Femeie de bunå condiÆie, odraslå de extracÆie dovedit aristo-
cratå, sporovåieçte cu el, presarå un pic de conversaÆie spiritualå
çi, deodatå, slip! c-o miçcare abilå a mîinii, îi înlånÆuie capul în
cravaçå çi îl plesneçte la fund. Canarul, cîinele, pisica, çantierul,
toatå lumea rîde. Nu toatå lumea.
Dacå în domeniul performanÆelor çi expedientelor amoroase,
Ulpiu GalopenÆia pare condamnat så råmînå toatå viaÆa un biet
Viorel, în celålalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare
naturalå, tenacitatea, intuiÆia artisticå, înclinarea cåtre råbdare,
precum çi frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracå, într-un
loc reperabil adicå, îl conduc spre minuni realizate în lucrul såu.
Din depozitul de sfårîmåturi împråçtiate çi lepådate parcå
în duçmånie pe cîmp, Ulpiu reconstituie, lucrînd noapte de noapte,
o colecÆie nemaiîntîlnitå de 29 de vase de cult, pentru care pînå
çi infatigabila CosiÆia înÆelege cå va obÆine, pe piaÆa antichitåÆilor,
un regat. ExperÆii se simt sideraÆi în faÆa intuiÆiilor tînårului mese-
riaç ce, aproape fårå experienÆå çi semi-invalid la capitolul cunoaç-
tinÆelor de specialitate, alege varianta corectå dintre mii de variante,
ataçeazå perfect ornamentul scobit lîngå ornamentul scobit, incizia
lîngå incizie, canelura la canelurå.
Afacerile cu ciobårie se înteÆesc în preventoriul arheologic
çi, dacå existå çanså, Ulpiu çi-o îmbuneazå, prin seriozitatea sa
din acele zile.
Destinul îi este favorizat chiar din interiorul echipei de poli-
Æiçti detaçaÆi permanent, pe çantier, pentru a lua în evidenÆå, în contul
statului, cea mai umilå tinichea dezgropatå. Sînt trei posturi de
presari supraveghetori, posturi bånoase, o listå impresionantå de
descoperiri arheologice, dar procese verbale corecte çi predåri
cåtre tezaurul statului extrem de puÆine.
Onorabilii poliÆiçti au fost nåimiÆi.
Cînd, pe rînd, la cîte o såptåmînå, fiecare dintre cerberi då
cîte-o raitå prin Bucureçtiul iubit, pentru a deçela anatomiile unor
cocote çi pentru a-çi mai încårca bateriile, dupå ce-çi doseçte
purcoiul de bani necuraÆi în buzunåraçele unei bånci agricole
obscure, unul dintre cei trei, sergent milos, istoriseçte çefilor såi
rezervaÆiile colecÆiilor particulare.
partea cu adevårat valoroaså, este dirijatå pe cåi oculte, cåtre
pentru liniçtirea autoritåÆilor, calea depozitelor de stat; restul,
Tot ceea ce dezgropat fiind, este gåsit nesemnificativ, ia,
profituri.
de fåptura energicå a CosiÆiei ScurfuleÆ, realizeazå ameÆitoare
logicå, peçterå de tîlhari çi punct de contrabandå, conduse toate
Campusul, încruciçare elocventå între o întreprindere arheo-
rearanjeazå Æinuta çi se întoarce la lucru supus.
Urlå douåzeci de minute chiar pe locul pe care se aflå, îçi
înÆeles, imposibil de reconstituit, ceramicå picatatå.
gunoi, transformîndu-l, cît mai curînd, într-o impecabilå çi, bine-
Rolul såu arheologic e så scurme çi så pescuiascå în tot acest
cioburi, påmînt clisos çi pietriç, amestecate çi cimentate împreunå.
afara pîrleazurilor açezårii, 24 de låzi, pline ochi cu mormane de
neçte aruncate çi i se descarcå în grijå, la cîÆiva zeci de metri în
insistenÆele Olimpiei Frofrony pe lîngå veriçoara sa, CosiÆia), întîl-
În ziua în care se transferå în tabårå (fiind angajat aici la
de arheologie.
baråcile çi pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui çantier
ce amintesc de incomoditåÆile muncii în minå, Ulpiu trudeçte în
Întreaga varå çi toamnå a blestematului an 1932, în condiÆii
ca tot iubiÆica så aibå grijå de iubiÆel.
– Perfect. Lamentabil adicå... Romanele franÆuzite... Trebuie
– Da, doamnå... Nu, doamnå.
prin minte din ce-ai så tråieçti?
– Çi ce så-Æi fac eu?... Pun pariu cå nici måcar nu-Æi trece
– Da, doamnå.
– Spune-mi, suflete, te-au dat duçmanii afarå?
çi cam analfabet, îi suflå fumul în ochi çi suspinå:
înçurubeazå în canapeaua de lîngå çoldul dumneaei, adolescentin
de påråsit, încît te-ntrebai de ce så te mai consideri femeie?“), îl
început, în båtaie de joc („Dumneata nu te-ai simÆit nicicînd aça
167 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
166 DANIEL BÅNULESCU
Pe Calea Victoriei, tråsuri, blagoslovite multe cu doi pînå la
patru ponei, se laså-n genunchi çi cuprind, în cåuçurile lor articu-
late, doamnele în pantofi de måtase.
Moçtenitori, mutilaÆi, peçti, cartofori, primadone, fanfaroni,
paraçute, tiribombe de lux, crupieri çi galanÆi înåbuçe locul.
La Pielea Goalå, celor ce cred în salvarea lumii de cåtre o
bucåÆicå de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeç-Balmeç,
cele mai cosmopolite terase din lume, alåturi de trupele dansatoa-
relor suedeze sau cehe, rele de muscå, de-au ce-au stors, ca pe-o
cîrpå, orice român mai înalt de un metru douåzeci, explodeazå
çi cîte-o pieså de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucatå
de maimuÆe çi cîini.
O palå de vînt çi afiçele senzaÆionaliste se dezlipesc la am-
bele colÆuri de sus, se înfåçoarå în jurul propriei lor Æîfne çi picå.
Atelierele de ceramicå „Frofrony“ îçi mai vînd marfa în
douå-trei magazine excentrice, de peste hotare, çi astfel plutesc.
Curînd înså iau apå.
Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat
laolaltå cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a cola-
boratorilor såi, le mulÆumeçte hazliu, îi încotoçmåneçte în braÆele
sale subÆiri çi îi aruncå în stradå.
Face cîte ceva pentru fiecare din ei.
Le dåruieçte garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare
(alte ateliere de ceramicå tot nu mai existå în Bucureçti), un braÆ
de poveÆe çi secretul cum cå, de acum, trebuie så stea cåtinel pe
propriile lor picioare. Åia încearcå un timp, Æinîndu-se de niçte
muieri mai uscate decît beÆele de la arc, dar le tremurå genunchii,
îçi vor cere curînd voie så råsfire puÆin pe afarå çi så continue
exerciÆiul.
Pentru Ulpiu înså, doamna Frofrony insistå.
Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor,
aÆîÆate continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meti-
culozitatea lui ilogicå çi monstruoaså çi, de ce nu, pisica.
Doamna Frofrony, într-un ultim capot sidefiu (este ultimul
capot pe care în urmåtorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaçte), îl pri-
meçte în salonaçul måsuÆelor de mahon, îl întreabå, pentru
cîçtigå îndestulåtor.
Råmîne acelaçi tip ascultåtor çi discret, se îmbracå cuviincios,
de a fi cîndva istorisite pe cearceaful dintr-un cinematograf.
Cunoaçte astfel, din interior, o groazå de afaceri interesante, demne
de Detectivi ai SinguranÆei apeleazå, cu superioritate tandrå, la el.
amicalå de CåpåÆînosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul
Nu degeaba lîngå prenumele Ulpiu se aciuieçte particula
nu aveau calmul de a-çi realiza distrugerea.
alt act compromiÆåtor, puteau de acum så nu se mai sforÆeze, dacå
în secundele în care erau ridicaÆi de poliÆie, o poliÆå, o listå, vreun
care, în trecut, se mai dådeau de ceasul morÆii, distrugînd, chiar
cu aerul acela docil ce le îngåduie hîrtiilor så fie citite. ArestaÆii
ies a doua zi acte-pacienÆi cu înfåÆiçåri reîmprospåtate, tefere çi
rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfåite de mucegai,
deloc råu, din moment ce prin aceeaçi uçå prin care intrå zilnic
Într-adevår, båiatul då în brînci, progreseazå, çi nu trudeçte
cazonå, supraveghere discretå çi ocrotire uçor amuzatå.
picure în relaÆiile sale cu Ulpiu o atmosferå de corectitudine
Un singur çef direct, colonel Volgoride, care se pricepe så
mirea pompoaså de laborator de reconstituire.
meschinå cu care serviciul nou înfiinÆat demareazå, sub denu-
rechizite, din care nu lipsesc foarfecile çi pelicanolul, iatå zestrea
o sobå, o maså çubredå, un fiçet, douå scaune, o gråmåjoarå de
O încåpere minusculå, dar în Prefectura Generalå a PoliÆiei,
GalopenÆia debuteazå-n poliÆie.
sionantului an 1932, nimic esenÆial nu se schimbå, deçi Ulpiu
Pe stråzile închiciurate de iarnå ale Bucureçtiului, ale impre-
aici pe cioflingar, cå te ia mama dracului!
Dacå, cumva, existå.. Ce mai açtepÆi? Adå-l aici. Adå-l, bå,
donatului, li se vådeçte çi neajunsul cå se çi bea mult prea mult.
de pe çantierele arheologice, dar acum, din enormitåÆile subor-
iniÆialå. Çefii nu-l cred, oameni de aur. Çtiu çi ei de veselul negoÆ
din douå-trei miçcåri abile, så Æi-o reconstituie la fix, sub forma
ciopîrÆitå c-o lamå, o zi întreagå, în zeci de mii de bucåÆele çi,
despre singurul om din România capabil så-Æi ia o coalå de hîrtie,
DANIEL BÅNULESCU 170
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 171
Cînd îçi gåseçte, în fine, o gazdå, bate stråzile pentru a se
convinge personal dacå måtuça aceea legendarå, a domnului
Volgoride, este, în mod cert, o femeie båtrînå.
– Maicå! îi va turui, din acea lunå, în fiecare dimineaÆå, bå-
buÆa (Maica e numele sub care o cunoaçte întregul meleag al uli-
cioarelor Maria Rosetti, Polonå, ColÆei, SuÆu, SfinÆilor çi Slånic).
Maicå, båiat de ispravå eçti. curat eçti, chipeç eçti. Vreo 30 de ani
så tot fi adunat, lîngå un båniçor pus de-o parte. Ce te mai zåbo-
veçte?... Pune çi tåluÆå mîna de te cåsåtoreçte!...
Så se cåsåtoreascå, uçor de spus.
Dar cu cine?
Fusese deja pus într-o situaÆie disperatå, cînd, invitat la un
bal al çtåbårimii Ministerului de Interne çi aruncîndu-çi ochii pe
invitaÆie, luase la cunoçtinÆå de acolo foarte clar, negru pe alb,
cå i se poruncise så se prezinte cu soÆia. Tåiase, e drept, invitaÆia,
eliminase vorba „soÆie“, asamblase invitaÆia la loc, çi nici mama
invitaÆiei nu çi-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi douå
nopÆi, perpelindu-se cå nu ascultase de-un ordin.
Domnul Volgoride nu-i arunca, cîteodatå, cînd se abåtea pe
la el, escaladînd douå etaje, cå-l gåseçte prea palid, cå este un
amploaiat prea cu ochii beliÆi sau, dimpotrivå, prea înfundaÆi în
orbite çi se mira, aça zeflemitor çi subÆirel cå, din pricina plåcerilor
solitare, cum de nu-i tremurå mîna? Cu atît nu se pricopsise, atîta
tot îi mai lipsea, så-çi çi mînie superiorii!
Un coleg îi deståinuise cå tocmai åia de nu prezintå con-
soarte le stîrnesc superiorilor mai abitir bånuieli, pe motiv cå ei
sînt primii condamnaÆi de a încåpea pe mîna cocotelor çi de-a
tråda pe-acolo cine çtie ce secret de serviciu.
Çi apoi, cu soÆiile funcÆionarilor de talia lui, n-o så fie pus
într-o situaÆie delicatå, cînd ele or så vinå la el så-l chestioneze,
iar el n-o så çtie ce så le råspundå, n-o så aibå så le ofere, cînd alea
or så plîngå çi-or så-l roage så le înÆeleagå, ca de la om la om,
cå n-au çi ele cu cine så schimbe o adreså de croitoreaså sau vreo
reÆetå de ciorbå?
Ah, ciorbele...
Så se cåsåtoreascå, e clar.
acum, tocmai acum, tocmai acum...
normale, întretåiate de vorbele preferate ale lui Ulpiu: tocmai
Çi din nou se scurseserå nopÆi çi zile çi jumåtåÆi de zile
N-avea de unde.
serios, precum Ulpiu sau oricare dintre noi, o femeie perfectå?!
Decilagata çi de unde çi-ar fi putut procura un tînår de viitor çi
cine s-ar fi putut apropia de aura mîinilor îngheÆate ale surorilor
prefåcuta de pe GalaÆi îçi pitea sub zeci de jupoane coapsa strîmbå,
i se aråtå), cå, într-adevår, naçparlia de pe Podul Ilioarei era foanfå,
avea sînii prea mari (uite-aça, cît douå ugere de bivoliÆå bolnavå,
Aflå deci dintr-o suflare çi se convinse çi el cå madam Aurora
Îl ascultå ochi çi urechi pînå-n cråcanele apelului de dimineaÆå.
bineînÆeles nici un cuvînt.
GårgåriÆå, harÆå care fumase la viaÆa lui multe, nu-i suflå,
însoare?... E cumva un påcat?... Se opune cineva?!
permisiune omului så se cåsåtoreascå?... N-are el voie så se
– Dar ce, n-are voie omul så se cåsåtoreascå? Nu-i daÆi voi
çi råstit:
mîini de umårul de luptåtor de circ çi-l interpelase spumegos
în fund pe marginea priciului lui GårgåriÆå, îl scuturase cu ambele
la-nceput nu-i crîcnise, se tråsese lîngå el çi-l trezise, se pusese
Mult mai tîrziu, pe la orele douå din noapte, båiatul, care
– Grele påcate Æi-ai mai luat çi tu pe inimå, frate Ulpiule!...
greu în cele cîteva såptåmîni çi cugetå aproape prosteçte:
„Car cu fîn“ çi „Poponax“, GårgåriÆå spårsese tåcerea Æesutå din
dinile deschise pînå-n zori „La Micul çi Sarmaua“, „Guguçtiuc“,
tase, prelingîndu-se spre Ciçmigiu, ducîndu-se glonÆ cåtre grå-
Într-o noapte, dupå ce caravana çtirilor proaspete se îndepår-
prin porii spinårii, tot mai serioase cantitåÆi de ciment, mai ofta...
focos al Ulpiului GalopenÆia“, dar devenise circumspect, inhala,
çi patru de dame, nevrednice în pat, gustaserå pe rînd din cuÆitul
Pufnea el, GårgåriÆå, în rîs, cînd auzea cå „O sutå douåzeci
de alåturi în nici un caz nu furase gåini.
çtirile care-Æi fåceau pårul måciucå çi cå puçtiul spålåcit çi molîu
189 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
192 DANIEL BÅNULESCU
al fermecåtoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profe-
sorului de Istoria Religiilor), îçi schimbå luleaua, din mîna dreaptå
în mîna stîngå çi rupse, din muçuroiul de bålegar de lîngå manti-
nele trotuarului, o margaretå. Jumulind-o petalå cu petalå çi strå-
duindu-se, în acest fel ca, la dilemele sale, så primeascå råspunsul
botanic asupra extincÆiei sau imortalitåÆii sufletului omenesc.
– E fåptura umanå spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuri-
tor... E, såraca de dînsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor...
Så fi fost Eulampia, prima mea iubitå, prietenå de-a mamei. Cu
înfåÆiçarea ei cadavericå çi imobilitatea sa de cartof, spirit nemu-
ritor?... Nu prea pårea... Påi, atunci dai çi peste mortåciunea de
måtuçå-mea, Haricleea çi pici la controverså. Fiindcå, în mod
sigur, måtuçå-mea cea råpciugoaså nu era spirit nemuritor...
– PiÆipoanco, zboarå-i dintele çi potcoveçte-l!... Mortåciunea
fumurie garibaldeçte cå tu ai plåti-o çi pe cursa asta, scåmoçatule...
Înså nici n-apucå Spectrul så se bucure, cå ultima petalå, cea
de-a patruzeci çi una, påru så-i confirme ipoteza cå spiritul ome-
nesc e nemuritor çi, conform hinduismului, cå, imediat dupå moarte,
s-ar muta, cu tot calabalîcul, într-alt corp. Filînd cu degetele sale
de cartofor graÆios, acelaçi Spectru o descoperi, lipitå de spatele
celei de-a patruzeci çi una petale, pe cea de-a patruzeci çi doua.
BineînÆeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum
fusese cît p-aici så învingå, înså pierduse. Omul devenise, din
nou, spirit muritor.
Din fotoliul såu, cît gråuntele de nisip, æaca îi çterse Univer-
sitarului ceÆos o privire.
– Ai cacarisit-o, urîtanie. Eçti çi urît çi schilod... Så våd
îndråznealå pe tine cu ce bani de jucårie o så-mi plåteçti!... Scå-
moçatule, l-ai cîçtigat pe pariu...
Dar Ho diábolos nu murmurå. Cu privirile lipite pe geamlîcul
de clåbuc, deschise pe pipåite Cartea Sfîntå.
I-o trecu, pe locul mortului, din faÆå, Spectrului.
Îi båtu, cu vîrful degetului, indicîndu-i un paragraf.
– Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Çi urmåtoarele, pro-
babil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. „Cei
vii, în adevår, måcar çtiu cå vor muri; dar cei morÆi nu çtiu nimic,
fåcuserå imprudenÆa de a se purta cu mîinile reci.
Le vîrîse în cap cå absolut toate victimele Spintecåtorului
avut niciodatå mîinile reci?!
– Ce så-mi facå mie, domniçoarå Rozella, cå doar eu n-am
fricå så nu-çi ascutå toporiçca pe tine?
– I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau Æi-era
i-a dat drumul.
lui Ulpiu, îl fåcea så nu mai fie bun de nimic çi, de fiecare datå,
izbucnea în plîns, azvîrlea din Æurloaie. Ceea ce îi cam sfîçia inima
Sfîrtecåtor îl cuprindea, aça, o sfîrçealå. Se tåvålea prin båltoci,
de vreo douå-trei ori. Numai cå, atunci cînd se vedea înhåÆat, pe
Ulpiu, ce så facå, depåna çi el cum cå l-ar fi prins pe odios,
însufleÆitå, amazoancå, çi îl cicålea så povesteascå despre asasin.
Venea lîngå ea çi sora mai micå, lunganca. Asta era mereu
frumos.
cîte-un cuptor de plåcinte çi nu mai era bunå de nimic. Avea glas
Cea micå çi graså era sora mai mare, Adalgiza. Fråmînta
Surorile astea cicå erau italience, Decilagata.
În alte zile se abåtea pe la Deci.
s-o ia? Lua-o-ar dracul.
så se îmbrace mireaså. Albå din ochi pînå-n picioare. Dar cine
Nici n-avea cum. Avea albeaÆå. O så-i fie mai uçor cînd o fi
Asta, Delia, nici nu se uitase la el.
çi se simÆea bine.
O gåsea sau n-o gåsea acaså, ståtea o vreme pe scarå la ea
Çi se deplasa la Delia Postolicå.
çi-un nas cu 20 de centimetri mai lung.
så råspundå, fiindcå aveÆi o mînå cu 20 de centrimetri mai scurtå
– Så nu-mi daÆi cu nici o dulceaÆå, madam Zaharia, îi venea
sîsîita, dupå ce, douå ore, se priviserå ochi în ochi.
– Så vå dau cu puÆinå dulceaÆå, domnule Ulpiu? strecura
vorbeascå.
Asta da, våduvå, liniçtitå, sperioaså çi aproape nu çtia så
Zaharia.
consistent de trandafiri çi se ducea cu el, de exemplu, la madame
neînfrînåri veziculare, în locurile publice), cumpåra un buchet
DANIEL BÅNULESCU 180
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 177
Niciodatå nu a putut fi agåÆat un poliÆist cu o mai condamnabilå
uçurinÆå decît în acele zile.
Data de 18 iunie aduce cu sine urmåtoarele douå evenimente:
pe de o parte, ritmul manifestårilor sadice creçte, ajungînd spre
o medie de una pe zi, iar, pe de alta, filmele se gråbesc.
Çederea într-un cinematograf sau loc public devenind o eta-
lare periculoaså, operatorii deruleazå peliculele cu repezitorul.
Dupå zece minute de proiecÆie, lumea iese edificatå din salå, iar
doamnele, seduse çi narcotizate de licårul lumii de celuloid, se
reîngrozesc. De ajuns så li se inducå cea mai fugarå impresie cum
cå ar fi urmårite, cå çi iuÆesc pasul, Æipå, intrå, cu toate sirenele
în funcÆiune, în cea mai apropiatå curte, se pun la adåpost.
Un singur bårbat reuçeçte astfel så trimitå acaså, într-o singurå
dupå-amiazå, zeci de femei.
În fine, omul mediu cade pradå celor mai întortocheate raÆio-
namente: oare în spatele asasinatelor nu s-ar putea ascunde tocmai
SocietåÆile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plåtind acest preÆ,
de a-çi pune pielea pe båÆ, multe dintre paparudele pe care omul
mediu le cunoaçte n-ar ezita så se lase mårunÆite cu toporiçtele,
bånuind cît de galben invidios ar fi bîrfite apoi de cåtre surate.
Nu e frumos.
Çi mai întîi de toate, prea cald.
Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situaÆiile în care ar putea
fi surprins lucrînd fårå cravatå. Ziua de 29 constituie un astfel
de prilej. 37 de grade la umbrå.
Confruntå declaraÆia paznicului de depozit, Nechifor Crainic
(nici o legåturå cu nefericitul conducåtor gîndirist), cu observaÆiile
din teren ale puzderiei de informatori.
Citeçte:
„Nu este adevårat cå eram chitiÆi så ciordim çi så dosim toatå
marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decît apariÆia la un stråin
ce pårea trecut doar pentru a ne ura noapte bunå.
Am auzit ciocånitul.
Am tresårit de încîntare ca fripÆi. Eu am înçfåcat rotocolul cu
chei çi am deschis portiÆa pentru a-l ajuta pe stråin så-çi lase
mesajul, promiÆîndu-i cå i-l voi repeta, cuvînt cu cuvînt, domnului
guri), cobora întîi la closet (îi era jenå så se opreascå, pentru
peste program (în caz de nu se interesa de el vreunul dintre gran-
Çi apoi, dupå maså, dupå ce råmînea, în medie, cam douå ore
întîi? ÎÆi trebuia o groazå de vreme.
Cum så faci o femeie perfectå din asta? Ce s-o înveÆi mai
çi fåraç, iar pe ea, apoi, nici nu çtia cum s-o zvîrle mai iute afarå.
Çi îi deçerta chiar atunci cumpåråcitura la debaraua cu måturå
– Merdenele, proasto!
dardanele...
– Uite, dragå, Æi-am cumpåricit, de la simigeria din colÆ, niçte
un cumsecade loc de nåscut.
în comuna aia, Elicia, çi åsta, în opinia lui Ulpiu, nu era deloc
indiscreta parantezå a picioarelor. Mai era çi nåscutå, nenorocita,
de tramvaie så o çteargå, izbind-o cumva çi så-i îndrepte niÆel
îngråçåmînt, så-i pliveascå, så-i ude. Dacå s-ar fi rugat, cel puÆin,
Dacå ar fi avut çi ea, din timp, grijå de sîni, så le dea cu
Nu era deloc fatå rea.
Prefecturii, Baby, Baby.
se scrie. Îi percepeai Æignalul ore întregi, în sus çi în jos, pe scårile
Baby. Aça îi pronunÆa ea întotdeauna numele, Baby, la fel cum
pisicå, s-o mîngîie împreunå pe burticå, s-o alinte çi s-o strige
Îi plåcea, mai ales, modul în care tîra ea pînå la el, uneori, o
Nu le då mîna.
Nu era fatå rea. Dactilografele niciodatå nu sînt.
ar fi trebuit så-i înghesuie sub fiecare cupå de sutien cîte çapte.
într-o dungå, eunuca clådirii, aia cu sînii atît de pitici, de må-sa
SimÆi totuçi o bucurie onestå cînd uça se întredeschise çi intrå,
N-o s-o poatå duce.
O så-i arate el ei, odatå, dacå o så vrea, ce-i aia gustare.
niÆel creioanele, så-çi piÆigåie glasul çi så-i ascundå gustarea.
Çi nu se înfåÆiça nici måcar aia, Dorina, så-i brambureascå
nodurile de lemn ale pupitrului såu pentru a douåsprezecea oarå.
Scoase o batistå, o înmuie în cålimara cu apå çi såpun çi lustrui
nice gropi de gunoi ale Bucureçtiului.
îndopate cu cele mai pestilenÆiale råmåçiÆe, din cele mai scîrbav-
179 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
178 DANIEL BÅNULESCU
director. Domnul stråin era foarte înalt – så fi avut vreo doi metri –,
måtåhålos, ocarinå borcånatå, muståÆi în furculiÆå, o uitåturå de
parcå i se furaserå boii de la bicicletå, pårul albit.
Complicii mei se ghemotociserå sub o maså çi nu l-au våzut.
Am discutat lîngå fereastrå, convingîndu-må de trei ori cå tot
ceea ce dorise dumnealui era så ne spunå era noapte bunå. Am
tras de aici concluzia cå era, în general, foarte de acord cu tot ceea
ce plånuisem så furåm în acea searå.
I-am mulÆumit.
A plecat uçurat, învåluindu-ne într-un nor de lavandå, dar
çi-a uitat geanta. Am luat eu geanta, am intrat în gheretå la prie-
tenii mei çi ne-am gîndit s-o mîncåm.“ (!!!)
(Nu este adevårat, domnule colonel, adnoteazå Ulpiu. Nici
vorbå cå s-ar fi gîndit s-o månînce. Cåutau niçte salam. I-am
cercetat.)
Cåscå, såri un paragraf, îndepårtå, din documentele statului,
o murdårie de muscå. Genul åsta de povestiri lipea, ca niçte cui-
buri de rîndunicå, puncte de indigestie pe peretele stomacului såu.
Cîteva rînduri mai jos, paznicul Crainic declara:
„Mai ciudat a fost atunci cînd, bågînd o mînå în geantå, de
scos afarå, am scos douå mîini.
Am vîrît de urgenÆå çi cealaltå mînå în geantå çi, din nou,
am adus, în lumina becului de 40 de waÆi, douå mîini.
Colegii se tåvåleau pe jos çi rîdeau de se spårgeau de mine,
jurîndu-se cå aråtam leit ca o caracatiÆå. Ne-am dat seama tîrziu
cå inundaÆia asta de mîini nu era lucru curat çi, dupå ce ne-au
prins, am anunÆat la poliÆie.“
„Niçte tîmpiÆi“, gemu, mai neînduplecat ca niciodatå, Ulpiu.
Dinspre Palatul Regal, simÆea cum soarele îi bombarda creç-
tetul cu cocoloaçe de cåldurå. Vipia îi schilodea florile. Detaliile
plançelor schiÆate pînå atunci nu-l ajutau la nimic. Dacå ar fi dorit
så surprindå un indiciu cît de cît preÆios, numai releveul tålpii
tipului de doi metri ar fi trebuit mårit, pe puÆin, la doi metri.
N-avea atît. Îi venea så leçine. Lui Ulpiu i se nåzåri cå un plu-
tonier muståcios îçi bate cålcîiele înaintea sa çi-i råstoarnå pe
birou treisprezece genÆi din piele de porc, vråfuite cu lopata çi
lor, så se cåsåtoreascå...
lunå çi decisese deja, cu aleasa inimii lui, så se retragå la casa
o biatå çi perfectå pereche de picioare, mai råmåsese o singurå
niçte çolduri fårå cusur çi tocmai acum, cînd nu îi mai lipsea decît
care îi fåcuse rost çi de çolduri, muncise din greu, îi alipise la fix
El, cînd îl arestuiserå, ajunsese cam în faza aia cu peÆitul, în
çi nu puteai s-o refuzi.
decît oricare statuie greceascå, pentru a o îndrågi çi mai adînc,
Ca så-i stea çi mai bine, ca så arate cu douå degete mai divinå
Fårå motiv.
De ce-çi dorea asta?
vreodatå o femeie.
dorea acum çi cele mai splendide çolduri cu care se nåscuse
între timp, cå aleasa inimii tale, ca de obicei, se råzgîndise çi-çi
ele dupå ce tîrguisei pe puÆin alte patru perechi, dar se-ntîmpla,
çi 12 centrimetri mai lungi, alergai dupå mîini, te întorceai cu
tot restul, trebuiau alte mîini, unele alburii, cu pieliÆa ca petala
Bucureçtiul, dar observai acum cå mîinile nu i se mai asortau cu
potriviÆi, o pereche de sîni atît de pefecÆi, cum nu mai exista în tot
O luai de la început, te zbåteai çi îi veneai acaså cu sînii
nu çtiu ce al emailului interior sårit çi sînii prea scurçi.
ani de eçecuri, observai cå ea nu e ea, nu-i cea perfectå, avea un
çi te pomeneai colindînd prin oraç dupå ea, çi, bineînÆeles, dupå
ÎÆi compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale
intelectualitatea unei glezne.
poçetå, felul distins în care çtia så se miçte sub propriul ei parfum,
celålalt trotuar, linia ochilor, modul aÆîÆåtor în care îçi balansa o
remarcai, stråpungînd cu privirile forfota trecåtoarelor de pe
perfectå. La una îÆi convenea, de exemplu, un zîmbet, la alta
çi så se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde så-Æi gåseçti o femeie
ÎnÆelesese dintr-o pornire cå trebuia så munceascå din greu
Deci, ce putuse så facå?
pe îndelete planul lui.
riÆå se låÆise, cu Æurloaiele atîrnate de dunga tinetei, çi îi explicase
Tot într-o noapte, puçtiul i se ciucise înainte, pe cînd Gårgå-
DANIEL BÅNULESCU 190
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 191
– Tocmai acum, nea GårgåriÆå, închipuieçte-Æi, tocmai acum!...
Stingîndu-se ca o lumînare, Ulpiu se strecurå discret din foi-
letoanele inimilor sfårîmate, ale crimelor pasionale çi-ale înfiorå-
toarelor enigme juridice, în anonimatul cålîi din care ieçise.
Dupå jumåtate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-çi mai
întrebuinÆa dupå-amiezele pentru a învåÆa, pe de rost, numårul ce
evalua capacitatea cranianå a Spintecåtorului sau, måcar, pentru
a-i aduce în discuÆie, ca odinioarå, necontroversata putere de
seducÆie.
Se iÆiserå alÆi exploratori ai întunericimii comportamentelor
omeneçti: Bar-Marafet, cel care împråçtia tetanosul în semeni,
zgîrîindu-i, în intersecÆii, pe imprudenÆi, cu vîrful bont al unui cui
ruginit. Sau încruntaÆii fraÆi Gioalå, tripleÆii care, folosindu-se
de fålcile unui cleçte cu coadå prelungå, de rîndunicå, le extrå-
geau pietonilor întîrziaÆi måselele cele mai îngrijit îmbråcate în
aur, necalicindu-se nici så-i anestezieze, tråznindu-i astfel cu
bulbul unui ciocan de tîmplårie în cap.
Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destråmate
çi seci.
Doar arareori, cînd crema finilor deguståtori ai oraçului Bu-
cureçti repera o cucoanå, pornitå în alergare çi panicatå de groaza
(delicioaså) de-a nu pierde vreo birjå, deguståtorii fini ai oraçului
decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative çi miçcåri savant
spiralate ale degetelor, dacå doamna respectivå, pornitå în galop,
poseda sau nu, un aÆîÆåtor pas GalopenÆia.
Se mai ciorovåiau între dînçii cu privire la Ulpiu çi Fiorosul
Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru çi Gabi cel Norocos,
neputîndu-se pune niciodatå de acord dacå tåietura ce le-o aplica
propriu-zis SargeÆius muierilor aducea mai curînd cu vigoarea
cu care-çi secÆionau poeÆii proletcultiçti versurile sau reamintea
mai pregnant de rafinamentul cu care unii poeÆi nouåzeciçti îçi
ciopîrÆeau capodoperele.
Înainte ca Genel, desåvîrçindu-çi pilotajul, så-çi strecoare
taximetrul înapoi, din lumea Bucureçtiului anilor ’30, printre
zåbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone
cît de înaltå.) Dar un atît de adînc çi tragic spirit de sacrificiu nu
(Deçi nimeni nu mai putea indica exact, cu scîndurica braÆului,
çi tråsåturile mediocre încå le mai avea), ca pe o persoanå înaltå.
Çi-o aminteau ca pe o colegå (totuçi) cu boiul frumos (da,
Cel mai prost.
prost.
atrage în clådire çi pentru a-l da pierzårii pe asasin? Pårea un banc
Så fi încuviinÆat a se jertfi tîmpita de Tereza doar pentru a-l
îngåduise s-o iubeascå extrem de puÆin.
Crezuserå ei, dar uite cå viaÆa fusese prea scurtå çi lor li se
zuserå c-o vor iubi toatå viaÆa
påruiserå, bîrfiserå çi compåtimiserå împreunå, çi ei, care cre-
ganta asta imposibilå trudiserå uneori cot la cot, mîncaserå, se
foile rîncede ale aceloraçi douå reviste de modå. În sfîrçit, cu intri-
a mucegai çi de-a çifona, cu degetele ei de scorpie nemåritatå,
nabila ei menire pårea aceea de-a vegeta într-un colÆ, de-a mirosi
pe la çefi cå n-ar fi fost îndeajuns de activi, în vreme ce impardo-
scosese pe mulÆi din sårite prin machiavalîcurile ei, turnîndu-i
Pe fata asta chiar cå o våzuserå pînå azi dimineaÆå, prea îi
Terezei Carcovachi nu era de naturå så le limpezeascå judecata.
Pe de altå parte, nici faptul cå Æeasta descoperitå aparÆinea
dezvinovåÆeascå.
nåvodul asupra lui mai mult pentru a-i da prilejul omului så se
colege de-a lor, aça, din amorul çtiinÆei, pentru studiu. Au aruncat
certificat prin care så i se permitå deÆinerea capului retezat al unei
convinçi cå domnului GalopenÆia nu i se eliberase cumva vreun
Vreo cinci-çase gealaÆi din echipa de çoc nici måcar nu erau
un nåvod çi hîra-hîra, så-l prindem pe Ulpiu.
printre obiectele de inventar ale unuia dintre angajaÆi, procuraserå
Descoperiserå, cu ajutorul Dorinei, un fragment de cadavru
Fiecare gest era un rezultat al dezorientårii generale.
profesioniçti, dar nici poliÆia, în seara aceea, nu era în apele ei.
într-un nåvod, într-o plaså de peçti. Nu pårea asta o arestare de
asupra lui, çi-l înfåçurå într-o plaså. Chiar aça, într-o mreajå,
zvîîr! o poterå de 20 de voluntari cåzu, de pretutindeni dimprejur,
Çi, chiar de la primul pas schiÆat pe coridorul Prefecturii,
185 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
188 DANIEL BÅNULESCU
gît de mamå çi gît de copil çi nu se ferise, cît haiducise, de la
nimica. Så tot fi cålcat spre 60 de ani, cråcånat, tîmple albite, ochi
porcini, dotat înså cu o forÆå herculeanå çi, din aceastå pricinå,
poreclit, de gura spurcatå a hoÆilor bucureçteni, GårgåriÆå.
Dintr-un început, GårgåriÆå nu-l bågå în seamå pe Ulpiu. Çi
nici GalopenÆia nu înregistrå cå ar exista vreun GårgåriÆå. Haleau
cît haleau, îçi împårÆeau cu rîndul haznaua, frecau fiecare gamela,
salteaua çi påtura lui çi cîte o toanå, dovadå cå nu erau tocmai
zgîlÆîite minÆile din capul lor.
GårgåriÆå se întindea, dupå masa de searå, direct pe jos, îçi
aprindea o Æigarå çi o savura açternut pe råcoarea cimentului, pînå
ce Æigara binevoia så se lase fumatå.
Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbåtrînit, dådea din
picioarele lui cråcånate çi se tîra pînå la pat.
Çmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a råcelii
cimentului, o desprinsese çi el de la alÆii, mai doxaÆi, ce-l asigu-
raserå cå, în felul acesta, o så-i fie mai uçor cînd o så fie pus la
zid. Judecat de doi ani, çtia, fårå mimicå melodramaticå, cå va
fi împuçcat. Îl mai Æineau în viaÆå aça, pînå cînd aveau så prindå
o zi în care zgomotul aproape uitat al cartuçelor plutonului de
execuÆie avea så sperie totodatå çi cîrdul de ciori ce se pripåçise
prin curtea poligonului de execuÆii. Aveau så împuçte, adicå,
dintr-o singurå execuÆie, doi iepuri. Pînå atunci îi mai permiteau
çi lui GårgåriÆå så se antreneze la plançeul såu de ciment çi låsau
çi ciorile så mai tragå în piept un gît de curaj.
În liniçtea serilor cålduÆe de toamnå, urletele micilor vînzåtori
de ziare råzbåteau pînå la ei.
Åia îçi råcneau de atîtea ori titlurile, cå, pînå la urmå, celor
doi din arestul infect aerisit al Prefecturii li se nåzårea cå ascultå
radioul.
Båtrînul asculta cu o mare neîncredere tot ceea ce se scria
çi se scanda cîntat despre Ulpiu, fiindcå el, în viaÆa lui exemplarå,
mai ascultase, vînturîndu-se în sus çi în jos pe bulevarde, min-
ciuni. Cu vremea, se convinsese cå ceva-ceva era adevårat în
sent cu care se cuvine ca un bårbat så se îndepårteze de un closet.
Îçi recivilizase Æinuta. Întredeschisese uça, cu aerul acela ab-
tolire a trufiilor umane, pentru cå asupra sa nu planase nici o idee.
În acea sîmbåtå, întîrziase fårå folos în acel spaÆiu de moto-
îndråzneÆe.
Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele mai
toaletå, cunoscîndu-se slåbiciunea de-a se refugia în acea zonå a
Pe Ulpiu Sarcetius GalopenÆia l-au prins chiar la ieçirea din
golit pe covor.
cå acum eliberat de joaca pisicii, dintr-o niçå a biroului çi rosto-
fel de buclat çi de nesårat cum i-l cunoçtea dintotdeauna, numai
Terezå, ci doar capul desprins çi retezat c-un satîr al Terezei, la
acest moment, toatå viaÆa – Dorina nu dådu înså peste întreaga
gesturile pentru istorisirea cårora dactilografa îçi va rezerva, din
Apropiindu-se çi ocolind biroul, Dorina – çi acestea sînt
sfîrçit, în care Tereza n-o så mai prepare nici cozonaci, nici budinci.
Vor mai veni veri umede çi interminabile, zåpuçitoare çi fårå
Habar n-are ce bodogåneçte, dar, în fond, are dreptate.
çtie ce bodogåneçte.
Preçedintele CurÆii de CasaÆie ceafa, bodogåneçte Dorina, dar nu
så-çi dea statuia lui Gheorghe Lazår nådragii jos. Çi-o så-çi vadå
– Da, da, o så-i faci tu lui budinci, cînd, la Universitate, o
ea, Tereza, o så-i prepare budinci, nu cafea.
o så-i dea båieÆaçului cu piciorul, nu-i nimic, pagubå-n ciuperci,
timeçte çi mai dezinteresatå cu Ulpiu, çi dacå eunuca asta de Dorina
nu iese. O fi ea o angajatå mai nouå, dar, de douå luni, ea compå-
Pe de altå parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastå,
jargonul de cioflingar al fratelui såu – cåruÆaçul LuÆå.
Cînd e furioaså, pufoasa Dorina reuçeçte så imite splendid
scris!...
douå palme, de-Æi umblå fålcile, stînga-dreapta, ca la maçina de
– Ia ieçi de acolo, få, cåcåreazo de muscå! Cå rad la botul tåu
Dorina.
lipseçte, doar pentru a rîde c-o mai imenså neruçinare de ea, de
DANIEL BÅNULESCU 184
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 181
Asta pentru cå, imediat ce påçeai în vestibulul surorilor De-
cilagata, domniçoarele îçi råçchirau pe reverele tale niçte degete
atît de îngheÆate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie.
De cînd înså le vîrîse în sperieÆi, Decilagatele îçi aÆineau, mereu
çi cu seriozitate, ghearele pe lîngå vreo sobå, purtau vara cîte douå
perechi de månuçi çi aceasta, mai ales, îi provoca o imenså plåcere
lui Ulpiu, întrucît italiencele aveau çi degetele boante.
Pleca çi de la ele. În rest, se concentra numai asupra pro-
blemelor lui de serviciu. Cum så facå çi så devinå çi mai bun?
Cum så se evidenÆieze substanÆial în ochii superiorilor?
Ce-ar cåpåta, dacå, printr-un miracol çi punîndu-i Dumnezeu
mîna în cap, l-ar înhåÆa tocmai el pe asasin?
Din ordinul ministerului, detectivii au fost retraçi de pe stråzi,
çi-au reluat Æinutele decente çi s-a adoptat o nouå metodå. Nu
mai bruscau pe nimeni cu frumuseÆea lor androginå, fuseserå
mai cu toÆii încuiaÆi prin birouri, puçi så gîndeascå, îndemnaÆi
så-l încolÆeascå pe nou botezatul Jack Spintecåtorul prin meto-
dele deductive.
Acum se încingeau cele mai crunte partide de pocker çi, cînd
la sfîrçitul schimbului, li se cerea så se înscrie cu cîte o idee în
registrul de idei al brigåzii, vardiçtii formau numere de telefoane
çi se gudurau pe lîngå gazetarii cei mai în vogå iar aceçtia, derbe-
dei, ziariçtii ziariçti cei mai în vogå, îi zeflemeau çi le turuiau cine
çtie ce nåzdråvånie.
Gaborii repetau cu nevinovåÆie tot ceea ce li se spusese,
nimeni nu înÆelegea nimic çi presarii pleoçtiÆi se împråçtiau pe
la casele lor. Acolo, mulÆi dintre detectivii cei grei nu-çi ascun-
deau insatisfacÆia cå soÆiilor Domniilor lor nu li se întîmplase încå
nimic.
Apåruserå pråjiturile Jack, pijamalele Jack çi jacketele.
Pe zidurile clådirilor oficiale era scrijelit strigåtul „Jack“.
Desfåcåtorului de conserve nu mai era numit altcumva decît
„Spintecåtorul“. Pe åsta, cel puÆin, putea så-l prindå oricine cu o
singurå mînå, le era la îndemînå tuturor så-l rostogoleaså prin
cienÆå, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de faÆå, cînd Ulpiu
Culcuçitå în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare efi-
taman pe veninoasa sa colegå Tereza.
al tivului, Dorinei i se nåzare c-o întrezåreçte, ghemuitå sub birou,
picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant
Çi, cum i se acreçte curînd, chiar atunci cînd så se aburce-n
pînå i se acreçte.
Ei çi, ce dacå, se chiombeçte çi ea?! O så se chiombeascå doar
dedesubt, spre birou.
procesului verbal de constatare, se laså în genunchi çi priveçte, pe
Femeia Dorina, neinspiratå, respectînd intuitiv preparativele
la urmå, tot ca o femeie cinstitå reuçise så råstoarne ceva.
mantå felina, care se comportase ca o femeie cinstitå, dar, pînå
„Fir-ai a dracului, tu! DorinuÆo, turbato!“ îi zîmbeçte dezar-
o femeie cinstitå!
Fir-ai a dracului, tu, Baby, cå Æi-am spus så te comportezi ca
låbuÆei fiecare uçiÆå. Deodatå, zgomotul sec çi açteptat se produce.
spinarea de cotoarele celor mai penale dosare çi apaså cu perniÆa
Pe partea cealaltå a biroului, pisica rînjeçte çi ea, îçi freacå
decît îndråzneçte s-o facå çi acaså, Dorina.
cu boldurile-n gurå, dansînd çi ridicîndu-çi poalele chiar mai sus
ferat de corzile vocale ale unui latin lover. „Ti voglio bene“, cîntå
„Ti voglio bene“, susurå pe coridor un post de radio, inter-
inspectîndu-se, îçi dådu seama cå uitase de tivul necusut.
cafelele bune se preparå în rochii noi – se fîstîcise, çi acum,
Scosese, pe nepuså maså, de la croitoreaså o rochie nouå –
tiv douå ace.
Pînå atunci, cît preferatul încå lipseçte, îi va aråta propriului
Îi va aråta ea lui ce însemneazå aia cafea.
se insinueazå cåtre chichineaÆa preferatului såu.
cu lozinca „Ai spus tot?“, duduia Dorina îçi ia pisica de coadå çi
flutura prapurele din secolul trecut salvat de la Agie çi încrustat
Pe palierul etajului trei – poreclit deja Volgoride – etaj unde
cå da, poate cå nu.
Cåci, dacå va fi prins va fi bine de ei, vor primi prime. Poate
Va fi prins?
183 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
182 DANIEL BÅNULESCU
aer çi apoi så-l înfigå în cea mai apropiatå çi fårå de apårare
conservå.
Nu riscai så fii pedepsit.
Înfåptuisei o faptå bårbatå çi, nu peste mult, aveai så te lingi
pe buze. Cu un deget îi explorai marginile çi îi alintai eticheta.
Îi savurai conÆinutul, surprins de lipsa ei de împotrivire çi, înduio-
çat, îÆi çopteai: „Ce bunå a fost, mititica!“
Dar curînd o uitai, soseau altele la rînd, mai mici, mai bom-
bate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia så tråieçti. Umblai
cu spintecåtorul în buzunar çi, cum îÆi plåcea una, te apropiai agale
de ea, o plåteai la omul care Æi-o oferea ca pe o tavå, te retrågeai
cu dînsa, Æinînd-o strîns, într-un ungher de pårculeÆ sau pådurice
çi scoteai spintecåtorul.
Nu zicea nici pîs, aiurita.
Çi, din nou, îmbibat de desfåtårile ei, te lingeai pe buze. O
duceai aça o lunå, maximum o lunå jumate. Treptat, Æi se ascuÆeau
regretele çi Æi se lårgea çi niça ulceroaså, tåiatå în stomac de toate
sturdålniciile alimentaÆiei de burlac, îÆi plånuiai altfel viaÆa çi aban-
donai spintecåtorul de conserve pe o banchetå de taxi.
În ultima searå de sîmbåtå a lunii iunie, întregul personal al
Prefecturii Generale de PoliÆie este prezent, benevol çi ca de
obicei, la serviciu.
Ibricele sfîrîie, radiourile împråçtie pe pereÆi umbrele unui
jazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se degustå
un vin blînd, duios, cu prieteçug, pentru douå urechi (o firmå
franÆuzeascå de licori, „TANGAJ“, lansase pe piaÆå o specie nåbå-
dåioaså de vin, låudatå a te låsa într-o singurå ureche), se fac
pronosticuri.
La noapte, în fiece cartier, cîte o mie de poliÆiçti vor debarca,
instalînd baraje, capcane çi arestînd pe absolut pe oricare imbecil
care numai se va gîndi så depunå pe undeva fie çi cea mai nevi-
novatå hîrtie. De aceea çi sfîrîie astfel aceste ibrice cointeresate,
jandarmereçti, parcå palmate, Æinîndu-çi råsuflarea çi perpelin-
du-se sub aÆîÆîtoarea dilemå dacå fi va gåbjit (sau nu) neglijentul
ce împråçtie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?!
fost deposedatå de el.
Generalå PoliÆiei s-ar fi stafidit çi ar fi cåzut în ruinå, dacå ar fi
se lipise de suflet de nu putea s-o påråseascå, çi parcå çi Prefectura
ciliat în arestul aceleiaçi clådiri. Prefectura Generalå a PoliÆiei i
desfåçurårii procesului såu, Ulpiu Sargetius GalopenÆia a domi-
Ultimele sale luni de viaÆå, pe tot parcursul instrucÆiei çi
çuratå în nåvod, a lui Ulpiu çi expediau bojocilor ei cîte-un picior.
înclinaserå så-i Æinå partea, se trågeau mai lîngå anatomia, înfå-
cu unghiile semenilor ei... Çi atunci toÆi cei care, în sufletul lor,
împrejur, dar parcå çi inchiziÆia, din ce-am citit, era mai politicoaså
Så-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboarå
33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încå însîngerate. O nebunie.
umane, rînduite çi parcå defilînd, dupå formå, mårimi çi culori,
erau expuse, ca la paradele militare, zeci de perechi de unghii
La cel mai propriu çi dezguståtor mod din lume, înåuntru
Închipuieçte-Æi, pur çi simplu.
umane!!
splendid, atîta doar cå ea (arz-o-ar focul!) era o truså cu unghii
admirabil, cele douå minuscule balamale aurii erau manufacturate
de unghii: încuietoarea, copcile laterale çi capacul funcÆionau
dintre cei prezenÆi. Totul pårea perfect în legåturå cu aceastå truså
darul de-ai mîntui de scepticisme chiar çi pe cei mai neîncrezåtori
Mai cu seamå elocvenÆa îngheÆatå a trusei de unghii a avut
(ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) çi o truså de unghii.
sa trebuie så apeleze la un astfel de carneÆel de adrese), o verighetå
cå vine un moment în care pentru a nota toate piÆipoancele din viaÆa
ce au putut da a fost un carneÆel de adrese (fiecare poliÆist simte
Dupå o jumåtate de orå de înfrigurate scotociri, tot peste ceea
Aici s-a organizat, în cinstea lui, o scurtå percheziÆie.
automobilistic, pînå la biroul såu.
Pe Ulpiu l-au purtat pe umeri, ca pe-un campion de raliu
de sandale.
în såptåmîna aça zisului sacrificiu, douå noi çi costisitoare perechi
era de bånuit la o femeie atît de infectå, care, în plus, îçi cumpårå
DANIEL BÅNULESCU 186
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 187
Inculpatul GalopenÆia nu mai mînca, dormea puÆin, descleçta
fålcile, pentru a vorbi, çi mai puÆin, nu mårturisise nimic, dar nici
nu tågåduise.
De altfel, nici nu i se ceruse cu insistenÆå s-o facå, fiindcå
acaså la el, în fundul grådinii Maicii, de pe strada Polonå, a grå-
diniÆelor altor cîtorva surate vecine, precum çi în alte o mie de
locuri, fuseserå dezgropate mormane, SubcarpaÆi de dovezi.
În arestul Prefecturii, captivul se sfîrçea çi se topea pe picioare,
çi, deçi în România nu fusese încå omologatå greva foamei, fio-
rosul spintecåtor o inova çi çi-o desåvîrçea pe propriul såu intestin.
În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomå çi
grandilocventå?
Se simÆea oare neîndreptåÆit?
Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin?
Împotriva cui protesta?
Aproape toÆi cei ce-l anchetau, ca bårbaÆi, fuseserå, uneori,
muçcaÆi de impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaserå în pat, amo-
ros, muieri. Netrecîndu-le înså niciodatå prin minte så se com-
porte faÆå de vreo reprezentantå a sexului frumos ca înaintea unei
cårÆi de decupat. Îçi båteau cruci, îl priveau încruntaÆi zile întregi,
îl chestionau c-o emoÆie de care se crezuserå despovåraÆi:
– Dar pe aleea, cu ÆîÆele mai pråbuçite, de ce nu le descå-
påÆînai, bå Ulpiule?
Îl momiserå çi cu vorba bunå, dar mai mult de douå cuvinte
nu puteai så scoÆi de la el.
Umbla abåtut prin celulå, se preumbla pe lîngå pereÆi ore
întregi, nici colegul såu de recluziune nu desluçise de la el decît
aceleaçi douå cuvinte:
– Tocmai acum, tocmai acum, tocmai acum...
Asta çi fusese ideea cea bunå, våzîndu-l cå se stinge din viaÆå,
înainte de a i se hotårî o cît de micå pedeapså, fie ea çi simbolicå.
DirecÆiunea nu apelase direct la provocatori, ci, pur çi simplu,
îi deçertase în celulå pe cel de-al doilea pensionar, în ordinea
periculozitåÆii infracÆiunilor såvîrçite, al stabilimentului såu.
Nici åsta nu fusese uçå de bisericå, ba chiar, dacå te uitai la
el, nu era mai abitir, ridicase çi el viaÆå de om, tåiase çi dînsul
somnului:
Se propti, pe bîjbîite, în cur. Çi-i vorbi pîclîit, prin måråciniçul
ca la armåsarul mort, se întremå.
Culmea e cå çi åsta, nesimÆitul la care, de fapt, scutura el,
la voi, nici måcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!...
n-o så mai futeÆi, n-o så vå mai cåsåtoriÆi. Çi n-o så mai pup... de
beÆi, futeÆi çi plecaÆi... Dar de mine... Dar, la vîrsta mea. Mîine
– Ce-aveÆi, båi?... Ce-aÆi... vrea, båi?... VeniÆi toÆi, mîncaÆi,
picioare çi, c-o voce ieçitå parcå din intestinul gros, horcåi:
Dar, din somn, în loc de balinul æaca, tot cucoana tresåri din
Bålåbånea has-Satan, la bårbat, ca la un trup de cal mort.
patå, la doi metri, sub cåpåÆîna ta, a ta e!
Foiçorul de Foc. Çi cåldåruça cu arginÆi, så-Æi moarå rudele. Îngro-
Æul tåu dolofan pus pe volan... Pune-må, în treij de minute, spre
– Saltå-te, GeneluÆule!... Cå taximetrul nu miçcå fårå degetu-
Has-Satan îl mai electrocutå o datå pe plåvan.
fuga la telefon, ca så-mi fie milå de tine...
aÆi intrat în spital... Nu vreÆi nici unul så vå cåsåtoriÆi... Çi acum
– Ce e, båi?... Ce... e, båi?... AÆi fåcut... cu toÆii hepatitå... întîi
cindu-se, muierea din stînga. Nicoloaica.
pomeni cå, din somn, se råsteçte la dînsul, sfîrîind çi împleti-
Dar în loc ca matahala la care zgîlÆîia el så-i råspundå, se
...Hai, cå fårå taximetrul tåu nu putem cîrmi pe strådiçoara aia...
osul, îÆi pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sutå!
må duci în celålalt capåt al Bucureçtiului. Çi dacå-o fi så-Æi rup
bå! Saltå-te-n çezut!... Hai, ia deçteptarea, ca în pîrnaie!... Te scoli,
– Puturosule, hai de scoalå-te, de te culcå!... Beleçte ochii,
tristului umårul çi-l scuturå serios de omoplat de douå, trei ori.
Orientîndu-se dupå despicåtura çezutului, îi detectå taxime-
osînzå, al lui Genel.
Alåturi de ele, dosul trufaç, de statuie obezå, gelatinos de
ale cucoanei.
Has-Satan reperå bucile triste, stafidite, de colac dezumflat,
aråtåtoarele-n ochi.
În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznå så-Æi vîri
205 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
208 DANIEL BÅNULESCU
Mult timp dupå ce peripeÆiile acestei zile vor deveni peri-
mate, îçi lua copilul de mînå çi-l conducea pînå în faÆa celei de-a
treia case, pe mîna stîngå, cum ieçi din intersecÆia stradelei Çtefan
Mihåileanu cu strada Plantelor, una dintre cele mai înalte çi orgo-
lioase vile din vechiul cartier.
Îi aråta c-o unghie calcanul mîrÆologit çi îi susura: „Dacå vrei,
sparge! Dacå simÆi nevoia, distruge! Distreazå-te cît te Æine pipota,
Æipå, rostogoleçte-te! Dar numai dupå ce vei urca, de fiecare datå,
tîrîç, verticala acestui perete, vei putea cunoaçte ceva din scîrboasa
senzaÆie a cîçtigårii sutei de lei.“
În vremea aceea erau extrem de såraci çi Floyd îçi petrecea
aproape tot timpul în faÆa unui telefon indolent. Îçi rodea unghiile,
trågea de cafeaua pe care çi-o prepara dimineaÆa çi reuçea så
ghiceascå, dupå nivelul lichidului råmas, ora zilei.
La picioarele lui se låfåia o geantå. Era o geantå cumsecade,
încåpåtoare, albastrå, burduçitå cu toate ustensilele meseriei. O
bretea cåråmizie, pe care, cînd çi cînd, puteai så Æi-o petreci peste
umår. Råmînea aça picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de
trup, gata oricînd så Æîçneascå cåtre oricare domiciliu unde ar fi
fost solicitat, dacå ar fi sunat telefonul.
Mai des, telefonul nu suna.
Asta semåna, din afarå – oricare nenorocit de contabil ar fi
putut så-Æi confirme – cu o gråmadå de bani risipiÆi.
Nu era deloc uçor så fii un Pink Floyd al cartierului în acele
momente.
Nu i-ar fi fost înså, e drept, mai comod nici ca vopsitor,
mecanic de întreÆinere, excavatorist, strungar sau macaragiu. Nu
prea aveai cum så ai o groazå de studii, la mai puÆin de douåzeci
çi unu de ani.
Meseria lui de acum îi plåcea, aproape cå el o inventase –
extaziat simÆea cå ar fi putut så o presteze çi pe gratis, dar de la
o vreme, pînå çi tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era çi
Andra, cu toatå idila lor din liceu, logodna, cåsåtoria, munca ei
într-o fabricå, mai hîdå çi mai råu mirositoare decît o subÆioarå de
cîine. Pinky se låudase odatå cå are s-o Æinå în facultate, la zi.
Tu? În ce facultate, domnule?
deloc. A dat buzna pînå-n mijlocul camerei çi çi-a pus în evidenÆå,
apariÆia ei, printr-un termen cît mai impropriu, cå n-o mai våzusem
curînd cafenie. Iar cînd spun cafenie, vreau doar så sugerez pentru
S-a deschis, iar puçtoaica ce a nåvålit pe acolo mi-a pårut mai
Acum înså fîçîia çi torcea, era o uçå ce ameninÆa så se deschidå.
fi priceput så nu-i pese de asta.
nostru n-avea mîna cålduÆå çi, chiar dacå ar fi avut-o, uça mea s-ar
imediat seama cå trebuie så fie cålduÆå. Administratorul blocului
Uça se ondula sub mîngîierea unei mîini despre care-Æi dådeai
M-am uitat insistent.
de spirt çi-apoi gata.
muncit, de trudit, mai am de båut cel puÆin douå mari vagoane
varice, dar så se uite bine, eu nu sînt încå un gunoier, mai am de
dacå aç fi un gunoier, m-aç înnebuni dupå trupul ei zimÆat de
seamå, murise, dupå ce, cu douå zile-nainte, îi explicasem cå,
Era dupå-amiaza – çi, în plus, femeia de serviciu, de bunå
dimineaÆå de dimineaÆå, så-mi scuture uça.
serviciu, care, încålecatå pe enormul ei T de spålat, se rostogolea,
nici nu suna, nici nu sunase. Am bånuit-o pe oribila femeie de
În realitate, dacå exista, persoana care çedea în faÆa uçii mele
mic, poltron çi tembel, dar çi acela sunå întotdeauna de douå ori.
pe perina mea çi se intereseazå ce e cu arta. Mai existå poçtaçul,
Ar mai fi Gabriela, care vine, din cînd în cînd, så-çi lase capul
s-au fåcut blonde, iar cheile lor au murit.
Douå tipe au chei de la camera mea, dar, între timp, tipele
la uça de la intrare.
Scriam, când au început så se audå zgomotele acelea curioase
dar acum må trezisem.
Trecusem printr-o perioadå brutalå de somn, horcåisem o vreme,
plutea pe deasupra Cåii Moçilor, çi scriam. Nu era distractiv.
Pe 20 aprilie, într-o miercuri, ståteam în camera mea, ce
plimbare în pîntecele cele mai elegante din tot Bucureçtiul.
spre sfîrçit, acestui scump vlåstar al meu, douå-trei minute de
Aç face un grafic, perioadele s-ar scurta progresiv. Aç oferi,
DANIEL BÅNULESCU 196
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 193
çi nu mai au nici o råsplatå, fiindcå pînå çi pomenirea li se uitå.
Çi dragostea lor, çi ura lor, çi pizma lor, de mult au çi pierit, çi
niciodatå nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...)
Tot ce gåseçte mîna ta så facå, få cu toatå puterea ta! Cåci, în
locuinÆa morÆilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici
chibzuialå, nici çtiinÆå, nici înÆelepciune!“... E adevårat, aÆi cîçti-
gat, domnule... Dar, dacå aç simÆi nevoia de-a må exprima în
termeni mai puÆin academici, çi, pentru a vå dovedi cå persist în
opinia mea, îmi iau libertatea de a vå rezuma: ...Canci!...
Pentru cine o cunoçtea, vorba „canci“ trecea drept o expresie
suficient de urîtå.
Taximetrul zbura, ca un flecuçteÆ de clåbuc, prin peretele
cåptuçit cu muçchi çi licheni al canalizårii, cînd, reamintindu-çi
sîcîitor de formaÆia sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi
cu un nou potop de amånunte.
– E de domeniu absolut notoriu cå New Catholic Encyclo-
pedia (ediÆia din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacrå
totuçi cå, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincÆii
între corp çi ebraicul nefeç, tradus în româneçte, în general, de
majoritatea traducåtorilor, prin suflet... La israeliÆi, sufletul (nefeç)
e omul însuçi, nu o parte imaterialå din el, supravieÆuind dupå
moartea corpului... Spiritul (rúach) reprezintå forÆa vitalå, cea
care, påråsind corpul, în aceeaçi zi çi gîndurile respectivei fåpturi
pier, netransferîndu-se nici într-un alt fel de domeniu de existenÆå.
Acesta ar fi sistemul de credinÆå ebraic... Nemurirea fusese ela-
boratå çi lansatå în circulaÆie graÆie gîndirii greceçti, dupå cum
speranÆa în înviere este circumscriså gîndirii ebraice...
æîçnirå la suprafaÆå, într-una dintre odåile din fund ale ferme-
cåtoarei, într-o cadå destinatå, în general, rufåriei aparÆinând puz-
deriei de rubedenii pe care ståpîna çi le descoperea periodic în
provincie çi ale cåror odrasle, în general feminine, aceeaçi ståpînå
le accepta uneori, cu largheÆe, în gazdå, pentru ca progeniturile
lor så aibå putinÆa så-çi clådeascå aici, în Capitalå, un viitor.
Plutirå cîteva bune secunde în apa ca de gheaÆå a cåzii (re-
glîndu-çi respiraÆiile, repunîndu-çi çi nåråvaçul automobil sub
control), printre spinårile imense ale halatelor, rochiÆelor, ciorapilor
opt zile.
Dupå o lunå, pruncul ar fi cedat celei de a doua, så zicem
Prima l-ar purta în pîntece treizeci de zile.
împreunå un fiu.
adun toate tipele interesante cunoscute de mine çi så realizåm
Nu e prea distractiv. Uneori, må gîndesc cå ar trebui så
lui, så tulbure apa.
de ani i se va dårui primul såu fiu çi Diavolul va sosi, cu picioarele
lui fatå. Peste çase luni se va cåsåtori cu ea. La douåzeci çi patru
dragoste, probabil într-o mansardå închiriatå de mine, cu prima
zecea, clasa a douåsprezecea. La douåzeci çi unu de ani va face
În clasa a opta va termina clasa a opta. În clasa a douåspre-
doar pentru cå va întîlni acolo o poezie semnatå de mine.
så citeascå corect, în clasa a doua va da foc unui întreg manual,
textelor citite de el, un aer ciudat. Se va dezobiçnui, va deprinde
Va cunoaçte toate literele, în afarå de una, ceea ce va da
La cinci ani va învåÆa deja så citeascå.
pradå, singur, puterilor epilepsiei.
La patru ani va aluneca çi se va rostogoli pe niçte scåri, låsat
drumeÆ ostenit tulburå cu picioarele luciul apei.
În curînd, Diavolul va sosi çi se va açeza în el, aça cum un
Vecina mea de la trei îmi va dårui un båiat.
Am dat în folosinÆå un nou trup.
ZIUA A TREIA : „SÅ NU MINæ I !“
Capitolul 7
194 DANIEL BÅNULESCU
de bumbac çi lenjeriei aparÆinînd ucenicelor (în sezonul acela,
întîmplåtor, nu erau rubedenii feminine în ospeÆie, doar un båiat).
Navigarå atenÆi printre burÆile prosoapelor, pe jumåtate ridi-
cate din apå çi susÆinînd pe sinusozitåÆile lor adevårate lanÆuri
muntoase din pulberi råsturnate din cutiile de detergenÆi çi înålbitor.
Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelor
lui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetå alåturi de Genel, pen-
tru a-l dåscåli cum så-çi scoatå taxiul din mocirlå, pînå pe pavajul
din strada Perone çi pentru a-l ajuta çi cum så çi-l çi despono-
seascå, aducîndu-i-l adicå, prin vråji standardizate, la materiali-
tatea çi dimensiunile normale.
Såltîndu-se cu måiestrie într-un braÆ, peste buza copåii de
faianÆå, Ho diábolos, påråsind pe taximetrul, se repezi glonÆ în
cåmåruÆa lui, acolo unde, dupå ce îl convocå çuierînd pe Dulcele
Doru, îi imobilizå întîi picioruçele agile, de crocodil. Îi descusu
acestuia gulerul de marchiz. Îi slåbi din strînsoare nervurile gîtului
çi, scotocindu-i prin måruntaie, îi extrase, dintre zåcåmintele fiçelor
statistice, un dosårel, concis çi nutritiv, ca de serviciu secret, al
numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari – Calea Mo-
çilor, profesie incertå, oarecum literat, caracter întortocheat, 32
de ani, regele-artist al Bucureçtiului ce trebuia cålcat în cea de-a
treia zi.
Stråbåtîndu-çi odåiÆa în lung çi în lat çi memorîndu-i acestui
Victor inept punctele slabe de poet çi prozator încå nerealizat,
de çoldul încå înÆolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonito-
rului, se izbeau, la fiecare pas, înçirate pe lånÆiçor de argint, sfîrcu-
rile urechilor stîngi ale lui Celestin çi Ulpiu SargeÆius GalopenÆia.
Scalpuri ciudate, la care Ståpînitorul trecåtor al acestei lumi Æinuse
morÆiç, neuitînd cumva så le reteze de la cei doi regiçori pe care
deja îi identificase.
Întreaga noapte de marÆi spre miercuri, 19 aprilie 1988,
has-Satan çi-o petrecu deghizîndu-se çi strecurîndu-se în cele mai
råscolitoare çi apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cineva
så çi le închipuie.
çofer. Înroçindu-se, båtu genele puÆin, fåcu ochii mari de mirare
Ståpîna plåtind, cîntårindu-l din ochi çi plåcîndu-l çi pe noul
debaralele din Perone.
escrocînd-o çi oferindu-se s-o ajute så-i descarce marfa direct prin
Casei de Comenzi, så vîneze vreun barosan çi-o vînase pe Gabi,
Papaça, la volanul taxiului oprit, pîndea, prin vecinåtåÆile
de halealå, închiriind un taxi.
Cu dezlegarea de a transporta în strada Perone întregul purcoi
alt produs delicat.
de restaurant de lux) cu måsline, caçcaval, ness sau cu oricare
pentru a-çi aproviziona întreaga gospodårie (bineînÆeles, la preÆ
„Continental“ (unde cucoana era într-o çustå c-un responsabil),
ståpîna o expediase pe Gabi în centru, la Casa de Comenzi
de Victor, cu cana de sfîrcul urechii lui, prin zona Cåii Moçilor),
Ieri, pe la trei (pe cînd el çi Genel erau ocupaÆi cu tåntålåul
nimerise çi Papaça aici.
Ho diábolos îi azvîrli o privire çi înÆelese, imediat, cum de
aveau så te batå pînå se schimbå banii.
pungå. Iar dup-aia se mai çi låudau cå, dacå nu faci ciocul mic,
Te furau, te încoÆopeneau çi se båligau în viaÆa ta, ca într-o
leucoplastul.
D-åçtia de te dezbråcau çi te låsau îmbråcat doar cu
deosebeau nici muierile lor.
LeiÆi çi cocliÆi la infracÆiune aidoma, de, uneori, bete, nu-i
Din Crîngaçi.
de taximetru çi de anvelopå cu Genel. La acelaçi garaj. Numårul 4.
ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papaça Ion, coleg
Ci cå morfolea, între palmele sale cu degete subÆiratece, dar
såu æaca.
zgîlÆîia, has-Satan se dumiri cå n-are de-a face cu credinciosul
Abia acum, uçurat, întorcînd faÆa håndrålåului pe care-l
Cå, de nu... Så moarå tanti! Bat, ca tine, cîÆi încap în metrou!...
så le încålecaÆi pe ale noastre?!... MutaÆi-vå çi la boarfele ålelalte...
la curvele noastre?... V-aÆi paradit paraçutele voastre... çi aÆi vrea
– Psît, måi åsta! Leule!... Ciocul mic!... Ce-aÆi venit, cu toÆii,
DANIEL BÅNULESCU 206
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 207
çi îl luå pe Papaça, turuind, la discuÆiile cu responsabilitatea exis-
tenÆei çi desåvîrçirea psihicå.
Mai pragmatic çi ocnaç destul de versat, dupå ce-çi încurcå,
de vreo douå ori, labele prin pårul ei, fåcîndu-i suficientå curte,
Papaça o montå pe fermecåtoare pe covor, cu curul în sus çi o
luå la måciuci. Geaba încercå fermecåtoarea så-i explice lui
Papaça cum trebuie så-çi potriveascå polaritåÆile electromagnetice
ale trupurilor çi cum så-çi optimizeze schimbul energiilor subtile.
Cå ordinarul çtia.
Spre noapte, pofticios ca un motan çi gelos ca un maur, apare
Genel.
Genel îl tråzni, la-nceput, cu genunchiul în pîntec çi pumnul
în bot, pe Papaça. Papaça îl ciocåni de vreo douåsprezece ori cu
cåpåÆîna de colÆul noptierei, pe Genel. ÎmpåcaÆi apoi de abila fer-
mecåtoare, c-un rachiu din care n-apucaserå så guste, în viaÆå,
pieliÆele gurilor lor cum era de açteptat, se unirå împotriva ei.
O båturå, o ocårîrå çi-o iubirå pe rînd.
Cåtre patru noaptea, råzbiÆi, adormirå, unul lîngå altul, tustrei
ca franjurile dintr-o perdea, fåcînd, probabil, cåtre plafonierå,
expoziÆie de mari fesieri.
Într-adevår, cåutîndu-l mult spre stînga, dincolo de muiere,
Ho diábolos îl dibui, cåzut din pat çi inutilizabil, pe folositorul
Genel. Îi adunå Æoalele, çi-l açezå pe un umår înfåçurat într-un
cearceaf, îl coborî scårile verandei, îl potrivi pe scaunul çoferului
çi conduse în locul lui, Æinînd, totuçi degetul såu dolofan apåsat
pe volan, pînå spre Foiçorul de Foc.
Acolo, pe-o stråduÆå låuntricå, açteptarå, pînå la 5,30 dimi-
neaÆa, så degajeze cåtre serviciu o puçtoaicå çi urcarå, tot unul
pe umårul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos
dormea într-un fotoliu. I se strecurå în suflet.
Çtii, viaÆa e scurtå.
Scurtå.
Dan Scraba care a spart o uçå, deçi viaÆa e scurtå çi a gåsit
cinci mii de lei ascunçi dupå ea.
Pink Floyd a ales altceva.

Gata.
foarte mult gaura de la ciorap...“
„De fapt, dezbråcînd o femeie, nu faci decît så-i måreçti
geanta musafirei mele scoate capul un ursuleÆ de pluç care spune:
În fine, pentru ca întreaga scenå så atingå perfecÆiunea, din
– Nu. Çi o s-ajung în curînd invizibilå...
Dupå foarte puÆin:
– Çi crezi cå eu mai am sîni?
o femeie care n-are sîni.
– Pari ridicolå. Asemenea gargarå poate så çi-o permitå doar
Pare ridicolå.
– E 20 aprilie, zice.
mai avea.
Cînd am privit-o din nou çi-am çi atins-o cu mîna, n-o
mie sau, la un moment dat, i-am zårit o codiÆå de pudel pe spinare.
eforturi så parå din nou extrem de provocatoare. Mi s-a nåzårit
Din vîrful patului, mototolitå, îçi aprinde o Æigarå çi face
Dupå o jumåtate de orå.
– De ce doar så scriu?
– De ce te fereçti çi nu scrii virilitate, dragå?
retragå sau så-çi gåseascå salvarea în forÆå.“
„Sînt momente în care spiritul fin al bårbatului trebuie så se
– Tocmai asta e. Berea trebuie så fie rece, nu eu.
– Habar n-am.
– Nici nu m-am gîndit. Çtii ceva? Berea-i rece?
201 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
204 DANIEL BÅNULESCU
– Aha... Ceac-pac. M-ai slåbit cu bunicuÆele. Nu må mai
tromboneçti cå uneia i-ai mårunÆit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjit
pensia, ajutînd-o så ghiceascå viitorul unor oameni sårmani.
’Tu-Æi paçtele çi grijania må-tii de duh neobråzat çi înçelåtor!...
Dar constructor devotat al societåÆii socialiste multilateral dezvol-
tate ai råmas?!... Nu te-ai råsucit çi nici constructor devotat nu
mai eçti?! Sau nu mai eçti?!
– Vai, påcatele mele. Mai sînt, Tovaråçe Secretar General!
Cum så nu mai fiu?! Sînt pînå la refuz! Nici n-aç putea tråi,
dacå n-aç fi...
– Zåu, bå?! Bine cå eçti. Cå eu, de douå zile, m-am procopsit
c-o bronçitå... Aça c-am mai slåbit-o cu devotamentul... Tu, acuma,
ce crezi? O så mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o så mor?!...
Cåtrånit, duhuçorul tåcu mîlc, îçi vîrî coada între picioare
çi îçi luå tålpåçiÆa. Ca o cîrpå se comporta rahatul de Spiridon
înaintea clasicului marxism-leninismului.
Has-Satan aterizå, cu îndemînare de balerin, pe tålpica fe-
restrei, conçtient cå întreaga Salå de Spectacole a Universului se
benocleazå la el. Båtu talpa papucului de duçumeaua cåmåruÆei
sale din casa Nicoloaicei, despicînd în douå miresmele nocturne
de cimbriçor, ciuboÆica cucului çi izmå creaÆå ale cartierului.
Cercetå cronometrul çi, cînd se låmuri cå så se fåcuse deja
4,30 dimineaÆa, pårul de pe piept çi de pe çira spinårii i se zburli.
Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Putea
så-i punå çi el nenorocitului åla de Spiridon un nume mai scurt!
Pescui, ca pe un os de peçte, din gîtlejul Dulcelui Doru, un
dosårel de cadre.
Bagå geana în acel dosårel çi råsfoi niçte partituri.
Îçi trase un costum de stofå englezeascå, plus trenciul peste
pantalonii de pijama. Çi se avîntå pe coridoarele, infect luminate,
numai bune de spart vaze çi damigene prin domiciliile fermecå-
toarei.
La o råspîntie de coridoare, Æinîndu-çi echilibrul pe o frînghie
de rufe, spectrul veghea, îmbunåtåÆindu-çi lucrul la o poziÆie de
yoga çi luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niçte spori de
ciuperci putrezite çi cu restul cîtorva putregaiuri din lemn.
apucat så dai din picioare.
– Uite-aça, nici nu te îndreptasei bine cåtre mine çi te-ai
– Cum adicå am dat degeaba, din picioare, pe scåri? scrie çi ea.
degeaba, din picioare, pe scåri?“
zaÆia, chinuindu-te så atingi mult visatul etaj zece, cå ai dat
„Nu-i aça cå, dacå ai pleca neiubitå de la mine, ai avea sen-
Bine, atunci o så-ncep cu ceva:
Ar bea çi pare bucuroaså çi trebuie så-ncep cu ceva.
„Ai bea o bere rece cu mine?“
am întors-o pe spate çi am scris pe ea ceva cît puteam mai tråznit:
sårutat-o pe gît, am råsfoit foile, am ales o filå a ultimei povestiri,
Am tras-o pe nesånåtoasa aia micå în fotel, lîngå mine, am
Cînd nu çtii ce så scrii, e mai bine så-ncepi.
Dar ce poÆi så scrii?
la birou, mi-am desfåcut stiloul çi m-am pregåtit så scriu.
Cu cel mai impenetrabil aer din lume, n-am ezitat så må açez
a mea. Så cråp çi så nu se întîmple. Uite. Jur.
– Sigur cå da. Dar de unde ai aflat?! E cea mai mare dorinÆå
unei vecine. Nici absolut altcuiva?!
n-o så-mi mai adresezi absolut nici un cuvînt? Nici absolut nici
un copil, cå, pentru a te înfrîna çi mai bine, în viitoarele 30 de zile,
– Çi îmi juri, pe capul urîtei de la trei care tocmai Æi-a turnat
ating?! Cît de idiot aç putea fi så te ating?
– Må ia c-o greaÆå de la stomac numai cînd te aud. Så te
n-o så må atingi nici cu cel mai mic deget al gîndurilor tale?
– Mi-ai jura çi cå, oricît de rea çi de provocatoare Æi-aç pårea,
ce nu-Æi aparÆin. Te iubesc de foarte mult timp, am recunoscut eu.
debara. Te-aç putea cålca în picioare, cå-Æi vîri nasul prin manuscrise
pardoseala din baie. Te-aç putea snopi çi pune så faci ordine în
– Da. Te-aç putea împrumuta cu un Æol çi låsa så dormi pe
ispitea ea pe mine så fac minciuni.
Era clar cå, de data asta, clintindu-çi o singurå unghie, må
timp må iubeçti?
stare så-mi dezvålui cît de adînc, cît de neobiçnuit çi de cît de mult
– Nu-i aça cå, pentru a må reÆine în seara asta la tine, ai fi în
DANIEL BÅNULESCU 200
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 197
în douå, trei posturi favorabile, anatomia crocantå, mi-a råvåçit
manuscrisele çi-a strigat:
– Salut! Tu eçti tipul care face murdårie pe-aici?
Ce så zic?
Eu eram.
Deja nu mai puteam s-o ascund. Ruçinat, am dat din cap cå da.
– Çtiam eu. Mi-a spus çi måtuça... Cicå: uite, la zece, stå acolo
un tip, care çi el se ocupå cu chestii d-astea... Zice: du-te la el,
urcå la el, s-ar putea ca el så te vindece.
Am cîntårit-o, era, în felul ei, destul de interesantå çi aç fi
vindecat-o.
Nu må hotårîsem înså cînd så încep.
– Eçti bolnavå?
– PuÆin – a murmurat gînditoare. Cel puÆin aça zic toÆi. Dacå
stai så-i asculÆi, aça zic.
Cuvîntul bolnavå îmi mai tåiase din vindecare.
– Çtiu çi eu?! am zis.
A înhåÆat un taburet, a cårat, pînå la taburet, o povestire de-a
mea, çi-a desprins, din lateral, o çuviÆå de pår de nuanÆa målaiului
vechi amestecatå cu cea a orezului, çi s-a apucat så o mestece
tacticos cu caninii.
I-am inventariat faÆa micå, pårul deschis, de susnumita cu-
loare incertå, tråsåturile fine çi provocatoare de femeie-copil.
Faptul cå a citit pe puÆin douåj’ de rînduri din ultima mea
povestire, faptul cå a çi zîmbit amuzatå, toate astea mi-au apro-
piat-o, mi-au fåcut-o la fel de dragå cît patria.
Am bånuit cå, în curînd, o så fim fericiÆi.
– Nu sînt de-adevåratelea bolnavå, m-a låmurit. Am o bunicå
ce susÆine cå n-am fost niciodatå bolnavå. Totul mi s-ar trage
dintr-o searå, pe cînd nu împlinisem încå trei ani, cînd m-a gåsit
în grådinå, cocoÆatå pe-un scaun. Ridicasem o månuÆå çi, cu cea
mai mare seriozitate, m-apucasem så îndrug la minciuni...
– Spui minciuni? fu çi rîndul meu så må aråt amuzat.
– Nu. Fac minciuni. Cel puÆin aça le numeçte ea, cînd nu mai
înÆelege ce fac. Venea de la muncå, se hotåra så må cafteascå
fiindcå nu dådusem de mîncare la raÆe çi, cînd se mai uita o datå
mi-a sfårmat capul din mai puÆin de trei croçee interogative.
M-a martelat din douå miçcåri, m-a izolat de principiile mele,
De data asta, am picat eu între pumnii seriei ei de întrebåri.
lege. Pînå înÆelege cå, de fapt, a murit.
så mai alerge liniçtit o jumåtate de milå la treburile lui. Pînå-nÆe-
precum un båtrîn dinozaur, care, dupå ce-i zbori capul, continuå
Nu må pierd uçor. Nu m-am pierdut uçor. M-am comportat
în antreu, dupå niçte ceçti.
puÆinticå cafea“, m-a parodiat zeflemitoare intrusa çi-a uçchit-o,
– „Då-mi Doamne, niçte caaafea! Då-mi çi mie, Doamne,
loc så må scutur, m-am trezit rostind în gînd o rugåciune.
nu-mi place çi de-a pune în aplicare ceea ce îmi. Cînd colo, în
Aveam çi am un fel nåucitor de a må scutura de tot ceea ce
vrea. Era talentatå...
– Pårerea mea e så n-o strîngi încå... Las-o så stea acolo cît
fata çi så le-arunc afarå. Îmi pipåiam muçchii.
Aveam de gînd s-o mai înjur puÆin, så strîng apoi cana, plus
Înjurasem çi, bineînÆeles, cana s-a spart.
– Nu înjur.
– Nu înjura!
Må trecuse treptat la comenzi.
– Roagå-te de ea. Porunceçte-i!
– Cum så fac??!
– æine-o în aer! Acum Æine-o tu!
trecînd mai nepåsåtoare peste mobile, çosete, manuscrise çi cårÆi.
Dacå ar fi dupå mine, aç spune cå n-am våzut niciodatå o canå,
mînecile çi îndreptîndu-se curajos cåtre capåtul opus al odåii.
cå am våzut obiectul respirînd adînc de trei ori, suflecîndu-çi
Dacå ar fi så povestesc în stilul vizitatoarei mele, aç mårturisi
– S-a plictisit.
– Çi dacå nu s-a plictisit?
la perete!“
rotundå, nu te-ai plictisit så zaci pe måsuÆa asta? Ridicå-te çi treci
– Cu vorba. Spune aça: „Canå micå, nenorocitå, albastrå,
– Cum s-o ridic??
199 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
198 DANIEL BÅNULESCU
la raÆe, alea nu mai erau, ca pînå atunci, flåmînde. Se tåvåleau prin
målai, de cîtå mîncare – printr-o singurå vorbå de-a mea – le cres-
cuse acolo.
Råmînea doar s-o întreb dacå nu cumva au avut raÆe.
– De avut, am avut. Gîçte çi raÆe. Patru oi, un cåluÆ, un cîine
çi-un cîine. Fiecare, eu çi bunica, cu cîinele ei. Pe-al meu îl chema
Dumitrescu Vasile.
– Nu e un nume prea sofisticat pentru un cîine?
– Stai, så vezi! Habar n-aveam eu ce zåcea în sufletul lui.
Într-o zi, dulåoaçul mi s-a ridicat cu labele pe umeri, m-a mîngîiat
c-o låbuÆå çi mi-a spus: „Cristina dragå, dacå cobori pînå-n centru,
ia la tine çi o pungå çi treci, te rog, pe la Perju, cå ieri am uitat la
el niçte oase...
– Çi-ai trecut?
– Cum så trec? Nu pe mine, pe vecina noastrå o chemase
Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niçte treburi ciudate,
cicå vråjitoreçti çi, dupå o lunå, murise. Dumitrescu Vasile susÆi-
nea cå totuçi vecina nu murise pe bune çi cå i se mai aråta uneori.
D-aia, în mintea lui, întinzîndu-i o curså, o çi trimisese pe Cristina
pînå la cîinele Perju, ca så verifice el, pe viu, pe care din ei, cei
doi cîini, îl iubeçte.
– Stai uçor! Nu-Æi spusese Æie Cristina?
– Ba-mi spusese, era cam bådåran. Uitase cå mie nu-mi
plåcea så-mi vorbeascå ca uneia care îngropase patru bårbaÆi.
Cristina îngropase. De fapt, nici nu-mi vorbise mie, avea aerul
cå i se adresa tocmai ei.
Rareori eram entuziasmat cînd întîlneam cîte o tipå tråznitå.
Acum eram.
Am întrebat-o:
– Çi ce minciuni te pricepi så mai faci?
– Påi, seara. Dacå bag mîna în buzunar, se stinge lumina. Scot
din buzunar o legåturå de chei, o arunc pe podea çi lumina se
aprinde din nou... Uite cana! Vezi cana aia?
Cum så n-o fi våzut, dacå era cana mea?
– Deci o vezi! Este o canå obiçnuitå, albastrå, rotundå.
Ridic-o cu vorba!
Fusese la un botez.
pîn’ la coçconeaÆa din spatele curÆii Nicoloaicei, nu se opri.
Zbura çi has-Satan, cam într-o dungå, plåcut abÆiguit. Iar
patru surceluÆe împuÆeai.
trei zile, picai. Ori într-o chivernisealå turbatå. Ori în coçciug, din
dacå te plesnea peste fålci cu niçte lånÆiçoare descîntate, pînå în
colorate, Æoale fistichii, oglinjoare çi såculeÆi cu farmece. Care,
alcåtuitå, pe dedesubt, din cercuri din tablå. Împodobitå cu panglici
Iar pehlivanii turci îçi jucau GIAMALA. O momîie uriaçå,
foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie.
fi sloboziÆi în niçte încåperi strîmte, de uluci spoite, putîndu-se
ClienÆii ce aveau inimå în ei plåteau cîte-un galben pentru a
scuipaÆi, acrobaÆii pe frînghie.
Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de
Loc binecuvîntat unde se chercheleau toptangii.
mai adevårat bîlci, dupå Moçi, al Bucureçtiului.
Dar pe care, cu douå sute de ani în urmå, fusese vårsat cel
ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului.
din zbor, ocolind, pe la mare înålÆime, tåpçanele desfermecate
tecul supt, pectorali cu minuÆie marcaÆi), Ho diábolos, deci, cîrmi
pe la începutul anilor 1900, cu spate çi deltoizi de înotåtor, pîn-
cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnasticå de
Bucureçtiului, Ho diábolos (îmbråcat doar la pantalonul de pijama,
pluti çi-n noaptea de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe boltele
Pentru a se întoarce în stråduÆa Perone, din para de foc în care
UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TÅU !“
ZIUA A PATRA : „SÅ NU POFTEÇTI LA NICI
Capitolul 8
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 203
În lumea maleficå bucureçteanå, toate nearåtårile se fuduleau,
tîrîindu-se, pe bulevardele cerului, purtîndu-çi fiecare numele lor.
Doar un puradel de spirit, råzvråtit çi demoniac, cules pe
vremuri de Æåranul AndruÆa de prin codrii Scorniceçtiului çi ajuns,
între timp, mîna dreaptå a Marelui Conducåtor politic al Româ-
niei, nu se putea fåli nici måcar c-o poreclå. I se spunea doar aça.
Ca unei cåcåreze. Ca unui orfan, numai Duhul.
Ståpînul lumii acesteia – balaurul cel mare, çarpele cel vechi,
Diavolul çi Satan – se îndurase, în aceastå noapte, de el çi-l
botezase.
Dar cum så botezi un spirit, aici, în buricul Bucureçtilor, unde
toatå lumea batjocoritoare, dupå ce-Æi spinteca gîtul, te mai lua
çi balon, altfel decît Spiridon.
Un spirit numit Spiridon.
Îi plåcuse. Avea mînå bunå de naç.
Chefuiserå ce chelfuiserå, într-o mansardå a Palatului Primå-
verii, îngåduindu-le musafirilor, cum erau ei atît de påtimaçi, pe
aici, în Balcani, så-i sårute piciorul ori så-l pupe în fund, pînå cînd,
e drept, se cam întinseserå. Dar çi alålalt, hodorogul, Çeful Statului,
Ceauçescu, mai plin de pete de ficat pe faÆå decît o gårgåriÆå de bu-
line, pe spinare, simÆise ceva çi-l chemase, la ordin, pe Spiridon,
så verifice cu ochii lui ce-i cu hårmålaia aia çi så-i frece ridichia.
Spiridon, umilit, uitase så închidå bine, în urma sa, toate uçile
Palatului, så nu råzbatå pînå la ei gålågia. La musafiri. Cum era
cînd Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrårii ideologice
çi-a învåÆåmîntului politic. Cum era cînd, de alåturi, se auzeau
ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Çi cum se
învifora vocea, cînd hîrîitå, de boçorog, cînd aprigå, de bårbat
tînår, a lui Ceauçescu.
– Unde te-ai pitit, pînå acum, îngropåciune?!... Din mansarda
dumitale vine hårmålaia asta?!... Ce mai faci tu, duhuçor? Pe unde
mai hålåduieçti tu?... Iar ai ajutat så traverseze strada bunicuÆele?
Care mai e viaÆa ta?
– Ceac-pac... încercå så împingå discuÆia, într-un domeniu
evaziv, Spiridon, proaspåtul anti-botezat.
ment... Ascultå-må, n-ai putea onora o comandå?
chef la care se beau pînå çi sticluÆele de parfum... Çi de medica-
– Aça må gîndeam çi eu. Aça aç fi çi pariat çi eu... La un
– Like a tren... Ca lovit de tren... Aici çi aici.
– Hello, Pinky, cum te simÆi?
La celålalt capåt al firului, domnul Rolly.
fonul. Cerurile se reînduraserå de el.
Nemaivorbind cå, în aceeaçi clipå, a sunat, în sfîrçit, tele-
sîngeroase decît în Meçterul Manole.
Sacrificii, renunÆåri, autopedepsiri, mai råvåçitoare çi mai
Bing-bang.
lucrurile çi s-a dat, ca acum, cu capul de telefon.
dimineaÆå pînå ce el, în sfîrçit, a fåcut ochi, a reînÆeles cum stau
înregistrat deja inundaÆii, ori poate cå totuçi l-o fi sunat întreaga
çi la servici. Probabil cå çi acuma plîngea – pe-acolo s-or fi
såturat, s-a sculat çi-a preparat douå sandviçuri de plîns çi çi-a luat
acord, Andra ståtuse acaså, plînsese toatå noaptea çi, cînd s-a
Båuse el nemaipomenit de frumos, dar Andra nu fusese de
så te ocupi tot timpul cu Arta!“
singurul tip realizat dintre noi. Tu çi numai Æie îÆi vine la îndemînå
„Pinky, îl firitiseau prietenii, tu eçti un om fåcut. Tu eçti
în måruntaie.
diferite distanÆe çi permiÆînd lichidului brumat så-i alunece direct
tiçor gîtul sticlei, durdulii çi cu etichetå stråinå, suspendînd-o la
Nemåsurat de mult, cum numai el mai çtia, înclinînd înce-
çi noaptea trecutå, båuse nemåsurat de mult çi frumos.
Båuse împreunå cu un grup de foçti colegi de liceu toatå seara
Ca çi acum.
lovindu-se atunci, de deznådejde, cu capul de telefon.
la orele douå, mult dupå prînz, pierzînd o posibilå comandå çi
el, atîta doar cå, a doua zi dupå paranghelie, Pinky se trezea, pe
Cheful urmåtor nu întîrzia, se apropia çi apoi se îndepårta çi
valul, valul de sînge, cheful urmåtor.
Cu ce bani? Aici Pinky nu mai nimerea råspunsul çi açtepta
Oricare. Vreau så zic în orice fel de facultate ar dori ea.
209 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
212 DANIEL BÅNULESCU
Sau dådea o mînå de ajutor la strîns çi la cårat instrumentele.
Nu-çi ieçea el prea repede din starea de transå.
Lumea era mågulitå så-l întrebe, så-l atingå cumva cu ghei-
zerul respiraÆiei, så-i adreseze cîteva cuvinte. Fascinatå çi, de abia
dezmeticindu-se, dådea buzna så discute ceva cu Pink Floyd.
El dådea låmuriri despre ce mai lucra, care erau scenografii
incomparabilelor lui concerte, cum aråtase piesa cutare într-o
anumitå variantå.
Pe toate le çtia, era absurd så nu le çtie, iar cînd nu avea chef,
îi ignora çi nu mai scotea nici un sunet.
Noaptea se întorcea acaså dårîmat, radios sau flåmînd. Capa-
cele metalice ale stråzii îi apåreau drept socluri de aur pentru
trupele pink. A doua zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori,
din partea familiei sub acoperiçul cåreia concertase, un cuvenit
onorariu.
Dupå un an se organizaserå.
Apåruserå çi alÆii, reprezentînd alte trupe. Aproape toÆi foarte
buni.
În România discurile adevårate, cu muzicå occidentalå, nease-
muitå, påtrundeau çi se låsau procurate extrem de anevoios.
Dacå ai fi fåcut o percheziÆie în patru cartiere, n-ai fi gåsit nici
måcar picior de douå discuri originale. Prin dulåpioarele bucu-
reçtenilor, cele mai råsårite discuri erau compilaÆiile bulgåreçti.
Din adevårata stråinåtate, cine altcineva se putea întoarce cu muzicå
bestialå decît çtabii, activiçtii çi doi, trei securiçti?! Ori ei, toÆi cei
care dådeau pe la domicilii concerte îçi stabiliserå deja o regulå:
så nu cînte niciodatå dupå vreun disc oferit de vreun client.
Fiecare artist trebuia så cînte numai dupå propria sa discografie.
Apåruserå, bineînÆeles, çi intruçii, dar ei, neprofesioniçtii, îçi
continuau activitatea în råceala generalå. Cum erau prinçi, ieçeau
çifonaÆi, demascaÆi, ciomågiÆi. OrganizaÆia F.A.M. avea grijå.
ContrafåcuÆii erau încurajaÆi så se apuce de strungårie. Fiilor,
le spunea cîte-un F.A.M., Dolånescu ar fi mai fericit så vå çtie
retraçi la depou. Ori suportîndu-vå, cu bårbåÆie, operaÆiile de
chirurgie.
ocazia så-l vadå pe Constantin dormind – çi-o putea avea într-o
De aceea, pe toatå perioada liceului, toatå lumea care a avut
drasticå çi el så se transforme într-un pitic.
çi cu groaza cå, o datå scurtat, scurtarea sa så nu devinå prea
dorinÆå irepresibilå de-a fi ajutat så devinå mai scund. Dar tråia
Se distingea, inestetic, dintre toÆi ceilalÆi båieÆi. SimÆea o
Constantin, se considera, pe vremea aceea, stînjenitor de înalt.
Trebuie så vå împårtåçesc, de asemenea, çi cå prietenul meu,
çi pårînd gata-gata de-ai scurta înålÆimea.
dreaptå råzuindu-l uçor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradul
Æinîndu-l pe el, pe Constantin cu mîna stîngå de mijloc, iar cu mîna
într-o halå imenså, lîngå un banc de lucru, lipit de-un polizor,
Mi-a deståinuit pe atunci cå çi-l închipuia Dumnezeu stînd
terminatå.
cå nici creaÆia sa personalå, a lui Constantin, nu era pe deplin
de modelare a lumii încå nu s-a sfîrçit, atunci, în chip logic, rezultå
çi concluzia, întru totul fireascå, cå, dacå chestia asta cu opera
S-a emoÆionat, a plîns mult, dar, pînå så ajungå acaså, a tras
A fost o revelaÆie pentru Constantin.
a lumii încå nu s-a sfîrçit.
s-a açezat pe o bancå çi-a citit, într-o revistå, cå opera de creare
dupå-maså, în care se plimba singur printr-un parc, prietenul meu
prieten, Constantin, care priza çi el o vorbå asemånåtoare... Într-o
– Îhî... ScuzaÆi-må... mi-aÆi adus aminte cå am avut çi eu un
luminå!“, „AtenÆie la luminå!“
cînd i se propunea så se expunå prea apåsat, era: „AtenÆie la
acÆiona numai din umbrå. De altfel, çi maxima sa preferatå, atunci
uçor deranjat la psihicul lui era preferinÆa, aproape maladivå, de-a
se încurcau cînd era vorba în a-Æi trezi preÆuirea. Singurul lucru
– Da, domnule... Pink Floyd era unul dintre bårbaÆii care nu
– Uluitor!
Ulianov.
douåzeci de ani, lîngå inimå.“ Çi semna, spartan çi orgolios,
de smerit dar, singurul obiect pe care l-am Æinut, mai mult de
comprimat çi nervos, pe cartea de vizitå ataçatå deasupra, în chip
tutun de Petrograd. „Domnului Floyd, era caligrafiat, cu scris
DANIEL BÅNULESCU 224
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 221
Lopåta prin locurile cele mai discrete çi umbroase pretinzînd, în
glumå, cå avea un ton albinos.
Cine i-a vîrît, domnule, murå în gurå, compatriotului nostru,
Tristan Tzara, ideea, curentul çi denumirea de Da-Da?
Douå såptåmîni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec,
pedant çi încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluÆia
artisticå propåvåduitå de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nu se
putea abÆine a nu aproba, nåuc, din zece în zece minute: „Da! Da!“
Dar pålåria ce a folosit drept urnå, cine i-a dat-o? Foarfeca
çi dicÆionarul cine i le-a vîrît în braÆe?
Çi pålåria i-a dåruit-o, i-a aråtat pînå çi locul de unde era
obligatoriu så decupeze. Cu mîinile sale a condus mîinile bine-
intenÆionatului domn, cînd micul domn n-a avut nici vlagå så agite
pålåriuÆa... Era o pålårie obiçnuitå, tip borsalinå, cu o calotå semi-
circularå, panglicå roz çi, poate, soarta ne va îngådui, vreodatå,
ca måcar ea så fie recuperatå.
Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost
la început toÆi aceçti neispråviÆi, cu privirile nåtînge, cu nådragii
sparÆi în çezut, guralivi, çi cu degeÆelele iuÆi doar la a-çi cuprinde
çi deçerta pe esofag butelcuÆele cu pilealå? Cine s-ar fi încumetat
så-i care pe aceçti pitecantropi în spate? Cine îi dåscålea, îi civi-
liza, le cizela manifestårile, cine le dådea peste bot, cînd n-aveau
chef så lucreze?
Cå n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe çleau. Ce, erau
proçti?!...
În sensul acesta, nu, nu erau!...
Cine i-a Æinut, pe veresie, pînå cînd a avut de gînd så se
termine råzboiul çi unui împuÆinat buchet pårÆi dintre ei le-a fost
sortitå celebritatea? Îi corconea pe toÆi çi-i iubea, deçi îÆi spun
eu, mai corect ar fi fost ca ei så se fi încolonat în genunchi, de-a
lungul tuturor stråduÆelor pe care le-a stråbåtut, pentru a-i ajuta,
Robin, mulÆumindu-i måcar aça pentru noianul de stiluri çi moda-
litåÆi artistice cu care îi înzestrase. Çi cu care îi îndopase, cu forÆa,
ca pe niçte curcani, pe de-a moaca.
Cel puÆin lui Dali, cine, cu adevårat, deçi tainic, i-a prezen-
tat-o pe Gala?
fusese fixatå çi tabachera sa personalå, plinå ochi cu cel mai fin
întregii distracÆii, nu poate cålåtori momentan. Deasupra misivei
unor mari vase de sînge din interiorul toracelui çi a neîncheierii
În epistolå, Vladimir Ilici deplîngea faptul cå, din cauza spargerii
– Cu prima poçtå çi expeditivitatea unui curier cåzåcesc...
Lenin i-a råspuns la scrisoare?
– Îhî... Ba da. MulÆumesc. Så revenim, sînt curios. Çi domnul
såu, mîncînd påmîntul.
cireada aceea dråguÆå de patrupede aråbeçti se îndepårta, din jurul
vechiul meu nume, parcå-i pocnea, pe gîtlej, o cravaçå. Çi toatå
a-i argåsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, cînd pronunÆa
Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru
triftongi indo-europeni... Cum så må cheme Patricia?!...
aspru, gurå împleticitå. Limbå nepriceputå la mlådiat diftongi çi
cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bårbat
octombrie 1922, plånuiam så må cåsåtoresc, pentru a doua oarå,
– Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prin
cu toatå aceastå sîngeroaså schimbare de nume?
– Çi dumneavoastrå, doamnå Cocondy, aÆi putut fi de acord
Robert Floyd.
împins mai tîrziu pe soÆul meu, pur çi simplu, så-l ucidå pe sir
Ar fi scris cu ironie. ÎnlånÆuire de posibile ironii, care l-a çi
pe-un bimotor dåruit de cåtre sir Robert Floyd.
un nume atît de puÆin fioros, precum Cocondy. Care zbura çi
puieçte-Æi cu cîtå ironie ar fi scris ziarele despre o aviatoare cu
zodie în care începusem så må Æin cu dinÆii de pilotaj. Închi-
– Da. Am fåcut o rocadå cu sora mea. Eu intrasem într-o
– AÆi schimbat numele?!
schimbul de nume cu sora mea.
1921. De abia prin 1922, prin toamnå, 19 septembrie, am fåcut
aceea, må numeam încå Cocondy... Dupå cum spuneam, era prin
– Pe vremea aceea, nu må numean încå Patricia. Pe vremea
voastrå cu numele de Cocondy?
– Nu vå supåraÆi, Pink Robin Floyd vi se adresa dumnea-
domnul Ulianov.
soanå cu o chelie prea avansatå. Cum avea ghinionul de a fi
223 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
222 DANIEL BÅNULESCU
Cine se pricepea miraculos diabolic de precis la femei, dîndu-çi
seama, la fix, cå tocmai deschiderea oaselor bazinului placidei
çi insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitate
al cåpcåunului catalan çi cå, din påcate, tocmai aceastå prozaicå
deschidere l-a împins pe marele çi ascunsul introvertit så tru-
deascå pînå la sfîrçitul vieÆii ca un turbat?!...
Çi måcar sfiosul Dali, drept recunoçtinÆå, a pictat un tablou
secret, amestecînd un sfert din tråsåturile sale cu trei sferturi din
cele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudatå, în
semn de merci, Salvatore.
Cu Ulianov çi cu domnul acela, cu nume ca de loviturå din
box, cine juca, doar pentru a adormi vigilenÆa poliÆiei helvete,
noaptea întreagå, dame çi preferans, la Cabaretul Voltaire?
Cum îl chema, Doamne, pe åsta?
– Pe cine, stimatå doamnå Patricia Stamatescu?
– Pe åsta, urîtul, Æuguiatul çi cu barbiçon... Zi-mi un nume
de loviturå din box!
– Upercut?!...
– Nu. TroÆki!... Bravul comandant care, fårå så facå o singurå
zi de instrucÆie militarå, a turtit, ca pe o sferå de vatå de zahår,
trupele intervenÆioniste çi alb gardiste ruseçti. Un cineva!...
Çi cine, dacå nu Robin, în 1921, la Paris, råvåçit, a sosit dimi-
neaÆa, a pus mîna dreaptå, zvîcnind, pe mîna mea çi mi-a spus:
„Cocondy, se întîmplå un lucru teribil! Au tras, din nou, ca-n 1918,
asupra lui Volodea (aça obiçnuia el så-l alinte pe Vladimir Lenin)...
Zvonurile pretind cå, exact ca-n 30 august, glontele a fost la un
milimetru de a-i secÆiona carotida. Volodea ar expectora sînge.
I-am scris de urgenÆå cå, dacå lucrurile capåtå o turnurå çi
mai caraghioaså, så lase baltå råmåçagul. Så nu se mai încåpå-
Æîneze, cå locul såu de la masa de joc a fost påstrat cald.“
Robin ascundea, cu discreÆie, cå RevoluÆia Bolçevicå a por-
nit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahicå, împreunå
cu un agent al serviciilor secrete nemÆeçti. Agent care postula cå
o miçcare popularå nu poate fi, niciodatå, declançatå de o per-
Dupå liceu råsåriserå ca ciupercile.
Çi åsta!
Rolly, adicå Rolling Stones.
æac, adicå nu.
– Doamne, Rolly, n-am putea s-o låsåm totuçi pe mîine?
orå, sînt la tine så-Æi transmit coordonatele celor douå babete.
se scoalå de dimineaÆå çi se apucå de muncå?!... În jumåtate de
nu çtii cå orice båieÆaç cinstit, care n-are cum så dea banii înapoi,
vrea så se vadå tona de la lacrimi pe care deja mi-ai stors-o. Dar
– Ascultå, pramatie... Vorbesc de la un telefon public. N-aç
trebuit, oricum, så te sun azi dimineaÆå.
– Påi, cum så-Æi spun?! Nu-i prea am. I-am avut. Dar ar fi
banii?
gînd så må crezi vreun cretin?! Råspunde-mi måcar corect, ai
– Îi ieçise din cap cå azi dimineaÆå! Spune-mi, te rog, ai de
din cap cå azi dimineaÆå.
– Nu må crezi? Pe Dumnezeul meu c-am uitat... Îmi ieçise
forÆa, prin buzunare, tuturor suma pierdutå.)
s-a înduioçat, s-a låsat în genunchi çi a început så le-ndese, cu
våzut leçinaÆi sau, în comele lor alcoolice, risipiÆi pe sub maså,
„Cåpitanul Buf“, un munte de parale, dar s-a înduioçat. Cînd i-a
la nåtåråi, niçte bani. Cîçtigase, pînå la urmå, cu bahicul concurs
La chef totuçi, se dusese tocmai în speranÆa de a ciopîrÆi, de
Uitase.
(Ceea ce era adevårat.
– Doamne, Rolly, am uitat!
La ora zece. Cum am vorbit.
la mine çi så-mi întorci fleacul åla de 400 de lei... Azi dimineaÆå.
– Ascultå, jigodie!... Mai amuzant ar fi fost så fi trecut tu pe
çi trimite-le pe tuspatru, chiar acuma, la mine.
– De ce nu patru? Vorbeçte cu maicå-ta, gåseçte-i o prietenå
deam cå tu ai fi singurul dintre noi capabil så satisfaci douå babe.
– Nu, zåu, vorbesc serios. æi-aç ceda o comandå. Må gîn-
sinucid... Acum dacå Æie tot Æi-a venit ideea asta...
– Ba da. Tocmai çedeam într-o rînå çi plånuiam cum så må
DANIEL BÅNULESCU 210
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 211
ToÆi cei care nu voiau så-çi piardå vieÆile într-o facultate sau
într-o întreprindere tîmpitå, toÆi cei care se bånuiau c-ar avea o
brumå de talent muzical, fuga la „nenea“ Floyd så ne-nveÆe el ce-i
åla griful. Så ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se pråvåleçte
Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Så ne
dezvåluie el cîÆi centrimetri laså exact între tålpi David Gilmour,
cînd îçi începe nimicitoarele sale solo-uri de chitarå.
Pinky le aråta, ce så facå?
Åia verificau, cu religiozitate, fiecare informaÆie primitå,
învåÆau pe de rost, haleau tot.
În scurtå vreme, îl solicitau la aniversårile çi petrecerile fami-
liale pînå çi pårinÆii, foçtii profesori, persoane stråine, cårora doar
li se povestiserå despre el, devenise o autoritate.
I se dusese buhul.
Åla netunsul, cu muzica çi amånuntele acela ciudate, Pink
Floyd.
Era de-ajuns så aparå-ntr-o camerå, så açeze un disc pe
platan, så mimeze toate fazele esenÆiale ale unui concert adevårat,
occidental, cå toatå lumea din încåpere înmårmurea, privindu-l
cum face. Dupå aceea se låudau peste tot cum cå våzuserå ei înçiçi
concertul. Pinky avea un asemenea dar de a lua sub ocrotire, de
a ståpîni çi de-a întrebuinÆa, pe rînd, instrumentele imaginare, încît
n-aveai cum så te minÆi.
Våzusei, cu siguranÆå, concertul.
Îi sorbisei, cu proprii ochi, pe cei patru membri ai trupei,
potriviÆi în bloc-starturile lor çi, la pasajele caracteristice, pe
fiecare cum ieçea în evidenÆå. Nu era vorba de o simplå sincro-
nizare, efectiv aveai senzaÆia cå, dacå Pink se opreçte, întreaga
armonie a sålii în care se audia crapå, çi, dupå zece minute de
concert, spectatorul îçi dådea perfect seama cå muzica provine,
nu de la disc, ci de la puçtiul din faÆa sa, care iradia o forÆå mag-
neticå ceva de speriat, da, Gilmour, Waters, Mason çi Wright,
într-o singurå çi incredibilå mînå.
Dupå concert, modest, Pinky se pierdea imediat printre cei
aflaÆi de faÆå.
Se açeza într-un colÆ çi fuma.
 Pinky nu credea.
am våzut, niciodatå, în viaÆå, altimetrul unui singur avion.
exact acelaçi lucru! Domnul Floyd o så creadå despre noi cå nu
Altitudine çi înålÆime, în paginile oricårui dicÆionar, înseamnå
– Cocondy! o întrerupse, înÆepatå, aviatoarea. Iar le-ai încurcat.
parcurçi, dintr-o singurå alimentare... De distanÆå, de înålÆime...
duri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometri
– Da, domnule! Çi, în timp ce zbura, a doborît çi cîteva recor-
– VreÆi så spuneÆi cå într-adevår a zburat?
– Patricia este un nume de aviatoare!
Cocondy reluå:
putea înÆelege orice.
Sorå-sa, slåbånoaga, baletå un mic gest plictisit, din care se
– æi-am spus eu! Ce zici?... Så-i spunem?
Se întoarse çi chicoti, mai departe, cåtre lunganå:
cå, atunci cînd Æi-era lumea mai dragå, chicotea.
Çi, în plus, prezenta çi cele douå, trei dezavantaje ale faptului
Gîjîia.
femeie plinuÆå. Çi foarte în vîrstå.
Despre Cocondy se putea spune cå vorbeçte întocmai ca o
så fie un tînår extrem de înzestrat.
– Vezi? æi-am zis eu! æi-am zis eu!! æi-am zis eu cå trebuie
– Patricia? Patricia, åsta e nume de aviatoare.
Çi, fiindcå simÆea cå se açtepta mai mult de la el, mormåi:
– Încîntat, rosti el çi se açezå.
ani, completå Pinky.
suplå çi aråta aproape bine. Pentru o babå scrîntitå de vreo 80 de
Se menÆinea satisfåcåtor, era mai înaltå decît sorå-sa, mai
Çi viaÆa çi poruncile.
så-ntrerupå.
din pricina vîrstei, era teribil de scîrbitå cå apåruse pericolul
Se vedea cå poruncise, din råsputeri, toatå viaÆa çi cå acum,
Vorbea afectat.
voia dumneavoastrå, Patricia. Vå invit så luaÆi loc!
nume... Prenumele dînsei este Cocondy, iar eu må numesc, cu
nume. Dupå ce am råmas våduve, am decis så ne reluåm acest
217 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
220 DANIEL BÅNULESCU
– Bunåcreçterea dumitale ar putea merge în direcÆia de-a nu
ne face çi mai ingratå misiunea ce ne revine. Domnul Robin, deçi
foarte artist, era o persoanå nespus de serioaså.
Pinky oftå.
– Çi ce mai fåcea domnul Robin?
– O mulÆime de lucruri. Nu puteai så spui exact ce nu fåcea.
Boxa, cålårea, canota, superviza afacerile unui birou de avocaturå.
Era un bårbat bogat çi de stirpe aleaså. Ar fi putut deveni un
moçtenitor çi mai bogat. Dar mai presus de aviaticå, stråfulgeråri
çi sevicii galante, avocaturå, moçteniri, proprietåÆi... Avea onesti-
tatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta.
– Adicå un coleg.
– Dacå insiçti... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, så asculÆi.
Ai så vezi, mai tîrziu, dacå indispoziÆia pe care Æi-o provocåm se
va întoarce, sau nu, în interesul dumitale.
– Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fårå nici o
ezitare! Så nu tulburåm cu vreo asprime necugetatå de limbaj pe
nepreÆuitul nostru invitat. Tu singurå ai spus ce suflet sensibil çi
uçor de lovit poartå, în interiorul fåpturilor lor, domnii artiçti.
– Da, dragå. Cînd a fost rîndul tåu, ai vorbit. Acum, cå Æi se
pare cå a venit din nou rîndul tåu, trebuie så asculÆi çi så taci... Nu
må îndoiesc deloc cå domnul Floyd, acesta de faÆå, este un foarte
mare artist, altfel nu mi-aç råci în nici un fel gura de pomanå cu el.
– Doamnå, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putinÆå
pentru a nu vå råci, cîtuçi de puÆin, gura de pomanå. RåciÆi-v-o,
ca çi pînå acum, vå rog, cu folos.
– Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui så ocupe locul
ce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bårbaÆi
reuçiÆi ai speciei sale. Era çi mult prea aråtos, arzå-l-ar focul!
N-a existat vreo femeie care, observînd o singurå datå înzestrarea
excepÆionalå a lui Robin, din acel moment, så nu-çi priveascå
soÆul legiuit ca pe un urangutan.
Ghinionul cu el era cå, avînd un comportament greÆos de
discret, mania sa era aceea de a råmîne, tot timpul, în umbrå...
trecut, am purtat, bineînÆeles, în urma cåsåtoriilor, alte cîteva
dupå cum probabil aÆi fost informat, surorile Stamatescu. În
– PermiteÆi-ne så ne prezentåm, domnule Floyd... Sîntem,
dormita un binoclu. Pe maså erau într-adevår lumînåri.
Pe o måsuÆå de serviciu, semånînd cu o mantinelå de lojå,
Observå çi poçete.
S-au îmbråcat ca de teatru, suspinå Pink.
rochii spendide din acest material.
douå doamne mai råmåsese puÆinå, ele purtînd, bineînÆeles, douå
În plus, ipoteza nu pårea deloc hazardatå, dovadå cå pe cele
preÆui, la adevårata ei valoare, dantela.
din acest gingaç material, într-o lume în care se uitase a se mai
ferestre, açternînd pretutindeni feÆe de maså, draperii çi garnituri
s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereÆi çi
båtrînele doamne s-ar fi strecurat în cîte un cupon de dantelå çi
foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcå fiecare dintre
Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelårii çi danteluÆe albe,
Garnisitå, încondeiatå çi împodobitå ca un ou de Paçte.
încåpere dintre toate cele prin care cîntase el.
Încåperea aråta, pe departe, ca cea mai înduioçåtor pregåtitå
cåldurå.
cel mare, îçi dådu seama de ce meritase så o facå cu o anumitå
Pinky se înclinase, mulÆumise, dar, cînd påtrunse în salonul
rului så o ia înainte.
Apoi, retrågîndu-se cåtre perete, schiÆarå un semn musafi-
vizitaÆi în asemenea momente.
buie så fiÆi un tînår extrem de manierat, dacå v-aÆi gîndit så ne
– Da!... Çi v-am açteptat çi dorit. Çi ne-am dat seama cå tre-
aceastå caså.
...Bine aÆi venit, pe la noi, domnule Floyd! SînteÆi binevenit în
– Bine aÆi venit pe la noi, domnule... låsaÆi-må så ghicesc.
se oprirå.
mijloc, iar cînd se apropiarå, la doi metri, în dreptul bårbatului,
Înaintau destul de uçor, Æinîndu-se una pe alta, înlånÆuite de
zînd, apariÆia prin centrul glasvandului deschis, din faÆå.
Dar nu înainte ca douå femei înalte çi albe så-çi facå, surî-
DANIEL BÅNULESCU 216
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 213
În România, dulcea populaÆie se întorcea devreme în casele
cenuçii, crîçmele se închideau la nouå, Televiziunea la zece, zia-
rele scriau, pe brînci, numai despre chipul în care-çi ducea vioiul
Cîrmaci, NaÆiunea în zbor, cåtre Cele Mai Comuniste Meleaguri.
Deasupra Æårii, imenså, sfîrîia numai Plictiseala.
Nu existau teatre adevårate, cinematografe adevårate, concerte
adevårate, aça cå era destulå nevoie chiar çi de intruçi.
Dar totuçi, cum så poÆi så fii Modern Talking? Sau orice altå
infectå trupå de discotecå, nu se putea dumiri Pinky.
Nici nu era momentul, deçi poseda un cap cît baniÆa de mare.
– Îngeraç, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între
timp, apåruse çi cutremura un fotoliu.
Era prea gras, nu putea fi, cu adevårat, un Stones foarte bun.
– Douå babe tîmpite au auzit despre noi çi vor så ne urmå-
reascå-n concerte. N-au numit cu exactitate pe cine, oricum unul
dintre åçtia mai buni, prima linie, monçtrii sacri... Sînt båtrîne
cuminÆi, au strîns o gråmadå din discurile noastre, expediate din
stråinezia, de-o fiicå iubitoare, care-ar vrea så le çtie vindecate de
gutå. Tu te duci la ele, cåci stau aproape de tine... Eu må duc
acaså, cåci am muncit prea mult. Cîçtigul îl facem pe jumåtate
ca så te speli de ruçine...
O så reuçeçti, toatå viaÆa – douå biete båtrîne se vor ruga
pentru tine. Nu te duci, te prezinÆi, disearå, la mine, cu patru sute
de lei. Am verificat, au patru L.P.-uri d’ale tale, o så vezi tu pe
care... Au çi o sculå superbå, tråznitå, ai så vezi tu ce fel. Te pup
dulce pe fildeç çi tråzneçte-le o pieså dintr-alea çi în numele meu...
„Dacå Andra vine la cinci çi eu apar tocmai disearå la zece...
Dacå aflå pe unde-am cîntat çi Æipå c-o fac de ruçine çi plînge c-o
rîde cartierul, singurul lucru deçtept dintre toate acestea, ar fi ca
disearå, la zece, så fi cîçtigat, în plus, niçte bani.
Dacå trag douå reprize, asta înseamnå douå sute de lei. O sutå
de lei se va duce cu Rolly, o sutå de lei va råmîne cu noi. Andra
o så aibå ce så-çi ia la pachet, de mîncare. Iar eu o så pot så-mi
cumpår Æigåri, cam vreo zece pachete.
Babele stau pe la doi çi deschiså trebuie så fie o singurå
fereastrå, ca dînsele (dacå vor deveni prea Æicnite) så fie îndru-
 Cîntecul, scurt, chelålåi cît chelålåi çi se sfîrçi.
sînt Æicnite.
o clipå, se trezi mai liniçtit, gîndind cå, da, uite, într-adevår, babele
Difuzoare, observå precis Pinky. Çi, fårå så çtie de ce, pentru
Happy birthday to you!“
Happy birthday to you, Mr. Floyd,
Happy birthday to you,
„Happy birthday to you,
unui cor bårbåtesc:
explodeazå, pe neaçteptate, vocile pline de bunå dispoziÆie ale
Tot singure, uçile din faÆå se deschid, tot de sus, de deasupra,
Brusc enervat.
pårea de uluitor, este tot singur.
Trec douå secunde, ochiul se obiçnuieçte,în hol, oricît ar
çarea a o sutå de bliÆuri.
corozivå, osoaså, cum ar spune un prieten, echivalînd cu declan-
Ea izbucneçte de undeva de sus de foarte de sus, puternicå,
opreçte este lumina.
Cînd înså se pregåteçte så recite „bunå seara“, ceea ce îl
babå. Atent så se comporte gingaç, så recite frumos „bunå seara“.
În hol totul bine. Întuneric. Atent så nu accidenteze vreo
çi påtrunde în hol.
nu apare, mai zåboveçte o Æîrå, då uça de perete, ia geanta cu el
Uça se întredeschide, el se açteaptå så aparå pe acolo un cap,
urechilor lor.
Se spalå. O så cînt la lumina unor lumînåri fåcute din ceara
Tot e bine.
mozaic. Açteptåm. Fum. Alt fum.
Fosfor mov, gata fosfor. Geantå proiectatå de pe umår pe
Chibrit.
æigarå.
båtrîne så-i aparå înainte, înveçmîntate doar în chiloÆi.
de eventualitatea, ca, prematur, uça så se deschidå çi cele douå
E, dacå nu e gata, atunci mai açteptåm! hotårî, brusc temperat
215 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
214 DANIEL BÅNULESCU
mate s-o apuce pe-acolo. Dacå nu par receptive la music, dau
drumul mai tare la staÆii çi una o så moarå de inimå çi alta de ficat.“
De fapt, urcînd scårile, Pinky se întreba dacå existå pe lume
douå biete båtrîne capabile så-l înÆeleagå. Dacå existau, ar fi teri-
bil de neînÆeles så locuiascå atît de aproape de strada lui, pe
Mihåileanu, cînd el locuia, la o azvîrliturå de båÆ, pe Avram Iancu.
Ajuns în faÆa uçii, se apropie çi se depårtå de mai multe ori,
îçi potrivi çi-çi råspotrivi breteaua genÆii pe umår, studiind cartea
de vizitå, ca çi cum ar fi contemplat o picturå.
– Sexy. Very sexy. Så vezi ce-o så iaså... Surorile Stamatescu
çi Pink Floyd.
Ciocåni.
– N-o så fac, dintr-un început, prea mult zgomot, pentru a nu
le råpi çansa de a-çi da duhul, în bunå înÆelegere, prin Artå. Astea
numai så-mi vadå mutra dornicå de efecte acustice çi, din servå,
cheamå MiliÆia...
Doamne! suspinå çi lovi din nou uça.
Poc, poc.
Din trei deplasåri la domiciliul clientului una se încheia prin
complicaÆii asemånåtoare.
Cînd se-ntîmplå s-ajungi la o adreså, doar pentru faptul cå
acolo fuseseçi trimis. Nåuc, håbåuc. Alte amånunte clarificatoare
n-ai primit, n-ai, habar n-ai. N-ai putut så vorbeçti tu la telefon,
n-ai putut så-i iei tu acÆiunii, în nici un fel, pulsul.
Ce scrie în manualul, în curs de elaborare, al unui F.A.M.?
Cînd locatarul deranjat îÆi întredeschide uça, de preferat o
atitudine dezangajatå, neutrå, balans cînd pe-un picior, cînd pe
altul, aparenÆa unui individ cåzut fårå vinå pe-acolo çi tînjind la
spart lemne.
Acolo spårgea uça.
„Is anybody in there?“ Babå Æicnitå, ureche de plutå, eu sînt
cel care-Æi aduce Æie solo de baterie. Dum-dum!!
De dincolo, i se påru cå desluçeçte un glas alertat çi asmatic:
– Nu e gata, nu e gata!...
– O, ce interesant. Sedevisticå...
– Da. De la lonjeroane. De la scule çi dispozitive... Sedevisticå.
– Oh, o dor labele?
Uneori o dor îngrozitor labele.
– Nu çtie så scrie. Vreau så zic cå nu poate så scrie tot timpul.
cîntece, de exemplu.
putea lucra pentru dumneavoastrå? Så vå scrie texte pentru
excentrice, pasionate de a-çi cîçtiga existenÆa prin muncå? N-ar
– Doamna dumneavoastrå este una dintre acele persoane
Este muncitor låcåtuç.
– Çaibe çi çtifturi. Çuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea.
– Poftim?...
– PiuliÆe.
intuindu-l înnegurat så destindå un pic atmosfera.
– Ce mai face doamna dumneavoastrå? încercå Cocondy,
måciucå çi pumn, dar nu suporta båtaia de joc.
Suporta foamea, ameÆelile, tåieturile, loviturile de vîslå,
Chicotirå.
Babele råmåseserå jos.
Se ridicå, abÆinîndu-se så-çi pocneascå çi cålcîiele, çi båu.
Bem aldåmaçul.
noi, un påhårel de lichior?
în cinstea vizitei dumneavoastrå, n-aÆi dori så închinaÆi, alåturi de
Poate aveÆi alte gusturi. În Orient aça se obiçnuia. Pentru început,
– Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertaÆi-må cå vå întreb.
exageratå. Da, nu le menajå Pinky. Çi cu fuselajul cåzut.
le înfoia veçmintele de dantelå çi dådea vorbelor lor o importanÆå
O palå de vînt, de la o singurå elice, le ridica pårul cårunt,
tremuråtoare, neajutorate. Deçi nelipsite de o anumitå eleganÆå.
ciorba organicå a începutului de veac çi tîrîndu-se cåtre el. Naive,
membranoase çi neliniçtitoare avioane, ieçite, de-a buçilea, din
pe care le våzuserå. I se nåzåri chiar cå are în faÆå douå dintre acele
Li se citea pe faÆå cît de såtule erau de numårul altimetrelor
BineînÆeles cå astea våzuserå.
DANIEL BÅNULESCU 218
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 219
– Da. Sedevisticå. Scule çi dispozitive. Minuni ale tehnicii.
Apeçi un buton çi podul rulant îÆi deçartå sacul cu piuliÆe în cîrcå...
Çi, de fapt, ce poftiÆi?
Un binecuvîntat moment de tåcere.
Luate prin surprindere, femeile se privirå o clipå. Patricia
îçi descolåci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre Pink
Floyd, privind prin el tot ca printr-o foiÆå de geam.
– Mai poftim puÆin lichior, domnule Floyd. Dacå e cu putinÆå.
Degetul cadaveric, format din douå oscioare çi trei burtici din
piele uscatå, îi indicå carafa). PrezenÆa dumitale aici, dupå cum
må temeam, devine din ce în ce mai plåcutå.
Turnå çi båurå.
Femeia se ridicå c-o greu de pronosticat uçurinÆå çi scotoci
dupå ceva, într-o aråtare de scrin, cu picioarele subÆiratice çi
råsucite. O mobilå sofisticatå çi jalnicå. Se întoarse apoi çi dådu
drumul pe maså la un pachet de Æigåri.
Doamne, „Virginia“!
Marca asta de Æigåri nu se mai fabrica de peste douå decenii!
Femeia alese o Æigaretå gålbuie, o båtu cu graÆie octogenarå
la ambele capete, o aprinse çi îi suflå fumul pe nåri:
– În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de inte-
resant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bårbat cåruia i se
potrivea, fårå îndoialå, termenul de captivant. Se înfåÆiça drept un
gentelman înalt, bine legat, cu o mustaÆå çi o podoabå capilarå atît
de çarmante çi blonde, încît nu exista doamnå sau domniçoarå
så nu se trezeascå nutrind speranÆe în legåturå cu el.
Mai tîrziu, soÆul meu l-a provocat la duel çi a fost nevoit så-l
omoare. Înainte de a se låsa complet omorît, domnul Floyd încå
çi-a luat libertatea de a-çi çlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felul
de accesorii, batiste, eçarfe, cravate, portmonee, toate de o culoare
cu totul specialå. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudatå
i-a atras diminutivul de Pink. Prenumele såu adevårat era Robin.
Era o persoanå cu totul deosebitå, înÆelegi, domnule Floyd?
Pinky era uluit.
– Da, doamnelor, înÆeleg. Cum mi-aç putea permite så nu
înÆeleg?! Recunosc. Era mama.
cule prin absolut toate locurile, prin care, dupå pårerea sa, existau
înÆepa, peste tot, cu un ac, insistînd så planteze steguleÆe minus-
noçtea, pe ceafa ori pe fesa sa stîngå, un golfuleÆ. Çi tot dînsul îl
Sfîntul Pårinte Secund Æipa de plåcere ori de cîte ori recu-
cînd fidel golfuleÆele çi fiordurile de hîrtie zdrenÆuitå ale Europei.
silinÆa så-l înfåçoare, legîndu-i strîns trupul într-o hartå reprodu-
Pata roçie çi antipaticå avansa çi nu se sfia acum så-çi dea
neliniçtitor loc roçu.
un punct alb, care se preschimbå cu iuÆealå, låbårÆîndu-se într-un
Pe pielea ciupitå cu extrem de puÆinå milå, apåru, mai întîi,
sute de inele, çi îl ciupi.
Apoi, pe neaçteptate, Papa îçi întinse degetele, înciucurate cu
spatele lui.
Pårinte unor persoane de nevåzut, amuzîndu-se, pesemne, prin
– A mîncat çi el o benedictinå, explicå cu înÆelegere Sfîntul
tului viziunii.
– O benedictinå, încercå Pinky, timid, så se adecveze spiri-
ce ai mîncat dupå-amiazå.
– Nu eçti. Nu eçti deloc... Dar ai så fii în curînd. Aminteçte-Æi
Sanctitatea Voastrå...
– Nu prea sînt... Adicå nici nu m-am apucat bine... Nu sînt,
cu mîna. Am så-Æi pun douåzeci çi patru de întrebåri. Eçti catolic?
– Pink Floyd, îl strigase Pontiful, fåcîndu-i semne graÆioase
ciuperci.
neasemuite farfuri de porÆelan, înconjurat cu un strat gros de
vremuri, înÆelepÆit de toate cîte. Çi avîndu-çi sålaçul în centrul unei
Sfîntul Pårinte Secund, atît de evocat pînå atunci, troienit de
Diminutivul „Så-l pape“ i-l aduse înså instantaneu înainte pe
så se apuce så-l pape.
dintre paturi, tremurînd de furie, asupra lui çi, nici una, nici douå,
çi dînd la o parte cuvertura, så se nåpusteascå de sub vreunul
nici så riçte ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mîrîind
Dar era clar: chiar dacå nu-i promisese, nu-çi putea îngådui
Ce-i promisese?
Nu-i promisese nimic.
237 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
240 DANIEL BÅNULESCU
A doua. Impunåtor, dur, englezit (dacå nu chiar englez), apre-
tat, distant, aristocrat, surîzînd, cu pieptul bombat de-o multitu-
dine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotå ce nu
provenea de la un magazin de închiriat redingote.
Într-o redingotå, în ceva foarte strîmt, ce fåcea, ca de durere,
cele douå muståÆi så i se råsuceascå în sus çi så-i sarå-n afarå,
precum douå gheare de mîÆå ieçind din perniÆe. MuståÆile, în fur-
culiÆå, de culoare deschiså. Ochii mijiÆi, somnolenÆi, bineînÆeles
de motan. De motan. De felinå. Adicå de fiarå abia semidomes-
ticitå, în fapt, semiturbatå, ziua tigrat, noaptea negru. Neagrå
precum banda de catifea, pe care, într-un avînt de doliu çi de
inadecvare, una dintre surori i-o ataçase peste pozå, în colÆ.
Era domnul Robin ridicol?
Desigur, domnul Robin apårea, cu insistenÆå, drept un temei-
nic ridicol, primind så pozeze, cu piciorul cåÆårat pe blatul unui
scåunel, drapat c-o stînjenitoare inabilitate într-o blanå de tigru,
încît efectul devenea contrar, subiectul cliçeului pårînd cå, mai
curînd, dupå ce påçise din neglijenÆå într-o baltå de urinå, ridicase
scîrbit carîmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpå,
cineva så i-l çteargå c-un prosop ce semåna, într-un chip deplasat,
cu o blanå de tigru.
Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atît de ridicol
pentru a merita, chiar çi dupå çaizeci de ani, ca douå babe ce nu
fuseserå în stare decît så schimbe Parisul pentru Bucureçti så-çi
batå, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, pla-
sînd-o între farfurioarele cu çerbet de sacîz sau cele cu fursecuri.
Pårea prea mult, fie çi pentru o fotografie! Pentru cå în felul
în care zåcea între ele, excesiv de tåmîiatul pînå atunci domn Pink
Robin Floyd semåna deplorabil cu un pitic de o jumåtate de
metru, ce se cåÆårase pe maså, se murase în båltoaca mai sus
numitå çi adormise sprijinit în baston.
Omonimul såu, Pink Floyd, înÆelegîndu-i jena, trecu discret,
dintr-o solidaritate masculinå, peste ea, promiÆîndu-i printr-un mic
semn cå la plecare, profitînd de haosul finalelor de concerte, îl
va elibera, adicå se va strådui så îl fure.
Cîntå douå ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferinÆå.
putut så-Æi zåreçti discurile.
lent, dacå ai fi fost, cumva, cine çtie ce formaÆie renumitå, ai fi
În dreapta cårÆile, iar pe partea stîngå, dacå erai un pic vigi-
înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simÆi aici în siguranÆå.
ea însåçi nu ar putea reprezenta, nici pentru minÆile cele mai
pînå în buricul tavanului cu rafturi, çoptindu-Æi la ureche cå, da,
Îmbråcatå în rafturi, tixitå cu rafturi, sågetatå çi îmblånitå
pe cinste.
Urmåtoarea camerå, da, urmåtoarea camerå era o încåpere
dintre ele, mai rele de muscå, cînd çi cînd, se ambala un motor.
Erau încrîncenaÆi. Çi agrementau niçte doamne. În pieptul unora
prevederea de a-çi potrivi sub nas mai multe perechi de muståÆi.
gåseau parcå puterea de a-çi ameninÆa fotografii; fiecare avusese
Erau domni antediluvieni çi Æepoçi, care, çi-n aceste condiÆii,
lîncezeau pozele mai multor bårbaÆi.
çi se întorceau mulÆumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete,
Dar çi a doua camerå era tot dormitorul, fiindcå aici sfîrîiau
se feri s-o priveascå.
Prima camerå din periplul lor era dormitorul çi Pinky, decent,
cu migalå, sub unul dintre cazanele cu rufe.
Pînå la urmå dibuirå cheia, såltînd siluete imprecise çi pipåind,
gît, retransformîndu-se în persoana cît de cît agreabilå.
ori, peste cap, redevenind fåptura care nu i se agåÆa înainte de
încît Cocondy så prindå prilejul de a se rostogoli, de vreo trei
complexului de miçcåri „fentå-revenire-piedicå-fentå“, în aça fel
Pinky delibera cam în care moment så treacå la executarea
se întreba: „Unde-o fi cheia?“
cu tandreÆe, de-un deget, i se agåÆase acum de umår. Îl întreba sau
Cocondy, care întîi o pornise-nainte çi îl Æinuse apoi, o clipå,
„Unde-o fi cheia?“
aça cå trebuirå så o ia, prin întunericul din nou pogorît, înapoi.
nu Æi se mai deschidå o uçå.“ Uça nu i se deschidea, era încuiatå,
„E atît de tristå så fii pe coridor çi, din pricina båtrîneÆii, så
tocmai îl stråbåtuserå.
ospitalitate, Cocondy aprinse tardiv lumina pe coridorul pe care
Urcarå una, douå, trei trepte, dupå care, în semn de supremå
DANIEL BÅNULESCU 228
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 225
tabårå sau în vreun cantonament – mårturisea despre el cå doarme
într-un stil foarte atent.
Ce se-ntîmpla?
La fiecare zece minute, Constantin avea tendinÆa de a se trezi
çi de a-l avertiza pe Dumnezeu: „AtenÆie la lungime! AtenÆie la
lungime!“...
– Domnule, prietenul dumitale era un stupid!
– Sigur, totuçi experienÆa ne aratå cå, din acea perioadå,
Constantin n-a mai crescut decît liniçtitor de puÆin. Çi, cu vremea,
s-a transformat într-un tînår extrem de bine proporÆionat.
– ...Çi ce legåturå så aibå toate acestea cu Robin?
– Påi, nici una directå. Doar atît cå çi domnul Robin îmi
creeazå, uneori, senzaÆia cå, de fapt, vorbea cu Dumnezeu.
Cocondy råmase cu gura cåscatå!
Nu se gîndise.
Patricia sughiÆå violent. Se bîlbîi. Experimentå çi ea un
aer stupid.
Råmase çi ea cu maxilarele desfåcute.
Dupå care, la fel cum un piton îçi adunå progresiv inelele
trupului, îçi repuse çi ea în ordine cutele obrazului, se mai jucå un
pic cu pachetul de Æigåri, pentru a-çi reveni complet çi oftå.
– Poate nu greçeçti... Altcumva nici nu se explicå. Altfel n-ar
fi izbutit så så ducå la bun sfîrçit atîtea lucruri, într-un timp aça
scurt... Bravo, domnule Floyd! IntuiÆia dumitale genialå, atît de
bine protejatå pînå acum, a ieçit la ivealå. Çtii cå-mi placi?!
Îngåduitor, pe jumåtate flatat, Floyd le privi, pentru prima
datå, copilåros çi ghiduç, ca çi cum çi-ar fi Æinut degetul aråtåtor
înfipt într-o narå:
– Da, dar, pînå la un punct, asta ar fi un fel de obligaÆie a
meseriei, nu-i aça?
– Sigur!.. Iar obligaÆia noastrå de gazde ale unui asemenea
oaspete era ca de jumåtate de orå så fi schimbat båutura!
Antreurile fuseserå savurate. Atmosfera se destinsese.
Båtrînele doamne susurau încålzite.
Ultimul påhårel de lichior fusese împresurat, degustat çi învins.
Carafa golitå. Cafetiera idem.
Pinky c-ar fi transmis Robin nepoÆeilor såi.
tot ce-a mai råmas din sårmanul meu avion cu motor“, se închipui
ce acesta ieçise så-çi cumpere ziarul de la un colÆ din Paris. „E
stîrnea bånuiala cå çi ea ar fi putut fi inventatå de Robin, în timp
Depåçirå hîrburi, troace, umbrele, chiar çi-o trotinetå, ce
murdare.
O datå cu întunericul, ele deveneau duhuri ale unor rufe
unde tronau douå cazane de rufe murdare.
Ieçirå prin dreapta, într-o såliÆå cu aspect inedit de uscåtorie,
punctul terminus fusese clar identificat ca aflîndu-se în partea stîngå.
tor“ fusese formula ce, finalmente, consfinÆi partea dreaptå, deçi
„Nu-l duce pe-acolo. Cocondy, piloteazå-l, te rog, prin dormi-
legåturå cu niçte moçi viguroçi.“
„Poate doamnele protejeazå anumite secrete senzuale, în
derea lui, nu ieçirå prin stînga.
Concondy) se oferi så-l conducå. Cåtre stînga, deçi, spre surprin-
Concondy (sau cea despre care se cuvenise cå se numeçte
– ...Sînt în camera lor.
Patricia era cea care, cu niçte sticle frapate, fåcea tot aça.
lemn çi oÆet çi pahare. Cocondy era cea care le fåcea så aparå.
Pe maså apåruserå tot felul de farfurii, servicii pentru untde-
chiul la gît... Unde sînt?
nu existå discofil serios care så nu le Æinå, discurilor lui, genun-
disc, så nu fie nevoit så-l îndrepte cu genunchiul... În România,
såracele. N-am întîlnit particular, care, cînd så vrea så asculte un
– Aça, doar så se mai deformeze çi så se mai strîmbe çi ele,
– Påcatele noastre, de ce så le Æinem aça?
într-un teanc?
– Da, nu le ÆineÆi azvîrlite, cocoçate çi ondulate, aruncate
– Teancul de discuri?!
så le våd...
– Apropo, unde ÆineÆi azvîrlit teancul åla de discuri? Aç vrea
cap o mie de çmecherii.
bre instabile çi hotårînd, în sinea sa, cå, da, babele astea au în
la sticlåriile cizelate çi argintate, naufragiate pe etajere, în echili-
227 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
226 DANIEL BÅNULESCU
Fermecåtoarele surori Stamatescu îçi petreceau acum vremea,
împingîndu-se, cu palmele desfåcute, în tåblia mesei de mahon çi
încercînd figura cu ridicatul în picioare.
Era cald.
Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scåzuse.
Spoturile de raze ce erau împårÆite de aici, ca un pachet de cårÆi
de joc, haçurau încå salonul.
În gålågia lor luminoaså, hoardele firiçoarelor de praf, între
care çi Ho diábolos, susÆinînd pe umår un Genel aÆipit, planau
pe deasupra platourilor cu urme de muçtar, maionezå, pieliÆe de
salam de Sibiu çi scobitori îmbîcsite. BåieÆi buni, de la nivelurile
lor de inteligenÆå çi de somnolenÆå ascultau çi prelucrau totul.
Treptat, seara îçi cuibårea burta ei de raÆå asupra mobilelor
încrustate în fildeç çi sidef, a micilor figurine din ceramicå, a låm-
pilor mate, a carpetelor de Çiraz cu lustruiri fluide.
Tapiseriile de pe pereÆi primeau prima lor pauzå de luminå,
din acea zi.
Tablourile se scofîlceau ca o piele de sålbåticiune neprelucratå.
Oglinzile de pe pereÆii lambrisaÆi fumegau, iar prin toboganele
lor, în salon, erau azvîrlite toate spurcåciunile, toate nepotrivirile,
tot delirul melancolic çi de persecuÆie al blocurilor de piatrå, strînse
cu de-a sila, într-o zdravånå construcÆie de caså boiereascå, la
sfîrçitul secolului trecut.
În sfîrçit, un comutator electric clånÆåni çi zorile electricitåÆii
puserå iaråçi în evidenÆå rochiile de dantelå ce fuseserå cu deli-
cateÆe boÆite, primii paçi ai surorilor. Paçi ce le ieçiserå uçor çontå-
cåiÆi, dar ce mai conta, amånunte ca acestea erau corectate încå
din mers.
În casa surorilor Stamatescu se schimba båutura, iar mersul
lor nesupravegheat çi lejer ce altceva anunÆa, decît cå bravo, dom-
nule Floyd, conversaÆia cu o persoanå spiritualå este inimitabilå,
iar intuiÆia unui bårbat genial gîdilå într-un chip plåcut.
Pinky era çi el în picioare çi acosta un perete.
Evolua pe lîngå pereÆi, zgîindu-se la globenurile çi gravurile
pe care era înclinat så le numeascå pe toate picturi, strîmbîndu-se
pe creçtet så-çi anine o coroniÆå absurdå, un belciug mai lårguÆ,
Ei, dacå îçi schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca çi
Mda.
Fardul, pudra, rimelul erau dispuse pe alte trasee.
Îçi schimbase cerceii.
Se uitå mai atent.
duzini de proteze, în orice searå?
anumitå vîrstå, era clar cå o doamnå atît de cochetå îçi doftoriceçte
Ce dracu putea întrezåri asta acolo, cînd de doftoricit, de la o
sa sufleteascå lua o turnurå ce îi scåpa lui Pinky, îçi aråta dinÆii.
Patricia îçi pipåia ridurile, îçi balansa capul çi, cînd starea
furniruit, o oglindå rotundå.
aeriene de mobilier, ce purta încastratå, în mijlocul panoului
umflîndu-çi çi dezumflîndu-çi obrajii în faÆa unei piese fragile çi
Cînd se reînturnarå tåcuÆi în salon, o surprinserå pe Patricia
påhårel cu lichior.
tåÆi în våzduh, råsturnînd cu piciorul, delicat, la decolare, un
Secundul Pårinte, apoi se înålÆå, cu graÆie, de pe platoul cu bunå-
literar, så le semnez!... Cåcåciosule... îl mai dojeni c-un steguleÆ
situaÆiile, umflaÆi cifrele çi trimiteÆi-le în pivniÆele Vaticanului meu
Secund), voi întorceÆi-vå acaså, rebateÆi rapoartele, reanalizaÆi
...Oricum (îi ordonå, dupå o vreme, Sfîntul Pårinte, probabil
Russula emetica, uite aça, îÆi då cu piciorul la mîntuire.
Trebuie så ne ferim, mai ales, de ciuperca albå de pådure.
bureÆii puturoçi.
våratele daruri duhovniceçti sînt hribiile, mînåtårcile, ghebele çi
se ascund sub expresia batjocoritå de „Pagubå în ciuperci“... Ade-
– PuÆin... Mult prea puÆin... Habar n-aveÆi voi ce de secrete
– O sutå de mii de tone, råspunse Pinky, fårå så clipeascå.
ducÆie, la hectar, anul åsta?
– Çi cam cît credeÆi voi, în România, cå o så scoateÆi pro-
împlîntå un penultim steguleÆ într-o viroagå a urechii:
pesemne în gînd chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertå çi îi
tau dureros de multe asemenea zone. Sfîntul Pårinte, calculînd
çanse så creascå ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult çi exis-
DANIEL BÅNULESCU 238
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 239
dintr-un material îngålbenit çi metalic, cu discutabile frunze de
laur. Un model care, se observa, fusese la fel de tråsnit çi-nainte.
Acum, fiindcå tot era prieten la toartå cu Sfîntul Pårinte
Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divinå.
Nu apucå, fiindcå femeia se çi råsucise pe cålcîie (era un fel
de a spune) çi i se adreså cu vocea pe care çi-o lustruise, sute de
ani, pe valeÆi.
– Domnule Floyd!!
– Doamnå!...
– Ziua de azi, 21 aprilie, ar trebui aniversatå ca o datå esen-
Æialå în istoria umanitåÆii...
(Ahoe, îi ståtu pe limbå lui Pink så scandeze, aça cum o
fåcuse, nu o datå, în taberele çcolare).
–Dacå ar fi tråit, în anul acela, în care a fost cåsåpit, inega-
labilul Pink Robin Floyd ar fi împlinit 34 de ani!...
(Cocondy ciripea cå 39, avu Pinky pe buze)
– Din acest motiv, te-am invitat så susÆii un recital. Çi pentru
încå ceva (asupra cåruia vei fi informat mai tîrziu) çi, la care o
så luåm parte cu toÆii.
Parcå nicicînd nu cîntase Pink Floyd în faÆa unui auditoriu,
cu o asemenea medie de vîrstå. De douå ori cîte optzeci de ani
(çi asta trecînd sub tåcere hålci bune din perioada de adolescenÆå),
plus vreo treizeci çi patru – treizeci çi nouå de aniçori, cu cît
probabil s-ar fi låudat domnul Robin, dacå ar fi tråit.
Çi într-un fel – Doamne! – chiar tråia, da, adicå era prezent,
babele nu minÆiserå.
Era chiar un concert la care urmau så ia parte cu toÆii.
În vreme ce el îçi chiÆcåia pedalele acustice çi-çi regla tunurile
de fum, cele douå doamne tåiarå sufrageria, împingînd la un soi
de car alegoric, o imenså fotografie înråmatå de-a lui Robin, ju-
måtate pe jumåtate de metru, fotografie pe care o urcarå pe maså,
proptind-o cu o pråjinå.
Deci Robin.
Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacå nu
cumva îçi petrecuse viaÆa låsîndu-se fotografiat pe lîngå lizierele
unor arbuçti foarte pitici.
grådiniÆå, pe aia cu „Çoricelul mititel“. Vi-o mai spun. E vorba
muntele åla de minuni ale tehnicii, adevårat, eu o spuneam, la
exclamam eu, doamnå Cocondy. Cînd dumneavoastrå azvîrleaÆi
– Nu e vorba de militari. Nu e vorba nici måcar de ce
Patriciei.)
(E-te-te! A prins çi asta ceva din tråznitura de copitå a
så må exprim aça, exclamaÆi: „Uite, mamå, militarii!...“
aruncasem vreo trei, încå de pe vremea cînd dumneavoastrå, ca
ca nimeni så-çi facå insomnii din chestiunea aceasta, dar noi deja
– Englezul nu îi spune cumva „tape-recorder“?!... N-aç vrea
vinilul ca çoarecele. N-aveÆi pick-up?
– Nu e vorba de gramofon. Sfredelul gramofonului roade
gramofon.
çutat, cu fundå, prin coçul çemineului, de ziua mea, primul meu
çaizeci de ani de cînd unchiul Ulrich, pur çi simplu, mi-a para-
– E-hei, domnule Floyd, trebuie så se fi scurs mai bine de
magnetofon.
cea cu Hei-rup, Hapy birthday to you, fusese redatå de pe un
Mirosise el cå tråsnaia pe care i-o azvîrliserå în nas la sosire,
– LåsaÆi banda. N-aveÆi pick-up?
ostenelile unor firme de îndelungatå tradiÆie, pe bandå magneticå.
care lipseau, completamente nu lipseau, fuseserå imprimate, prin
Cocondy îi prelungi bucuria, deståinuindu-i cå toate celelalte
mum, canalele de reverb.
de-a berbeleacul cu el pe scåri, imediat ce va amorsa, la maxi-
zenÆa lor aici era o încurajare cå proprietarii nu vor da, din servå,
Deçi un F.A.M. nu lucra niciodatå pe discul clientului, pre-
Se putea lucra.
Era ceva.
britanice sau de pe continent.
cu încåpåÆînare piciorul între uça çi pragul aproape fiecårei case
trei din comandoul acela excepÆional de albume, ce-çi vîrîserå
pe folia sa. „The Dark Side of the Moon“ ponosit, çi încå vreo
strålucea înså impecabil, fårå amprente de picioruç de våduvioarå
Nu erau toate. „The Piper at the Gates of Dawn“, sigilat,
Pinky çi le zåri pe ale lui.
229 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
232 DANIEL BÅNULESCU
Robin îi dåruise primul såu çorÆ de frunze, primul ceasornic,
îi predase primele lecÆii cum poate så apuce halca de carne crudå,
fårå så se råneascå, întrebuinÆînd furculiÆa.
Så nu-Æi închipui cå Urban era, totuçi, un cine çtie ce Tarzan.
Robin a trebuit så vîndå un automobil ca så-l vitaminizeze, cu
propria sa mînå l-a çters primele dåÆi la gurå sau la fund. I-a cum-
pårat un costum, l-a lansat în societate, çi-a dedicat dupå-amieze
pentru a-l dezobiçnui de mania aceea neplåcutå de a-çi izbi, ca
indienii, buzele Æuguiate, cu podul palmei, în vreme ce conversa.
L-a pus în legåturå cu SIGLA çi i-a peÆit o soÆie. Cocondy
habar n-avea cu ce fel de persoanå avea så-çi împartå, de atunci,
micul çi marele dejun. Dar nici nu l-a mirosit pe Urban, neîngri-
jorîndu-se çi neintuind cå tocmai prin aceastå viperå încålzitå la
sîn, lui Robin, în somn, i s-a pisat craniul cu o secure.
A fost sub demnitatea preÆuitei societåÆi iniÆiatice çi oculte
pan-europene så-i amestece creierii în Æårînå celui mai de vazå
membru al såu, doar pentru cå, aça cum chiar ea a spus, în derî-
dere, mai tîrziu: „råmåsese prea în urmå cu cotizaÆiile“.
– Çi atunci ce zice Patricia?... Doamna Patricia. Nu pomenea
cå domnul Robin çi-a dat obçtescul sfîrçit într-un duel?
– Patricia zice çi ea... Dar n-ar îndruma-o cineva, probabil cå
ar mînca supa scufundîndu-çi lingura în recipientul de pelicanol
çi-ar ingera, rupînd, în bucåÆi mici, coala de sugativå. Nici acum
nu çi-a dat seama... Asta, de fapt, a çi salvat-o.
– Dacå tot am alunecat pe panta confesiunilor... Cine-a tåiat
çi-a amestecat, cu pietriç, creierii inventatorului Miçcårii DA-DA?
Cine erau incalificabilii asasini? Cine punea atît de puÆin preÆ pe
culturå? Se mai simt ameninÆate persoanele ce au fost amestecate,
acum 60 de ani, în aceastå afacere?
– VedeÆi, domnule Floyd eu, acum, am så vå spun niçte
lucruri pe care nu le-aÆi gåsi într-o gazetå de searå.
– La noi nici nu existå gazete de searå.
– Ceea ce era de demonstrat... În 1903, a fost desemnat un
nou Papå.
Cel Secund.
„Så nu uitaÆi, vå rog, toate cîte mi le-aÆi promis!“
atenÆionat:
Pinky purtînd, sub braÆ, mapa cu propriile discuri. Fu apåsat
Pornirå maiestuoçi cåtre salon. Cocondy låsîndu-se sprijinitå,
Din nou, dulci furnicåturi de reverenÆå.
Zîmbirå.
acest lucru. Nici prin gînd nu ne va trece så ne înfrînåm...
– De fiecare datå cînd un subiect de conversaÆie ne va impune
Cocondy avu o ultimå tresårire:
noastre în ochiurile de apå ale unei conversaÆii atît de profunde?
– Doamnå, çi cînd se vor mai putea îmbåia, oare, spiritele
secure. Eu te lovesc, în gol, c-o batistuÆå.“
Detective“. „La Belle Époque.“ „Tu må loveçti în creçtet c-o
pentru un album de capå çi spadå. Îl va intitula: „Detectivi çi
Nu-i nimic. Va compune, chiar în aceastå noapte, muzica
Deçi nu-l avea.
trînteascå înaintea acestor fåpturi un „The Great Gig in the Sky“.
rativ. Se gîndea ce så cînte çi, al naibii de mult, i-ar fi plåcut så
Çi-a reluat aerul de nåtåfleaÆå båtrîna, çuierå muzicianul admi-
Culmea cå o çi ridicå.
oferindu-i cu ceremonie mîna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice.
literar, flatatå çi anturatå de cåtre çi curtezanul såu. Cocondy,
Pentru o secundå, se comportarå precum o muzå de salon
ReverenÆå.
Surprizå.
ne dau voie så flecårim...
Iatå un subiect asupra cåruia bunele maniere, nu må îndoiesc, nu
surprindere a invitatului, cu timbru de cucoanå tînårå, Cocondy.
– A, SIGLA!... BineînÆeles, SIGLA! exclamå, spre continua
poliÆit.
cîteva pagini, så ajungå mai aproape de deznodåmîntul romanului
obraznicå çi plinå de farmec a cuiva care nu se sfieçte ca, sårind
– Çi SIGLA... Cine e SIGLA? se intereså Pink, cu uçuråtatea
çi responsabilitate, de pahar.
nemaipomenite, încå înainte ca respectiva så Æi se ocupe, cu calm
DANIEL BÅNULESCU 236
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 233
Cel Adevårat. Adevåratul deÆinåtor al prerogativelor ponti-
ficale. Aceasta este o tainå. Spre deosebire de cel mediatizat, care
nu depåçeçte, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale.
MulÆi ani, Adevåratul Papå, cel Secund, a preferat så se recu-
leagå într-o binecuvîntatå defensivå, precum çi în grådinårit. De
abia dupå anii Marelui Råzboi, mîhnit de fervoarea cu care se
måcelåriserå catolicii între ei, Adevårata Sa Sanctictate a conces
ca, punînd în practicå o mai veche propunere a lui Robin, så
uneascå Europa într-un fermecåtor çi puternic regat catolic... Eu
eram catolicå. Cocondy e catolicå. Robin era catolic... Noi l-am
fi sprijinit.
– Foarte frumos. Çi eu l-aç fi sprijinit. Cu condiÆia ca, la
fiecare trei ani de catolicie, regatul så fie un an çi ortodox... Çi
unde s-a dat greç?
– Nu toÆi erau catolici... Sau dacå erau, unii erau mai înalÆi,
alÆii mai scunzi. Fiecare susÆinînd cå varianta sa de înålÆime era
aplaudatå cu mai multå cåldurå de Dumnezeu. Scunzii zvoniserå
de exemplu despre lungani cå nu aveau inimile îngrozitor de
curate.
Lunganii, în schimb, jurau cå Adevåratul Sfînt Pontif nu se
mai desprindea din rugåciune, cerînd doar binecuvîntata îndru-
mare cum så-i stråmute pe scundaci în Africa, pe motiv cå nu se
apropiau suficient de Creator.
Acesta era doar unul dintre miile de pretexte de zînzanie.
Spre dovadå, Robin a mai fost håcuit çi pentru necuviinÆa
de-a nu-i plåcea carnea de peçte. Ce e drept, e drept. Nu-i plåcea.
Papa Secund îi dojenea pe toÆi, dar atunci Diavolul i-a asmu-
Æit chiar pe cîÆiva dintre cei împåciuitori catolici så ridice braÆul
asupra lui. Så-L suprime, så-L tåvåleascå prin fåina asasinatului
politic...
– De ce naÆionalitate era Diavolul åsta? Era rus? Era sîrb?
Era neamÆ sau englez?
– Çi-çi... Diavolul poartå întotdeauna naÆionalitatea acoliÆilor
såi. Iar aceçtia, ca furnicile, erau împråçtiaÆi peste tot.
Încercaserå de mai multe ori.
într-un copac.
culesese pe Urban, pe cînd acesta din urmå locuia, literalmente,
– Of, domnule Floyd! Aça ar fi trebuit... Robin îl întîlnise çi-l
unå cu Robin, din aceeaçi echipå?
– Çi Urban acesta, fiind soÆul Patriciei, nu fåcea parte, împre-
de naçtere într-unul de deces.
tatea misiunii presupunea, oricînd, preschimbarea unui certificat
Aça o numeau ei, cålåtorie de nuntå, atunci cînd periculozi-
Patriciei, într-o cålåtorie de nuntå.
a må exprima în termenii lor), pe cînd plecase cu Urban, soÆul
Ai lui l-au pierdut. L-au doborît çi i-au luat scalpul (pentru
încrezuse prea mult.
Fusese nevoit så se arunce, cu capul în jos, într-o acÆiune çi se
În ultima vreme se temea de o trådare. O pipåia prin aer.
strålucit apårarea, dar intuia cå îi scapå ceva.
care o formaserå duçmanii lui pentru a ajunge la el. Îçi organizase
în lapte, Patricia, aproape toÆi contemporanii ståteau la coada pe
cå, în chestiunea conspiraÆiei, în afarå de subsemnata çi de musca
Nu mergea cu modestia pînå într-acolo, încît så nu sesizeze
cu care îçi trata afacerile.
buinÆat pînå çi pe noi în supravegherea bine antrenaÆilor domni,
secrete... æinînd seama de seriozitatea misiunii, Robin ne-a între-
cavalereascå între carambolajul dur dintre mai multe servicii
ea nu era decît un scurt paravan amoros, o fugarå genoflexiune
Patricia nici cu gîndul nu gîndea cå atenÆia lui Floyd pentru
unul dintre cei mai veninoçi maeçtrii ai breslei, uçoarå fie-i Æårîna.
ras çi iatagan, Benjamin (ciudat nume de turc). Dar un uriaç spion,
cåsåtoresc cu turcul, un turc civilizat, domnule Floyd, fårå craniu
În mai 1923, Robin må divorÆase çi må obligase så må
Çi tristå.
– E o poveste lungå, domnule Floyd.
lunå de balet. Iar, în octombrie, lunå de conspiraÆie.
– VorbiÆi despre Robin ca çi cum, în septembrie, ar fi avut
– Putea împlini 39 de ani, în luna aceea grozavå, a conspiraÆiei.
– Ce vîrstå avea?
231 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
230 DANIEL BÅNULESCU
dacå existå prin caså un singur aparat bun, normal, îngåduitor
cu discurile, pe care, dacå açezi un solo de chitarå, så nu se-audå
glasul de muråturå al lui Zavaidoc!...
– LåsaÆi-l, domnule Floyd, cå vi-l aråt eu mai încolo...
Cocondy, låsîndu-se încetiçor pe-o banchetå, luase un aer
misterios çi îl privea cît putea ea mai blajin. Pårea cå nu se
forÆeazå, deçi ceea ce reuçea ea så scoatå în materie de blajinitate
çi condescendenÆå din asta reprezenta foarte mult.
Semåna, ia så vedem, da, semåna cu o doamnå în vîrstå,
distinså çi våduvå, cu pårul atît de cårunt, încît sufletul tåu, între
timp înråit çi sålbåticit, îÆi dådea ghes så te simÆi precum un pisicuÆ
în faÆa farfurioarei cu lapte.
Miorlåiai, liorpåiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai
råu un pisicuÆ, dar, observîndu-i ochii çi mai blajini, te hotårai
så te açezi la picioarele ei çi så asculÆi.
Ascultai.
– ...ÇtiÆi, domnule drag, så fiÆi, peste marginile putiinÆei, bun
cu Patricia... Ea este sora mai mare. N-o contraziceÆi. Este
bolnavå. Este aproape pierdutå... Din copilårie n-a fost fericitå.
Eu însumi n-o mai contrazic, deçi uneori îmi vine så-i strig
adevårul... LåsaÆi-o så vorbeascå, chiar dacå v-aÆi dat seama cå
dragostea lui Robin numai mie, cu adevårat, îmi era rezervatå.
– Cum, doamnå, frivolitatea lui Robin mergea pînå într-acolo,
cå nu se dådea la o parte så seducå çi så învråjbeascå douå surori?
– Nu sînteÆi cunoscut çi dumneavoastrå ca un mare crai?!...
SînteÆi!... CunoaçteÆi, astfel, banalitatea cå çi cele mai çterse femei,
intuindu-i pe marii crai cît pot fi de crocanÆi, îçi dau întreaga
silinÆå så facå din dînçii victimele lor. Robin a fost una dintre
aceste mari victime ale acestor femei, cît de çterse...
Dar sufletul lui n-a vibrat, nu s-a låsat înfiorat decît o singurå
datå în viaÆå. „Patricia, îmi spunea, auzi tu, Paty, am fåcut atît
de multe mezalianÆe biologice, încît, în fiecare dimineaÆå, îmi vine
så-mi decojesc fiecare milimetru de piele çi så må duc så mi-l adap
la acid. Te-am întîlnit acum, cînd sînt çi prea curvar çi prea båtrîn“.
Dar nu era curvar... Çi, deh, cumva çi el ar fi fost båtrîn!...
Europei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar så
ratorilor, opoziÆia ar fi fost reconvertitå, procesul de unificare a
În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bîrlogul conspi-
toate experienÆele vieÆii, så nu fie privat çi de aceea de a fi råpit.
a gåsit foarte înÆelept ca Papa Secund, dupå ce se bucurase de
råpeascå Sacra Persoanå, cel pe care îl rememoråm, Robin Floyd,
atins în momentul în care, încunonçtiinÆat cå anticriçtii urzeau så
Apogeul originalitåÆii de gardå de corp al lui Floyd a fost
Sfîntul Pårinte Secund a aflat, a zîmbit çi s-a supus.
teze ca din oalå.
urmaçului Apostolului Petru, pentru ca apoi el, Robin, så-i ares-
a le permite cît mai multor atentatori så tragå nestingheriÆi asupra
Robin a avut un teribil caracter neconformist... Metoda sa era de
– ...Intuieçti, probabil, cå protecÆia pontificalå desfåçuratå de
tocite, cråpate sau demodate, de Scaunul Pontifical.
pocnindu-i, cu severitate, pe toÆi aceia care se apropiau cu bombe
format la propriu dintr-un viguros pod al palmei, plus cinci degete,
Pinky nu-çi reprimå micul zîmbet, închipuindu-çi un Robin
Robin s-a dedicat asigurårii securitåÆii personale pontificale.
Sfîntului Pårinte Secund, a fost tocmai Robin. Din acea clipå,
Or, aceastå a treia mînå de ajutor, trimiså de Atotputernic
Mîna de ajutor!“
rugåciunii, îÆi vei putea numåra, între mîinile tale, o a treia mînå:
frecventa o maximå: „Vorbeçte cu respect! Çi, atunci, în clipele
mai bine så abordåm subiectul jocurilor sportive... Toma d’Aquino
miem împreunå despre lucrurile pe care nu le înÆelegeÆi, am face
– Nu cîrti!... Nu cîrtiÆi, domnule Floyd. Dacå vreÆi så blasfe-
a-l înveli, çi pe Sfîntul Pårinte Secund?
culcare, înainte de a stinge lumina, så nu-l cheme la dînsul, pentru
nezeu, îmbråcîndu-çi deja bluza de la pijama çi pregåtindu-se de
– Çi atunci, care era problema? Le era cumva fricå cå Dum-
înså treaz çi veghea.
så-l cåsåpeascå pe Sfîntul Pårinte Secund. Domnul Dumnezeu era
rost de vreo bombå sau de un pistol, fuga la Vatican så încerce
Devenise o tradiÆie. Aproape de fiecare datå cînd cineva fåcea
DANIEL BÅNULESCU 234
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 235
fie antrenat personal, în aceastå tevaturå turisticå, Adevåratul
Pontif a fost substituit de o dublurå profesionistå.
– Cine era tipul?
– Aa, se obÆinuse un angajament cu un actor de o anumitå
notorietate în epocå: Douglas Fairbanks. Închiriat de peste Ocean,
crepuscul de carierå, parezå a braÆului drept, întreÆinînd perma-
nent iluzia cå-çi binecuvînta, din belçug, apropiaÆii.
Ia-l de pe vapor, rade-i muståÆile de papiÆoi, deghizeazå-l,
lipeçte-i, cu clei, tiara papalå, dezobiçnuieçte-l så mai înjure, din
douå binecuvîntåri, de cristelniÆa må-sii.
Îl deghizaserå çi-l duceau acum, cu multå însufleÆire, pînå
la locul de unde urma så fie råpit. Pe drum, paralel cu aceastå
acÆiune, a intervenit înså trådarea...
– Cum a fost cu trådarea?
– Cum så fie? Ca orice trådare. Mîrçavå... Nimeni nu va çti
niciodatå de cîte ori i-au pisat creierul... Robin Pink Floyd avea
un creier foarte greu de pisat. Domnul Urban, într-un acces de
cåinÆå, închide ochii, brusc, dupå numai un an, în urma unor
regretabile indispoziÆii stomacale...
– Domnul Urban? Aborigenul? Cel cu un stomac atît de robust?
– Nimeni nu a putut înÆelege. Se pare cå ciupercile otråvitoare
fac mai mult råu decît bine chiar çi celor mai robuste stomacuri.
Çi nici Patricia nu e vreo proastå. Çi ea l-a iubit pe Robin. Unei
cumnate, ajutatå de-o soÆie råzbunåtoare, îi vine ruçinos de lesne
så prepare cele mai justiÆiare feluri de mîncare din lume.
O otråvitoare!... se zburlirå, pline de respect, måruntaiele
emoÆionate ale lui Pinky, måruntaie care se înfruptaserå çi ele,
doar cu puÆin înainte, din arta justiÆiarå çi gastronomicå a båtrînei.
Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise
pe la jumåtate din recepÆiile tipilor care ilustraserå måcar talentul
de a-çi miçca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior.
Dar peste o otråvitoare atît de simpaticå, babanå çi iscusitå
era, peste poate, så dai. ViaÆa alåturi de o otråvitoare îçi accelera
ritmul. Intrai în niçte spasme mai mult decît iuÆi, fierbinÆi çi
dintre cele douå albume, Pink Floyd executå „See Emily Play“.
tîndu-çi cursele de serviciu dintr-o extremå în alta a sålii. În pauza
Exista un binoclu de teatru, cu mîner çi carcaså de fildeç, execu-
Jumåtate dintre cei din public purtau pålårii, jumåtate coroniÆe.
încåperii etalau evantaie.
Aproape toÆi cei care putea fi întrezåriÆi în obscuritatea
sidefate, måsuÆå plasatå la zece metri distanÆå de scenå.
picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustaÆii
Publicul asculta råpit, masat în jurul unei måsuÆe ovale, cu
continuå så-çi mîngîie claviaturile).
Dar, în loc de aceasta, nu intrå la rîcå. Ridicå din umeri çi
lui Pinky så le råspundå.
– Cînt, doamnelor... sau, cel puÆin încerc, i-ar fi stat pe limbå
acele instrumente imaginare, cåutînd så facå el totul.
nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate
sositå din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea
– Ce faceÆi acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce
cu aversele unui intens pasaj de coloraturå:
dent cu sala, pe fondul în care el îçi fulgera çi biciuia publicul,
You Like“, pentru a nu se mai opri decît o singurå datå. (Mic inci-
Dawn“ bestial, urmat de un „Us and Them“ çi de-un „Any Colour
rile muzicale. Dådu drumul la un „The Piper at the Gates of
Îçi încålzi mîna, degetele, articulaÆia braÆului, toate încheietu-
Açezå discul.
ce pregåtea, în doi timpi çi trei miçcåri, concertele lui Pink Floyd.
(doi) Pink Floyd, cînd se asmuÆea så lucreze, se isca un vîrtej
båieÆi devotaÆi çi îndestul de tåcuÆi, cu care
(unu) sunetiçtii çi instalatorii giganticelor lui scene erau niçte
acestea la un bun sfîrçit, denota cå:
instrui sunetiçtii. Aerul firesc cu care duse, aproape fluierînd, toate
o scenå, cårå instrumentele, calibrå instalaÆiile de efecte çi îçi
Pentru început, distribui într-un semicerc luminile, improvizå
pregåtirile din punctul lor zero.
Abandonå, nervos, tot ceea ce deja meçterise în culise çi reluå
241 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
244 DANIEL BÅNULESCU
puÆin, transpirase çi se bronzase la propria lui strålucire, chinuin-
du-se çi muncind pentru douå amårîte de sute de lei.
– Domnule Floyd, trebuie så vå mårturisim cå sîntem de-a
dreptul çocate. Înaintea noastrå au evoluat cîteva dintre cele mai
complete personalitåÆi muzicale ale veacului. Dar nimeni n-a atins
perfecÆiunea, urcînd pe un asemenea versant...Totul! Deasupra
muzicii, îmbråcåminÆii, miçcårilor dumneavoastrå planeazå geniul.
Pînå çi faptul cå v-aÆi însuçit atît de subtil limba englezå. La care
dintre colegiile redutabile mårturiseaÆi c-aÆi studiat?
– ...Un domn çedea la o maså, mîrîi Pinky çi-çi începu o lungå
gimnasticå de vorbe... Deci în anecdota... pe care tocmai vi-o
relatez, un domn çedea la o maså. Într-un restaurant din Anglia.
Într-un restaurant englezesc.
Un chelner båtrîn îçi adusese, de cîteva zile, fiul, în acel
restaurant, pentru a-l învåÆa så serveascå.
Domnul de la maså îl chemå pe tînårul chelner çi îi spuse:
– Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka!
Chelnerul îi aduce båutura. Domnul respectiv o cuprinde în
cåuçul palmei drepte, o råstoarnå pe gîtlej çi îi spune:
– Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka!
Chelnerul cel tînår îi aduce båutura. Domnul respectiv o
cuprinde, o råstoarnå pe gîtlej, îi repetå:
– Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, one votka!
Tînårul chelner îi serveçte calm båutura, dupå care îçi întreabå
pårintele:
– Tatå, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun?
– Nu este. Nu este deloc. Ce te face så crezi?
– La fiecare cuvînt rostit piuie de douå ori.
– Asta-i din pricinå cå-i rus. Çi mai este din pricinå cå, înainte
de a fugi din Uniunea Sovieticå, a învåÆat limba englezå dupå
lecÆiile transmise la un aparat de radio care piuia...
Difuzoarele de la noi din comunå, cele dupå care mi-am
însuçit eu, atît de subtil, engleza, mai curînd pîrîiau decît piuiau,
se strîmbå Pinky.
Aça cå, vedeÆi, se poate pretinde cå, în linii mari, am absolvit
împreunå cu acel domn rus din banc, acelaçi colegiu.
çi murise. Çi cît îl dojeniserå.
Adicå murise, Exact asta fusese. Nu fusese, scurt timp, atent
Ce fusese?
Da, nepotul. El, cel puÆin, såracul, fusese.
Nepotul?! Nepotul cui?
Nepotul.
Dar cine este acest sårac Patrick?
nita trimiÆåtoare occidentalå de discuri.
Despre Lavinia bånui cå este nepoata. Misterioasa çi neoste-
dumneavoastrå divine çi så vå cunoascå...
Så ciocneascå cu noi, så se împårtåçeascå din adevårul muzicii
Cît am fi vrut så se afle aici çi Lavinia sau såracul de Patrick...
– Ce searå, domnule Floyd! Ce spiritualå çi rarisimå searå!
confuz, turnate pe o Æeastå de Dali melodramatic.
tat, într-adevår, din amestecul tråsåturilor unui Robin, pleoçtit çi
Uite ce muståÆi duçmånoase putuse avea çi hibridul acesta, rezul-
examina pielea de elefant pictat a tabloului çi o înjura printre dinÆi.
indu-se, în adîncurile sufletului såu, cå i se joacå o farså urîtå,
Din cînd în cînd, sictirit çi dezorganizat, dar tot neîndo-
Båu cam în silå.
Tabloul pårea într-adevår un Dali.
repetate rînduri, pieptånat cu degetele çi pupat, desigilarå coletul.
În salon, luat aproape pe sus, desfundarå çampanie, fu, în
carapacea, între timp debarasatå, a måsuÆei ovale.
Se conformå, bombåni, tîrî muntele de relicve pînå pe
searå binecuvîntatå, în care vom savura çi noi un Dali veritabil...
nimeni, în afarå de dumneata, nu poate moçteni nimic. Este o
aparÆine... Nici din familia noastrå, Stamatescu, care pe unde e,
portå-le pînå-n salonul care, într-o bunå zi, tot dumitale îÆi va
– Poartå-le în zbor! Deschide-le drumul cu atenÆie. Trans-
Acel tablou.
guståtor, un tablou.
sforicele de cînepå, colet uçor, voluminos çi plat, sugerînd, dez-
precum un container, în plumbi ce se bålåbåneau la capetele unor
Plus un pachet, protejat sub multiple pieliÆe textile, sigilat
DANIEL BÅNULESCU 256
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 253
Din cîte te intuiesc, n-ai så opreçti o binefacere unui coleg
de breaslå, încurcîndu-te de acceptarea ori respingerea cîtorva
neînsemnate bunuri patrimoniale. Moçtenitorul meu eçti, deci,
dumneata!“
„Sindrom delirant – rememorå Pinky – stare confuzo-oniricå,
plus un vîrf de fenomene psihotice.“
Înainte de Andra, Pink avusese o prietenå, Cami, care se
ocupa, simultan, cu admiterea la medicinå çi înnebunirea aspiran-
Æilor la farmecele ei.
Pe cel ce urmase dupå Pinky, un baschetbalist, Bibi Tånase,
chiar îl dilise de tot, îi dåduse din sindromul ei delirant, preferat.
Flåcåul åsta, Bibi, acum plîngea din orice, såruta partea dinspre
duçumea a clanÆelor çi se adresa împåciuitor oricårui trecåtor:
– Domn doctor, te implorez, nu må pisa!... Laså-må cubic!
Singura diferenÆå dintre ei pårea cå Bibi umezea toate
clanÆele, pe cînd Robin doar ochii ålora pe care îi låsa moçtenitori.
Nimic nu-l låsa så creadå cå-i o nåzårire. Dacå se-ntorcea pe
cålcîie, fåcînd stînga împrejur, nimerea la altar.
– „Te rog så nu consideri oferta pe care Æi-o fac ca pe-o
favoare. De fapt, este totuçi o favoare. Favoarea ai så mi-o faci
dumneata. Binevoieçte så accepÆi. Am fi putut fi prieteni...“
Cocondy, repede, så ofere ea låmuriri.
– Aça era el, prietenos...
– „Din clipa în care te vei declara de acord cu mica mea
doleanÆå, vei fi pus în legåturå cu reprezentantul guvernului
britanic... Sînt convins cå toÆi supuçii MajeståÆii sale vor consi-
dera ca pe o datorie de onoare, çansa de a împlini ultima dorinÆå
a bicisnicei çi, de-acum, dispårutei Case Floyd... Te asigur cå, çi
aståzi domneçte, în sînul guvernului britanic, o mare efervescenÆå,
în legåturå cu momentul apariÆiei dumitale.“
Pinky îçi putu imagina efervescenÆa care domnea, de exemplu,
în Camera Comunelor, ca pe o alergare în grup, de la un telefon
public la altul, a unor domni foarte în vîrstå, asfixiaÆi de propria
lor morgå, pentru a lua la cunoçtinÆå în comun, dacå miercurea
lui Pinky îi ajungeau måcar banii de Æigåri ori dacå, în general,
pe Andra o scîrbeau lonjeroanele.
la Rolly, cîntase puÆin, tocmai dåduse uçor în clocot çi cîntase
Da, çi-amintea. Era o comandå cu vreo douå surori, patru sute
çi-l golise.
Primise lîngå el un ibric, îl strînsese cu resemnare la piept
Goli o mulÆime de ceçti.
Le îngådui så-i facå aproape tot ce pofteau.
Deci.
în aceastå unicå searå!
mare bucurie aÆi fost capabil så produceÆi, în sufletul a douå femei,
– Domnule dragå! Om de muzicå rarisim!! Tinere maestre,
bålÆîndu-l de ruj în douå puncte.
împinsese douå tålpici umede, de melc, cåtre el çi îl sårutase,
O fåpturå dintr-astea båtrîne, ce-i jucau prin înainte, îçi
Nu era cafea.
descusu, din nou, cu greu, pleoapele, folosi mîneca, se çterse.
pe tavan, împroçcîndu-l – douå puncte fierbinÆi – peste faÆå. Îçi
rindu-i-se cå în ceaçcå i se pråbuçise un trapez de tencuialå de
çi – i se repetå – important era så fie båutå aça. Sorbi, nåzå-
Cafeaua fusese menÆinutå, prin cine çtie ce trucuri, fierbinte
Lumina devenise plumburie.
cålåtoria cåtre nici un afurisit de dormitor.
înalÆe fruntea de pe faÆa de maså, descoperi cå nu întreprinsese
Dar nu adormi. Cînd, pentru ultima datå, fu obligat så-çi
din carton al holului, descoperi rapid dormitorul çi adormi.
în el cu umårul, deformå cu trei, patru lovituri de cot, pereÆii parcå
çiu, al tocului uçii, pîrîi, cînd Pinky, råsturnat de tangaj, nimeri
Se clåtinå pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiÆ cenu-
pentru o fotografie, nu-l mai duru.
aduse între timp çi distribuite pe måsuÆå, dintre care una preparatå
Iar faptul cå pe lume puteau så existe patru ceçti cu cafea,
Deschise pleoapele. Båtrînele dispårurå.
Închise ochii. Acum nu mai vorbeau.
cå n-ar fi îndråznit så vorbeascå spre el.
ca çi persoanele) – cå vorbeau cåtre el. Era un vîrtej. BineînÆeles
cu douå Æigåri çi care – cåpåtå, pentru o clipå, senzaÆia (Æigårile,
243 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
242 DANIEL BÅNULESCU
Ultima parte a programului, „Ummagumma“ avu disperarea
conciså çi pe jumåtate disimulatå, cerutå de aceastå bucatå, înzes-
trare cu care îi subjugå pe toÆi. Începuserå så se obiçnuiascå cu
stilul, ascultau transportaÆi, cålcåtura sa aerianå le devenise nece-
sarå çi nimeni nu mai clipea.
Însuçi Pink Floyd hotårî cå interpretarea tensionatå pe care
o dådu unui „Brain Damage“ nu era chiar de lepådat.
Nu-çi fåcu vreo iluzie cå fusese mai bun. Nu-çi fåcea vreuna
cå ar fi fost mai slab. Cîntase exact ca întotdeauna, era exact ceea
ce se açtepta de la el. Intui, de asemeni, cå Mason, cu intrårile sale
dezguståtor de perfecte, intervenÆii fåcînd înså çi uçor cu ochiul
la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes.
Finalul gåsi publicul în picioare.
Întårîtat.
Captivat.
Çuierînd.
Aplaudînd. Vociferînd minute în çir.
ToÆi purtau atîrnate de îndoitura braÆului stîng poçete.
ToÆi îçi extraserå, în acelaçi moment, din poçete, batiste,
fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foçnind rochii, aplaudînd, de parcå ar
fi fost prinçi cu cleçtiçori metalici la niçte surse electrice.
Coborî de pe scenå. Se pierdu în mulÆimea spectatorilor. Se
tîrî pînå la maså. I se turnå un pahar. I se turnå o sticlå. Dådu
paharul peste cap.
Ca prin vis, auzi:
– Rar Æi se-ntîmplå så mai asculÆi muzicå atît de rafinatå!...
Omul acesta ori e nebun. Ori e nebun.
Lui îi tremurau antebraÆele, dar fumå liniçtit trei Æigåri.
Cînd ridicå capul de pe faÆa de maså, så întrebe ceva despre
existenÆa (dezguståtoare) a vreunui ceas çi a timpului pe care
l-ar fi indicat acel ceas, observå cå e singur. Cînd ridicå, pentru
a doua oarå, fruntea så întrebe pe cineva cît naiba e ora, observå
cå e singur.
Camera ovalå, masa ovalå, gogoloiul de ceaÆå care, aproape
matematic, i se açternea, dupå concert, peste priviri, douå per-
soane, extrem de în vîrstå, ce se prelinseserå parcå din pachetul
Patricia rezistå cu bine complimentului.
El îÆi va fi înmînat expres de cåtre cel mai vaporos dintre curieri...“
sentimentalå) se aflå deja transferat în Æara dumitale de baçtinå...
singurå excepÆie. Cel mai preÆios dintre ele (çi nu doar în ordine
Cînd må refer la colecÆia mea de tablouri am în vedere o
nindu-Æi preluarea rapidå a celorlalte valori...
guvernului MajeståÆii Sale, så-Æi acroçezi simpatia publicå, înles-
totuçi, fiind în interesul nostru comun ca, donînd imediat colecÆia
Dådåcealå fiind, eçti chiar obligat så n-o urmezi. Respect-o
Regatul.
neplåcutå çi înÆeleaptå. ColecÆia mea de tablouri så nu påråseascå
de-a strica primele bucurii ale supravieÆuitorilor. E o dådåcealå
– „TerÆio: O ultimå dådåcealå. Grija comunå a testamentarilor
acelaçi çarmant Æåcånit.
ca pentru a celebra cå favoritul såu råmåsese, çi în faÆa morÆii,
minabilele ei aråtåtoare la tîmplå, clånÆåni çmechereçte din buze,
Iar aviatoarea, plasîndu-çi, ca pe un pistolet, unul dintre inter-
çopti, împurpurîndu-se toatå, sub masca ei ca de fåinå, Cocondy.
– Vai de mine, nechibzuitul, ce putea så-i treacå prin minte,
trecem sub tåcere aceastå chestiune.“
inadecvate, çi eventuala mea gafå, monumentalå, îÆi propun så
norocos, trag nådejdea cå nu vei fi refuzat. Dacå împrejurårile sînt
doamne care-Æi stau acum, probabil, în faÆå. Cum te çtiu un bårbat
destine, cåsåtorindu-te, de exemplu, cu una dintre graÆioasele
– „Secundo: Nu este niciodatå prea greçit så împleteçti douå
firicel de praf provocat.
– Ooo!!... fåcurå femeile, dar bårbatul nu se låså nici cît un
consecinÆele acestei tulburåtoare, acestei stranii coincidenÆe...“
ochilor fermecåtoarelor noastre prietene. Te las singur så desprinzi
armonizeazå, în chip ciudat çi frapant, cu nuanÆa lapis-lazuli a
decoraÆiile interioare ale castelului familial din Twinwood se
Primo: De aproape trei secole, tåietura zidurilor, precum çi
neobligatorii recomandåri.
dispune de ea cum pofteçti. Îmi permit totuçi a-Æi avansa cîteva
legale... Întreaga mea avere îÆi aparÆine çi, în chip firesc, poÆi
– „Am luat toate måsurile în privinÆa împlinirii temeiurilor
DANIEL BÅNULESCU 254
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 255
– Vei avea ocazia så faci parte din grupul restrîns, care a
constatat cå e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali.
– „A doua pieså, notarialå, depuså în casetå, reprezintå testa-
mentul meu autentificat çi definitiv... Testamentul meu trebuie
deschis numai în prezenÆa autoritåÆilor Æårii dumitale çi a repre-
zentantului guvernului britanic... Aproape am terminat.
Intuiam corect çi nu sînt deloc surprins cå momentele voioase
în care îÆi alcåtuieçti testamentul coincid perfect cu cele de maximå
curiozitate, privind jocul mondenitåÆilor, al rezultatelor sportive
çi al precaritåÆii tuturor ideologiilor artistice viitoare...
Transmite-le tu încîntåtoarelor noastre prietene cå sînt, mai
plin ca oricînd, de toate simÆåmintele puternice, în unele chestiuni
gingaçe, ce le privesc... çi despre care nu-mi vine så cred cå aç
putea så nu-mi mai aduc aminte...“ Gata...
– Oh, inocentul, inocentul... scînci doamna mai plinuÆå çi se
pråbuçi, cu întreaga povarå a neconsolårii ei, într-un pudel de
berjerå, mobilå tapiÆatå cu flamurå desfåçuratå çi cu coroanå, care
schiorÆåi din toate încheieturile, dar o susÆinu çi pe ståpînå, çi
susÆinu çi împuternicirile notariale, din care tradusese çi care i
se risipiserå prin poalå.
– Semnåtura! ceru aviatoarea, abÆinîndu-se, din råsputeri, så
nu alunece, çi dînsa, pe eleçteul lacrimilor ce o asaltau,
– „Robin Ferguson Floyd, baronet de Twinwood... Pink în
ghilimele... Londra, 27 iulie 1921...“
Acum era aprilie.
Se desluçeau muçtele ce se storceau, izbindu-se çi rupîndu-çi
çalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina,
fåcînd-o så se curbeze, precum niçte sîni de råçinå, în vecinåtatea
reÆelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitaÆiilor de vitralii.
Dupå ce-çi interpretarå pasajul de reculegere çi tåcere la patru
mîini, surorile se mai smiorcåirå puÆin, dådurå ochilor çi nasurilor
lor mîngîieri de batiste, scotocirå în cufårul aducînd cu o ladå de
zestre çi îi vråfuirå lui în braÆe o casetå.
Apoi încå o casetå. Un colier, cu fason medieval. O mapå
burduçitå cu acte (ca çi cum çi nobilimea britanicå çi-ar fi påstrat
hîrÆogåria, întocmai ca un administrator de bloc).
 Era din jad.
Floyd primi caseta çi îi pivotå, cu îndemînare, capacul.
– Da, Aça cred. Aça credem.
– Mie?
Robin Floyd çi foarte probabil, îÆi este adresat!
asupra råspunderii ce îÆi revine. Acesta este testamentul lui Pink
– Domnule Floyd, din aceastå clipå, te încunoçtinÆez oficial
clançeze ostilitåÆile.
o casetå, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezitå så rede-
pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susÆinînd
Cu un pas înapoi çi Æåcånind trei cupe çi-o fiolå de çampanie
sugera, delicat, o delegaÆie.
Dupå trei minute, dispozitivul fu refåcut în varietatea sa, ce
Æarea vizitei Comandantului Suprem.
scårile vreunei primåveri judeÆene, asupra cåreia ar plana amenin-
desfåçurarea concomitentå a douå oribile çi sîngerii carpete, pe
Urmåtoarele miçcåri se desfåçurarå ritmic çi eficient, precum
cardiac de-a acÆiona se limpezi.
Reapårurå în relicvariu. Çoçotirå. Çi, în sfîrçit, modul lor
Påråsirå relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin).
Sparserå formaÆia. Se învîrtirå împrejur ca douå gåini bete.
recaptate în vraja principalå: domnul Floyd.
Ca usturate c-o nuieluçå de alun, redevenirå serioase çi furå
întîi çi-ntîi testamentul!
– Laså, dragå, Parisul nezgîndårit! Dumnealui så-i aråtåm
nostalgie, la Paris!...
de pe-aici îçi spuneau „Pa“, eram convinså cå se gîndeau, cu
– Cînd am revenit în Æarå çi am observat cå toÆi oamenii
Cocondy båtu din nou, cu graÆie de fetiçcanå, pleoapa.
convenabilå ungerii“, gîndi Pinky, simÆindu-se deja emoÆionat.
Doar n-or dori så-mi dezvåluie çi fragmente din „postura
– Çi încå n-aÆi våzut totul...
Cotrobåiau så-i arate çi lui gazetele epocii.
Fericite çi gureçe.
– În patru zile, Robin a onorat 23 de provocåri la duel!!...
249 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
252 DANIEL BÅNULESCU
...Doica mea, Sophia, plinå de iluminare misticå, mai ceva
de cît un glob electric, avea rigiditatea, ori de cîte ori cådea într-una
din transele sale sacre, de a prezice cå domnul açteptat de mine
îçi va face apariÆia în Bucureçti, România!... Închipuieçte-Æi!
...Draga mea Sophia a fost întotdeauna o prezicåtoare excen-
tricå. IntuiÆia ei înså a fost întåritå de inima mea, prin minunata
descoperire cå singurele persoane feminine faÆå de care m-am
simÆit, vreodatå, subjugat au fost douå românce.
Cele pe care le ai acum înainte au mers cu graÆia pînå
într-acolo, încît au acceptat så-mi devinå legatare... Devotatele
mele prietene se vor reîntoarce în Æarå... Så cerceteze, så påstreze,
så fie de veghe çi så açtepte.“
Patricia încuviinÆå. Excentricul nu exagerase cu nimic.
Açteptaserå.
– „...Îmi place så må råsfåÆ, mågulindu-må cå acel bårbat va
fi legat de mine çi prin anumite coincidenÆe, care ar putea fi carac-
terizate drept frapante... Habar n-am, dar o asemånare fizicå, o
modestie bolnåvicioaså, lipsa de temperanÆå în practicarea jocului
de golf sau o datå similarå de naçtere pot face parte din puzderia
de semne, ce se vor dovedi, oricum de prisos, pentru ochiul înde-
lung exersat al nepreÆuitelor mele ocrotitoare...
– Cînd sînteÆi nåscut? întrerupse Cocondy.
– De 23 August, råspunse, mult din inerÆia batjocurii, musafirul.
– A, nu! Påcat...
Sora mai blîndå nu dezarmå, sårind calul.
– SimÆiÆi, måcar cå nu vå puteÆi tempera, în legåturå cu prac-
ticarea jocului de golf?
Ori se vedea pe chipul lui Pink cå unicele crose pe care pu-
sese mîna fuseserå måturile cu care erau obligaÆi så facå ordine,
în curtea atelierului de producÆie, pe vremea liceului.
– „Cicåleala n-a fåcut nicicînd parte dintre punctele mele
forte. Chiar dacå ar face, ce-aç avea eu så te învåÆ pe dumneata?!...
Singura mea mîngîiere ar fi ca micile mele economii så te elibereze
de eventualele dumitale disconforturi pecuniare. DorinÆa çi rugåmin-
tea mea cea arzåtoare sunt så accepÆi så devii moçtenitorul meu!!...
– Au trecut direct, de la cronica mondenå, la cronica judiciarå!
– Le-au plesnit soÆii cu cataramele peste fund!
– Le-a våzut tot Parisul cu poponeÆele goale!
ce nu çi-o mai demonstrau deloc în cadrul menajului!
– Foarte multe doamne au dat atunci dovadå de o voiciune
jurul serelor de portocali, så poÆi jura cå a izbucnit un incendiu.
Au trebuit så se scurgå 20 de minute întregi, pînå ce, împre-
doamne decît soÆia sa.
Fiecare bårbat nimerind, în general, peste fundul dezgolit al altei
O anumitå perioadå, lumea a continuat så petreacå încîntatå.
admirat un portocal.
rare cåtre sere, au învåÆat destule despre postura în care meritå
Cocondy) bieÆii soÆi, alarmaÆi de valeÆi plåtiÆi çi porniÆi în explo-
complet de muieri (råmåsesem, lîngå Benjamin, numai eu çi
La jumåtate de ceas dupå ce salonul s-a deçertat aproape
nu s-a mai clintit de acolo douå ore bune.
Dupå aceste instrucÆiuni, Robin s-a açezat la masa de joc çi
cu disperare) se blocau automat dupå prima întrebuinÆare.
în interiorul unor cufåraçe, ale cåror uçiÆe (constatau ele, mai apoi,
vîrîndu-çi deja (pentru a fi purificate) absolut toate veçmintele
Trei: så-l açtepte pe Robin într-o Æinutå convenabilå ungerii,
Doi: så nu producå cel mai firav zgomot.
primeau de la Robin.
Unu: så se plaseze exact în compartimentul a cårui cheie o
de portocali, acceptînd:
Cert e cå 26 de capre au dat, în scurt timp, nåvalå în serele
Nici nu aveau anumite îndoieli.
intenÆiilor lui Robin.
prefåceau cå n-ar avea nici o îndoialå asupra cavalerismului
Sînt sigurå cå nici una nu spera så fie, propriu-zis, unså. Dar se
puÆin doi metri, de ea. Nu çtiu cîte au înghiÆit prostia asta gogonatå.
unse så ghiceascå gîndurile tuturor celor ce s-ar fi apropiat, la mai
trupul, cicå-se cu niçte alifii tibetane. Care i-ar fi îngåduit celei
parte, întîlnire în serele de portocali, pentru a le unge el, pe tot
doamne cåsåtorite, prezente la aniversare. Dîndu-i fiecåreia, în
DANIEL BÅNULESCU 248
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 245
Îl scîrbiserå, îl încîntaserå çi acum, din nou, îl scîrbiserå.
Urmårea doar cum så le bage adresa sa sub nas, pentru a-çi
încasa cîndva onorariul, çi apoi s-o întindå. Probabil cå profesia
lui Cocondy era totuçi aceea de a råmîne imperturbabilå.
– Çi aÆi stat mult în Marea Britanie?
– Da, aproape în fiecare searå.
Cum så se fi låsat, atît de lesne, potolite?
Scurmaserå, din råsputeri, dupå acest nou motiv de discuÆie
çi, mai ales, Cocondy tîrî o legåturå de amintiri verzi çi uscate,
de-a lungul întregului teritoriu britanic.
Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo çi cum cråpau Æestele
saxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se dupå dînsa så o
soarbå din priviri, cînd se plimba. UmbreluÆå, pantofiori, tråsuricå,
domenii regale ori numai de baroneÆi, escapade la Manchester,
Russel Street çi ce-o mai fi spus.
Patricia mai mult asculta, aproba numai cînd nu era cazul, çi,
cînd îçi terminå pe trei sferturi Æigara, se înecå îngrozitor.
Azvîrli, în direcÆia unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea
cu jar a baghetei çtergînd muchia carafei, se sparse într-un roi de
scîntei, parte din ele stinse tot de tålpile surorii mai suple, Æîçnite
în picioare çi perorînd:
– Cred cå a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, eçti un mare
artist!... Singurul lucru pe care nu meritå så-l evit så-l recunosc
este cå, într-adevår, eçti un foarte mare artist. Urmeazå-må, te rog,
pînå în locul pe care, prin ce-ai compus întreaga dumitale viaÆå,
meriÆi så-l vezi!...
Ieçirå prin stînga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lam-
brisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie.
Trecurå de respectivul vestiar çi, dupå 3-4 metri, obÆinurå
o uçå.
Unul dintre braÆele Patriciei cåzu în caverna poçetei. Se
întoarse de acolo c-o cheie.
Sora cea autoritarå îl privi cu tîlc çi deschise.
– Asta ca så nu spui cå nu se întîlneçte artist cu artist!
Nu spusese aça ceva. Ar fi fost o tîmpenie.
Celålalt artist era, bineînÆeles, Robin.
nopÆii, çtrengarul s-a insinuat pe lîngå fiecare din cele 28 de
– Habar n-ai så-i zici! Laså-må pe mine... Dupå miezul
antrenat în cea mai imposibilå situaÆie din lume.
care, la o aniversare de-a lui, Robin, jucîndu-le un renghi, le-a
– Niçte aça-zise prefåcute... Din aça-zisa societate înaltå, pe
– Niçte aça-zise doamne...
– De ce eu? Povesteçte tu!
– Spune-i tu!
– Ce-au påÆit?
Ce ruçine au putut så påtimeascå atunci...
a rîs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngîmfata Fanchette. Ernestine...
– Credeam cå-i deståinui despre adulterinele acelea, de care
– Cine, dragå? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu?
– Erau ele roze. Dar aveau çi-un tupeu...
– ÎÆi spun eu, erau roze.
– Într-adevår.
nici måcar o cravatå?
– Nu gåseçti uluitor cå, dupå un om de talia lui, nu a råmas
Premiul Nobel?“
chiar dacå se gîndea cå pungaçul ar putea lua, peste un timp,
înveÆe (fårå succes) subjonctivul limbii engleze, çi nu dezarma,
Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, så-l
cele din fund, pînå cînd a devenit såraca oråtanie Joséphine Baker?
„Gåinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus
båtrîne.
pai çi bastonul lui Maurice Chevalier?“ le parodia el, în gînd, pe
„Cine scotea la antrenament, în fiece dimineaÆå, pålåria de
jalnic talcioc.
apucau umanitatea de bårbie çi-o înfiorau. Pe de alta, cel mai
echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care
månuçile de box ale lui Dempsey çi plicul de chibrit, cu care se
Æelul de bal al Lilianei Gish, o eçarfå a Zeldei, cîte çi mai cîte,
D-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carne-
Mariei Curie, o listå cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul
cartea de vizitå, însiropatå cu declaraÆii amoroase, aparÆinînd
Francis Macomber“), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva,
247 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
246 DANIEL BÅNULESCU
Camera, lungå çi strîmtå, semåna c-un nåvod cufundat în
viaÆa lui Robin. Tras afarå, de ochiurile lui råmåseserå agåÆate
alge, çosete, poze de buletin, rufårie.
La o primå vedere, pråvålia avea, pe jumåtate, deltoizi de
muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou.
Pe peretele opus uçii, un çemineu fusese distribuit în rolul
unui altar, suspendînd pe pervazul såu, marmoreean çi subÆire,
imaginea unui Robin cooptat în nu se çtia care for, mai emoÆionat
totuçi de cele douå sfeçnice din bronz, grele cît niçte coçciuge, din
dreapta çi stînga, decît de diploma çi cocarda cu care-l împropie-
tåreau o tagmå de moçi.
Deasupra fotografiei înråmatå çi ea, linså çi ea de o limbå latå
de sticlå, amestecînd ritualurile ortodox çi catolic, mucåia o
candelå albåstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele çi sertå-
raçele laterale ondulate çi bombate, într-un vas de argint cu
manufacturå orientalå, mocnea tåmîie!...
Pe pereÆi, dar çi prin cavitåÆile întredeschise ale unor piese de
mobilier cu anatomii çi elongaÆii elucubrante, articole salvate
din presa timpului, poezii çi cåmåçi, pistoalele de duel, trofeele
de vînåtoare çi pieptarul de scrimå, fotografii din albume, halatul,
teancuri din, probabil, bogata corespondenÆå, semnåtura, foto-
grafiatå, måritå çi expuså precum un afiç, actele, pantalonii, fileul
cu ajutorul cåruia îçi întreÆinea, în cursul nopÆii, desenul fioros
al muståÆii, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume çi,
din nou, mobilier çtirbit de birou, o vîslå, o canoe piticå, camere
de biciclete uzate çi Pinky se açteptå ca, desfåcîndu-se colÆurile
unei broboade de pluç, så i se arate, provenind de la Robin, fie
çi-un cartilagiu, måcar o vertebrå, în sfîrçit, o bucatå de os.
Nu i se aratå nici un os.
În schimb, i se trecu pe sub nas pålåria, celebra pierdutå,
borsalina, cea cu panglicå roz, molfåitå discret de colÆul murdar
al timpului, cåptuçitå încå în interior cu micuÆe hîrtii, obiect ce se
procopsise, între timp, cu numele de OliÆa de noapte a lui Tzara.
Dintr-o ladå de zestre, cufår fårå fund, furå pescuite ca dintr-o
fîntînå çi împinse sub lupa atenÆiei lui, carabina lui Hemingway
(aceea despre care ar fi venit vorba în „Scurta viaÆå fericitå a lui
„Barosane“.
mir cå n-ai tradus probabilul „Dear Sir“, în dialect de apaç, prin
– Vai de capul tåu! Eçti papuaç råu. Citeçte tu, Cocondy... Må
mînå.“
de politeÆe de-a nu-Æi putea strînge, acum sau în viitor, vrednica
– Aha... De asemenea, licenÆiat. „De a må absolvi de lipsa
– Motiva, absolvi.
Ce înseamnå „to graduate“?
„Intuiesc... cå n-o så-Æi fie prea greu så må... „de-a må...“
Pinky.
– „NepreÆuite amic...“ îçi continuå cu inocenÆå traducerea
– Cum i-ai zis? întrebå calmå aviatoarea.
nioasei çi savuroasei noastre limbe materne.
saxonå, reproducînd-o apoi, cu voce scåzutå, în spiritul armo-
Alesese strategia de a parcurge întîi în gînd cîte-o frazå
– „Dragå amice...“ BineînÆeles, in English. Cam aça.
– Citeçte!
tului, un toc cu cernealå violetå.
întregi cu studiul caligrafiei çi care folosise, culmea rafinamen-
ce nu çi le putea permite decît un maniac ce pierduse decenii
ca pe-o pisicå, scrisul conÆinut era plin de-o puzderie de fente,
cului era rozå çi, pentru a frînge pe genunchi monotonia în douå,
Sigiliul era roz, plicul roz, hîrtia care scåpå din vizuina pli-
aievea unul.
våzuse doar în pozele din „Magazin istoric“. Acum fårîmiÆa
Primi un cuÆitaç çi îi trecu lama pe sub sigiliu. Sigilii mai
– Evident. Ar fi foarte dificil de citit nedesfåcut.
– Så-l desfac?
degete, învîrtindu-l pe toate pårÆile çi luînd notå cå era sigilat.
Îl extrase pe primul, cel cu pîntecul mai supt, folosind douå
Amîndouå erau scrisori, amîndouå erau plicuri.
– Întîi scrisoarea!
Înåuntru, çedeau, întinse pe burtå, douå plicuri.
Habar n-avea el ce-i åla jad.
DANIEL BÅNULESCU 250
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 251
– „Dear Sir“, lecturå maleabilå sora cea blîndå, dupå ce-çi
potrivi la picior, ca pe o armå, çampania, tava çi menajeria de
sticlå.
– Laså asta. N-ai auzit?! Barosane... Såri direct la cel de-al
doilea paragraf.
– „În pierderea de perspectivå, ce caracterizeazå vagabon-
dajul erotic al oricårui bårbat, vine o vreme...“
– Nu-l låsa så fie banal. Vremea aia a çi venit. Taie-l. O så-l
învåÆåm mai tîrziu pe de rost... Mutå-te la pasajele care-l privesc
exclusiv pe invitat.
Pufoasa, spongioasa doamnå parcurse, bolborosind, snopuri
de rînduri çi gliså douå file.
Nerelevant.
Pinky se clarificå totuçi cå Robin era un pic prea prolix
pentru un dadaist.
– „CredinÆa mea este cå, dupå mine, destinul va isca un foarte
mare artist, de o facturå cu totul controversabilå... Ceea ce scriu
acum, este, la rîndul såu, controversabil...
Viitorul profet al Artei ce-l... trîmbiÆez eu, va fi, desigur, una
dupå alta: Strålucitor. Desåvîrçit. Modest. Fantast. Ininteligibil în
uçurinÆa sa. Posibil de a fi tras, de cåtre critica rigidå çi acefalå,
din vremea sa, prin Æårîna amarå a batjocurii... PuÆini vor înÆelege
cå darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutaÆie...
finalå în lumea sleitå a creatorilor de Artå...
Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artå
aça cum respirå. Nu çtiu exact... în ce direcÆie se vor... cristaliza
manifestårile lui, dar el va face artå chiar çi prin simpla lui
prezenÆå.“
„Bårbatul acela va fi mai curînd o femeie“, låså loc, în
monologul interior, vigurosului såu bun simÆ, Pinky.
– Nu spunea: „Fetelor, dupå mine se va ridica cineva cåruia
eu nu-s vrednic nici så-i dezleg çireturile încålÆårilor.“
– Asta nu-i o melodie compuså de Pink Floyd. Asta-i o
melodie compuså de Ioan Botezåtorul.
– „Întrebarea era în ce loc existau cele mai mari çanse de a
apårea acel om...
Patricia se opri din citit, se clåtinå, de douå ori, pe scaunul grifonat
fi descoperit caligrafia çtearså ori greçit întocmitå a unui nume,
Pe la a optsprezecea persoanå, scrutînd foaia ca çi cum ar
– Sir Cameron Harold Gus Ingram.
– Sir Cameron Harold Gus Ingram...
– Sir Tyler Archibald Hecht.
– Sir Tyler Archibald Hecht...
nerea sora cea trupeçå.
– Sir Arthur Horace Forel, se mulÆumi så-çi notifice supu-
– Sir Arthur Horace Forel...
rilor Stråine, din ce motive Æi-a scris.
– æi-a scris. A trebuit så dai declaraÆii, la Ministerul Aface-
Finney...
în cel de al doilea råzboi mondial... În sfîrçit, Sir Oscar Budd
dintre acele råstålmåciri oribile despre rolul jucat de såracul Jeb,
– Dacå n-o fi vreun nepot... Dacå n-o fi fost introdus într-una
unde scurte, în limba spaniolå?!
noscut numele într-unul dintre buletinele acelea de çtiri, emise pe
– Tråieçte. Tråieçte... N-ai spus chiar deunåzi cå i-ai recu-
– Sir Walther Jeb Callaghan. Dacå mai tråieçte...
– Eu, la domnia sa m-aç fi gîndit de prima datå.
– Sir Andrew Gover Bret...
– Nu våd cum ar fi putut fi uitat.
– Sir Darryl Orson Ansermet...
– Desigur, desigur, admise, atentå çi copleçitå, Cocondy.
– Sir Keith Sinclair Allingworth!...
Pink Floyd prin ceva.
nobleÆele lor çi, cu atît mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui
o toropitoare serie de nume, golite parcå, într-un chip ciudat, de
Despåturi cu distincÆie pomelnicul. Citi, cu apretatå dicÆie,
lor, al ambelor surori Stamatescu.
o datå reîntîlnite, în opinia sa, n-ar trebui så li se opreascå salutul
çi extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit çi cårora,
Aduse vorba asupra unei liste cuprinzînd persoane distinse
mentul Radio-TV.
funcÆionare Æåcånite, nu izbutise så plåteascå, în avans, çi abona-
269 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
272 DANIEL BÅNULESCU
– Te rugåm. Te rog så stai mai mult pe acaså în viitoarea
såptåmînå... Ne-ai îndatora dacå Pink Floyd nu ar påråsi Bucu-
reçtiul în urmåtoarele 8-10 zile...
– Nu-l va påråsi.
De data aceasta, plecå singur fruntea çi se låså sårutat.
În buzunarul gecii, aça cum îi prevestise Rolling Stones, simÆi
cum îi fu introdus un plic. Îçi agåÆå geanta, cu o parte a maldårului
de aparaturå, pe umår çi, în urma sa, uça apartamentului închi-
zîndu-se, se trezi în întuneric.
Nu bîjbîi inutil în cåutarea comutatorului luminii, de pe holul
micului bloc. Ci, descoperind, pe pipåite, balustrada scårii melcate,
coborî încetiçor, punînd cîte-un picior înaintea altuia, pe treptele
inegale, cu suficientå atenÆie.
Se gîndi cå miezul nopÆii zburase de mult, bånuind cå era
ora 2.
Pe ultimele trepte înså, fu izbit violent de-o mogîldeaÆå –
beÆivan probabil – care-l pîndise, posibil, din beznå çi care-l buçi
de-un perete împodobindu-i beregata cu tåiçul unui cuÆit, cu care-l
împungea, destul de convingåtor, în pieliÆa tresåltîndå a mårului
lui Adam.
Îçi imaginå fulgeråtor dacå beÆivanul o så se descurce, de
acum, cu pedalele sale acustice, cu perdelele lui de fum, cu proiec-
torul çi cu mixerul lui cu 24 de canale, pe care, instinctiv, çi le
acoperise cu cotul.
Çi îçi råspunse cå da. Chiar de nu va cînta cine çtie ce muzicå
fainå, alcoolistul mulÆumitor o så se descurce.
O så capete pe ele bani buni.
Spre continua lui surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la
scule, beÆivanul se rezumå înså doar så-l tråzneascå nåucitor cu
cåpåÆîna în gurå.
Çi-n deruta totalå produså de plesniturå, mai simÆi, totuçi,
cum imbecilul îi decupeazå, dintr-o singurå miçcare, cu tåiçul,
sfîrcul urechii, stîngi.
Cum îi furå, ca pe cine çtie ce comoarå, cerceluçul de carne
al urechii în palmå. Çi cum o tuleçte, cu o parte importantå a
urechii sale de Pink Floyd, din scara întunericitå a vilei, låsînd
pentru procurori. Må îndoiesc înså, de pildå, ca, la ora aceasta,
de autoritåÆi este deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantez
pectiv. Aça cå, deçi mulÆi nu-çi fac vreun hobby din buna creçtere,
(oricît Æi s-ar pårea de nårod) e legat, din påcate, de statul res-
– Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat,
ei verbalå.
microorganism çi tråsnindu-l, cînd se açtepta mai puÆin, cu copita
nici acum, degeaba apele pe la moarå, examinîndu-l ca pe un
dînsele la el, så vadå dacå glumeçte. Patricia, nelåsînd så-i treacå,
Båtrînele se foirå uçor consternate. Uitîndu-se de data aceasta,
altådatå!...
Ståm cu ele mereu în legåturå çi, dacå sînt cuminÆi, le chemåm
– AscultaÆi-må pe mine! Mai låsaÆi-le încolo de autoritåÆi.
Led Zeppelin?!
Æinå în facultate?
Çi, în fine, ca desert, se gîndi çi la Andra. Pe ea cine s-o mai
Apoi la discurile lui.
Întîi la pårinÆi.
åçtia s-o expediezi, o datå pe an, de la pîrnaie.
så înghesuie totul pe singura carte poçtalå pe care Æi-o îngåduiau
Çi iar se gîndi, în ordine de data aceasta, ca çi cum ar fi trebuit
Nu. Nu glumeau.
çi, din nou, se uitå la båtrîne.
escavat, cu lopata, într-o singurå zi, de cåtre un singur deÆinut
Çi abia atunci se gîndi la cubajul enorm de påmînt ce trebuia
Nu.
Çi se uitå la båtrîne så se convingå dacå glumeau.
acolo-ça!...
atîta amar de miliÆie?! Au çi ele, såracele, treabå acolo, la ele,
så vinå... Ce så mai deranjåm atîta mîndreÆe de procurori çi
– Ce autoritåÆi? Astea d-aia sînt autoritåÆi, ca så nu poatå
urinå într-un lighean ciuruit.
ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelå, va semåna cu un Æîrîit de
Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund çi tot ceea
Nu va avea pentru cine.
DANIEL BÅNULESCU 260
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 257
– Era un tînår extrem de såritor çi înzestrat, înalt, cam la un
metru optzeci, practicînd o excelentå artå de comportare în socie-
tate, cam de aceeaçi vîrstå cu dumneata çi semånîndu-Æi aproape
perfect...
– Aprofundase çi domnul Patrick limba englezå, la acelaçi
colegiu radiofonic? (Iatå cå, în conversaÆie, debutase un al nu çtiu
cîtelea domn, domnul Patrik)
Aprofundase. Cu vremea înså, cunoçtinÆele lingvistice neîn-
trebuinÆate se atrofiaserå.
Dupå cel de-al doilea råzboi mondial, în vreme ce ele s-au
reîntors în Æarå, lumea bunå nu çtia cum så mai treacå, în sens
opus, graniÆa.
Se çoptea cå bolçevicii lui Volodea ar cåuta så capteze, çi
aici, prin forÆå, puterea. Cå n-ar fi fost decît pe faÆå subjugaÆi de
distincÆia çi nobleÆea familiilor cu educaÆie. Totuçi, ele se repatria-
serå cu inima uçoarå, pentru cå Robin le încredinÆase cruciala
misiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlåstarul unei veri-
çoare, stinså la capåtul unei drame pasionale. Ele îl luaserå pe
orfan sub ocrotirea lor. Dar vremurile se schimbaserå. Studiul
protejatului lor fu dedicat, treptat, altor limbi.
– Trecuse råzboiul al doilea. Patrick se transformase într-un
tînår pe cinste. Singurul såu dezavantaj era c-a fåcut parte din
generaÆia care a fost obligatå så înveÆe limba ruså, cîntînd. De
fericire, pe toate stråduÆele, lumea mårçåluia çi cînta.
Patrick se pricepea foarte bine çi la limbi stråine çi la cîntat.
Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate
înclinaÆiile lui, niçte domni foarte simpatici, într-o maçinå... Dupå
patru ani, aceiaçi domni au revenit, în acelaçi mijloc de locomoÆie,
çi tot cåtre searå.
Au tropåit stingheriÆi în antreu çi ne-au spus:
– Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruçi! Va trebui så ne
semnaÆi niçte acte.
– Nu credem cå vom semna nimic.
– Trebuie så semnaÆi!
Çi au scos, disperaÆi, niçte pistoale, dîndu-ne de înÆeles cå,
dacå noi nu vom semna, dumnealor se vor sinucide.
sindu-se de degetele de la picioare, la o gamelå.
interioarå, uitat de contemporani, va sta în çezut çi va cînta folo-
Priponit cu braÆele la spate de un par, undeva, într-o curte
vårsat la puçcårie.
riatului, era un parazit, se våzu pe sine împachetat, amendat çi
strictå clandestinitate çi, care, tot oficial, în faÆa dictaturii proleta-
Brusc, Pinky, a cårui activitate profesionalå se desfåçura în
s-ar crede...
båuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puÆin decît
va fi så deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorialå,
– Påi, mîine, oficial, nu se cuvine så bem çampanie, cînd
– Ce så caute toÆi åçtia aici?
cafea am comandat zece kilograme.
de la unul din ziare... Chiar dacå o fi el chiar çi Scînteia... Numai
Am zis Ambasada Regalå Britanicå... De nu mai çtiu eu unde çi
– Muzee. AGERPRES. O agenÆie internaÆionalå de preså.
çtiu, dragå.
– DirecÆia Patrimoniu, din Consiliul EducaÆiei çi... Nu mai
muzee...
NaÆionalå, bîr, nu se numeçte aça, acum, Parlamentul?! De la
liul de Stat... Cocondy a întocmit o listå... De la Marea Adunare
– Påi, de la PoliÆie. De la Consiliul de Miniçtri. De la Consi-
se numeçte lagår... Care autoritåÆi?
Se trezi dintr-un vis.) Båiat bun. Acela, despre care povesteaÆi,
– Da... Da... (Pinky îçi schimbå poziÆia coatelor de pe maså.
cîlci afacerile administrative çi s-ar fi descurcat el cu autoritåÆile.
Patrick, acum çi aici! El poseda o fermecåtoare uçurinÆå de a des-
– Ah, ar fi fost o adevåratå binecuvîntare så se fi aflat bietul
så le vadå nimicite.
într-acolo încît så nu înÆeleagå cå cineva îçi dorise, atît de mult,
înrourate çi pumniçorii încleçtaÆi, dar împingînd decenÆa pînå
discretå çi digeratå. ViaÆa ca un puseu de nobleÆe. Cu genele
atmosferå intimå, plåcutå. Tartinele. Gheata. SuferinÆa nemeritatå,
Båtrînele doamne suspinau încetiçor. Se crease din nou o
îi apåreau pe constructori, de sålbåticiuni...
pe maså, cînd vreuna, cînd alta dintre acele arme de foc cu care
259 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
258 DANIEL BÅNULESCU
Atunci am înÆeles fulgeråtor cå nepotului nostru i se întîm-
plase o nenorocire. În momentul în care ne-au aråtat o gheatå, o
bluzå çi-o iconiÆå pictatå pe-o coajå de pîine, am plîns.
Atunci dînçii, manieraÆi, au încercat så ne mîngîie çi, dupå ce
i-am plasat chiar la måsuÆa aceasta çi i-am servit cu cafele, au
început så povesteascå:
– Doamnelor, vå declaråm sincer! Chiar de cînd l-am luat
pe nepotul dumneavoastrå la noi, am simÆit cå fåcusem o treabå
foarte bunå... Era o fire deschiså. Cu pårul ca spicul grîului. Cu
ochii albaçtri, cinstiÆi. L-am plåcut imediat... Avea çi un nume
foarte frumos.
De cînd l-am luat între noi, cåpåtasem cumva simÆåmîntul
cå, tot strigîndu-l „Patrick!“, „Patrick!“, servim Patria. Îl dusesem
în sînul naturii, într-un loc de care era tare mulÆumit, lîngå o
mulÆime de oameni foarte fini. Le ståtea foarte bine împreunå
acolo. Se îmboldeau unul pe altul, întrecîndu-se la umplutul çi
cåratul roabelor cu påmînt...
– I-am tratat, în acea searå, cu tot ce-am avut mai de preÆ,
pe vestitorii nefericirii noastre. Le-a plåcut, çi-au pitit revolverele
la loc çi ne-au mårturisit cå ei ar fi avut încå multå nevoie de el...
Acum, cå se întîmplase aça, nu çtiau cum au så se descurce.
Îl sfåtuiserå de multe ori så nu se sforÆeze. Construiserå pe
acolo, de unde veneau ei, nu çtiu ce, un canal de promenadå...
legînd undele Dunårii cu cele ale Mårii Negre, printr-o variantå
mai civilizatå... o scurtåturå. Çi tînårului, avînd manifeståri prea
conçtiincioase, nu i-a plåcut cum a ieçit.
Într-o searå, ostenit çi descurajat, Patrick s-a urcat pe un
taluz de påmînt înalt pîn’ la cer çi a privit, timp îndelungat, la
construcÆia aceea.
A våzut el cå nu-i ieçise prea bine çi s-a mîhnit în sufletul lui.
De disperare, çi-a dat apoi drumul din vîrful turnului de påmînt
çi, pînå jos, a pierit de inimå rea...
Så vå aråtåm gheata, insistau, zdruncinaÆi, cei care ne transmi-
seserå condoleanÆele, uitînd mereu cå ne înmînaserå deja obiectele
salvate. Scotocindu-se jenaÆi prin mantalele de piele... Çi açezînd,
infirm, neajutorat.
Vorbise ca despre un bebeluç. Sau vorbise ca despre un båtrîn
Asta avea gînduri mari.
Spusese s-o îmbåieze, nu s-o spele.
ca prin somn, îi descuiase.
de cosmeticianå sau maseozå), care ciocånise la uçå çi cåreia Pink,
çtearså, fårå vîrstå, aproape fårå chip (în nici un caz c-o mutrå
– Am venit s-o îmbåiez pe doamna Patricia! mormåi o femeie
lui Pink s-o ajute.
Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului,
Îçi îngåduia un repaus.
aduse acaså.
çi toate extremitåÆile înainte caraghios împråçtiate în cådere, acum
talå, dreaptå, cu spinarea întoarså în sus, nasul în scama covorului
Dupå cinci minute de sforÆare çi chin, era din nou la orizon-
gîlgîitul de nåduçalå al fiecårui por.
metri una dintre glezne. În foçnetul, ca de sare, al dantelelor. În
Lîngå ei, pe tåcute, Patricia izbutise så-çi retragå doi centi-
musai så apuce så çi-l dea dintr-o poziÆie de bunå convenienÆå.
Patriciei era cå, dacå tot trebuia så-çi dea duhul, atunci måcar era
så se descovoaie milimetru cu milimetru) cå grija de o viaÆå a
Adåugå totuçi (cu ochii, pe covor, la sorå-sa, care începuse
vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!...
– Hai så n-o atingem!... Hai så n-o importunåm cu nici måcar
zitå, i se açternu peste încheietura palmei çi îl dezmetici din elan.
la timp, al unei Cocondy acum mai curînd tulburatå decît îngro-
Bårbatul Æîçni s-o pescuiascå de-un umår. Dar braÆul, pornit
dantelå.
imitînd unghiul drept al scaunului. ÎnÆepenite çi împotmolite în
pumn. Hîrtia, ocrotitå pe jumåtate de calota unghiilor. Picioarele,
folosite la susÆinerea hîrtiei, despårÆite, între ele, la distanÆa de-un
fusese açezatå la masa elipsoidalå. Coate înaintate, aça cum fuseserå
Cåzu chircitå, påstrînd poziÆia în care, c-o secundå înainte,
izbirii, tot praful jur-împrejur.
çindu-se cåtre påmînt, potrivit de repede çi înålÆînd, în momentul
çi cåzu, ca çi cum o scîndurå s-ar fi desprins dintr-un decor, pråbu-
DANIEL BÅNULESCU 270
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 271
Pinky îi deschise, încuie uça în urma ei, pivotå uçor pentru
a o låsa så i-o ia înainte pe nou venita cu aspect de servitoare, dar,
cînd dådu så se întoarcå în salon, se lovi o clipå de trupul ei, råmas
blocat în rama celei de-a doua uçi, într-un moment de contemplare
a ceea ce i se desfåçura înainte.
De douå ori mai înalt, Pinky îi privi peste umår.
Înaintarå apoi amîndoi, el çi umila vizitatoare, oprindu-se
la o distanÆå respectuoaså.
În mijlocul salonului, Cocondy, çi ea în picioare, c-o lumî-
nare aprinså în mîini, fåcea de gardå lîngå trupul sorå-sii, golit
de viaÆå, nemaiînvîltorat sub nici o respirare çi împietrit în cea mai
frumoaså figurå de balet pe care o realizase vreodatå o muribundå.
Patricia murise lipitå de covor.
Într-un ultim gest de extravaganÆå. Dupå ce-çi culesese toate
extremitåÆile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlin-
du-çi savant cutele rochiei, într-o artezianå de dantele, plutind la
limita legilor fizicii... Çi imprimîndu-çi propriului corp o posturå
ciudatå, rafinat curbatå, aplecatå graÆios înainte.
De parcå ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulå de
praf, navigînd prin încåpere, hîrtia netezitå dintre degetele ei, ca
pe-o variantå esenÆializatå a unui buchet de flori...
– E reverenÆa ei preferatå... cu care a debutat în societate, în
1917, la Grenoble... Îi acorda întîietate chiar çi faÆå de cea pe care
a desfåçurat-o în 1919. Cînd a fost, pentru întîiaçi datå, prezentatå
Reginei Marii Britanii...
Pink Floyd fu sfåtuit discret så se retragå pentru acea noapte.
Ca bårbat, nu era cea mai potrivitå persoanå pentru urmå-
toarele douå-trei ore.
Abia cåtre dimineaÆå, în loc de reprezentantul Guvernului
MaieståÆii Sale, cel al Consiliului de Miniçtri român çi cel al
Patrimoniului NaÆional, urmau så-çi facå apariÆia amploaiaÆi ai
PoliÆiei, ai Procuraturii çi ai Morgii. De sosit, aveau så soseascå
çi cei dintîi, implicaÆi în procedura transferului moçtenirii, avînd
a face faÆå totuçi mai întîi çi carantinei de 3-4 zile a unui doliu.
toare. Çi mizerii dintr-astea... Ea ståtea de çase ore în baia fierbinte,
– ...Îi fåcuseçi rost de pastile. Vasodilatatoare. Vasodevasta-
ceea ce s-a petrecut cu avortul.
– A trebuit så contribuim c-o iubitoare mînå de ajutor la tot
(Sårise sorå-sa, doamna cea pufoaså.)
– Mai ales despre Antoaneta, domnule Floyd.
– Çi... despre Antoaneta?
miÆåtor, în legåturå cu tine...
Nu cred så fi ratat ceva, cît de cît important, laudativ ori compro-
nuam så ne desfåtåm cu o groazå de amånunte privitoare la tine.
nici un caz nevoie de tamburinå, precum Æiganii... Cu anii, conti-
Pretindeai cå, dacå te vei duce totuçi så colinzi, n-o så ai în
çi acadeaua.
multe parlamentåri, ne-ai fåcut favoarea de-a accepta doar påpuça
noi nu Æi-am dåruit decît o påpuçå, o acadea çi-o tamburinå. Dupå
cadourilor çi de globurile ce împodobeau pomul de Cråciun. Dar
netofon „Unitra“ çi de un pick-up „Belcanto“, decît de ambalajele
firesc, în locuinÆa noastrå ai fost mai tare absorbit de un mag-
– Da, çi-n ziua aceea nu dådeai semne c-ai så uiÆi... În chip
– Eu?... Så må urecheze pe mine?
înfrîna çi s-a gîndit så te urecheze.
se fîÆîia pe acolo çi, cînd a våzut ce bine te simÆi, nu s-a mai putut
adevårat extaz, prin pulberea trotuarului din faÆa çcolii. MiliÆianul
Æintit, un coleg de generalå, îl apucasei de o gheatå çi-l tîrai, într-un
tocmai în a patra zi de çcoalå, îÆi trîntisei în fund, cu un pumn bine
pentru plutonieri. ÎÆi aplicase o corecÆie corporalå unul, fiindcå,
am aflat cå-Æi plac dulciurile, dar cå nu te pråpådeçti cu iubirea
cuiva priceput såreai în ochi cå posezi ceva neobiçnuit... În rest,
la mine acaså. Aici. Nu te cunoaçtem. Am stat, am conversat,
– Exact, era în preajma Cråciunului. Te-a çi adus în vizitå
– 21 decembrie 1974...
despre tine çi, dacå îÆi mai aminteçti, într-un decembrie...
plasa pentru fluturii rari... Ne istorisea cu emoÆie fiecare fleac
ConÆescu a fost primul care te-a remarcat çi-a açezat asupra ta
15 septembrie. Çi pînå în clasa a patra, pîn’ la sfîrçit... Domnul
– Domnul ConÆescu! Din clasa întîia, din primul trimestru,
265 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
268 DANIEL BÅNULESCU
gloduroase, aproape propovåduite, în spectacolele ei, de cåtre
directoarea çcolii de Balet rusesc, Lubow Egorova...
Cåinarå, nu s-a înÆeles bine din care motiv, o expoziÆie vernisatå,
în toamna anului 1921, la galeria Rosenberg, deçi cuprinsese
acceptabile pînze, semnate Bracque, Picasso, Gris. Forfecarå mult
prea elocventa pasiune (deçånÆatå çi masochistå) pentru colecÆia
sa de arici, a principesei Clara de Polignac, prietenå modestå çi
rezervatå cîndva, nimeni altcineva, mai tîrziu, decît moçtenitoarea
înfumuratå a Imperiului maçinilor de cusut Singer.
Dupå care, direct de la cortina çi costumele pictate special,
la sfîrçitul anului 1923, de cåtre Fernando Leger, pentru specta-
colul „Facerea lumii“, al Baletului suedez, sora cea suplå translatå
conversaÆia abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemînd
de pipote çi gheare de pui, aparÆinînd doamnei Andronache. Va
manifesta Cocondy o minimå deçteptåciune în comerÆul tradiÆio-
nal, dar uneori nociv, cu întreprinzåtoarea vecinå?!...
Doamna Andronache era o persoanå mårunÆicå, destul de în
etate çi agreabilå, rotunjindu-çi veniturile, vînzînd locuri avantajoase
la cozile la alimente la care se açeza, de cu seara, pe scåunelul ei
rabatabil cu trei picioare. Uneori, cînd îçi descoperea un spaÆiu
neocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar ea
la produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat,
într-un circuit select de familii, circuit cåruia îi aparÆineau çi suro-
rile Stamatescu.
Acum înså radiatorul congelatorului doamnei Andronache
se defectase.
Çi Patricia o consilie pe Cocondy så evite o vreme så facå
tîrguielile dintre puii putreziÆi ai vecinei, pînå ce doamna Andro-
nache se va hotårî så-çi arunce la pubelå întregul stoc, înverzit
de stîrvuri. Cocondy trebuind deci så se aprovizioneze, mai curînd,
de la doamna Belisarie çi limitîndu-se la a o sprijini pe doamna
Andronache prin mici împrumuturi.
Patricia afirmå cå plåtise energia electricå pe acest trimestru.
Patricia spuse cå achitase telefonul.
Patricia nu ascunse cå, deçi achitase administraÆia, depla-
sîndu-se personal pînå la Oficiul poçtal din Vitan, din pricina unei
– ...ConÆescu?
vîrf de unghie, nu te çtim... Påi nu Æi-a fost Æie diriginte ConÆescu?
numele tåu, în acte, Sergiu S. Måråcine?! E adevårat. Nici cît un
– Nu zåu? Deci habar n-aveam, nu te cunoaçtem!... Nu e
fundå çi, deodatå, glasul Patriciei îl electrocutå:
Mai trecu un minut, cufundînd doamnele într-o gîndire pro-
cu trecutul iatå cå se întîmpla acum tare încet.
De asta erau ele, minutele, fåcute så treacå, dar chestia asta
Trecu un minut, trecurå douå.
verseazå o crizå.
Femeile zîmbirå înveselite çi açteptarå. Înregistraserå cå tra-
cauzå... asupra identitåÆii mele çi-a lui Pinky...
piçichere çi fårå minte... N-o så fiÆi niciodatå în cunoçtinÆå de
– Dar voi... adicå dumneavoastrå... Douå båtrîne atît de
de gros:
pe cele douå båtrîne, li se adreså çi lor, cu un glas gros, incredibil
cåuta så-l cuprindå cu degetele de moçtenire çi, sesizîndu-le tîrziu
portocaliu. Perversa asta micå i se zvîrcolea çi-acum în spinare,
så i se cocoaÆe pe genunchi era, bineînÆeles, odrasla împåratului
Iar singura creaturå care se învrednicea ca, din cînd în cînd,
Unicul petec de cer era, normal, fata împåratului albastru.
taÆie întrezåritå de Pinky era fata împåratului verde.
deci så fie azvîrliÆi, ca niçte låturi, în penitenciar), singura vege-
cretinii care, ieçind în evidenÆå, cålcau pe båtåturi statul (meritînd
De la feråstruica penitenciarului în care erau colecÆionaÆi toÆi
întortocheat, pisica gålbuie, calul bålÆat, iar împåråÆia verde.
drumul pe care, din cînd în cînd, era paraçutat, se fåcea cå era
În halucinaÆiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte,
ce n-ar fi Pink Floyd?
Aça çi era. Cîntase Pink Floyd. Pretindea cå-i Pink Floyd. De
dåm, cît de cît, seama ce ai cîntat?
– Dumnezeule! Dar dumneata chiar nu ne crezi în stare så ne
multe rînduri, pe spate, observå cå nu-i mai slujea la nimic.
din nou, atenÆiile, cåtre dînsul. Çi, deçi cåutå så se lase, în cît mai
coatele, nu se pocneau. Apoi, cu nesfîrçitå bunåtate, îçi revårsau,
DANIEL BÅNULESCU 264
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 261
reprezentantul guvernului MaieståÆii Sale, så zboare, în alt chip,
decît politicos spre Bucureçti...
Nimeni nu pune reprezentanÆii britanici pe drumuri degeaba!
– Cum så zboare spre Bucureçti?
– Zboarå. Uite aça. L-am încunoçtiinÆat.
– Çase luni de zile, patru notari din cele douå state de origine,
ce au devenit pårÆi garante ale transferelor testamentare. Patrick
fiind, din nenorocire, absent, nu puteai så te joci. Oricum ar fi fost
recomandaÆi juriçti, de o competenÆå deasupra oricårei discuÆii.
Fiind vorba de sume importante, domni de toatå lauda s-au ocupat
de preliminariile acestei puneri în posesie.
– Tinere, în linii mari, averea Casei Floyd e evaluatå la circa
trei la sutå din Produsul Brut mediu al României...
Aha. Asta da.
Asta înÆelegea. DefiniÆia Produsului Brut måcar o çtia pe de
rost. Într-a zecea, în fiecare trimestru, inclusiv toamna, råmåsese
corigent la materia „CunoçtinÆe economice çi sociale“. Tocise vara
întreagå. Încasase acaså caftealå. Çi uite cå çi-acum, cînd se simÆea
deprimat sau debutonat, era de ajuns så-çi reaminteascå una dintre
acele scîrboase formule ori definiÆia Produsului Brut. Çi starea
sa de spirit se ameliora biniçor.
– Atunci telegrafiaÆi-le så se întoarcå acaså! SpuneÆi-le cå s-a
strecurat pe undeva o greçealå! Cå, în loc de whisky, s-a împache-
tat basamac... Cå nu v-aÆi hotårît încå. Çi cå, deçi uneori, muzica
mea e divinå, alteori, habar n-am så iau nota mi minor... Cå n-aÆi
studiat încå problema, ar mai fi douå faÆete çi, dupå aia, o så le
telegrafiaÆi din nou!... În sfîrçit, vedeÆi ce le spuneÆi.
– Domnule, chiar çi subtilitåÆii çi simÆului umorului englezesc
li se pune o limitå. Pînå la un punct. DoriÆi så ne comunicaÆi
cumva cå vå îndoiÆi de capacitåÆile dumneavoastrå?
– Ei da, exact, asta doresc så comunic! Må cam îndoiesc de
capacitåÆile mele. Ce nenorocire este så te îndoieçti? Çi ce mare
defect e så råmîi, un pic, modest?
trupa lui Diaghilev, faÆå de salturile neajutorate, viermånoase,
de propulsie, dezvåluite în demonstraÆiile de balet prezentate de
Conversarå despre copleçitoarea superioritate a tehnicilor
de care auzise, în viaÆa sa, Pinky.
al celor mai dulci, învechite, înduioçåtoare çi parfumate lucruri
Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat
copios pe socoteala ei... observi cå melodrama çi-a çi luat tålpåçiÆa.
ieftinå, dacå în momentul în care te pregåteçti så te amuzi mai
întotdeauna la Æanc... E un semn cå o melodramå n-a fost atît de
– Singura parte cu adevårat bunå a unei melodrame e cå picå
– Melodramele n-ar putea fi amînate trei, patru zile?
de cîte ori avem prilejul la timp, cortina peste melodramå.
ca un film de aventuri. Çi se încheie ca o melodramå... Så tragem,
– Dragå, viaÆa debuteazå ca un film documentar. Se dezvoltå
dar sub silozul de fåinå se fåcu påmîntie la faÆå.
– Este absolut necesar? se intereså, cu o voce neutrå, Cocondy,
de definitivat.
– Jocuri, care fiind fåcute, un singur aspect ar mai råmîne
zicianul.
– ...Din Produsul NaÆional Brut, confirmå binedispus mu-
la sutå...
çarjå, în ipostaza sa necunoscutå, çågalnicå, sora cea suplå. Trei
– Deci batem palma. ÎnhåÆåm moçtenirea. Råmînem juraÆi...
binefåcåtor.
în acel loc, perpelindu-çi-le parcå înaintea unui foc tihnit çi
gazde, nu çi le mai retrase scîrbit, ci çi le înfipse mai temeinic
sub måsuÆa ovalå, ciolanele, izbindu-çi-le de pantofii uneia dintre
ca-n O mie çi una de nopÆi, iar cînd îçi telescopå çi mai mult pe
ca o zînå bunå så-Æi ruleze sub picioare un covoraç zburåtor, taman
Pentru întîiaçi datå în viaÆå, Pink Floyd intui cam cum ar fi
Într-adevår. Cui i-ar fi trecut aça ceva vreodatå prin minte?
fåcut-o!... Cui i-ar fi trecut vreodatå aça ceva prin minte?
prin minte c-o så te apuci çi så cînÆi? Çi încå la modul la care ai
datå çi-n întregime din aerul ei greÆos, de nazistå.) Cui i-ar fi trecut
referea cînd scria despre simplitate. (Îi zîmbi, ieçind pentru prima
267 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
266 DANIEL BÅNULESCU
pentru a îndeplini una dintre condiÆiile båbeçti, favorabile avortului.
Apoi çi-a råsturnat, dintr-o datå, pe esofag, tot tubul de medica-
mente çi a început så se înnegreascå...
Ai încercat s-o scoÆi de acolo, s-o faci så vomite, dar leçinase.
Iar cînd nu leçina, se înnegrea çi mai tare, çi deçteptîndu-se çi
luptînd cu moartea, începuse så urle... Tu atunci te-ai speriat,
n-aveai decît 17 ani. æi-era groazå så fiÆi anchetaÆi de procuraturå
çi condamnaÆi. EraÆi împreunå la primul vostru avort. Çi, în loc så
chemi Salvarea, ai fugit la tine acaså. Credeai c-o så moarå...
– Cine mai çtie de asta?
– Dar n-a murit. Credeam cå-çi mai aminteçte çi ea.
– Tony avea o colegå, DoiniÆa Vlad, care era la curent cu pro-
blema voastrå, fårå ca tu så çtii cå ea-i la curent... Ea a descoperit-o
pe Tony çi-n agonie çi-n cadå. Çi, conform lucrurilor înÆelepte
pe care çtie så le facå deseori o femeie, primul lucru întreprins a
fost så ne dea nouå un telefon.
– Era foarte clar pentru noi, din acel moment, cå discurile
nici unei formaÆii n-or så se strecoare dincolo de zåbrelele unei
çcoli de corecÆie. Ca så nu mai vorbim cå o porÆie de zel din partea
vreunui procuror cu dor de afirmare, te-ar fi încastrat, cinci pînå la
opt ani, între zidurile unei temniÆe adevårate. Nu hotel pentru Æînci...
– Çi atunci, minunata Patricia a pus, la rîndul ei, mîna pe
telefon çi a discutat cu fiul doctorului Burghelea, medic çi dînsul,
al cårui tatå îi fåcuse surorii mele o curte asiduå în tinereÆe.
Tînårul Burghelea s-a comportat ca un adevårat gentelman, çi-a
asumat riscul, çi, o datå ce çi-a asumat riscul, a acÆionat... A fost
singurul caz din aceastå nenorocitå perioadå, cred eu, cînd o
femeie ce-çi provocase singurå un avort, în loc så fie predatå în
mîinile organelor de anchetå, a fost îngrijitå, la propriul lui
domiciliu, chiar de-un ministru adjunct al SånåtåÆii, funcÆia de pe-
atunci a lui Burghelea... Antoaneta se mai abate, cam din çase în
çase luni, pe la noi.
– Çi atunci... cum råmîne cu Pink Floyd?... Çi cum råmîne cu
moçtenirea?
– Dar ai fåcut çi mult bine. Aveai stil. Întotdeauna ai avut.
Robin Floyd, sînt sigurå, ar fi fost mîndru de tine! La asta se
Pink Floyd?...» ar fi suficient så dea capul pe spate çi doar så
un rockman de pe o altå planetå, çi-ar pune întrebarea: «Cine este
– În ziua de 24 septembrie 1972: „Dacå cineva, un stråin,
despåturi.
Cocondy îçi råsfoi carneÆelul, dibui pagina decupatå çi o
voastrå, „Rolling Stones“... în ziua de...
revistå muzicalå, ce poartå tocmai numele rivalului dumnea-
– „Strålucitor“. Iatå ce proclamå prestigioasa, ni s-a spus,
mereu familiile în spate...
asigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperÆi çi le-ai cårat
çomeri, fårå angajamente, cårora tu, pågubos çi din umbrå, le-ai
desigur, purtåtori de instrumente, muncitori, muzicieni de studio,
examinat problema, cum te-ai exprimat pe toate faÆetele. Sînt,
ÎnfåÆiçårile lor! Ce concluzie puteam eu så scot de aici? Am
ei, ar fi autorii, apar aceleaçi figuri anonime. Nu înfåÆiçarea ta...
opri så remarc cå pe mapele discurilor tale, sugerînd cå nu tu, ci
– Modest. De zece ani, de la primele apariÆii, nu m-am putut
– Bun. „Modest“...
Çi n-are fason.
sem çi la domnul Beatles. Dar e altceva. Nu e modest. E prea naiv.
– Nu îÆi ascund cå, în alegerile mele, într-un timp må gîndi-
întreagå. Cîntecele dumitale au încovoiat mapamondul.
nitorul?... Adicå dumneata. „Desåvîrçit“ eçti. Te-a ascultat o lume
Ce calitåÆi, cerute în testament, trebuie så îndeplineascå moçte-
– În primul rînd, puse discuÆia pe degete aceeaçi Cocondy.
– Dar noi ce-am påzit?!
– Dar noi ce påzim?
l-a apucat cu turbare.
– Dragå, uitå-te la fotografia lui Robin! De la mustaÆå în sus,
– Cum så nu fiÆi dumneavoastrå alesul?
descoperå cå nu eu sînt alesul?
baÆi çi pe mine, cînd aÆi pus atîta lume pe drumuri. Çi dacå se
– Ei, da, eu. Pink Floyd. Çi ce? Trebuia oricum så må între-
dumneavoastrå så vå îndoiÆi?! Dumneavoastrå?!! PINK FLOYD?
ÎnÆeleg, dumneavoastrå sînteÆi întruchiparea modestiei!... Dar
– Dumneavoastrå? explodå, cu voce formidabilå, Cocondy.
DANIEL BÅNULESCU 262
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 263
priveascå la soare!“ Cine a scris în „Rolling Stones“ cå eçti peste
poate de strålucitor? Noi?
– Doamnå, eu unul nu...
– Nici noi. Nu vå pripiÆi çi mai gîndiÆi-vå puÆin! „IniÆiind o
mutaÆie în interiorul Artei“... „Creînd Artå aça cum respirå.“
...Parcå aça am citit. Dar aÆi våzut çi dumneavoastrå ce muzicå aÆi
putut produce cu mîinile aproape goale. „Semne aleatorii, nåscînd
înså anumite coincidenÆe frapante“. Despre coincidenÆa de nume
ce mai så vorbim...
– În plus, recunoaçte cinstit, nu ai tu, încå din naçtere,
un ciorchine de pete, în formå de ancorå, cu trei braÆe råsucite,
pe fund?
– E prea mult spus ciorchine de pete. Çi e prea mult spus pe
çezut. Fiindcå semnul din naçtere e imprimat pe pectoralul stîng.
Douå braÆe råsucite la ancorå çi unul drept.
– Identic cu Robin. (Mai tîrziu, roçindu-se brusc çi, explicîn-
du-se, oarecum în contradicÆie cu atitudinea generalå a Patriciei:)
N-am fåcut-o niciodatå pe asistenta medicalå cu çezutul lui Robin.
El mi-a mårturisit-o.
Pinky reuçi în aceastå clipå ceea ce, de-o bunå bucatå de
searå, se chinuise så facå. Så se lase pe spate.
Apoi se albi.
Se reapropie de maså.
Apoi, gustînd cu tacticozitate fiecare milimetru, se låså iaråçi
pe spate. Îi tremurau degetele, i se uscase gîtul çi, cînd încercå
unul dintre solourile lui vocale care-l scoteau, de obicei, din
încurcåturå, în societate, coarda sa vocalå cea mai de încredere
doar hîrîi. O apucå pe departe.
– Dar dacå så spunem... aça... så presupunem doar cå... eu
n-aç fi pe de-a-ntregul çi... în întregime Pink Floyd?
– Poftim?
– Eu... så ne fi jucat... Doar în joacå... de fapt... så nu fiu...
de-adevåratelea... Pink Floyd?!...
Doamnele îçi roteau încîntate privirile, complezenÆele,
supicile de zîmbete çi menajamentele, ca în prezenÆa unui conva-
lescent. Se uitau cu subînÆeles una la alta. E drept cå, de pocnit cu

plutind, dinspre Imperiul Britanic.
impregnate de parfumul de scorÆiçoarå erau cele care sosiserå,
unor Æåri îndepårtate. BineînÆeles, cele mai neliniçtitoare çi mai
culori çi antete neobiçnuite, mirosind de la o poçtå a mirodeniile
sinucigaçii de pe pod, plicuri ciudate, burduçite, cu çtampile,
Chiar de-a doua zi, începurå så-i sarå în cutia poçtalå, ca
200 pentru ei. 200 pentru Rolly.
Erau fix 400 de lei.
peste plic.
sfîrcul lipså cu leucoplast. În bucåtårie, scotoci în geacå çi dådu
Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vatå, tifon çi acoperi
El nu se pricepea.
În dormitor, Andra dormea.
pavilionul crestat cu cîrpa gulerului.
Ieçi, cu geanta la el çi, pînå acaså, opri sîngele, strîngîndu-çi
plotase så-l lase într-o ureche.
fu ambalat çi demarå, semn c-o importantå bandå din oraç com-
La 15 secunde, motorul unui automobil, Æinut la îndemînå,
metrist.
så i se întrezåreascå doar nasturii metalici de la sacoul ca de taxi-
273 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
276 DANIEL BÅNULESCU
care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise çi nici nu prea
avea så mai audå. Era firesc ca, decît nervoçi çi neastîmpåraÆi pe
stråzi çi prin pieÆe, mai bine duçaÆi çi sedaÆi aici în salon.
Cei care supravieÆuiau råsfåÆului prin duç se rupeau de pe
unde fuseserå aruncaÆi, se ridicau în picioare, ajutîndu-se de
coarnele de metal ale paturilor, îçi reluau mersul lor cu paçi mici,
astazo-abazic, faciesul imobil.
Dar tot mai aveau minte så se tragå (unii) pe lîngå niçte
prosoape mari çi jegoase, så se frece de ele, ca purceii de copac,
så-çi întindå pe måduva spinårii cîte-un halat din maldårul de
halate dintr-un container, ce scåpau neduçate.
Dupå curåÆenia generalå, li se distribuia, tuturor ålora ce
izbuteau încå a-çi exersa masticaÆia, cîte-un galoç de måmåligå
çi 200 de grame de apå, în care, mai curînd, erau fierte niçte cîrpe,
dar care purta numele ceai.
Pînå la ora 18,30, cînd Mandravela suna pregåtirea pentru
stingere çi-i strîngea înapoi, ca pe niçte gåini în coteÆe, întemniÆaÆii
desfåçurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine,
curåÆenie çi educative.
Ori se hîrjoneau prin tratamente.
Te strigau, dacå-Æi çtiai numele, te ridicai çi plecai, nu çtiai
cîtå reÆetå îÆi råmîne pînå la raiul cel mare. ÎÆi împingeau acul
sub piele, îÆi sfredeleau vena çi te împroçcau din raiul cel mic.
Majoritatea pacienÆilor vioi încercaserå, cel puÆin o datå, så-çi rea-
lizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar).
Pe Doru Ciçmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu
direct de pe spinarea unei mese de operaÆii, unde dådea nas, piept
çi organe interne, unui bisturiu militar.
Caftise Securitatea la el toatå neînduråtoarea iarnå a lui 1988,
de-çi trecuserå pînå çi coloneii ore suplimentare pentru stîlcirea
tråsåturilor lui çi, dacå erai atent, reuçeai så recunoçti pe stradå
orice securist deghizat în civil, numai dupå braÆul drept, bandajat
çi fracturat, în mutra încåpåÆînatului Doru Ciçmea.
Pe Doru l-au transportat la MociorniÆa ambalat în 33 de
såculeÆi.
încropeascå Iarba Fiarelor çi Fiola cuib.
cå, taman în centrul istoric al Capitalei, chiar sub nasul ei, o så-çi
zilia. Nici SecuritaÆii nefiindu-i prea la îndemînå så-çi închipuie
Ce-i plåcuse çi înainte, dar acuma Ierbii îi plåcea, la culme, Bra-
çi aparÆinînd consulului român, expediat, de doi ani, în Brazilia.
diat dupå ce evadase, çi nici c-o mai påråsise, dovedindu-se pustie
Îl cårarå într-una dintre vilele pe care le spårsese IF-ul, ime-
se mai Æinea pe picioare.
nului de cårbuni, în triajele Gårii de Est, Doru Sinistratul de abia
scînduri, dar cînd au fost basculaÆi, laolaltå cu conÆinutul vago-
Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre
Comandantului Suprem.
manierå se cåzneau så umble un pic, cu mitraliera, la viaÆa
Bucureçti, se låÆise iaråçi zvonul cå niçte puçti îndråzneÆi çi fårå
rial, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în
precum cerculeÆele, cåtre obiectivul omagiat, începînd cu mate-
Se înnebunea mai ales dupå cei care îçi azvîrleau metaforele,
pe oriçicare poet omagist pe care-l gåsea.
IF-ul scotea ban din buzunar çi citea, cu seriozitate înlemnitå,
Izbutea greu.
el o parte din slava ce-l înconjura permanent, într-o halå de-a ei.
cåtor çi, din vreo poezie omagialå, cum izbutise så-çi înghesuie
Aflai, din vreun ziar, ce fabricå mai vizitase Iubitul Condu-
geau atenÆia cu mitingul de la ele.
În Bucureçti, tot frig çi foamete, dar cel puÆin îÆi mai distrå-
Båtea într-un început de aprilie.
ciobånaç, coborîrå spre Bucureçti.
foame). Çi, pe ocoluri ce nu le mai bunghea nici Regele, ca fost
strungile dimprejur, çi gåsind liniçte, dar fiind prea înråiÆi de
Dupå o såptåmînå, îçi luarå inimile în dinÆi (cercetînd çi
mitent a mortåciune, a urinå de vacå çi-a rumeguç.
så-çi astîmpere foamea cu carnea ei de påcålealå. Mirosea conco-
adevåratå, dar, cînd colo, nu era –, niciunul dintre ei nereuçind
gerate, o despicarå în trei, cu baioneta – pårea o pasåre perfect
Perpelirå cioara aia, în urma unor preparative cu totul exa-
DANIEL BÅNULESCU 288
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 285
Statului... Ori o datå îçi întinde Çeful Statului dupå voi douå
degete. Çi vå striveçte, gåinuçelor, între organele lui de anchetå?!...
Într-o dimineaÆå, i-au îmbråcat în niçte cåmeçi lungi, strîmte,
albe, de înger çi-n tålpile goale, i-au scos în faÆa plutonului de
execuÆie. Colonelul Gabrea a trecut pe la ei, le-a pus fiecåruia,
între palme, propriul lui cetificat de deces, probabil tustrei au
råmas, în aceeaçi clipå, mascå de uimire.
Ce açteptaserå åçtia, în fond, de la ei, altceva decît så mårtu-
riseascå, iar ei, pînå la urmå, cå hîr, cå mîr, ce altceva fåcuserå,
nu le mårturisiserå?!
Mårturisiserå tot.
Dåduserå în gît pe toÆi cei cu care avuseserå de-a face çi care
îi ajutaserå.
Sub genele lui Doru se abåtu, aça, ca o boare de plîns, înså
Iarba Fiarelor (care avea braÆele, literalmente zdrobite, cu cioca-
nul de frågezit carnea, fiindcå, la talentul lui, se descotorosea, aça,
ca de-un fulg, de orice fel de cåtuçe) îi fåcu ochiul så nu le mai
dea çi satisfacÆia asta, oricum totul n-avea cum så mai dureze
mai mult de trei minute.
Uçor de fåcut cu geana.
N-a mai plîns.
În schimb, exact în alea trei minute cînd rahaÆii din plutonul
de gardå din faÆå, exact ca la televizor, îçi tot suceau armele-n
mîini, çi le încårcau, çi îi Æinteau, lui Doru Sinistratul i s-a albit
jumåtate din pår, jumåtatea din stînga a frezei aråta ca la un bunic,
iar jumåtatea din dreapta, normalå, se înfåÆiça ca la un copil de
13, 14 sau 15 ani.
Cînd a scos totuçi colonelul Gabrea scobitoarea din gurå,
dînd semnalul de deschidere a focului, iar plutonul a tras, tot ce-a
mai simÆit Sinistratul a fost cå primul snop de gloanÆe i-a zburat
totul, pînå çi dinÆii din faÆå, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum,
pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie.
Trupul de mîÆå scheleticå al Otiliei, poreclitå Fiola, a fost
ridicat în våzduh çi pleznit, cu duçmånie, de stinghiile vrafului de
scaune çi mobilier de birou, stricat, din spate.
våratå, ci o cioarå.
mîndreÆea aia de arc, ci, ruçine, c-o piatrå. Çi nu o pasåre ade-
Într-o dupå-amiazå, izbuti så doboare o pradå. Dar nu cu
Çi trågînd, cu o scålîmbanie de arc improvizat, dupå påsåri.
Såpînd, cu baioneta, o groapå cu Æepuçe, mult prea puÆin adîncå.
tuit profesionist, montînd, la douå izvoare, capcane cu laÆuri.
Iarba Fiarelor se strådui så-çi facå mîna aia de bijutier çi håi-
cubic. Îl înfulecaserå încå din a doua zi.
puteai înÆelege cu ei. N-aveau urmå de respect pentru zahårul
cubic. Gogo! Avea dreptate în privinÆa lor Mandravela. Nu te
fasole cu costiÆå, cel cu gem, biscuiÆii çi kilogramul de zahår
Iute se sfîrçiserå proviziile de pateu, cele douå borcane de
se dezîncålzeau. Rgele tîrîia la bordei alÆii. Era harnic.
cetini, pînå la bordei çi adormeau între ei, pînå ce cataroaiele iute
conice, cåptuçite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi tîrau, pe
Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în douå gropi tron-
se plîngå, fuseserå mai multe.
concomitent cu prima salvå: fiindcå salve, n-avuseserå de ce så
nici urletul de durere, mai puÆin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape
– Båga-mi-aç! Åçtia nu glumesc! nu uita så reproducå Doru
dumneaei plutonierii.
cate çi observase çi privirile jegoase cu care se benoclau la
caÆi, pînå cînd colonelul Gabrea poruncise ca armele så fie încår-
e drept, era cam franÆuzitå çi nu crezuse deloc c-or så fie împuç-
– Vå zic alivoar! repeta, în leçin, Doru, vorbele Fiolei, care,
execuÆie:
vorbele pe care le strigaserå prietenii såi în faÆa plutonului de
rostind cu çoaptå tare, dar din nou pe româneçte, scuturat de afazie,
pe Sinistrat, care, în prima noapte de vågåunå, încå mai aiura,
deprinzîndu-çi limbajele, croind planuri, båsmuind çi ascultîndu-l
ButuciÆi unul în altul, suflîndu-çi råsuflare aburitå nas în nas,
Au stat ascunçi o såptåmînå.
au halit conservå de pateu de ficat çi aveau dependinÆe.
ritate, dar lipsea Gabrea, çi çi-au putut întinde çi picioarele, cînd
care schiÆase çi-o ieçire dublå. Era tot ca într-un tub de la Secu-
287 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
286 DANIEL BÅNULESCU
În rufåria Ierbii Fiarelor råpåia muniÆia, precum grindina pe
tabla casei çi såreau înapoi cartuçele goale, precum floricele de
porumb din tigaie.
Cînd s-a mai împråçtiat låståriçul de fum din curtea interioarå
çi-au priceput cå nu muriserå, çi-au înÆeles cå turbaÆii åçtia îi
împuçcaserå doar în batjocurå, cu gloanÆe de cauciuc, au plîns
atunci de durere çi umilinÆå...
Acestea toate çi le-a amintit Sinistratul, de la coadå spre
început çi de la început cåtre coadå, în cele trei zile în care a aiurat,
purtat fiind pe o targå meçteritå dintr-o påturå çi doi puiandri de
brad, çi transportat de cåtre Regele Bolilor Nervoase çi Iarba
Fiarelor.
Cåci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu çi
subÆirel, care-çi dåduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, så-i
scoatå din MociorniÆa, cu spumiera mîntuirii lui Dumnezeu, så-çi
facå din dînçii gaçcå nouå, så-i cålåuzeascå çi så-i cåråbåneascå
prin ascunziçurile nepåtrunse ale muntelui, pînå nåpåstuiÆii or så
se întremeze çi or så se degaje de braÆul lipicios al SecuritåÆii,
azvîrlit dupå ei.
Dupå ce, la sfîrçitul lui ianuarie ’88, se îndurase, probabil,
Dumnezeu çi de tinereÆile lui, ale Ierbii Fiarelor çi iscusitul, nu
mai el çtia cum, cråcise, într-o noapte, toate cåtuçele çi broaçtele
ce le studiase, din timp, ale blocului de arest çi evadase. Cåci nu
existå poliÆie pe lume, nici sistem de priponire în puçcårii, care så
Æinå, prea mult timp, o Iarbå a Fiarelor legatå.
Regele ascultase de Iarbå çi, pentru a scåpa de primul plug
al umåritorilor çi de prima scotocire çi verificare a terenurilor,
mårçåluiserå, ferindu-se pe drum, de orice potecå, açezare sau cale
feratå, Æinînd-o N-V, pieptiç cåtre munÆi.
În munÆii cei mai apropiaÆi, cei ai Roçcovei, Iarba Fiarelor,
ce le adusese çi bulendre mai groase, se orientå çi, dupå ce-i cazå,
o zi, pe cei doi foçti pacienÆi într-o cavernå cu bolta umedå çi mai
lunecoaså ca o bucatå de unt, construi, într-un pinten împådurit,
unde nu urca nici animalul, un soi de bordei cåscat în påmînt,
cåptuçit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetinå çi-n
så-i înjure pe toÆi cei ce alunecaserå din cåmåçile lor de forÆå
uriaçul simÆ al umorului. Se apuca pe loc, apåsat, gospodåreçte,
Într-adevår, lui Mandravela nimeni nu putea så-i nege, atunci,
minÆi, au sosit måmicile voastre, în vizitå, pe la voi!
HaideÆi, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcå aÆi fost cu-
niac-depresivilor?! Primåvara peste voi, schizofreni catatonici!...
– Bunå dimineaÆa, oligofrenilor! AÆi visat frumos, ma-
laterale. Îngrozea pe oriçicine cu un cît de mic ajutor:
la desferecarea din chingi, din cåtuçe, la coborîrea apåråtorilor
Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele
Extrågea pacienÆii de sub baricadele lor onirice çi fecale.
velor, råsucea comutatoarele çi striga deçteptarea.
lor externe, dådea de perete uçile metalice ale saloanelor çi rezer-
Intra, lua la rînd încuietorile exterioare, clånÆånea orificiile
de malaci çi asistente dupå el.
Apårea supraveghetorul çef çi cordaciul Mandravela, cu haita
reînsufleÆea.
creierelor abolite de cunoçtinÆå ale internaÆilor, peisajul clinic se
duhurile negre se reîntorceau aici så-çi joace bårbunca, deasupra
de dimineaÆå, Açezåmîntul psihiatric îçi scutura zgaibaracele,
Pe la 5,30, cu o orå, o orå çi jumåtate înainte de a se cråpa
Era un sanatoriu nemaipomenit de curat.
peste tot.
ale unui soare de februarie, întocmai ca o pisicå imenså çi se spåla
trice „MociorniÆa“ çedea, cînd çi cînd, tolånit, sub razele severe
În urmå cu aproximativ douå luni, Sanatoriul de boli psihia-
ZIUA A CINCEA : „SÅ NU FURI !“
Capitolul 9
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 275
chimice, din somnurile lor terapeutice despre måmicile lor. Asta
însemna, în capul lui blînd, toatå vizita pe care internaÆii meritau
s-o primeascå de la cei dragi, de acaså. Le ridica moralul.
La MociorniÆa, Æi se adresau scurt, militåros, voios, cu
„Oligofrenule!“
Adeseori, oligofrenelor li se spunea, prescurtat, în båtaie de
joc, „Olie“, iar oligofrenilor „Gogo“.
Pe måsurå ce agitaÆia creçtea în saloane iar comunicarea
interpersonalå ståtea a da în clocot, malacii se pregåteau så-i ia
pe pacienÆi la furtune.
Asta însemna så le aplice tuçeul rectal.
Bolnavii adulmecau pericolul çi cei care puteau vorbi îçi
reluau fiecare, de groazå, ceremonialul verbal, frazele obsedante.
Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adåpostea
fiecare dupå delirul lui de negaÆie, era modul lor de a striga dupå
ajutor:
– Tovaråçul director, nu må pisa. Laså-må cubic sau paraleli-
pipedic! (cum implora, pe vremuri, çi bietul baschetbalist Bibi).
– Ciupeçte-må la pix, så-Æi fie bine!
– Dacå mor cumva, må trezeçti!
Pe coridoare, se întindeau, în pas alergåtor, ca la companiile
de pompieri, rolele de maÆ, cu pulpa lucioaså. Se înçurubau racor-
durile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muçtiucul subÆire, se
zvîrcoleau, cînd scuipau duç peste cei lipsiÆi de control sfincterial.
Mandravela susÆinea, evident dupå ureche, „cå-n cursul peri-
oadelor de agitaÆie, puseele catabolice fiind intense, pacientul
pierde din lichide prin transpiraÆie çi se deshidrateazå.“ Aça cå
el îl hidrata.
Era iarnå. Saloanele încålzite, doar cît så nu îngheÆe apa
în sticle.
MulÆi dintre pacienÆi, necooperanÆi, dådeau colÆul. Adåugau
tulburårilor proceselor lor psihice cîte-o pneumonie çi decedau.
Un sfert din åçtia încåpåÆînaÆii, care cråpau, fuseserå internaÆi
din pricina unor fapte comise afarå, prin care nu dovediserå c-ar
fi dat chiar în brînci, de entuziasm, faÆå de politica Partidului de
fåurire a socialismului în patria noastrå. Erau ghinioniçtii despre
prietenului såu så se pregåteascå pentru o cålåtorie mai lungå.
cåzuse, de un timp, într-o transå de tanatofobie), çi fåcîndu-i semne
pului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care
Suveranul se låså pe burlanele lui çi, prin gurile de aerisire ale Cor-
tau pe asistente pe tårîmuri fårå stres çi fårå tamponaje excretorii,
Pe la unçpe noaptea, cînd malacii, drågostindu-le, le transpor-
Însemnårica a citit-o.
Regele avea pat.
reÆetå împåturitå, laolaltå cu sfatul de-a o lectura disearå, în pat.
vers, dar cu ambele palme bandajate, îi paså palmat Regelui o
spasmelor localizate, un infirmier nou, subÆirel, fårå rînjet per-
barbiturice çi amfetamine, urmårind îmblînzirea convulsiilor çi-a
La o çedinÆå de testare asupra sa a combinaÆiilor dintre
Nu exista nici o Småråndica.
lului silvic, çchiop çi oligofren.
concubina, pe Småråndica a lui, înçelîndu-l cu un angajat al Oco-
comuna ZlåtiÆå, unde, ca un fåcut, de fiecare datå îçi surprindea
accelerat, care-l purta, cînd çi cînd, pînå spre domiciliul såu din
înÆeles, iatå, nimerise în acelaçi dezguståtor compartiment de
Çi însuçi Mandravela era invadat de convingerea cå, da, bine-
din nou, codri imençi.
înaintea lor, se desfåçurau, în vitezå, codri imençi, luminiçuri çi,
Ochii lui Mandravela, întredeschiçi, cåpåtau senzaÆia cå
mîinile lor începeau, cumva, så dea impresia cå s-ar uni.
Apoi din ce în ce mai iute, din råsputeri, pînå cînd sculele din
începeau så alerge în cerc mai întîi, pufåind.
tetului crengi, frunze uscate, nuieluçe, måturi, bidinele, pacienÆii
Afarå, råsfiraÆi în jurul clådirii, fiecare Æinînd deasupra creç-
geam.
ståtut çi bolnav, lua un scaun çi-çi lipea tîmpla melancolizatå de
mai deçirat ca pråjina, clocotindu-çi mirosurile de båtrîn cotoi
tunghi de stofå albå cusut pe piept s-arate cå-i infirmier), uscåÆiv,
trei-sferturi de piele, chipiu comandå specialå (doar c-un drep-
Intra cordaciul în gheretå, în cizme cu carîmbul înalt, hainå
281 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
284 DANIEL BÅNULESCU
lui îl dådeau, pentru mai multe zile, afarå, så doarmå pe scara
blocului; de senzaÆia, incertå, cå ar avea 13, 14, 15 sau 16 ani;
de chinurile nepåmînteçti pe care le îndurase la Securitatea, ce-l
slujea pe Brav Conducåtor. Torturile la care fuseserå supuçi el,
Otilia çi Iarba Fiarelor, din momentul în care fuseserå arestaÆi pe
Bulevardul Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (Urmårire
Permanentå). E drept, se pare, cå çi ei, nevinovaÆii, fåcuserå sitå
împuçcînd mortal vreo cîÆiva împuÆiÆi de ofiÆeri...
Era sau nu era aça? I se împåienjenirå ochii. Îi pocnirå
urechile. Çi leçinå...
Dar vezi cå çi-aça, împråçtiat vraiçte pe påtura lui infectå,
fiertura Suveranului continua så-çi realizeze efectul çi, chiar çi
leçinat, secvenÆa existenÆialå din creierul lui Doru Ciçmea se
reîmprospåta.
Îçi aminti în spasme constructiviste çi reci cum, dupå captu-
rarea lor, fiecare dintre cei trei fuseserå vårsaÆi în påduchelniÆa
lor, ceva mult mai restrîns decît niçte celule infime, niçte tuburi,
de fapt, inundate dupå poftå çi dispuse simetric în jurul Urlåtoarei,
redutabila salå de anchetå.
Îçi aminti çi cum, dupå douå zile, dådeau din declaraÆii în
hematoane çi din echimoze în interogatorii, fiindcå tot pårea så-l
intereseze pe colonelul Gabrea, trecînd de la unul la altul, cu
scobitoarea lui gålbuie, crescutå parcå direct din gingie, ciufulin-
du-i, ridicîndu-i de bårbie, admirîndu-le magazinele de vînåtåi (ce
çi le deschiseserå pretutindeni, pe pulpe, abdomen, braÆe çi piept,
aça cum çedeau goi pe scaunele de anchetå) sau cåinîndu-i:
– Ori nu v-am implorat eu, purceluçilor... Nu v-am zis eu cu
frumosul?!... Så nu ridicaÆi armamentul la Preçedintele æårii. Cå
de aia e dînsul Preçedintele æårii! Bå, cea mai înaltå demnitate a
æårii!!... Çi nu e baraca voastrå de tir?!...
Le mai dådea cu linguriÆa ciorbå de påtlågele roçii, så-i mai
întremeze, så nu-i crape la anchetå.
Îi çtergea cu çervetul la guriÆå, îi mai dojenea.
– Ori nu vå transmiteam eu, mågåruçilor, pe toate canalele.
Så nu vå mai încontraÆi cu Çeful Statului?!... Cå de aia e dum-
nealui. Çi de aia nu sînt eu... Sau, de exemplu, nu sînteÆi voi Çeful
îndema så-l înjghebe pe Accelerat.
liric sau mai expansiv, îi strîngea Mandravela pe pacienÆi çi îi
lonau singuri lîngå ghereta de pe platou, acolo unde, cînd era mai
Dacå-l vedeau cå se distreazå bine, se çi urneau çi se înco-
pe bot de compot.
Çi Gogo, cît erau ei de urgisiÆi, pricepeau pe loc cå s-au ras
din cei trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Çi... astenie!...
– Tre-pie-dul simptomatic al nevrozei astenice... es-te al-cå-tuit
PronunÆa pe silabe cordaciul:
cît, la vindecarea lor.
repete, pentru a dovedi cå se stråduiesc çi ei så contribuie, cît de
papagaliceçte çi pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o
le trîntea nåucitor cîte-o frazå, pe care çi el o învåÆase pe apucate,
Le proptea bîta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Çi
råsåriÆi doar cu cîte-o salatå de cuvinte sau cu vreo fugå de idei.
de care mai cu tulburåri de vorbire, leziuni corticale. Åi mai
Înghesuia împrejurul såu vreo douåzeci de vioi. Care mai
Dådea un semnal.
în vorbire.
Sau dacå Mandravela însuçi nu se apuca så le testeze progresele
tabilå ca Mandravela så poatå scoate vreodatå poiana aia în lume.
Dacå freza pe care o fåcusei poianei ieçise destul de accep-
Asta depinde de cît de bine spoisei copaci.
de prune.
atins, la rumegåtor, çi cu cîte-o porÆie babanå de compot fierbinte
Dacå nu tu, ci oamenii bucåtåriei înnebuniserå, riscai så fii
iahnie fierbinte de fasole sau iahnie fierbinte de fasole.
citoare de tablå, cu toarte cît toate zilele, iahnie fierbinte de fasole,
puteai cåpåta, dacå mama ta te ouase cu noroc, în niçte cåni strålu-
Din despårÆiturile de inox ale unui cårucior, deçelat de halealå,
Veneau malacii afarå la Gogo.
loc, în odåi miros de nebun vioi îngheÆat.
Rar cînd se îndurau, în timpul zilei, så lase så påtrundå, la
Pe la ora 14, gustarea sau prînzul.
spre dreapta sau cu cårare spre stînga.
dupå ziua parå sau imparå, pajiçtile så aparå pieptånate, cu cårare
DANIEL BÅNULESCU 280
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 277
L-au descårcat din camionul penitenciar, l-au råsturnat
într-un pat, adunîndu-l ghem, punîndu-i såculeÆul cu mîna, în
dreptul mîinii, såculeÆul cu falca, în dreptul fålcii çi l-au påråsit
în mila Domnului...
Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui
miraculos.
I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spiritualå.
A azvîrlit cît colo cei 33 de såculeÆi din cîrpå, care s-au înde-
pårtat, cu chiÆcåituri îngrozite, de cîtå carne nefericitå Æinuserå
ei pînå atunci la piept.
Dupå doar trei såptåmîni, oblojit cu o milå pe care deseori
n-o putem înÆelege, lui Doru i s-a acordat o a doua çanså. S-a
preschimbat într-unul dintre cei mai atractivi çi fercheçi suferinzi,
dintre cei dupå care, cu cea mai adîncå ardoare, îçi deschideau
venele pacientele sanatoriului.
A fost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase.
Cînd se întîlneau pe coridoare, se zvîrcoleau sub håÆuri, se
înfoiau çi fåceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!...
Într-o pauzå de tratament, Regele çi-a deznodat, cu gingiile,
cureluça cu care fusese priponit în cîrlig, s-a apropiat, s-a înseninat
çi i-a întins Sinistratului gustarea lui de çocuri.
– Ia-o, frate DoruleÆ... Linge çi castronaçul åsta electric! Så
prinzi puteri. Så Æi se ridice çi Æie, cînd vei vrea, pårul de pe çira
spinårii...
Pentru neiniÆiaÆii în limbajele de la MociorniÆa nu s-a auzit
decît un foarte lung cîrîit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot
o tumoare.
În urmå cu douåzeci de ani, o promoÆie de pacienÆi de la
MociorniÆa, mårçåluind de-a lungul rîului Teasc, din vecinåtate,
dåduserå peste un biet ciobånaç adormit, se apropiaserå de el çi-çi
vårsaserå în trupul lui, ca într-un hîrdåu, toate bolile lor multiple,
transformîndu-l într-o clipitå, pe påstor, într-un Rege, bolnav de
absolut toate bolile nervoase posibile. ÎnfåÆiçarea sa era cînd
normalå, cînd monstruoaså. Erau clipe cînd la soare te puteai uita,
dar la el, ba.
nul; de corijenÆele lui la englezå, de faptul cå, de la trei ani, ai
Îçi aminti, întîi çi întîi, de sora-sa mezinå, cålcatå cu camio-
cineva pusese mîna pe ea çi-acum o îmbråca. Îi tråsese o çosetå.
mintea sa alergase pînå atunci, pe cîmpuri, în pielea goalå, iar
Cînd båu primul gît din fierturå, Sinistratul se simÆi de parcå
– Bealamulul totsu pre gîtatsn!!
– Priditil de la mine pre tåråsicul i tåråsacul!... Sobo! Sobo!...
muçte mai bine.
care doar c-o palmå s-a tras înapoi, så-çi facå loc, så se-avînte så
Gîtul ceainicului ciuruit semåna cu unul de çarpe. Reptilå
memorie nici cît un dop de plutå nu mai avea.
De asta probabil çi merita så i spunå Sinistratul, fiindcå
turå, care så-i încleçteze, la loc, amintirile una de alta.
el pe sub scînduri), stråduindu-se så-i prepare Sinistratului o fier-
pereÆi ori din legåruricile de fînuri (încå din primåvarå pitulate de
doua încåperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lîngå
foindu-se çi cuibårindu-se cu påtura, într-un ungher al celui de-a
În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tålpica,
– Vugo!
– Portaschi Slic tanarasu. Portaschi...
– Tric, trica?...
– Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!...
treacå pragul.
L-a invitat Regele pe prietenul såu, de douå ori mai tînår, så-i
de kilometru.
gea, ca un magnet, tot ce era insectårime, pe-o razå de jumåtate
a lemnului putrezit, aparÆinînd tocåriei sau mobilelor çtirbe, atrå-
påçune, în cåutare de senzaÆii tari. Noaptea, strålucirea de felinar
Înåuntru nu se aventurau decît ziua, vitele scåpate de la
Au balansat totuçi o uçå.
colÆurile zidåriei ce-i ståtea înainte.
cheie. Dar s-a oprit. I s-a pårut mai elegant så dårîme, cu pîslarii,
Regele a dat så pescuiascå, de prin mucurile buzunarelor, o
de cåsoi. Conac pe jumåtate bîntuit de stafii, pe jumåtate ruinå.
hexagonale ale stråvechiului peron, bot în bot cu teribila apariÆie
semånau cu niçte sunete de motoretå. I-au trîntit pe pietricelele
283 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
282 DANIEL BÅNULESCU
Çi-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, douå croite din doc,
mai puÆin Æipåtoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele
douå halate necåråmizii, care, dupå pårerea lor, ar fi putut fi con-
fundate, din elicopter, cu douå balonzaide. Pîslarii în picioare.
Cîte-o påturå de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase.
Çi-au alunecat, unul dupå altul, printre lamelele obloanelor,
precum douå coji de såpun.
Din vîrf, de la gåmåliile stîlpilor de înaltå tensiune, vîrîndu-çi
låbuÆa în tablourile electrice, au decuplat soneriile, alarmele, ener-
gia electricå, despre care se spunea cå ar juca în ultimul val de
garduri metalice, barînd calea cåtre libertate.
Regele, încå sedat, mai aluneca, îçi mai frîngea gîtul.
Dar la dînsul, orice schimbare intervenitå în starea de sånå-
tate, mai curînd ameliorare se chema cå era, într-atît era tipul de
turbat de bolnav.
Sinistratul a intrat peste cuçcareta ultimului paznic, moç Ro-
mergan, care dormea revårsat peste patul såu, din patru scaune
înçirate, çi i-a furat archebuza çi muniÆia din primul råzboi mondial.
La urmåtorul brîu de sîrmå ghimpatå, Regele a scos din
rucsac un cleçte cu fålcile de crocodil çi, din cîteva clånÆånituri,
a transformat colacul într-o duzinå de sîrmuliÆe inofensive.
Au ocolit apoi çiragul de gropi, acoperite cu Æårînå çi placaj
putrezit.
Çi au zvîcnit în întuneric.
Dupå vreun ceas de mers întortocheat çi gråbit, båteau pas de
defilare printre pîrleazurile çi ulucile satului Zgîndåreni, moçie
unde, pe vremuri, tåiaserå çi spînzuraserå cele douå fete moftu-
roase çi neîncepute ale bogåtanului Iacovachi.
Cînd îl adulmecau pe Rege, cîinii nu mai låtrau, cåÆelele
scînceau, zåvorii dådeau, din Æestele lor påtråÆoase, a înÆelegere çi
resemnare.
Treceau ÆicniÆii pe uliÆi, ca prin calupul de unt.
Ultima porÆiune, dinspre noul Zgîndåreni, cåtre dårîmåturile
vechiului conac, au parcurs-o strîngînd între pulpe niçte diavoli
de Æapi, care, spre deosebire de cei blînzi çi împåciuitori ai Coope-
rativei, îçi bîÆîiau grumajii çi scoteau, la vale, båçini dråcoase, ce
Pierderi de urinå.“
Crize de plîns. Tulburåri de evocare a schemei corporale.
Tulburåri ale aparatului fonator. Fading mental.
IdeaÆie absentå. ConÆinut perceptual cenuçiu. HipersalivaÆie.
drom demenÆial.
RezonanÆå afectivå çtearså. Stare confuzionalå severå. Sin-
reflex fotomotor slåbit, stare de conçtienÆå semi-abolitå.
imposibilitate în mers, dezordine temporo-spaÆialå çi auto-psihicå,
„Clinic, bolnavul prezintå tremuråturi fine ale extremitåÆilor,
vînturat creierii cu penseta çi-a mîzgålit într-o fiçå:
un pliu tegumentar, i-a zgîndårit globii oculari, l-a ciocånit, i-a
atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apåsåtoare de limbå, i-a ciupit
pe la MociorniÆa din an în paçte, i-a testat reflexele fiziologice,
Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea
îl ignoraserå.
lui, cu vizitele, poterele medicale, ce pînå atunci, cu seninåtate,
La douå zile dupå ce l-au luat în vizor, s-au låsat çi asupra
nu-i mai cålcau în picioare açternutul, mormîntul.
çi ciopîrÆitul så funcÆioneze. I-au acordat considerare, îl ocoleau,
S-au prins matahalele din personalul medical cå se hotårîse
cu însufleÆire.
fiindcå gråieçte din nou, Sinistratul l-a çi avut, scåpîndu-se pe el
Cînd au cåzut împreunå pe formularea corectå, de uluire
– Çatatami! Çatami! Tapasu! Çatamu! Çtamu! Scaun!...
pronunÆie afazicå ale cuvîntului scaun:
nului Bolilor Nervoase, au trecut amîndoi prin toate fazele de
În mai puÆin de-o såptåmînå, sub dicÆia pedagogicå a Suvera-
puterile, så nu renunÆe la viaÆå çi så vorbeascå.
Îl chema, adicå, la lupta cea mare pe Sinistrat, så-çi adune
– Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi...
patul lui DoruleÆ çi i-a çoptit:
numai de el însemnate, Regele s-a apropiat, în vîrful pîslarilor, de
În aceeaçi noapte, låsîndu-se pe burlanele çi prin debaralele
la dînsul, så-çi çi avorteze pruncii nedoriÆi.
Veneau muieri de la çapte sate din jur, ca, numai uitîndu-se
DANIEL BÅNULESCU 278
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 279
În trei vizite îndesite, „imposibilitatea în mers“ se transfor-
mase miraculos în „agitaÆie sau vagabondaj nocturn inconçtient“.
Apoi în mai exactul „deambulism nocturn“ (somnambulism).
Începuserå de-i culegeau nopÆile de pe crestele acoperiçurilor,
unde se amuzau så påcåne tabla sau så facå så alunece pe burtå
vreo Æiglå.
Îi înhåÆau.
Le legau boturile la sacoçele cu nutreÆuri de neuroleptice,
tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea urmåtoare, tot
de prin stîlpii de telegraf îi culegeau.
Îi ferecaserå sub cearceafuri çi cureluçå, dintr-o piele de n-o
putea tåia nici çobolanul cu dinÆii. Îi gardaserå cu cîte-un pacient
cardiofob, din åia de nu prea adorm, de fricå så nu li se opreascå
inima în cursul somnului.
Degeaba.
De abia îçi luaserå avînt pe clådiri çi, de la un timp, uite aça,
cu ideaÆia lor såracå, erau cu minÆile numai dupå evadare.
Greu så stråpungi cercul de oÆel al sanatoriului, påzit aidoma
unei unitåÆi militare. Greu så påråseçti, cu çanse de succes, zona
limitrofå a MociorniÆei, pe trei sferturi pustie, în care urmåritorii
te puteau vedea ca în palmå, iar såtenii de abia açteptau så-çi
încaseze recompensele pentru predarea fiecårui nebun, cu pîslari,
în fundul gol, halat çi cipilicå pe cap.
Såturîndu-se så mai stea cu båtaia çi cu tranchilizantul pe
ei, Mandravela îi ataçase la un detaçament de vioi (pacienÆi ce se
puteau deplasa, de colo pînå colo, pe propriile picioare). Îi alipise,
pentru a-i obosi, la o unitate de muncå.
În iarna aceea, la MociorniÆa ninsese pe sponci, iar curÆile
sanatoriului se înfåÆiçau såråcite çi våduvite de zåpadå.
Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea chealå çi-o
cåldåruçå de apå cu var, cu care trebuia så spoiascå (pe jumåtate
da, pe jumåtate ba) fiecare copåcel. Fiecare bordurå. Fiecare
pietricicå. Fiecare tulpinå de brusture îngheÆat ce i se ivea înainte.
Pe pajiçti, supravieÆuiserå muståÆi de ierburi scrumite. Pres-
chimbate în ÆurÆuri. Pe care aceiaçi Gogo trebuiau så le pieptene
(cu niçte piepteni îmbåtrîniÆi, soioçi, fårå dinÆi). În aça fel, încît,
plecarea sa, s-au procopsit cu o parå pentru måsurarea tensiunii
Nu se çtie ce-o fi priceput çi ce nu medicul, cert este cå, la
leafa sa de internist pe cinci ani.
de grangur din MiliÆie, stivuindu-i doctorului înainte, fårå o vorbå,
Cu o dimineÆå înainte, Iarba Fiarelor spårsese un apartament
cale çi-o cheltuise.
Ca çi cum, ultima perioadå, Sinistratul nu tot printre cadre medi-
cu unul dintre cei mai bine vorbiÆi doctori de care putuserå afla.
Cu infinite precauÆii, îi aranjarå o consultaÆie, pe teren neutru,
nu-i îmbunåtåÆiserå în chip prea simÆitor sånåtatea.
såu intermitent, Doru, cåruia nici muntele, nici sanatoriul, iatå,
– Vå zic alivoar! çoptise, neiertînd-o nici pe dînsa, din leçinul
penaj de cocoç...
pe gît, dupå ureche, parte så-l încurajeze. æi-au çi dat tuleie çi
în primire bezmetica, parte så-l pupe, cum pupa ea toÆi bårbaÆii,
– Ce mai faci, puÆoiule çi neispråvitule de frate-meu? îl luå
umerii Ierbii Fiarelor çi-ai Monarhului Bolilor Nervoase.
Sinistratul, pozînd în petrecåreÆ abÆiguit çi sprijinit discret între
interesul Ho diábilos çi Genel), fu livrat, cåtre miezul nopÆii,
(în legåturå cu care, nu peste multe zile, aveau så-çi manifeste
La aceastå adreså, cåzînd taman în albia vechii Bucureçtioara
exterioare, caracteristice începutului de secol.
fortåreaÆå cu parterul înalt. Oblonitå. Un singur etaj. Stucaturi
Spåtarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev (fostå a DomniÆei). O
ulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada Stelea
unul dintre numerele mici, impare, în vecinåtatea locului unde
Casa consulului era puså pe stråduÆa Radu Calomfirescu, la
niciodatå, puçtoaica se dovedise, în douå rînduri, imprudentå foc.
Dar, mai ales, pentru cå, mai pornitå împotriva regimului ca
cå, tunså chilug, de-abia avea stare så açtepte så-i creascå pårul.
cå era datå în U.G.T. (urmårire generalå pe Æarå). Nu numai pentru
prea låsa så-çi scoatå capul de la cutie. Nu numai pentru fleacul
såu activist Rîmniceanu, o transferase în cåsoiul consulului çi n-o
gase çi pe Otilia-Fiola din supravegherea de maniac a pårintelui
Pentru cå, „duçman al poporului“ consecvent, IF-ul o dezle-
289 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
292 DANIEL BÅNULESCU
Ciupi secretarele.
Sårutå dreapta directoarei-adjuncte.
Intrå ca un taur în cabinetul directorului-plin (o huidumå de
bucovinean, cu care fåcuse lupte greco-romane în tinereÆe, cu care
mai fåcuse afaceri çi care îi era çi acum îndatorat cå nu-i frînsese
atunci gîtul) îi råsfirå înainte jumåtate dintre certificatele, pe care
izbutise så le falsifice în favoarea lui Doru. Iar în contul celeilalte
jumåtåÆi pe care nu reuçise încå så le plastografieze, rupse de la
sufletul såu çi îi înmînå huidumei, douå sute cinci zeci de grame
de bijuterii, din goldul cel mai pur.
Cînd Sucu Marcel închise uça pe cealaltå parte, Doru Sinis-
tratul, numit, de obicei, în acte Ciçmea, devenise, pentru multå
vreme, în hîrtiile oficiale (fiindcå gioarsa de carte de telefon a
lui Sucu se deschidea invariabil la litera L çi de-acolo îi alesese
el numele) Doru Lupaçcu.
Înmatriculat în catalogul clasei a IX-a B a Liceului Mecanic
Pipera, cursuri serale, la poziÆia 38, ca nou transferat de la Liceul
Energo-Montaj numårul 25. Cu o foaie matricolå ciuruitå doar de
medii trimestriale de trei, patru, cinci çi rar çase. Tot ideea lui
Sucu: era mai avantajos pentru proaspåtul botezat Lupaçcu så fie,
mai curînd, de plîns, decît de verificat.
Påråsind Pipera, în buzunarul interior de la piept al sacoului,
Sucu îçi ordonase foaia de transfer, semnatå çi parafatå, un carnet
nou de note çi orarul pentru a doua zi (obiecte de studiu, la care,
de bine, de råu, Sinistratul începu så se tîreascå chiar dintr-a doua
dupå-amiazå: InstalaÆii electrice, Prelucråri mecanice, Limba
Românå, Elemente pentru automatizare, Analizå matematicå çi
Limba Englezå. „Orele“ erau de 40 de minute. RecreaÆiile de 5.
Pînå se va întrema çi va învåÆa cum se cuvine InstalaÆiile
electrice, o lunå, douå, Doru va råmîne radiat dintre membrii
activi ai bandei de balerini çi bijutieri ai IF-ului. Bandå strîm-
toratå. Încropitå, mai mult, numai din el...
Mai dådu Iarba Fiarelor un singur tun, acoperit de Arvinte,
spårgînd, în noaptea de 12 aprilie, feÆele ursuze, verde-închis,
cårnoase, a douå seifuri din mårunta unitate C.E.C din Calea
Çi cå mågarul (le era evident totuçi cå era un mågar) avea calitatea
cå Raicopol le furase inimile, vîrîndu-çi-le în buzunarul cel mic.
de porumbei, iar, din spatele lor, noi så-i auzim conversînd cum
se apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteÆ
O împrejurare misterioaså a înlesnit ca individul cu scara så
noi îl surmenasem, cu sålbåticie, såptåmînile trecute.
Mirela a çoptit cå Raicopol vådise mult caracter. Deçi tot
foarte bine.
O båtrînicå pretindea cå totuçi Anghel Raicopol conducea
stabil al staÆiei PiaÆa Unirii 1.
la nici treizeci de secunde dupå ce au simÆit, sub tålpi, peronul
De fapt, unii dintre noi au început så-l regrete pe Raicopol,
expresii golåneçti despre biata mamå-sa...
plesnim cu palma în creçtet... Ori så-i agrementåm retragerea cu
nitura pînå la prima staÆie) nu ne-a mai trecut prin minte så-l
drumul (a venit altul, fårå necazuri personale, çi-a condus gar-
– Sigur. Pe de altå parte, nici nouå, celor cårora ni s-a dat
mai mult, nici mai puÆin, decît atît.
çi inclusiv zîmbi prietenos, aråtînd cå nu dorise så comunice nici
– De victimele lui dragi, repetå amabil cel care întrerupsese
– Poftim? se opri derutat povestitorul.
unul dintre ceilalÆi çapte så-çi întoarcå privirile nedumirite cåtre el.
obicei, nimeni nu çtiu cum s-o ia, dar care nu împiedicå pe nici
intervenise tocmai cu aceastå minusculå remarcå, pe care, ca de
cius, care, dupå ce asistase surprinzåtor de tåcut la întreaga çuetå,
– De victimele lui dragi, precizå, din senin, poetul Paul Vini-
atît de înzestraÆi.
Plîngîndu-se în gura mare cå se desparte de niçte cålåtori
Salutînd publicul ca un boxer.
A plecat cu braÆele sus.
privirile noastre.
trupele de comando. Habar n-am de ce, dar nu l-au pocnit sub
L-au încadrat patru, înneguraÆi çi clådiÆi cu vitamine, de la
cu ochiul.
tunelului çi-a reluat o poziÆie neagresivå, de biped, çi ne-a fåcut
Cînd s-a trezit depus cu tålpile pe plançeul de beton al
DANIEL BÅNULESCU 304
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 301
– Cum, må?... Çi zicea el „cînd am fost mic“? Cå „måmica
mea“?... Çi aça... Çi pe dincolo?!
– În seara asta, la Cenaclu, a citit Cristi. Iar acuma se produce
åsta, declarå criticul literar Iulian Costache. Råmåsesem la mama
lui åla. Çi tu ce-ai fåcut?
– Întîlnisem, vå daÆi seama, în sfîrçit, un om sincer! Prietena
mea, dacå ar fi fost acolo, ar fi avut mînå liberå de la mine så se
îndrågosteascå de Raicopol. „E un om sincer“ i-am çoptit unui tip
din apropiere, cu o scarå, cu o pompå çi-o salopetå de zugrav,
iar åla s-a uitat la mine cu o scîrbå inimaginabilå...
– Laså gargara, måi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat!
– Cum ce? Omul tavanelor a prins så må fixeze cu o scîrbå
indescriptibilå, n-auzi?... Iar între timp, måi, copii, Raicopol depåna,
prin microfon, niçte amintiri care adormeau populaÆia. Celelalte
garnituri de metrou, din spatele garniturii noastre, fuseserå deco-
nectate. La Dispecerat se înfåptuia panicå. Trimiseserå, e drept,
o echipå de gealaÆi antrenaÆi, care au apucat-o pe jos, prin sub-
teranå, pentru a ajunge la nebun...
...Unul dintre momentele de gingaçå bucurie spiritualå a fost
atunci cînd, folosind staÆia de emisie a unei garnituri apropiate,
dispeceratul ne-a distribuit sfaturi nouå, celor cåzuÆi în cursa lor
de çobolani, despre felul în care ar fi trebuit så ne relaxåm çi,
relaxîndu-ne, så parcurgem împreunå ore plåcute. Deoarece,
cicå-se, viaÆa era frumoaså.
...Så nu care cumva så fumåm, cå ne cauzeazå. Iar dacå nu
am fost måcar în stare så spargem uça de la cabinå çi så-l anihilåm
pe descreierat, baremi så tåcem dracului, så nu mai tot urlåm ca
niçte disperaÆi...
Pe întreg parcursul cît åçtialalÆi lansau apeluri despre ceea ce
så înterprindem noi cu vieÆile noastre, domnul Anghel Raicopol,
de la staÆia lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, fåcînd
remarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Çi, în final, rugîndu-i
pe cei de la Dispecerat så ne dea pace, så nu ne mai sperie, pentru
cå absolut toÆi cei care ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisem
a fi niçte naturi exagerat de sensibile...
 Zîmbea.
covor. Nu s-a zbåtut deloc.
L-au coborît din cabinå, l-au dat din mînå în mînå, ca pe-un
ore, s-au apropiat, brusc, de el, ca niçte bestii, çi l-au luat.
...Nu s-au låsat impresionaÆi cu nici o Marilenå çi, dupå trei
spus. Marileno, nu må påråsi tu pe mine!!...
aceia care ziceaÆi cå nu e bine la noi, în Æarå!... Marileno! i-am
în noaptea de acum nouå luni, ce impresie greçitå aÆi avut toÆi
Çi, dacå Aradul pårea un oraç liniçtit (pentru unii dintre noi),
Ce 12 domniçoare au våzut lumina lumii la Iaçi!
Ce 16 bebeluçe s-au nåscut azi-noapte în Bucureçti!
Çi dacå m-aç vedea nevoit så scot carneÆelul, aÆi vedea voi:
discutåm noi aici (puçi pe glume çi çotii)...
fete au fost çi s-au mai nåscut în maternitåÆile noastre, de cînd
Cå ne açteaptå vremuri îmbåtåtoare, PRIETENI! Pentru cå
rile mele de viitor sînt çtrasate, multicolore, nestemate.
aceastå propoziÆie, simt nevoia så vå spun, de pe acum... cå visu-
Fiindcå må întrerupsesem çi nu mai puteam så plec din
uçurinÆa cu care se miçca Fred Astair...
cheile çi portofelul. Din dorinÆa de a da apariÆiilor mele în public
mîni... Çi unde-mi låsasem (fårå prea mare plåcere) buletinul,
dintr-o bere. La care mai ståtusem în gazdå acum vreo douå såptå-
„Nu avusesem nimic de fåcut çi m-am dus så sorb învåÆåturi
conectat, dar îl desluçeai cam aça:
plimbe prin tumultoasa viaÆå a domniei sale. Nu erai tot timpul
de comandå... Çi, c-o expresivitate neliniçtitoare, continua så ne
în factorul lui psihologic. Omul çedea çi el liniçtit la postul lui
Aça cå, în prima fazå, nu l-au înråit prin nimic. L-au låsat
de-a ne strivi, pe noi, de vreun cot de tunel.
så-l creascå pe el çi pe sorå-sa, cå Raicopol nu va pierde ocazia
Çi, datoritå faptului cå mama sa lucrase cu atîta abnegaÆie,
din senin, så porneascå.
taneu în sala Dispeceratului le era groazå çi cå metroul ar putea,
Pe de altå parte, generalilor de Securitate ce råsåriserå instan-
azi dimineaÆå, nu uitase atît de mult...
metrou uitau, uneori , så deschidå rapid uçile. Nici unul înså, pînå
303 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
302 DANIEL BÅNULESCU
...Aluzia cu urlatul nu era mai puÆin adevåratå. Întrucît ai mei
îçi dåduserå, într-o anumitå clipå, în petec. Întrecîndu-se så urle.
Care bårbaÆi, care femei... Dar a intervenit tot båtrînul Raicopol,
explicîndu-le cå, dacå nu laså ciocurile mici, se va vedea obligat
så execute pas sportiv cu ei, cå ne va pune så-l aplaudåm în ritm
ori chiar så recitåm poezii despre dînsul. AmeninÆarea cu poezia
i-a înfiorat...
Fiecare a cåzut pe gînduri, socotindu-se cam ce poezie ar pu-
tea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Îçi miçcau deja buzele
ca çi cum s-ar fi rugat. Se pogorîse liniçtea. ToÆi trågeau cu urechea
mai zîmbind, mai plîngînd, la çirul necazurilor personale cu care
se luase la trîntå Raicopol. Îl ascultau absorbiÆi pe magister.
Acesta avea çase vagoane de ostateci. Un microfon. Çi miçca
încetiçor, prin înaintea noastrå, din talentul lui literar.
– Domnule, zise criticul literar Dan-Silviu Boerescu, individ
care nu prea trecea pe la Cenaclul UNIVERSITAS, dar se ataça,
aici çi acolo, cînd çi cînd, la cîte o cafea. Povestirea ta, în prin-
cipiu, este bunå. Povestirea ta curge fluent. Dar din povestirea
ta lipseçte ceva. În vagonul acela nu erau çi femei?
– Este chiar direcÆia cåtre care m-am çi råsucit så privesc...
Imediat ce m-am såturat de zugrav çi de scarå... Råsucire acom-
paniatå cu înjuråturi. Am pornit så le consolez pe foarte viitoarele
mame, cîte se nimeriserå singure prin apropiere. Se nimerise
numai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere de
telefon. Çi, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu...
Voi sînteÆi niçte porci. N-o så må înÆelegeÆi...
– Încearcå, barosane. C-o så facem eforturi... trase un fum,
din port-Æigaretul såu din lemn de cireç, Cristi Popescu çi-çi miji
ochii a zeflemea çi bunå-dispoziÆie.
– Degeaba! N-aveÆi nici cea mai amårîtå çanså. Voi aÆi scris
poezii numai cînd eraÆi mici. Çi atunci numai d-alea porcoase,
cu madam MiÆa.
– Brançazå-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandå Gîrbea.
– Horia, imperturbabil... Trei ore am zåcut în tunel. Dispe-
ceratul fusese luat prin surprindere. Dupå opriri, conducåtorii de
Distinsa profesoarå era o tipeså.
çurile cu parizer sau cu fripturå de curcan.
excelent, în care putei så-Æi ronÆåi în liniçte pastilele, între sendvi-
de românå-englezå, care accepta în internat çi båieÆi. Era un loc
Æinutå de o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoarå
Cunoçtea çi o pensiune tainicå, particularå, cu circuit închis,
Îi va elibera tot el adeverinÆå de încadrare în cîmpul muncii.
cel mai puÆin, prin registre, cu verificårile çi poterile.
fi lipit decît la un seral. La seral, poliÆaii învåÆåmîntului bîntuiau,
Aprilie fiind, aproape sfîrçit de un an çcolar, Doru nu putea
la vreun liceu.
sa. Îi va fabrica el însuçi actele necesare înscrierii în clasa a noua,
açezate, oferindu-se så-l treacå, un timp, pe Sinistrat sub protecÆia
binefacerile învåÆåturii, înçirå cîteva dintre ciudåÆeniile unei vieÆi
muçchi îl absolviserå pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmå
cåruia se desfåçura întîlnirea çi singurul dintre cei prezenÆi ai cårui
Pînå la urmå, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile
naiba mai våzuse vreodatå, Sinistrat sedentar.
curcan. Puteau så-i citeascå la cåpåtîi exerciÆii de matematicå. Dar,
Le era lesne så-i dea, la fiecare maså, så haleascå cîte-un
Primele douå prescripÆii erau fleacuri.
puså, sportivå, pe cele ale unei vieÆi sedentare.
unui învåÆåmînt regulat. Mutat de pe ostroavele unei vieÆi preasu-
Depus çi råsfåÆat pe limanurile unei alimentaÆii îndestulåtoare. Ale
Revigorat cu o medicamentaÆie lejerå (pe care le-o çi prescrisese).
Trebuia doar, un timp, Æinut departe de emoÆiile violente.
mitoare de sånåtate.
sa excepÆionalå, viitorul apropiat îl va gåsi într-o stare mai mulÆu-
Medicul îi asigurase cå, deçi Sinistratul era departe de forma
operaÆie, secÆionîndu-i, cumva, vena jugularå.
torul n-ar fi înghiÆit banii, ar fi fost ei nevoiÆi så-i trînteascå o
Ministerul de Interne. Arvinte remarcå, în treacåt, cå, dacå doc-
cu chipul lui Nicolae Bålcescu çi sustrase de la barosanul din
loc înåuntru celor douå mii de bilete de bancå albastre, imprimate
tuÆa de piele, ovalå, de culoarea piersicii coapte, pentru a face
arteriale, bandaje, flaconaçe, un stetoscop, scoase toate din gen-
DANIEL BÅNULESCU 290
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 291
O chema Maria Nicolici.
Mînå în mînå cu MiliÆia din cartier.
Ocupîndu-se cu niçte cåcaturi de vråji. În rest, persoanå cultå,
violoncel, clavecin, culturå clasicå, elevatå (cînd auzi çi vorba asta
filozoficå, elevatå, lui Arvinte, ce era veçnic mort dupå cuvintele
distinse, aproape i se sculå.)
IsteaÆa dåscåliÆå putea fi înså çi cu curul în sus, pretenÆioaså.
Punea douå condiÆii. Pe parcursul çederii la ea, noul primit så nu
ia, nicicînd, legåtura cu vechii såi camarazi. Çi costa mult.
„Foarte bine“, dådu, scurt, undå verde afacerii Iarba Fiarelor.
Çi în a doua noapte, 8 aprilie, într-o vineri, sub pretextul aco-
peririi cheltuielilor, bårbieri de monetar toate casieriile pråvåliilor
ce nu-çi depuseserå, de cu searå, încasårile la bancå, din zona
Gårii de Nord, de la magazinul „Sora“, håt, pînå la dughenele
Hotelului „GriviÆa“. Trecu çi pe alåturi çi-çi fåcu fråÆeçte mendrele
çi pe dreapta, la „Cerbul“, magazin de încålÆåminte.
Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o maçinå, acaså, în
„Calomfirescu“.
Celålalt muçuroi de bani, produs mai cåtre dimineaÆå, îl înveli
într-un cupon de stofå, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la
parterul cårora fåcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o
frînghie, deasupra troliului liftului, urmînd a fi recuperat çi degus-
tat, peste o såptåmînå, douå, cînd lucrurile se vor mai limpezi.
Pe 10 aprilie, Doru era deja instalat într-unul dintre domi-
ciliile profesoarei de românå-englezå.
Anume în cel de-al doilea rînd de case (cele pe care gazda
le avea la administraÆia financiarå trecute pe numele unei måtuçi).
Cåscioare mai cochete çi mai liniçtite. Patru numere mai jos decît
primele. Cadastrate înså pe aceeaçi inegalabilå çi electrizantå
stradå Perone. Pe mîna dreaptå, cînd påtrundeai dinspre strada
Stoian Militaru.
În dimineaÆa zilei de 11 aprilie, într-o luni, Sucu Marcel se
prezentå la sediul unui liceu industrial de pe Platforma Pipera
(ales special în celålalt capåt al Capitalei, pentru ca Doru, apariÆie
proaspåtå, så nu se vînzoleascå, de dimineaÆa pînå seara, stîrnind
bånuieli, prin acelaçi cartier).
protestele chelneriÆei cum cå unitatea deja se închisese.
absolut nici un ban. Nici prin gînd nu le trecuserå så ia în seamå
afarå. Întreprinseserå o chetå jalnicå, în urma cåreia nu se strînsese
revårsat, înainte de a fi azvîrliÆi – în çuturi çi pe bunå dreptate –
Ca çi cum çi-ar fi dorit så ispråveascå tot ceea ce aveau de
Cînd unul. Cînd toÆi o datå.
Repezit. Smucit.
Vorbeau tare.
alte alea.
Æite, Cenacliçtii (poeÆii GeneraÆiei ’90) se apucarå så istoriseascå
În „Cafenea“, o datå distribuiÆi în jurul celor douå mese înfrå-
altceva. Înså nu POEZII...)
Horia... El putea så-l asigure doar cå disputabilele texte erau orice
umerii, c-o nedisimulatå uimire, çi nelåsîndu-se intimidat, acel
– Habar n-am. Se putea organiza un referendum... îçi înålÆase
surd, prevestind o furtunå.
pietruitå, pe trotuar, în direcÆia numitului Horia çi folosind un glas
drumul lor spre „Cafenea“, cåÆårîndu-se ameninÆåtor, de pe strada
– Da? Çi atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, în
de puÆin, POEZII.
scîrbos) aceste texte, susÆinea botosul, nu erau, bineînÆeles, cîtuçi
Înså oricît de extraordinare se dovediserå (în felul lor cu totul
drept, superbe. Îl durea så admitå cå erau ele aça de extraordinare.
de cåtre un håndrålåu pîntecos, pe numele såu Cristi, fuseserå, e
så recunoascå, în cele din urmå, cå textele recitate cu puÆin înainte
Unul mic, botos, ochelarist çi råu ca un dulåu, Horia, trebuind
(Se citiserå çi-n seara aceasta. Se forfecaserå pe drum.)
era çi secretul care-i Æinea împreunå. Se citeau între ei.)
Pe amårîÆii aceçtia nu-i citeau nici måcar måmicile lor. (Åsta
un bilet de tramvai. (D-aia încå nici nu le-o publica).
Ori întreaga lor operå, probabil, ar fi putut fi lesne tipåritå pe
închinate operei lor.
manualul de literaturå de clasa a XII-a, comentarii elogioase
mii dintre ei ar fi påstrat, în buletine, împåturite çi smulse din
trançe babane din Fondul lui literar. Sau ca çi cum chiar çi ulti-
297 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
300 DANIEL BÅNULESCU
– Ordinarule. Dacå-mi dai puÆin cheile... Så çtii cå te las så
te freci niÆel de çosetele mele...
– Ieri dimineaÆå... Çi-a båtut unul d-åla de împinge metroul
joc de noi. DimineaÆa am întîrziat... Pierdusem deja primul accele-
rat cåtre Ploieçti. Am alergat dupå metrou, çi era så iau metroul
pe scarå, cum se spune, fiindcå må prinseserå uçile çi fluturam
c-o mînå çi c-un picior afarå.
...Tipul care supravegheazå uçile m-a rugat så trag steagul
înåuntru. Eu i-am strigat cå sînt, în general, de acord. Numai så
deschidå o datå, în må-sa, porÆile alea, cå må mototoliserå de tot
çi nu mai reuçeam så respir...
...Le-au deschis. Çi-am nåvålit în aglomeraÆia dinåuntru, cu
atîta înflåcårare cå nu numai c-am izbutit så nu må mai prindå uça
aia greÆoaså, ba chiar am reuçit så-mi miçc, imperceptibil, un cot.
În rest, liniçte çi pace. Adicå nu chiar liniçte. Fiindcå de aici începe
straniul...
...Ål de conduce metroul a luat microfonul çi ne-a strigat prin
staÆie, nouå, celor din vagoane: „AtenÆiune! Må numesc Anghel
Raicopol. Çi pentru ce i-am fåcut eu tînårului pe care l-am strivit
între uçi (mie mi se fåcea onoarea). Çi altora, pe care i-am zdrobit
la fel de bestial... Declar cå sînt o brutå, un ticålos çi-n aceste clipe
grele må gîndesc la mama!...“
– Zåu, må?
– Lumea înmårmurise. Mi-am zis: „Laså-l în pace. Poate
coboarå la prima. Garnitura a mai mers vreo douå minute cu pas
mårunt. Çi apoi s-a oprit cam pe la mijlocul tunelului... Cineva
din cabina de conducere se juca la lumini...
...Apoi o voce: „Aici Anghel Raicopol. Am så vå vorbesc
despre necazurile mele personale!... Cînd eram mic (închipuiÆi-vå
cum aråtam eu la cinci-çase ani) am våzut un film despre mare...
Mama mea (o femeie înaltå, frumoaså) muncea cu abnegaÆie så
ne creascå pe mine çi pe sora mea. Între timp, eu fåceam tot felul
de nåzdråvånii çi tîmpenii...“
– Hoopa!... Iaråçi vråjeçte Bånulescu! Au început deja så-Æi
creascå pe spate pene de papagal.
pe stråzi pînå aici, dupå ei, så le vîre, cu forÆa, prin buzunare,
Se comportau ca çi cum tîmpitul åla de Traian Iancu galopase
Dimpotrivå.
tare din dezinvolutrå.
Ei erau, dar anonimatul åsta nu pårea så le çtirbeascå prea
puÆini îçi våzuserå vreo consoanå publicatå pe undeva!!
Iubit, nici regimului, cîntece de slavå, erau negativiçti çi, ca atare,
poeÆi, care nu se înghesuiau deloc så-i înalÆe lui, Conducåtorului
Aceçti puçtani erau deci genul acela proaspåt reapårut de
riserå aici.
cei mai gingaçi se retråseserå cåtre case, cei mai întårîtaÆi nime-
ieftinå, fuseserå alungaÆi de acolo de minuscula orå de închidere,
de lecturå din seara de vineri, bîntuiserå apoi crîçmele cu bere
Cenacliçtii proaspåt intraÆi îçi încheiaserå çedinÆa såptåmînalå
Se açezarå. Çi se pornirå så råcneascå fiecare în legea lui.
douå.
Ochirå cenacliçtii, cît ai zice peçte, mesele din mijloc. Alipirå
gåligani, toÆi poeÆi, nåvålirå în salonaçul din spate.
cînd cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toÆi
într-un ruçinos çi stînjenit factor poçtal såtesc) îçi întoarse ochii,
Çi acum (însoÆit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat
clasa a II-a.
çi-n ciorchine, din vinilinul fertil al vagoanelor de personal de
Se întreÆinuse cu drojdierii çi navetiçtii ce creçteau, viguroçi
Înnoptase prin gåri.
Se bågase prin case de våduve.
ani, colindase açezårile, dinspre Satu-Mare, cåtre DîmboviÆa.
bunea çi scotea, uneori, tot bîzdîcul din muierile trecute de 40 de
încå tînår, c-o pålårioarå de vînåtor çi-o muståcioarå ce le înne-
çit într-un postav gros, vernil, de pådurar, c-o cålcåturå de bårbat
incognito dintr-o vizitå de lucru din judeÆul Satu-Mare. Çi, cåptu-
În urmå cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducåtor fugise
la cele mai pitoreçti çi brutale straturi ale poporului såu...
nerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, så se scoboare pînå
clanÆa palatelor sale. Çi, întocmai ca Alexandru Ioan Cuza, de
DemnitåÆi ce nu-l împiedicau ca, la fiecare douå zile, så apese
DANIEL BÅNULESCU 296
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 293
Buzeçtilor, cu mobilier stråvechi, din lemn, çantaliu, din Råzboiul
de IndependenÆå, cu duçumelele subÆiate ca foiÆa de Æigarå,
vålurite çi adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului de
acolo cå achitå cle mai impozante retrageri çi mandate poçtale din
colÆiçorul acela de Bucureçti.
Cît Iarba gîdilå cu instrumentarul såu de spårgåtor broaçtele
celor douå bulbucåturi nemÆeçti de metal, çi Regele c-o lumî-
nåricå, în coastele lui, îi Æinu bîzul, chiombindu-se så bage la cap
ce înseamnå, dupå atîtea nefericite boli de cap, çi cea mai pre-
Æioaså boalå din lume, boala de mîini a IF-ului.
De abia întindea hoÆomanul degetul cu chiureta cåtre uça
casei de bani, cå sub atingerea sa fermecatå, încuietorile plezneau
çi såreau, ca broscuÆele prin iarba din Ciçmigiu, sub apåsarea
picurilor ploii!...
Molozul de bancnote – patru sarsanale – îl repezirå în Calom-
firescu, prin çoferul lui Arvinte, Spînzu, un Æigånuç agil çi devotat.
Numai de-un metru jumåtate.
Fåcut parcå doar din pieliÆe çi cartilagii de liliac.
Nu deschisese gura decît cît så le vîndå pontul...
Ei trei, råmaçi în Buzeçti, nu hålåduirå aiurea pe stråzi. De
scîrba patrulelor, se strecurarå într-un subsol de bloc de pe Doctor
Felix, peste drum de cîrciuma „Fîntînica“, traserå tutun, halirå
alune din buzunarele cît cåruÆa, ale lui Arvinte.
Çi, din bîrfå în bîrfå, pînå la mijirea zorilor, sorbirå çi pisoiul
de juma’ coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectînd boxele de
placaj ale locatarilor.
Cînd pîntecele de fieråtanii ale primelor tramvaie scåpate din
depou hîÆînarå stråduÆa, degajarå çi ei locul çi o tulirå, pe luminå,
în Calomfirescu...
Din noaptea aceea, se gîndi, se råsuci din nou, în planurile
sale, IF-ul, çi hotårî de-acum cå, dacå doreau într-adevår så
haiduceascå çi chiar så ridice viaÆa Preçedintelui Æårii, nevoii de
gologani trebuiau så-i punå botniÆå, s-o împingå în planul al
doilea. Se pråvålea peste ei, cît casa, nevoia de armament. Erau
înså la mijloc de cerc vicios: spre depozitele cunoscute de arma-
ment puteai så-Æi croieçti drum numai cu arma. Ei, excluzînd
çi de titluri.
Preçedintele de Onoare al Academiei, posesor al altor 36 de puteri
Suprem, Preçedintele Æårii, Secretarul General al Partidului,
cårui groazå nu se clintea nici frunza în Bucureçti: Comandantul
protejat de un strat gros de deghizament, çedea chiar acel de a
La cea de-a cincea maså (neghicit decît de bårbatul în trenci),
Sufletul såu dorea Vasconi.
Aveau coniac Vrancea çi Vasconi. Din care dorea sufletul lui?
coniac mic.
IF-ul comandå încå un rînd de nechezoluri çi cîte-un
în noapte, pe latura dinspre Hanul lui Manuc a Cafenelei.
de afarå, ce-çi continuau comerÆul ilegal cu blugi çi Æigåri Kent,
cele cåruia, IF-ului i se nåzåri cå întrevede siluetele Æigåncilor
descårcîndu-çi în toate direcÆiile sclipirile de fachir. Çi prin tora-
stråveziu, chel, supt, cu ochelari imençi çi mutrå de Mircea Eliade,
trenci imens, tuns scurt, albit, cu alurå de înotåtor çi un personaj
un taximetrist måtåhålos, un lungan numai os, lipit de propriu såu
La a doua maså, beau votcå din niçte påhårele cît unghia,
boltiÆi medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtînd ferestre în ei.
alte cinci mese, înçiruite în semicerc, de-a lungul celor doi pereÆi
nevoie, puteai så Æîçneçti, încercîndu-Æi crosul prin ele). Mai erau
çi magazinul de încålÆåminte „Zimbrul“, prin geamul cårora, la vreo
prin spate) çi ferestrele imense (corespunzînd spre stråduÆa Covaci
cele de pe margini, avînd la îndemînå çi ieçirea a doua (cåscatå
Iarba alesese una dintre måsuÆele din salonul din fund, din
mese, printre consumatori.
Arvinte çi alÆi doi çlomingari se puseserå råspîndiÆi pe la alte
afaceri cu ei.
la coborîrea silenÆioaså a serii çi så hotåreascå dacå or så încheie
poatå cerceta arabii de afarå, prin vitrinele mari, låcråmoase, de
Æineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul åla oribil, så-i
de cînd Regele çi IF-ul çedeau în galantar, la „Cafenea“ çi-çi
Pe 22 aprilie 1988, într-o vineri –, era cea de-a doua searå
mizerabile cafele, pe care românaçii le numesc nechezol, cu dînçii.
seminare mai puÆin importante çi vor trece så bea una dintre acele
295 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
294 DANIEL BÅNULESCU
douå-trei bricege, nu puteau deschide focul decît cu cornete din
hîrtie de ziar. Era un cerc vicios.
Måturarå cîteva case de båtrîni, cuprinçi çi înståriÆi în regimul
ålålalt, prin angaralele cårora s-ar fi açteptat så dibuie „çi vreo
cîÆiva pui de arme de foc“. Sosirå înså 40 de ani mai tîrziu. Cu
40 de ani în urmå, Securitatea cårase prin închisori pe toÆi aceçti
foçti semi-demnitari, tocmai pentru a nu se stînjeni unii pe alÆii,
ei çi plutonierii MiliÆiei populare, cînd aceçtia din urmå le vor
percheziÆiona locuinÆele în cåutare de armament.
Din apartamentul unui angajat al unei ambasade africane se
fåcurå cu un revolver miniatural, de damå, placat cu fildeç, dar cu
care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacå pachidermul s-ar fi
lipit cu Æeasta de Æeava lui.
La o legaÆie capitalistå, în interiorul cåreia se infiltrarå
escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grådina Ioanid, Regele
cåzu doar peste muniÆie råzleÆitå, fårå armå çi-o veche pereche
de pistoale de duel, piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusese
curiozitatea så se împuçte în ultimii 200 de ani.
Cåutarå så se lipeascå de niscaiva studenÆi arabi, expediaÆi de
statele lor în Republica Socialistå România la studii, mai ales de
unul, plåpînd çi nervos, despre care toatå lumea pomenea cu
încîntare în glas cå s-ar fi aflat în posesia unui pistolet militar
MACAROV, cu amortizor de sunet, calibru 9 mm.
Îçi trimeserå bezele cu studenÆii aceia, îÆi fåcuserå semne cu
oglinjoarele, îçi fixarå întîlnire, într-o dupå-amiazå, în Cramå, la
Hanul lui Manuc.
Dar se vede treaba cå ambele tabere erau extrem de precaute,
aça cå, în ultima clipå, la Cramå, nu se înfåÆiçarå nici unii, nici
alÆii. Îçi expediarå fiecare niçte emisari cu mutre nåtînge, care
raportarå cå, måcar în acea dupå-amiazå, la Cramå nu se bågase
pe fir nici MiliÆia.
Çi atunci aråboii, prinzînd o pojghiÆå de curaj, anunÆarå un
alt loc de întîlnire, cerîndu-le så-i açtepte o såptåmînå încheiatå,
searå de searå, la „Cafeneaua Veche“. Çi angajîndu-se cå, dacå
blaturile li se vor pårea cå picå normale, se vor învoi ei de la unele
bine mama, tatål çi fraÆii lui Radu.
minÆirå çi se liniçtirå, fiecare în sinea lui, cå åia ar putea fi foarte
Dar apoi, dintr-o nepåsare faÆå de adevår tipic balcanicå, se
çtiuse nevåzåtorul Radu cå åia se aflau chiar acolo.
toÆi ascultåtorii se fåcu pielea ca de gåinå gîndindu-se cum de
fioroçi, cu mutre de ocnaçi, probabil de curînd amnistiaÆi. Çi pe
måsuÆå din salonaçul din faÆå, dormitau patru cetåÆeni raçi în cap,
Radu s-au întors cåtre stînga çi-au constatat cå, într-adevår, la o
Çi toÆi cei pînå la care se propagau cuvintele inexplicabilului
în concediu. Vezi masa din stînga...
conçtiinÆa aceloraçi meçteri anonimi. Acum amnistiaÆi çi expediaÆi
familia... Mai ales cu acea parte a familiei de sex feminin... În
cårbune, încå de la intrarea în piosul açezåmînt... Eventual cu
– Ctitorii unei închisori – repetå Radu – sînt zugråviÆi, cu
în greutate, abia apoi catadixind så treacå la personajul urmåtor.
Pauker, intersectatå de ani, acÆiuni politice, perioade în care luase
Pauker, Radu se oprea, prezenta separat çi luxuriant viaÆa Anei
tului cå, dacå istorisea un banc în care apårea, de exemplu, Ana
soane. Din cauza meandrelor complicate ale naraÆiunii. Çi a fap-
durau 45 de minute çi nu puteau fi nicicînd repetate de alte per-
Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale
Vorbea Æinînd spinarea Æeapånå din pricinå cå era nevåzåtor.
Tacticos.
Poet mai curînd scund.
nouåzeciçti, anume Radu Sergiu Ruba...
– ...Ctitorii unei închisori... – conferenÆie unul dintre poeÆii
ba chiar 1 000 de bårbaÆi çi femei.
cum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau så fure deodatå 500,
22 aprilie, mai temeinic decît i se vådise vreodatå, cå, întocmai
munte de talent. Aça a aflat IF-ul, spre sfîrçitul acelei seri de
Råcneau prea cu patos pentru a nu fi avut fiecare cîte-un
monopolizarå atenÆia tuturor celor de pe margini.
Treptat, excentritåÆile verbale ale poeÆilor GeneraÆiei ’90
mare çi un biter.
Comandarå 7 cafele, 2 ape minerale, 5 coniace mici, o votcå
DANIEL BÅNULESCU 298
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 299
– În conçtiinÆa aceloraçi meçteri anonimi, ctitorii çi ctitoriÆele
apar în veçminte fastuoase, ample, lungi çi într-atît de stråvezii...
încît meçterul anonim, pentru a le sugera, cît mai subtil, fineÆea
çi transparenÆa, uitå så le mai deseneze.
– Cafeaua dumneavoastrå. Coniacele. DoriÆi çi Pepsi?
– Cine, må, Sonia? Vrei så vii cu Sonia pe la mine? Nu çtii
cå s-au întors gazdele mele din concediu? LåsaÆi-ne çi patru Pepsi.
– Cît face cu totul? Çtefane, ce fac eu acuma, unde s-o duc,
în parc? Îmi dai tu cheile de la boscheÆi?... Eu i-am spus de la
început: „Måi, fatå. Pentru ce så må culc eu cu viaÆa ta?“
– O sutå douåzeci çi patru de lei, cu un pachet de Æigåri. Votcå
n-avem. Rom românesc, la nouåsprezece suta. Vå iau banii acum,
cå s-a enervat responsabilul. Îi verificå barmanului casa.
– Måi, voi aveÆi bani? Altfel o så cunoaçtem, pe propria piele,
progresele artei plastice din penitenciare. Afarå de cazul cå nu
le devenim åstora simpatici çi ne laså så le spålåm vesela... Sau
ne pregåtesc cîte-un pacheÆel pentru acaså, så le apretåm ospå-
tåriÆelor lenjeria.
– Taci, må! Avem bani. Çtefane, zi-i ce fac eu cu Sonia?
– Prostii, Felix. Dar nu ai unde.
Dupå ora 21, 30, „Cafeneaua“ era plinå ochi, ca un autobuz
proiectat cu oameni pe scarå.
Cei opt cenacliçti îl apucaserå aproape din mers. Vociferau
la o distanÆå bunicicå faÆå de çofer. Adicå faÆå de tejgheaua aceea
de tablå fierbinte a barului, plasat în primul salonaç.
Çi, implicit, cam la aceeaçi distanÆå faÆå de blondina ce ser-
vea în încåpera de la intrare, dupå fîÆîitul aÆîÆåtor al cåreia tuturor
li se scurgeau ochii. Çi a cårei apariÆie în personalul angajat îi
împinsese pe clienÆii mai luminaÆi så aprecieze cå, în sfîrçit,
„Cafeneaua Veche“ avea program artistic.
– Çi atunci, tipul çi-a scos aparatul vocal cåtre noi... A pus
gheara pe microfon. Çi s-a pornit så ne pocneascå în stînga çi-n
dreapta, cu discursul lui, acolo, în måruntaiele Påmîntului.
– Cine, Daniele? Spune-ne çi nouå: chestia aia cu metroul?
– Care, Cristi?... TåceÆi, bå! Laså-l så ne zicå de la început.
Ce-i cu metroul?
„La parastasul bunicii“.
turi din partea mamei“, „Dana Popescu“, „Arborele genealogic“,
cat. Alte poeme, sfidåtor de bune, ale seriei, purtau numele: „Sfa-
Popescu în aceastå perioadå. Aveai de ce umbla ameÆit çi ferme-
Cam atît. Aça se învrednicea så scrie „rivalul“ meu Cristian
pereÆi. Ca så sune ca un clopot...“
repede-repede dintr-o parte în alta a camerei çi må lovesc tare de
Tu ai murit de zece ani. La mulÆi ani çi gata. Eu alerg
* al atacatorului fu piçcat de fund.
noastre çi a început så aplaude.
impresionantå de cîtå tandreÆe çi de cît de dulci erau sårutårile
pe rînd fruntea rece a lui tata, asistenÆa, foarte numeroaså, a fost
La-nmormîntare, cînd noi, familia, ne aplecam çi sårutam
*
aranjeazå pårul çi se rujeazå în oglinjoara aia.
mamei çi ea vine la mormînt s-aducå flori çi înainte så plece îçi
În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglindå din poçeta
* semicerc de alee.
vîrsta exactå.
atunci, la sfîrçit, cînd ståteai întins între lumînåri çi aråtai tuturor
Ce bine c-am putut så ne potrivim çi noi zilele dupå tine,
* Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmå, Fisente.
frunte. Çi åla a fost primul ei sårut, timid, de femeie.
La-nmormîntare, sora mea mai micå te-a sårutat çi ea pe
* IF-ul îi spuse çoferului så mute fundul maçinii de-acolo,
317 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
320 DANIEL BÅNULESCU
veterani. Din clipita în care ultimul profan påråsea sala, mai çe-
deau o vreme pe la locurile lor, mai gåsindu-çi de lucru, necåjind
tutunul putrezit de „CarpaÆi“, ridicînd gulerul hainelor recuperate
de prin cuiere, fåcînd så alunece pe masa unicå, imenså, scru-
mierele de hîrtie, aça cum alunecau halbele de bere pe tejghelele
barurilor din Vestul Sålbatec.
Dupå care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice.
Le descleçtau tocåria zuruitoare.
Le încålecau pervazele.
Çi, fårå vreun cuvînt, se aruncau în golul de dedesubt, planînd
minute întregi, la o înålÆime de 30-40 de metri, deasupra stråvechii
Grådini Ciçmigiu çi-a stråduÆelor ce påreau cå se freacå de grådinå
ca niçte pisici.
Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii çi
mårginitoare, semånînd cu niçte faleze. Çi apropiindu-se de påmînt
în viraje scurte, frînînd sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale.
Atingînd pietriçul de lîngå chioçcul fanfarei, aleile pietruite de
la Cetate ori potecile asfaltate dinspre beråria „Gambrinus“, la
început într-un vålmåçag de paçi repezi çi legånaÆi...
Apoi (dupå ce-çi pierdeau suficient din vitezå), împlîn-
tîndu-se scurt çi dureros (pentru coapse) în hîrtoapele de pe sol.
ScoÆînd un sunet leçinat çi ruçinos, de anvelopå frînatå de bicicletå.
Îndreptîndu-çi spinarea. Çi alåturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalÆi...
Aça se cåråbåneau teribiliçtii aceçtia de la Cenaclu.
Prin ’86-’88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun.
FuncÆiona...
Prin acelaçi Ciçmigiu, tîlhårea, din dosul unor bårbi çi muståÆi
fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd çi puricînd,
de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în
zbor, de la Cenaclu.
Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu çipca (acest Boe-
rescu avea inteligenÆa de a tîrîi dupå el o çipcå mizerabilå, cu
douå cuie ruginite la vîrf) nutrea speranÆa de a tråi, la båtrîneÆe, din
publicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi.
Cînd nu izbutea så schilodeascå pe careva, neghicindu-le, la vreme,
terenurile de aterizare, devenea dintr-o datå cuminÆit, dar çi aça
îl vor Æine narcotizat pe bravul plutonier mai multe schimburi.
îi împinse pe esofag, c-un deget, douå pastile, care, prin dizolvare,
du-l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmå, Regele
siune, måciuca flexibilå, cu mîner cauciucat, a IF-ului, expediin-
Dar nu mai fu cazul så-çi ducå la îndeplinire dulcea promi-
– Te bat pînå vomiÆi, îl låmuri cu simplitate Fisente.
Uite ce chestiuni îl fråmîntaserå pe åsta.
faci tu, dacå te-oi ciupi de aici pînå aici?!
glasul miliÆianului ce dormitase pînå atunci dupå uçå. Ce-ai så
– Ce-o så faci tu, surioarå? råzbi o adîncå îngrijorare din
peste piept, cu un soi de båÆ, iar cu cåuçul palmei celuilalt braÆ
în care se urni pentru a-l stråbate, se pomeni cuprins, din spate,
holul – de vreo 20 de metri – ce i se deschidea înainte. Çi-n clipita
Se opri în antreul întunecat al pavilionului, pentru a examina
verandei, înaintea cåreia era opritå dubiÆa miliÆiei.
Urcå, fårå a se feri så producå zgomotul normal, treptele
çi-çi înfoie peste guler buclele de curviçtinå medicalå.
cîÆiva paçi ca çi cum ar fi umblat încålÆat în sandale cu tocuri
çi, în mîini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetå pe gazon cei
Îmbråcat într-un halat alb de sorå medicalå, procurat de IF,
Cîte una de fiecare salon. Douå în cåmåruÆele de gardå.
Le numårarå.
Era 11 noaptea çi în pavilion ardeau patru lumini.
prezenÆa dubiÆei miliÆiei, parcatå la intrarea în pavilion, pe-un
unul dintre cele douå råzleÆe din fund, îi conduse norocul çi
çi despårÆite de alei, pîlcuri de copaci çi peluze. Spre corpul cåutat,
pe 4 rînduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi
Spitalul avea 18 pavilioane (lunguieÆe, turtite, solide), înçirate
rat cu sågeÆi så juleascå, în ascuÆiçurile lor, popoul nebunilor. Întîi
Sårirå gardul de beton, supraînålÆat cu brîu de metal çi preså-
cîte trei minute.
revenind exact în acel loc, din orå în orå çi, la fiecare orå, açteptînd
DANIEL BÅNULESCU 308
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 305
cå era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui,
iar atunci cînd aveau så se reîntîlneascå, de bunå seamå, cå nu vor
rata ocazia çi aveau, aveau så-l...
În vreme ce åçtia din „Cafenea“ se întreceau în tåifåsuit, afarå
Spînzu ambalå motorul. (Arvinte se folosea de o „Lada“. Iar Iarba
Fiarelor çi Regele se strecurarå din „Cafenea“ înainte de încheierea
peripeÆiilor buclucaçului conducåtor de metrou. Punînd platå çi
bacçiç în mîinile ospåtåriÆei Dida çi instalîndu-se apoi pe bancheta
din spate.)
IF-ul îçi trase, cu un gest reflex, peruca deçteaptå, din pår
uman, ce-o purtase ca pe-o cåciuliÆå çi îi gîdilase, tot timpul, una
dintre urechi. Pe fotoliul din faÆå, înfåçat într-o huså pår de cåmilå,
se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan
aråtos çi viclean de-çi trågea chiar çi singur clapa, dacå nu avea
cui, muståcind sub pletele lungi, blonde çi mutra de fecioarå, de
se gheruiau puçtoaicele dupå el. Nu puteai så-l scapi din ochi pe
Fisente, cå, în timpul în care tu Æi-ai fi aprins o Æigarå, el dådea
deja foc la o treime din Bucureçti.
Ierbii Firelor îi plåceau istoriile bune. Povestea cu Anghel
Raicopol îi cåzuse la stomac ca o bucatå de tort. Raicopol, cu toate
libelulele lui, mari cît våtraiul, care-i zumzåiau prin cap, îi plåcea.
IF-ul intui corect cå într-o Æarå cu ioc preså çi televiziune,
låsatå doar la discreÆia zvonurilor, Bucureçtiul, la ora aceea, mai
avea o Æîrå çi avea så explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol.
Plictisit, oraçul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil
cå, prin regula amånuntului adåugat, pe alocuri, se ajunsese deja
la varianta cu o echipå de paraçutiçti pachistanezi ce-çi gåsise
adåpostul prin subteranele metroului çi care, deschizînd chepenguri
secrete, puteau debarca oricînd în locuinÆa fiecåruia dintre noi.
PopulaÆia înflorea ea, såraca, destule. Dar IF-ul gîndi cå, måcar
pînå acum, nu se denaturase cel puÆin punctul de plecare. Acela
cå Securitatea pusese într-adevår gheara pe omul de la metrou.
Mai înscriseserå un punct. Securitatea conducea în deplasare,
la pauzå, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero.
veau, dupå fiecare çedinÆå mai importantå, çase, opt, chiar zece
În încåperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zåbo-
çi çerpuitor dupå ei.
Ieçea din ghereta ei cu lampå de gaz çi trîntea zåvorul greu
cel mai uriaç talent dintre toate portåresele din Bucureçti.
La UNIVERSITAS, chiar çi portåreasa Cenaclului poseda
turile ca voi, de-i poÆi ridica cinci într-o mînå, n-are talent!
mîncaÆi slanå. BågaÆi, la intestin, pitå. Çi faceÆi sport. Cå stîrpi-
– Påi, o så vå! Cå altceva ce are så vå crape?! DuceÆi-vå çi
fuseserå confundaÆi cu cenaliçtii autentici, profanii.
– Så ne crape! se mobilizau, neclarificaÆi, dar bucuroçi cå
se pricepea çi la altceva.
taurinå vådana, despre care se zvonea cå, în afarå de muçtruluialå,
– Så vå crape vouå ochii din cap? mugea neîncrezåtoare çi
Coborîserå toÆi.
Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidaÆi çi mîndri, profanii.
interesa dacå nici un alt idiot nu întîrziase, la coborîre, pe traseu.
cå-çi depåçiserå cota de energie electricå pentru acea searå, se
dreptul unei portårese råscoapte çi cochete, care, muçtruluindu-i
coborau scårile imense, colhoznice, înmuiate în beznå, pînå în
La sfîrçitul çedinÆelor literare de la UNIVERSITAS, profanii
cîteva versuri, distinsa çi excepÆionala poetå ConstanÆa Buzea.
Se mai îndura de noi, luptîndu-se så ne publice, prin reviste,
în 1988.
Ulici i se datoreazå debutul editorial al lui Cristi, petrecut chiar
istorice båtålii cu Consiliul EducaÆiei çi Culturii Socialiste, lui
råmînå în veci nepublicate – tipårite, niciodatå. La capåtul unei
încredinÆaÆi cå vor primi doar acele aprobåri ce le vor îngådui så
miÆii postfeÆe çi prefeÆe la cårÆi, despre care, çi unii çi alÆii, eram
ciufulea pe creçtet, vorbea omeneçte cu noi, scria pentru sus-nu-
capul nostru ar fi fost ceva, criticul literar LaurenÆiu Ulici. Ne
Dimpotrivå, pe stradå ne saluta çi se comporta ca çi cum de
nici gînd så-l mai salute pe odiosul gråjdar.
era amanta påtimaçå çi devoratoare din intimitate, care pe stradå
Æinea de tine era så te alegi c-o migrenå. Domnul Profesor Martin
319 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
318 DANIEL BÅNULESCU
În afarå de Adi, Paul, Cristi çi cu mine pe la Cenaclul
UNIVERSITAS mai bîntuiau: Radu Sergiu Ruba, Horia Gîrbea,
David Ioachin, Andrei Damian, Augustin Ioan, Nicoleta Pavel,
Ioana CarabåÆ, tribul de la Braçov (stat în stat çi cenaclu în cenaclu:
Simona Popescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu),
Ramona Fotiade, Doina Tudorovici, Ovidiu Verdeç, Vlad Nicu-
lescu, Sever Avram, Iulian Costache, Vasile Baghiu, Ioan Es. Pop,
Lucian Vasilescu, Dan Grådinaru, Råzvan Petrescu, Marian Ilea,
Marian Mierlå, Cåtålin æîrlea, Gheorghe Ardelean, Gabriel Stå-
nescu, George Arun, Mihai GålåÆanu, Petre Barbu, Florin Manole,
Mariana Criç, Cristian Pavel, Cåtålin Apostol, Valentin Iacob,
Claudia TiÆa, Maria Timuc, Anca Mizumschi, Aura Alexa, Raluca
Brancomir, Fevronia Novac, Ion Manolescu, Bogdan Teodorescu,
Simona Çerban, Florin Budescu, Diana Manole, actorul Radu
Amzulescu çi, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancå. Un
pomelnic. Mai mult, o forfotå. O primå tentativå a Nouåzecis-
mului. Poate un iarmaroc.
Conducåtorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul univer-
sitar Mircea Martin (numit cu tandrå båçcålie de cåtre cenacliçti,
Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant
chiar... Pe care nu generozitatea îÆi låsa impresia cå-l dådea afarå
din caså... Plimbîndu-çi printre contemporani, ca pe-un cåÆel,
micul såu surîs de dezgust, cåpåtat în urma anilor de meditaÆie
sau a unor teribile boli de stomac.
Cînd înså demarau çedinÆele de Cenaclu, Domnul Profesor
se încålzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau
debavurate. Vocea îi suna necontrafåcutå, dezoficializatå, tul-
buratå. Ezitantå çi gravå, picura ca de pe o strunå de violoncel.
Sub ochii noçtri amuzaÆi çi seduçi, Mircea Martin se transforma
într-un marchiz, a cårui probitate, eleganÆå, demnitate, curaj,
cunoçtiinÆe çi gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care
am cåpåtat dreptul så colindåm ani întregi.
Dar soneria secretå de încheiere a çedinÆelor nouåzeciste
Æîrîia, iar globii oculari ai Profesorului se reînceÆoçau. Redevenea
personajul cu care, pentru a schimba un salut, trebuia så dezvolÆi
un asemenea sistem de strategii çi ritualuri, încît tot ceea ce mai
namentului såu putînd fi corectå, Raicopol fusese camuflat, în cea
mai devreme din „Cafenea“. Îi picase fisa cå partea finalå a raÆio-
unei inexpugnabile UnitåÆi Militare. De aceea o întinsese IF-ul
I.G.M.-ului, nici sub supravegherea detaçamentului de gardå al
nitiv) îngropat nici în arestul din Calea Rahovei, nici în beciurile
creçtea vertiginos probabilitatea ca Raicopol så nu fi fost (defi-
Çi de abia în aceastå ultimå variantå (cu muçamalizatul),
Riscau destul så fie împuçcaÆi çi într-un caz çi-n altul.
cumva epoleÆii.
la metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopîrÆiÆi
cazul. Çi, eventual, punînd întreruperea circulaÆiei de trei ore de
posibilitatea de a-l duce pe Ceauçescu cu fofîrlica. Muçamalizînd
Så fi optat, din pricina spaimei de a nu fi sancÆionaÆi, pentru
nu-i fi raportat!
Comandantului Suprem. Groazå precis cå le-a fost, dar chiar så
groazå så-i raporteze tåråboiul de azi-dimineaÆå, de la metrou,
Raicopol ar fi fost ca ålora, securiçtilor, så le fi fost o prea mare
Atît cît îi citise Iarba çi pe securiçti, singura çanså a lui
haiduc.
åla de Eugen Barbu (Iarba îl citise ici-colo pe Barbu) nume de
Anghel. Anghel fiind pînå çi în opera iscusitului çi prea parçivului
narelor lor neînarmate, iar cealaltå jumåtate çterpelindu-l pe
scape?! Jumåtate din trupå gîdilîndu-i pe puçcaçi cu scama buzu-
trupa sa n-avea nici cea mai scheleticå çanså så-l scape. Cum så-l
Dacå era så se întrebuinÆeze una dintre aceste trei variante,
Militare.
de pe Calea Rahovei. Sau dupå gratiile cine çtie cårei UnitåÆi
bunul nostru Ulpiu SargeÆius GalopenÆia). În celularul SecuritåÆii
MiliÆie (clådire în care, pe vremuri, îçi desfåçurase activitatea çi
Dacå era så fie vårsat în arest la Inspectoratul General de
depus vorbåreÆul conducåtor de metrou.
jegos, arestat, iarba se gîndise cu febrilitate în care sediu va fi
la primele silabe, îçi dåduse seama cå Raicopol va fi, într-un final
„Cafenea“, cît îi ascultase pe povestitorii aceia ciudaÆi, çi cînd, de
Venise momentul unui contraatac. Çi pe toatå durata, în
DANIEL BÅNULESCU 306
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 307
mai mare grabå, în puçculiÆa unui spital de boli nervoase, sub pazå
militarå.
Era locul optim pentru a fi scos la ivealå, dacå Brav Condu-
cåtorul ar fi fost încunoçtinÆat de vreo påsåricå cå AngheluÆå
provocase vreun prejudiciu vreuneia dintre garniturile sale dragi
de metrou. Era potrivit çi dacå, despre afacere nu s-ar mai fi
trîmbiÆat nimic, Raicopol urmînd a fi scufundat treptat sub crusta
îngheÆatå a neurolepticelor çi sub forÆa educativå a halucino-
genelor. Aça încît, concluzionå în sine IF-ul çi îi transmise lui
Spînzu destinaÆia exactå – unicul punct în care ar fost înÆelept
din partea lui Raicopol så ajungå legat fedeleç ar fi fost tocmai
balamucul. În termeni mai scuturaÆi, Spitalul de boli nervoase
„Dr. Gheorghe Marinescu“.
În aceeaçi vreme, pe urmele lor, demarînd pe variante mai
scurte çi açteptîndu-i, atunci cînd Spînzu, mai tårågånat, pentru
a nu fi luaÆi la ochi de vreun echipaj de miliÆie, apårea din spate,
luau curbele çi supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor,
Genel çi Ho diábolos.
Comandantul Suprem mai traså un semn minus în carneÆelul
såu, în dreptul lui Gabrea. Çi, într-o plimbare per pedes prin pri-
måvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primåverii, så
se spele çi dînsul de lipiciul scîrbos al deghizamentului. Çi pentru
a se culca mai din timp, a doua zi avînd planificatå declançarea
una dintre celebrele çi inopinatele sale vizite de lucru, metodå ga-
rantatå, prin care îi mai dezmorÆea pe leneçi çi îçi mai finaliza
Ctitoriile. O parte infimå din Ctitorii.
Trupa IF-ului adulmecå din maçinå întinderea uriaçå a Spita-
lului, parcurgîndu-i în întregime latura exterioarå, cea lungå,
venind dinspre PiaÆa Sudului, dînd colÆul la dreapta çi oprindu-se
undeva, pe un drum desfundat, pe latura scurtå, de Vest.
Coborîrå.
În spate simÆirå, în noapte, un depozit-garaj, cu autocisterne,
remorci, tractoare, pluguri de dezåpezire.
În faÆå, Spitalul numårul 9.
SITAS îçi fåcuse lectura Cristian Popescu.
Spre exemplu, în çedinÆa din 22 aprilie 1988, la UNIVER-
Bucureçtilor.
VERSITAS era, pe departe, cel mai însemnat centru spiritual al
cu adevåratul Dumnezeu, cel al Bibliei, Yahveh), Cenaclul UNI-
cei mai uimitori creçtini (care-çi asumaserå deja råspicat legåturile
Atîta doar cå, în perioada 1984-1989, excluzînd pe unii dintre
înfåptui cîteva mari minuni. Ori pentru a-çi modifica propria viaÆå.
poeme se pricepeau çi cum så canalizeze aceste forÆe, pentru a
Çi puÆini dintre acei care reÆineau pe de rost açchii din aceste
a unor mese. ForÆa lor spiritualå era cu prudenÆå disimulatå.
guverne. Çi, repet, nu provocau nici måcar gimnastica spiritistå
Poemele, bine dresate acaså, nu dådeau de-a berbeleacul
Nu trebuie pretins cå era mare lucru.
cele mai puternice texte scrise vreodatå în limba românå.
sau mese. Atîta doar cå aici se citeau, din cînd în cînd, în public,
nici spiritism. Nu se mutau, prin intervenÆii supranaturale, scaune
Era un cenaclu liniçtit. Înåuntrul såu nu se fåcea nici politicå,
Mågureanu.
ultimul etaj (patru) al unei clådiri înalte çi planturoase de pe Schitu
SITAS se Æinea o singurå datå pe såptåmînå, vinerea seara, la
Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVER-
reçtiului.
Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucu-
Prin 1988, aça dupå cum „Partidul Comunist era inima Æårii“,
ZIUA A ÇASEA : „SÅ NU (PREA)CURVEÇTI !“
Capitolul 10
316 DANIEL BÅNULESCU
* IF-ul se låså pe burtå çi întredeschise, cu infinite precauÆii,
Tu ai fost colonel. Eu sînt liniçtit. Zodia mea era de mult
înscriså în stelele de pe epoleÆii tåi. În nopÆile de varå, cînd cerul
e senin, iau poziÆia de drepÆi.
* mînå, Æinutå în care, în nici-un caz, n-ar fi fost admiçi så conducå
Consiliul Popular al sectorului 7, Comitetul Executiv vå face
cunoscut cå, prin decretul nr. 149, conferå «Certificatul de deces
jubiliar» numelui Popescu, prenumele Vasile, cu ocazia împlinirii
a zece ani de la încetarea din viaÆå. Mult stimate tov. colonel,
sînt fericit så vå felicit din toatå inima atît din partea mea, cît çi
a familiei mele, cu prilejul conferirii titlului jubiliar. PrimiÆi, vå
rog, cele mai sincere uråri de bine. Seria D5, nr. 034201. Data
naçterii: anul 1985, luna decembrie, ziua 23. Locul naçterii: oraçul
Bucureçti. Decesul a fost trecut în registrul stårii civile la 23
decembrie 1985. Data decesului: anul 1985, luna decembrie, ziua
23 (cifre çi litere). Locul decesului: oraçul Bucureçti.
Ah, cîtå bucurie, cît entuziasm familial
Ne-a produs Consiliul Popular!
Ah, dacå am çti autorul, så-i strîngem mîna cu toatå cåldura
Dar e indescifrabilå semnåtura!
Oricum sub litera hîrtiei
Stråluceçte Steaua României!
* Råmase liniçtit. La miliÆieni era invers. Cafeaua pe care Æi-o
Aç fi vrut så am un balon umflat cu ultima ta råsuflare. Så
respir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gurå.
* figurå, pînå çi çobolanii, så nu-i avertizeze încîntat pe noii såi
În seara cînd te-ai pråpådit, mamei i s-au umplut sînii: unul
cu vin celålalt cu Æuicå. Çi de atunci ne då så bem în fiecare zi
cîte-un påhårel în cinstea ta. Çi noi creçtem voinici çi frumoçi.
gråsan, continuarea.
– Ar putea fi sultanå!... Æîçni, ca o soluÆie, din gura celui
îngrijorat acela care se dådea în vînt dupå calcule.
– Cunoaçte poveçtile multor bårbaÆi... îl acompanie discret çi
çi în care nu scåpa ocazia så se bålåceascå.
mentului literar, cu care, de curînd, fusese, cît de cît, împropietårit
cel durduliu, aråtîndu-se complet transformat în privinÆa rafina-
– Yagdar nu çtie ce-i îndurarea!... tunå înfiorat primul bårbat,
Adrian Serafim:
fi crezut, ci din Opera esotericå a aproape necunoscutului scriitor
cile, în semn de jubilaÆie, nu din Shakespeare, cum poate unii ar
depårtau acum Æinîndu-se gît dupå gît, dîndu-çi unul altuia repli-
cuÆi care, dupå ce le zdruncinaserå çi le mutilaserå anatomia, se
Så asculte cu çi mai mare atenÆie tonurile celor doi necunos-
frunÆile.
Så-çi miçte din nou hoiturile, så-çi tragå palme, så-çi clatine
lor ruçinos.
în fire, så se caÆere, ca pe marginea unei gropi, evadînd din colapsul
diferite) ai trupei IF-ului så li se permitå så-çi vinå, încet-încet,
cu destui picuri de sînge. Pînå cînd, celor patru membri (cu vechimi
stîngi ai veçmintelor victimelor împietrite så le mai fie îmbibaÆi
çi trebuirå så se scurgå destule secunde. Çi mai trebui ca umerii
locul lui, stråinul fåcu un nou nod çi îçi repuse în ordine trenciul
Çi abia atunci cînd ultimul bånuÆ de carne cålåtori pînå la
toate împreunå ar fi constituit un al cincelea lob.
fårå så mai interpunå vreun nod între ele. Tratîndu-le ca çi cum
le ghidå cu degetul så alunece pe çiretul de piele, una dupå alta,
Gåuri, cu o sulå, cele patru noi sfîrcuri. Çi, de data aceasta,
DANIEL BÅNULESCU 312
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 309
uça primului salon.
Nu era nimeni.
Adicå nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obiçnuiÆi,
flenduriÆi, cu obrajii supÆi çi nebårbieriÆi de mai mult de-o såptå-
azi dimineaÆå un metrou.
În celålalt salon, Iarba se tîrî ca çarpele pe sub primul çir de
paturi, aproape în acelaçi ritm cu Fisente, care avansa pe culoarul
din mijloc, cu seringile lui sub braÆ, cu dreapta prefåcîndu-se cå
scuturå un termometru.
Raicopol privi cu stupoare metoda brutalå prin care deli-
cioasa asistentå se strådui, în mai multe rînduri, så ia temperatura
maiorului de miliÆie aÆipit într-un pat paralel.
Ce rost avea – se întrebå alergînd, ca prin vis, Anghel Raico-
pol, între noii såi pasageri. Descotorosit fiind de cåtuçå. Încålecînd
garduri. Çi întinzîndu-se, ca o cocå, pe podeaua unui automobil
Lada. Ce rost mai avea så-i iei temperatura unui miliÆian, doar
pentru a constata dacå ai voie så-l asfixisiezi cu perna ori så-l
tråsneçti cu ciomaga?!
Nu cumva çi båieÆii aceçtia, împreunå cu care fåcea sport,
ar fi dorit så le vorbeascå despre necazurile lui personale?!
Se uitå de jos în sus cåtre dînçii.
Erau ei, în felul lor, båieÆi simpatici. Dar nu doreau.
turnau pe gît te adormea.
Totuçi nu izbuti så se abÆinå ca, de fiecare datå cînd presim-
Æea cå traseul automobilului în care rula se suprapunea vreuneia
dintre staÆiile de metrou, cårora ajunsese så le recunoascå, dupå
prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei.
– AtenÆiune! Se închid uçile!... Urmeazå staÆia Constantin
Brîncoveanu, cu peronul pe partea stîngå!
Pe partea stîngå pica.
aia îÆi trece.
tu, dacå ai tråit 54 de ani, trebuie så mori 54 de ani çi de-abia dupå
într-o noapte tot ce-au tråit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat cå
Asearå, mama ne-a explicat cå unora le ajunge så moarå
* – Påsårica! le comandå gråsanul, ca la fotograf, celor patru
trezim noi çi trebuie så zîmbeçti.
lipeçti fruntea de luciul imaginii çi priveçti în gol pînå cînd ne
de foarte departe pînå în dreptul pozei atîrnate pe perete. Çi-Æi
Am tras cu ochiul çi am våzut cå tu vii în fiecare dimineaÆå
* medicinalå.
pe piept decoraÆiile tale çi sub ele s-au înçirat deja ridurile.
Mi-am tatuat pe umeri epoleÆii tåi de colonel, mi-am tatuat
* puterea nu numai de-al altoi pe borÆos, dar chiar çi pe aceea de-a
dacå nu mi-ai Æine tu în poza aia dupå umår.
Ce bine e în poze, lîngå tine! Eu m-aç veseli çi n-aç mai pleca
* sacou cu nasturi metalici çi oribili.
bucåtårie unde va mirosi a sarmale çi cîrnaÆi.
înhami douå-trei muçte la suflet ca så te aducå direct la noi în
Am auzit c-o så-Æi dea voie în vacanÆa de iarnå çi tu o så-Æi
* în buzunare, cu aerul unor gentlemeni neçifonaÆi de cea mai micå
ordonat soldaÆilor culcat çi toÆi, bineînÆeles, te-au ascultat.
rîndurilor, cå doar e cruce de colonel. Çi ne spune cå tu le-ai
aliniate crucile în Cimitirul Militar çi cum stå crucea ta în fruntea
În fiecare searå, mama ne povesteçte cît de straçnic sînt
* BåieÆii îl båteau pe umår fericiÆi, de cîte puteri le dovedea
315 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
314 DANIEL BÅNULESCU
Bine. N-ar fi fost mare lucru cå-çi fåcuse lectura. Dacå ar fi
citit altcineva ori altceva, ar fi fost, probabil, un fleac. Dar Cristi
citise un snop de poeme, între care incredibilul poem „DESPRE
TATA ÇI NOI“.
Pe vremea aceea, Cristi era cel mai bun prieten al meu, ime-
diat dupå Adi çi întrecîndu-l, cu un singur loc, pe Paul. Dacå, într-un
colÆiçor abject (al sufletului meu egoist) rezolvasem pe atunci
rivalitatea literarå cu Adi çi Paul, hotårînd cå eram aproximativ
de un milion de ori mai bun decît ei, aceeaçi subiectivitate må
îndemna så constat cå nu eram decît de douåzeci, pînå la douåzeci
çi douå de ori, mai valoros decît Cristi. Plesneam de obiectivitate
çi de modestie.
De cîÆiva ani de zile, simÆeam, în mintea mea complet nepår-
tinitoare, råsuflarea lui insistentå în ceafå.
Nu-mi påsa cå majoritatea celor ce chibiÆau fenomenul artis-
tic pårea så afiçeze opinii exact contrare despre poziÆiile çi valorile
noastre.
Însemna cå erau niçte ageamii.
Eu continuam så-mi våd de treabå çi så simt întreaga genera-
Æie de poeÆi, chiar çi pe Cristi, cu consecvenÆå, în spate. BineînÆeles
cå vorbe ca acestea aveau (çi au) doza lor de råsfåÆ.
Pînå cînd, ca într-o joacå, Popescu Cristian se porni så scrie
o familie de poeme într-atît de grozave, încît întreceau cu mult
capacitatea de-a suporta a unui rival, darå-mi-te a unui prieten.
Accelerase uçor çi se pierduse în peisaj. Umblam pe stråzi ameÆit
de invidie çi de admiraÆie.
O variantå a poemului „DESPRE TATA ÇI NOI“ suna cam aça:
„(poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre
12 octombrie 1975)“
„Mama îçi întinde rugina pe buze çi miçcå lin evantaiul ca
så împråçtie lumina de lunå prin camerå, ca så-çi aducå aminte
mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei
çi må lovesc cît mai tare de pereÆi ca så sune ca un clopot.
pezi fiecåruia numai pe cel de pe partea stîngå.
– Nu e muiere. Se izmeneçte doar c-ar fi muiere... I-l decu-
încålzitå, necålåritå çi cu jarul sub fund?...
chipurilor împietrite. I le tai çi pe astea, ale lui muierea asta,
aliniaÆi, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboç, tråsåturile
pe niçte hîrtii murdare, niçte calcule întortocheate.
depårtatå a unui gårduleÆ, hîÆînîndu-çi genunchiul çi mîzgålind,
întoarse scîrbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada
care, dupå ce îi transformå în patru imbecile stane de piatrå, se
se våzu cå îl însoÆea pe borÆos, care se ivi çi dînsul din gang, çi
Sub privirile de peçte fiert ale celui de-al doilea bårbat, ce
corp. Çi i se preschimbarå çi lui articulaÆiile într-unele moi, de vatå
a-l mirui pe måtåhålos, îi cåzurå çi lui braÆele vlåguite pe lîngå
Dar çi lui Fisente, apårut din spate çi înålÆînd potcoava pentru
se mira cu glas tare cum se face cå nu-l pot, în nici un chip, altoi.
La trei din primul rînd, le ridicase cineva, printr-o vrajå,
de neînÆeles, cåtre zid, cu burdihanul såu atotputernic çi mizerabil.
abÆiguit, numai ce se înghesui în ei, çi îi preså, cu o uçurinÆå absolut
Çi care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bîlbîite de pîntecos
se pråvåli peste ei çi aproape îi împråçtie pe pavaj, un gråsan. În
Cum dezinhibat, din gangul de la numårul 26, aproape cå
çi dezinhibate.
spoitå, în culori de Ev Mediu, de pîlpîirile unei luni capricioase
grijå, pudrînd în urmå o dîrå de bunå dispoziÆie, pe ulicioara
Parcurserå restul distanÆei cåtre Vizuinå pe jos, cu mîinile
Se dovediserå expeditivi. Era 12,35, bineînÆeles, noaptea.
capåtul stråduÆei, IF-ul expediindu-l pe Spînzu cåtre caså, la Arvinte.
cå posedå el. Pe Calomfirescu, din precauÆie, oprirå maçina la
DANIEL BÅNULESCU 310
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 311
– Cum nu-i muiere? protestå gråsanul, sucindu-le tuturor
înlemniÆilor Æestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce
îmbîrligåturå de cordoaicå scapårå de la curul ei?!... Nu eçti
muiere, madam?
– Îl cheamå Fisente, telegrafie stråinul preocupat.
– Poate s-o cheme çi Soldatul Necunoscut.
– Cîte piÆipoance cu nume nåtînge n-am voiajat eu! Întîi le
puneam caprå çi le såream în spinare. Cînd le izbeam cu stîngul,
o luau cåtre stînga... Cînd le izbeam cu dreptul, o apucau cåtre
dreapta... Am colindat aça pe-o mulÆime de pipiÆe, cu nume pocite,
prin toatå Båneasa... Nu e mai bine så le-o tai deodatå pe toatå?
– Nu e regulamentar. Nu-i consemnat aça în omologare.
Numai bånuÆul. Partea cårnoaså. Chiar de sub cartilaj.
– Nu i-o coseçti tu måcar numai lui åsta pråpåditul?!... Çeful.
Çi care se uitå aça de urît?!
– I-ai cosit-o biniçor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte.
Ai sînge rece çi vasturi de chirurg.
– Arasel!... Atuncea, dacå am vasturi de chirurg! Så n-o låsåm
så se aglomereze pe policlinicå... Cordoaico, te månîncå mai tare
çi vrei så Æi-o fac Æie prima pe operaÆie?!...
Çi, profitînd de pasivitatea desåvîrçitå a trupei IF-ului, grå-
sanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu douå degete
un brici de bårbier, îi cråcånå lama.
Çi haÆ! cu cîte-o unduire fulgeråtoare a braÆului drept îi
våduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfîrcul urechii stîngi. Ca çi
cum ar fi retezat, în joacå, patru codiÆe de mår.
Adunå sfîrcurile urechilor în palma stîngå çi, înainte de a le
înmîna stråinului, le sunå, la propria ureche, ca pe niçte zaruri
de barbut.
Stråinul preluå fårîmiturile de carne zvîcnindå, îçi deschieie
trenciul, scoase de la bråcinarul pantalonului o cureluçå de piele
pe care avea înçirate, ca niçte mårgele, celelalte porÆiuni de ureche
colectate pînå atunci.
Cele vechi, se våzu, erau separate unele de altele prin
cîte-un nod.
de-o orfanå care-çi lua singurå toate bucuriile pe care reuçea så
Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mi
înfricoçatå.
çi The Doors. Iubindu-må cu o tipå turtitå, ambiguå, amabilå,
veninoase, timpurii, deçirate, ale formaÆiilor The Rolling Stones
plançeu nu izbutisem încå så dau. Ascultînd douå dintre albumele
joaså de lemn, aÆintind cu grijå tavanul, de al cårui îndepårtat
M-am trezit în beznå, în frig, într-un pat jos, lîngå o maså
destul loc så-çi ia avînt.
agricole. M-am tras o anumitå distanÆå înapoi, pentru a-i låsa
reîntrebuinÆarea pe care se gîndea s-o ofere dobitocul uneltei
cap, slujindu-se de o coaså. Am fost peste poate de încîntat de
mi-a picat fisa a doua zi), m-a ameninÆat cå må va scurta cu un
cute în metrou çi numitå Mirela. Un suporter de-al ei (taicå-su,
pe burlane) pînå la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunos-
M-am cåÆårat pe burlane (sau doar mi s-a nåzårit cå må caÆår
gîndac grobian.
Nici vorbå så mai fi fost om-fluture. Devenisem un întriståtor
Am deçertat în mine cantitåÆi incomensurabile de vin prost.
Am pornit-o din nou pe stråzi.
efracÆie, am fåcut o groazå de lucruri plåcute ori dezguståtoare.
cunoçtinÆe feminine. La care, fiind primit sau påtrunzînd prin
Interval în care am luat în picioare drumul cåtre nenumårate
fiecare cåtre singuråtåÆile lui, pînå la o orå nelåmuritå a nopÆii.
am fost evacuaÆi din „Cafenea“ çi ne-am despårÆit, råsucindu-se
lungirå cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, cînd
(dispårutå de trei såptåmîni la o måtuçå, cicå-se, de prin Oradea)
Firea mea spurcatå, alcoolul, combinate cu absenÆa lui Clipsy
plonjeu.
Plonjeul de asearå, de la „Cafeneaua Veche“, fusese un scurt
„Cafeneaua Veche“.
„Trocadero“ sau, precum se întîmplase çi-asearå, în cel de la
nîndu-l în lungile plonjeuri bahice, de la „Gambrinius“, „Turn“,
de trist, aça de trist, încît treceam noi înçine çi-l încårcam, antre-
321 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
324 DANIEL BÅNULESCU
– Te duci acum? îl interogå gråsanul çi se porni, fårå grabå,
så jupoaie de pe celålalt fîçii ce semånau cu niçte imense coji de
bananå.
Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creçtetul capului,
çi trågîndu-i-le pînå în dreptul brîului. Dînd la ivealå, pe dede-
subtul primului bårbat, ce aråta distins, îngrijit, flegmatic, înalt,
tuns perie çi albit, un al doilea bårbat, ce se înfåÆiça treptat din
interiorul primului, cu un aer jigårit, douå palme mai scund, umil,
muståÆi rare, îmbåtrînit prematur, faÆa acoperitå de-o erupÆie
alburie de coji de såpun.
– Nu se poate acum, se jelui capul nou apårut, jigårit. Nu
vreau så intru încå peste el, mai patrulåm pe aici. Acuma-i somno-
ros... så nu ne iaså apoi vorbe cå l-am fi surprins în nedeplinåtatea
facultåÆilor fizice çi mentale.
– AråÆi ca un rahat... Så te vadå acuçi Gabriela! îl inspectå,
cu sinceritate, burtosul. Çi apoi, mutîndu-çi atenÆia asupra celui
de-al çaselea rege al oraçului Bucureçti ce çi-l aleseserå drept pradå:
– E cartofor? Tråieçte cu må-sa? O frige cu farmece? L-a
triçat franÆuzoaica? se intereså Genel, sårind din douå în douå
trepte, ca un greiere, cåtre palierele inferioare, dupå fåptura pe
jumåtate jigåritå, pe jumåtate distinså.
Uitå çi bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o
açezase, buzå-n buzå cu gîtlejul scårilor. Nu mai era atît de inte-
resat de aspectul material al existenÆei.
La loc. Înåuntru.
O, singuråtate a singuråtåÆii, totul este singuråtate! Pantofii
mei sînt atît de singuri, çosetele mele atît de singure, cuvertura
mea de måtase atît de singurå, ceaçca mea de cafea este singurå,
singurii mei pantaloni îmbracå pe jumåtate un bårbat cu torsul gol
çi încordat, care, de un sfert de ceas, se chinuie så înÆepeneascå
o foaie de geam într-o fereastrå.
Azi-noapte m-am întors de la audiÆia de rock a acelei tipe
timide çi revoltate, într-atît de ameÆit çi cåtrånit çi pentru cå, pe
drum, nimic mulÆumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat så
trag afarå liftul din locaçul lui, så-l aduc la mine în caså, de gît,
ca pe un cåÆel çi så pun înaintea lui o farfurioarå de lapte.
Am råmas tråsnit.
må culc çi eu cu dumneavoastrå!
neavoastrå sînteÆi acel bårbat!... Am venit atunci så må låsaÆi så
Pe de altå parte, am toate motivele så cred cå exact dum-
de vinovatå çi cå nu mai putem s-o luåm de la capåt...
rat... Foarte clar cå Dina s-a culcat c-un bårbat, se simte extrem
påreÆi de acord cå ar trebui så i se råspundå printr-un gest dispe-
– Påi... påreÆi de acord cå situaÆia e disperatå çi tristå... Çi
– Çi atunci ce propui? Çi atunci ai vreun gînd?
mea o sinucigaçå.
aça, în çase ani, de cînd ne-am cåsåtorit, aveam de mult în familia
pe coridor, må ia la båtaie. Çtim noi. Dacå m-aç fi comportat tot
– Dupå care nu-mi mai vorbeçte. Dupå care, dacå må prinde
încå o datå uça-n picioare çi te-apuci s-o salvezi.
– Nu-i nimic, te va chema tot pe tine. Tu ieçi de acolo, calci
– Çi dacå se sperie? Çi dacå leçinå?
calci uça-n picioare, çi intri peste ea.
çi semnalizeazå-i sub maså. Cînd ajungi acaså çi este sub duç,
Æitå, cîntaÆi împreunå. Dacå o simÆi tulburatå, treci direct la refren
– Du-o la o petrecere, danseaz-o, îmbat-o! Cînd e puÆin ame-
– Påi, cum s-o ating?!
– Atinge-i-o !
måcar mîna.
copil cu o soÆie cåreia, de luni de zile, nu mai reuçeçti så-i atingi
– Ne simÆim vinovaÆi. Çi, în general, e foarte greu så faci un
la spate çi så-i torni vreun copil.
så slåbeascå, så nu-Æi pese. Så pui mîna pe ea, så-i întorci mîna
belçug çi så-i scrii povestiri de un milion de dolari. Dacå se apucå
vreun cîntåreÆ, vreun artist. Så stai acaså cu Dina, så te scalzi în
aceasta mai recunoaçte vreun merit?! Dumneata trebuia så te naçti
– Spune çi dumneata, i-am bålmåjit pe limba lui, dacå lumea
oferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici!
gurat cu îndoitå fineÆe çi cåruia, cerîndu-Æi o canå cu apå, så-i poÆi
de suflet, un ascuns domn Costache, mai puÆin plîngåreÆ, desfi-
intuiÆiei må scotea din ÆîÆînå. Fiecare va çti så påstreze, aproape
DANIEL BÅNULESCU 336
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 333
cu mîna întinså, iar dintre degetele lui sårind îngrozite alimentele,
precum scînteile din piatra unei brichete.
Mi s-a çi plîns.
– Nu mai reuçeam så månînc aproape nimic. Nu mai reuçeam
så må miçc aproape deloc. Nu mai gåseam puteri så må spål, så
vorbesc sau så plec la serviciu.
Capul mi se împotrivea, trupul mi se înÆepenea, numai dacå
bånuia, pe departe, cå am de gînd så må apuc de lucru. Am obser-
vat cå trebuie så må mint, så-l înçel pe exageratul de trup, så må
Æin, cît de cît, sub control çi så merg mai departe.
Spuneam cu glas tare: „Trebuie så månînc!“, dacå trebuia
så må spål çi corpul, påcålit, o lua într-o parte, iar eu puteam så-mi
våd liniçtit de treburi.
Dacå voiam så adorm, rosteam: „Important ar fi så citesc!“
çi astfel prezentate lucrurile, în aproximativ trei-cinci minute,
reuçeam så întind peste mine o pojghiÆå subÆire de somn.
Trebuia så må tund, dacå voiam så må încalÆ, trebuia så-mi
trag ghetele peste mîini çi så le leg, dacå doream så dau telefon.
Må apropiam de aparat ca un hoÆ, fluieram indiferent çi
deodatå, brusc, îmi lepådam ghetele çi formam numårul.
N-aveam ce numår så formez.
Dina acolo, la ea, n-avea telefon, aça cå-mi vîram ghetele la
loc çi açteptam.
Ce açteptam?
Påi, açteptam så observe çi ea, så observe çi pielea aia a ei,
cå atunci cînd åla o bate, cînd îi prinde ca o fiarå palma în uçå çi
strînge, cå pielea, oricît ar fi de catifelatå çi de elasticå, se stricå.
Umbla cu pielea stricatå peste tot, de cîte scatoalce, în faÆå çi la
dos, cåpåtase çi mai çi susÆineau amîndoi cå åla o iubeçte.
Påi, cum s-o iubeascå dacå o Æinea atîrnatå de lustrå cu capul în jos,
cînd nu-i gåsea CarpaÆi fårå filtru çi-o låsa pe scåri cu picioarele
goale, fiindcå, i se pårea lui, nu-i iubeçte îndeajuns ziarul.
Cicå åsta era, în opinia lui, rostul unei femei.
Så-i iubeascå cu îndîrjire bårbatului ei papucii çi ziarul.
ciocåni, într-un anumit punct, de trei ori, hîrtia, ca un aråtåtor.
spre dreapta. Iar cînd se plictisi de atîta învîrtit, vîrful de alamå
În jurul cåreia executå 17 cercuri armonioase, de la stînga
Repezindu-se aÆå deasupra UliÆei Vergului.
pendulul se porni så alerge pe suprafaÆa hårÆii voios ca un caniç.
De data aceasta, îndepårtat fiind de obiectele metalice,
pentru a nu-i aluneca slipul roçu, de atlaz, pe drum.
buci, strîngîndu-çi cureaua pînå la refuz, cît mai jos pe çolduri,
Retezînd legåturile, Genel îçi trase înapoi pantalonii peste
complicat de petrecere pe sub bijuterie.
bierise çi urechea Ierbii Fiarelor, la gåitanele ce aveau un sistem
så alunece armonicå pe ciment. Meçteri cu briciul cu care bår-
BorÆosul îçi degajå cureaua din cataramå. Îçi låså nådragii
domnitor Matei Basarab. Paftaua doar.
de aur, låcuitå în nestemate, ce aparÆinuse, pe vremuri, rafinatului
lenjerie, de atlaz, cu gåitane de måtase, prinse în faÆå printr-o pafta
Fermecåtoarea, într-adevår, îi dåruise o splendidå pieså de
elasticul de la chiloÆi?!
Måriuca, bånuÆul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de
metalicå, slavå Domnului, ioc... Ia stai aça! Nu mi-a fåcut cadou
Ceasul e scos. MårunÆiçul îl Æin pe magnet. E în torpedou. Tijå
– Duç am fåcut... C-am atins-o în cadå, sub coadå, çi pe ea.
obiectele metalice. Så fie curat. DispoziÆie sufleteascå excelentå.
– Pendulatorul trebuie så fi îndepårtat, de la trupul såu, toate
trebuia ca så se fi umflat pînå acum ca un buhai.
de pendul, toatå noaptea. Dacå avea porÆile deschise de la astral
meseriaçå la supt, ca çi la suflat. A stat çi-a suflat în fundul lui,
– Nu cu al meu. E mai aschilamb... O çtii pe Gabi. La fel de
asupra lui de 17 ori?
– L-ai încårcat cu radiaÆiile unor plåmîni omeneçti, suflînd
apa sfinÆitå de la un påmåduf de busuioc... Dar tot nu piçcå.
– Spålat. æesålat. Dezinfectat cu sodå causticå! Împroçcat cu
energie stråinå?
– L-ai spålat cu apå de la robinet, så-i disparå amprenta de
mine, defecÆiunile malefice care a intervenit de la lift.
Cred c-o deranjeazå pe entitatea care încearcå så ia legåtura cu
323 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
322 DANIEL BÅNULESCU
le apuce. Icnind dincolo de limitele pînå la care acceptasem pînå
atunci cå este natural så icneascå o doamnå.
Çi, într-adevår, nici nu apucasem bine så-mi trag çosetele,
cå umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoçatå, încît îmi spuse
cå eram singurul ei iubit. Çi mie mi s-a frînt inima de durere,
fiindcå simÆisem cå fata aceea fusese cît putuse ea de amabilå,
cå se temea çi cå ar fi fost mai corect, din partea mea, så nu-i fi
înteÆit råsuflarea prin nimic.
Iar acum, deçi se temea çi mai mult, eu am continuat cu
îmbråcatul çi mi-am pus çi pantofii.
Iar ea, jignitå, a încetat så-mi arate pînå çi faptul cå se teme.
Iar eu, folosindu-må de prilejul ivit, i-am urat noapte bunå.
Am traversat Bucureçtiul dintr-un capåt într-altul, cu sufletul
plin de o pîclå scîrboaså. Am ajuns acaså la o orå neprecizatå, pe
fosta UliÆå a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipocea
odinioarå, gîrliÆa Bucureçtioarei, azi bloc, mai vechi, din coasta
PieÆii Muncii. Am dat drumul la radio, prinzînd muzicå pe un post
bulgåresc. Mi-am scos numai unul dintre pantofii vinovaÆi. Am
adormit buçtean.
Peste 3-4 ore, cînd m-am trezit în vîltorile unei dureri de cap,
era în întregime sîmbåtå 23 aprilie 1988, dimineaÆa. Cu buletinul
în mînå am verificat dacå råmåsesem, sau nu, noul poet naÆional.
Am fost pocnit de-o disperare pe care-o calific, în general, în
public, drept moderatå. Nici nu progresasem prea mult. Nici nu
dådusem înapoi îngrijoråtor de mult.
– Aici? întrebå, în aceeaçi dimineaÆå, pe palier, un bårbat înalt
çi albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borÆos care, dupå ce biruise
cu ostenealå treptele pînå la etajul meu, Æinea suspendat, la capåtul
unui fir din pår de cal, un pendul de alamå, deasupra unei hårÆi
ferfeniÆite çi mînjitå cu valuri succesive de gråsime, începînd de
prin 1683.
– Habar n-am, råspunse borÆosul, trågînd cu ochiul cåtre
pendulul ce atîrna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schiÆat
al unei ape. Råmîne nesculatå!... Nu ni se încuviinÆeazå accesul,
o drese el, repetînd o frazå pe care, se vedea, o înghiÆise cu greu.
cå-mi råspunde: „S-a întors!“
întoarcå acaså!“ çi un glas înalt, plåcut bårbåtesc mi se nåzårea
„Doamne-Dumnezeule, murmuram, få, rogu-te ca ea så se
mai tare.
Ningea çi, pe måsurå ce må rugam mai intens, ningea çi
într-un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat.
Cînd a adormit, din nou, în patul nostru comun, am sårit
scîrba çi obida fondului de ten al blestematelor zile.
pe covor çi s-a hotårît så se demachieze, så-çi scoatå din pori toatå
Çi apoi, Dina çi cu mine am ajuns acaså, iar Dina s-a reaçezat
de atingerile åluia çi, de fapt, asta am rugat-o çi eu...
Çi apoi, Dina m-a rugat så o las så se spele de vînåtåile çi
çi så-i sudeze fundul la loc...“
de banii åçtia, såraca, cred cå o så trebuiascå så-i schimbe saçiul
„Vax! nu må aråt eu impresionat. Cîtå paparå o så månînce
despre ea, de cinci sute de mii de lire sterline!“
„Nu-nÆelegi? strigå ea. I-am promis cå-i scrie çi-un poem,
„Så aibå“ aprob eu çi må stråduiam s-o scot de acolo.
grijå de ei“.
„Nu – urlå ea – cå i-a dat tîrîturii åleia papucii ca så aibå
o maçinå.
„Foarte bine“, zic automat çi må pregåtesc så închiriez
a-i da, celei mai noi dintre ele, papucii.
Cicå åla, care-çi adusese tot timpul çi alte femei, sfîrçise prin
publicå, unde se spåla çi plîngea.
O caut îmbujorat prin tot oraçul çi dau peste ea tocmai la baia
Må duc eu så o iau, dar nu çtiu de unde.
„Costache, vino pentru ca så må iei de aicea!“
Era Dina çi spune:
Acum douå luni, cåtre searå, sunå emoÆionant telefonul.
de dolari nu mai reprezintå mare lucru pe lumea aceasta...
totuçi i-a ieçit de un milion de dolari, atunci nici måcar un milion
scris-o, nu i-a ieçit o povestire de un milion de dolari, iar dacå
tire de un milion de dolari. Eu cred cå n-a scris-o, iar dacå a
O mai ambeta promiÆîndu-i cå o så scrie despre ea o poves-
DANIEL BÅNULESCU 334
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 335
„Doamne-Dumnezeule, jeluiam, få-o iar så adoarmå în
patul nostru comun!“, iar glasul cel blajin må ridica frumuçel de
urechi, må transporta pînå la dormitor, må ostoia çi-mi çoptea:
„A adormit!“
„Ei bine, atunci îndråzneam eu, Doamne-Dumnezeule, få-o
çi så uite – çi få-må çi pe mine så uit – cå s-a culcat cu individul
acela, absurd çi nemernic, care a Æinut-o în braÆe, deçi n-o iubea!“
Am stat cîteva bune minute s-ascult, dar nu se mai desluçea
nici un glas.
Am repetat.
Am dus palmele pîlnie în jurul urechii çi-am açteptat. Tot
nimic. Cineva, nepriceput, trecuse cu çurubelniÆa prin mica noas-
trå discuÆie çi-o stricase.
M-am sprijinit mai bine pe genunchi çi am spus:
„Fii atent! Nu Æi-am cerut toatå viaÆa nimic. Cînd ai vrut TU,
m-ai ajutat çi cînd n-ai vrut, cine a fost så æi se punå-mpotrivå?!
Te-am låsat så Te simÆi nesîcîit. Acum îngenunchez înaintea
puterii Tale çi Te rog: Få-ne pe noi så uitåm cå lumina se numeçte
luminå, cå întunericul se numeçte întuneric çi cå Dina s-a culcat
c-un bårbat de care mintea noastrå nu mai are nevoie!“
Singurul rezultat verificabil a fost cå dimineaÆa am întîrziat
la serviciu.
Am dat telefon çefului meu de birou, am intrat în spital çi
totodatå în concediu.
Am råmas acaså çi ne-am apucat amîndoi så suferim ca doi
cîini. De atunci bîntuim prin locuinÆå ca niçte stafii, nu mai
îndråznim så ne privin nici în ochi, sînt unele clipe în care slåbesc,
dintr-un foc, zece kile.
Costache puse mîna çi, chiar sub privirile mele, demonstra-
tiv, slåbi douå kile. Nu era prea mult, dar dragostea întotdeauna
îçi are ascunziçurile ei. Va exista pretutindeni vreo bucåÆicå de
burtå, vreun colÆ de stomac, din care så vinå çi så slåbeascå fiecare
dintre noi sau Costache.
Îmi Æineam în continuare firea, deçi-mi intuiam, cusute pe
dedesubt, mormane de peisaje sentimentale aducînd cu cele ale
sårmanului Costache sau cu ale oricårui alt bårbat. Constatarea
punga cu bigudiuri.“
„Miçcå-te de-aici, am auzit, çi adu-mi, din camera mea,
Æime de gheaÆå care nu mi-o amintea în nici un chip.
cu Dina, nici dacå i-aç fi auzit vocea. Pînå çi vocea avea o ascu-
çi m-aç fi uitat foarte bine la ea – n-aç fi crezut-o asemånåtoare
încît dacå aç fi întîlnit-o la Polul Nord – çi acolo aç fi avut timp
hainele Dinei çi era o femeie stråinå de tot. Era atît de schimbatå,
Adusese de undeva o oglindå, o sprijinise de poçetå, purta
femeie stråinå.
Cînd am revenit în sufragerie, am gåsit întinså pe jos o
stråduit så-mi potolesc båtåile inimii, må speriasem.
tot conÆinutul cinei din seara în care o açteptasem pe ea. M-am
Am izbucnit în plîns, am fugit pînå la baie, unde am vårsat
„Care vitrinå, dragå, nu vezi cå eçti dobitoc?!“
Mi-a råspuns aça cum n-aç fi crezut niciodatå.
„Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentå çi ai spart o vitrinå!“
impresionant de cutiuÆe, pline cu pudre çi farduri.
se trînteçte în mijlocul casei, pe covor, çi råstoarnå un maldår
Apare într-o searå, însoÆitå de-o umbrelå bårbåteascå, stråinå,
atunci obrazul acela scump al ei!
cå începe så-çi boiascå buzele. Firiçor de pudrå nu atinsese pînå
Într-o searå, så fie acum çase luni, må trezesc deodatå cu Dina
må asculta çi apoi må trimitea la culcare.
mai ambetez, cum scrie acolo, dar ea îçi dådea cu plînsul pe faÆå,
necuviincioase ale båiatului åla, Cårtårescu, s-o mai distrez, s-o
mi-aç fi îmbråcat pantalonii pe dos, încercam så-nvåÆ niçte poezii
...O vedeam cå e schimbatå, cå n-o mai interesam nici dacå
riÆå), n-am ridicat niciodatå la dînsa glasul ori mîna...
În unçpe ani de cînd o cunosc (era, la început, aproape o çcolå-
trec çi tot n-am îndråznit så m-apropii de vreo faptå murdarå...
cîtuçi de puÆin, individul. Prin cîte chinuri am trecut çi-am så mai
– Prin cîte chinuri am trecut eu, a oftat, nesinchisîndu-se
çi or så te cam vîre la închisoare.
oribilå, cei de te Æin în spate or så fie nevoiÆi så se spele pe mîini
329 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
332 DANIEL BÅNULESCU
– Iar dumneata n-o minÆeai... Nu-i ziceai: „Dragå Dina, ia-o
mai uçor cu efortul, c-am fåcut icter...“
– N-o minÆeam. Nu puteai pentru ca s-o minÆi, se prindea. Te
lua biniçor, pe de-o parte.
ÎÆi çoptea: „Costache, chiar de eçti nefericit, n-aç vrea så fii
çi råcit lîngå mine. Spune-mi çi mie dacå nu simÆi dureri în piept,
dacå Æi-ai luat medicamentele sau dacå ai avut scaun...“
Eu, toatå perioada, n-am avut noroc. Må simÆeam perfect.
Într-o singurå sîmbåtå mi se clåtinase un dinte.
– I-ai mårturisit?
– I l-am aråtat. Am cåutat-o de urgenÆå la gazda ei, unde se
pripåçise dupå ce fugise de-acaså, o femeie båtrînå, cåreia, pe
fiecare 15 ale lunii, tot eu îi plåteam întreÆinerea çi chiria.
Dina a pus mîna pe el, l-a clåtinat çi mi-a spus:
„Asta nu se pune! Dintele åsta e crescut împotriva mea. Ar
fi mai bine pentru amîndoi så nu fi existat sau så cadå.“
BineînÆeles cå o datå ce-am ajuns acaså iaråçi, singur-singurel,
l-am scos... SituaÆia nu s-a îmbunåtåÆit.
Am scos çi o måsea... SituaÆia nu s-a îndreptat cu nimica.
– Dar dacå ai fi dat-o în må-sa de sånåtate çi Æi-ai fi amputat
çi o mînå? i-am sugerat.
– Ar fi fost mult prea mult. Så presupunem cå ar mai fi
intervenit vreo „ordonanÆå“ datå de Dina, så-mi scot çi alÆi dinÆi –
n-aç fi putut cu o singurå mînå. Çi apoi, çi Dina ar fi înÆeles lucrå-
tura. Mîinile mi le rupeam doar pentru ea.
Pentru întîiaçi oarå de cînd aterizase la mine, minunatul
domn Costache îçi descheiase un nasture de la haina piper çi
zîmbise fericit de ce ajunsese så facå el unui dinte.
Pierderea dentarå o încasase falca de sus.
Pe falca de jos se mai råsfåÆau cîÆiva îndråciÆi dinÆi galbeni,
ce nu crescuserå niciodatå împotriva Dinei çi care se învred-
niciserå deci så råmînå pe loc.
Dacå ai fi fost o bucatå de salam ori o supå, precis te-ai fi
cabrat çi-ai fi sårit chiar în clipa în care te-ai fi trezit abandonat
unor asemenea dinÆi. Ai fi pornit prin popicårii, Æi-ai fi schimbat
viaÆa. Mi-l închipuiam pe bietul domn Costache veçnic flåmînd,
Nu må bag. Dar, dacå dumneata ai så consimÆi la crima asta
– Nu çtiu ce fel de oameni sînteÆi, ce fel de inimi aveÆi, zic.
decît de metrou.
puradelul, numai pentru cå se întîmplase så n-am bani la mine
çi-o arunce pe scåri. Åstålalt plånuise, desigur, så-çi strîngå de gît
ameninÆa tot pe mine cå de-acuma, gata, l-am pus în situaÆia så
Unul, odatå, ca så-i plåtesc telefonul, a venit c-o bunicå çi må
Må såturasem de çmecherii åçtia.
– Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puçti, pe Andrei?
(S-a scårpinat dupå o pozå.)
Andrei a fost strînså cu grijå çi protejatå-ntr-o casetå.
cu acea sumå. Toatå alocaÆia pe primii doi ani çi trei luni a lui
çi începeam så discutåm ce bucurii durabile puteam så ne procuråm
sumå mai frumuçicå, Æuçti la çosea, unde ne puneam pe o bancå
nostru liber, obiçnuiam så facem economii çi, cum realizam o
explicasem cå între mine çi Dina nu este vorba de bani. În timpul
tomnatic, cu faÆa poroaså, buboaså çi plinå de coji. Parcå vå mai
– Parcå vå explicasem, s-a încåpåÆînat flåcåul fistichiu çi
bucurie, provoacå prea mari stricåciuni.
L-am privit çi m-am liniçtit. Nu pårea dintr-aceia care, la
çi poçete, pînå o så înnebuniÆi.
toÆi cu niçte prime babane çi o så vå cumpåraÆi la genÆi, baticuri
O så vedeÆi voi cå nu va trece bine såptåmîna çi-o så vå treziÆi
tesc. Zilele astea am så må strîng de niçte datorii çi-am så plåtesc.
– Domnule, zic, du-te çi spune soÆiei dumitale c-am så plå-
lihniÆi.
contor. Aça cå åçtia de la prizå, de la mine din sector, erau cei mai
Aveam çi un ciocan cu care, din cînd în cînd, fårîmiÆam acel
Eu aveam un contor.
ajungeau så se curenteze.
prin bloc çi percepeau o taxå pînå çi celor care, din neatenÆie,
prizå... Åçtia de la prizå erau de-un tupeu formidabil, bîntuiau
Nu må prinsesem totuçi dacå era de la telefon sau de la
Admirator nu era.
n-am bani deloc.
– Nu face nimic. Despre partea cu banii îÆi mårturisesc cå
DANIEL BÅNULESCU 328
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 325
Nu çtiu cît mi s-ar mai fi împotrivit, dacå pe balustrade, pe
neaçteptate, nu ar fi råsårit vecinii; am fost nevoit så aleg pe unul
dintre ei çi så-l invit la un lapte. Omul probabil poseda o soÆie,
îçi fixase un Æel, la început a fost demn, m-am chinuit så-l conving
så se açeze în patru labe, insista så scînceascå, eu îi împårtåçeam
din cunoçtinÆele mele despre faptul cå laptele ar putea fi un ali-
ment minunat; cînd am adormit, l-a båut pe tot, apoi m-a låsat
singur.
Nu prea mai poÆi så ai încredere în chitariçti, în vecini, nu
mai poÆi avea încredere nici într-o bucatå de chit, care exact pentru
asta s-a nåscut, så-Æi sarå în ajutor, dacå ai de gînd så pui la punct
vreun ochi de fereastrå.
Niciodatå nu întîlnisem în viaÆa mea o bucatå de chit atît de
îngîmfatå. Era atît de roçcatå, se credea atît de roçcatå, încît chiar
în secunda în care o întindeai cu lama unui cuÆit, pe la încheie-
turile lemnåriei, se fårîmiÆa de plåcere.
Pårea atît de mulÆumitå de sine încît mi s-a fåcut greaÆå. Am
tåiat cu acelaçi cuÆit sub care se întinsese bucata de chit, o felie de
cozonac, doar pentru a-i mai astîmpåra din vulgaritate.
Am halit cozonacul. Am simÆit înlåuntrul meu ceva bun çi
curat, am primit unul dintre acele mesaje ciudate, care-Æi dau ghes
så dai drumul la maxim la pick-up çi så te apuci så faci duç.
Întotdeauna singuråtatea mea a început de la duç. Så nu ai
tu pe nimeni så te spele pe spate, så nu vezi tu alåturi de tine,
în cadå, douå picioare strunjite så înfrumuseÆeze cartierul, douå
çolduri croite så-i scoatå pe sufocaÆii – ce se çi visau morÆi de vreo
orå – dintre ochiurile aragazelor lor çi så facå din ei oameni
responsabili, îmbujoraÆi çi gata så încingå o horå!
Multe lucruri må açteptam så mi se-ntîmple în aceastå dimi-
neaÆå, nu înså så må urecheze çi telefonul.
D-asta çi intrasem sub duç, cu speranÆa secretå cå nici un
telefon din lume n-o så aibå plåmînii så urle pînå la mine în mo-
mentele triste în care îmi fac singur baie.
Am întrerupt apa rece, mai zgomotoaså, mai anglo-saxonå,
iar telefonul, într-adevår, suna.
telefon mie så afle dacå sînt sånåtos.
Pînå çi Dina, cînd îi venea chef så se culce cu åla, îmi dådea
ca unuia så-i curgå balele de plåcere, iar altul så sufere în tåcere.
toaså, nu te apuci de sonet, te apuci de-o compreså. Nu-i cinstit
måcar sånåtoaså, çi abia atunci te apuci de sonet. Dacå nu e sånå-
Te duci, te interesezi de cu searå dacå lumea e fericitå, ori
noaptea, în ajun, a murit un om.
N-ai cum så creezi un sonet, dacå în blocul de lîngå tine,
suferinÆele semenilor.
– N-are cum så-Æi iaså, vå spun eu, dacå nu Æii cont çi de
– Påi, dacå ele vor?!... Påi, dacå çi scrisul îÆi iese bine?!
iar dimineaÆa så te culci cu soÆiile oamenilor?
– Cum adicå, domnule?! Ce e frumos så scrii noaptea-ntreagå,
çi-am scris.
– Ce dacå? adaug. E frumos. Cå çi eu am stat toatå noaptea
– De unde, domnul Daniel? Cå ståtea çi scria toatå noaptea!
– Era somnoros, caut så-l scuz.
exagerat în partea cu culcatul.
reascå raÆionamentul, tînårul nostru a procedat chiar aça... a
fatalist çi tot o så se culce cu ea... Culmea e cå fårå så-mi urmå-
åsta n-o så-çi facå nici un fel de scrupul din faptul cå eu aç fi
pe atunci, nu çtiam încå prea bine ce înseamnå cuvîntul, domnul
Çi-n timp ce încercam så må conving cå sînt fatalist, deçi,
culce cu ea.
Çi-mi spuneam: uite la åsta, el n-o iubeçte, dar tot o så se
Cå n-o iubeçte deloc!
despre care vorbim... extrem de sålbatec çi nesåÆios?...
ÇtiÆi care a fost prima mea impresie despre domnul acesta
– Nu, cå-l gåsise... Au avut grijå alÆii...
– Çi... l-a gåsit? m-am interesat politicos.
baruri, de searå ori de noapte? Ce cåuta? Pe dracu, asta cåuta...
Ce cåuta ea prin popicårii, ce cåuta ea prin restaurante çi
singurå la o maså çi care era soÆia mea.
eu am plåtit cu femeia aceea tristå, vopsitå çi chinuitå, care stå
331 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
330 DANIEL BÅNULESCU
Doamne, m-am gîndit, çi eu am putut så må dezbrac în faÆa
unei asemenea femei vreme de çase ani.
M-a våzut dezbråcat!
Cum de putea så existe pe lume o alifie care så-Æi ia femeia
de sub ochi, så Æi-o mototoleascå çi apoi, oriunde Æi-ai arunca
privirile asupra ei, så gåseçti cå Æi-a låsat ceva stricat??...
Femeia aceasta, cåreia încå nu puteam så må opresc så-i spun
Dina, çi-a pierdut minÆile çi m-a dat peste cap. Mi-a furat copilul,
l-a abandonat pårinÆilor ei, aproape s-a låsat de servici çi-a început
så batå discotecile çi popicåriile...
Mi-am închipuit imediat cå este vorba despre un alt bårbat, dar
am alungat gîndul, mi se pårea mult mai sigur cå era doar nebunå.
Nici un bårbat din lume, socoteam, nu i-ar fi îngåduit så
umble într-un asemenea hal, trebuia så te uiÆi numai puÆin la ea çi
så-i vezi ochiul. Domnule, ochiul acela singur mårturisea despre
ea cå nu mai e sånåtoaså.
AscultaÆi-må, sînt absolut convins cå nici la Grådina Zoolo-
gicå, nici acolo nu existå femei care så se plimbe prin cuçcå cu un
ochi nemachiat çi cu un ochi machiat.
Ea o fåcea.
Era ca o fiarå în cuçcå çi, cînd mai apucai så vezi çi jelania
aia de ochi, mare, roçu cu verde, vopsit în formå de stea çi stropit
cu paiete, dådeai în rîs sau în plîns çi-Æi venea så-i spui în dialectul
båieÆilor acelora cu care se întovåråçea çi pe care, evident, nu-i
înÆelegeam: Dina-mamå, uçchealå la tine acaså, cå p-aicea s-a
furat mult.
Le învåÆasem expresiile ticåloçilor, de vreme ce må apucasem
så colind dupå ea, în mediile acela porceçti. Nu mi-aç îngådui
så vå mint, spunîndu-vå cå må bucuram foarte mult aflînd cå o
porecliserå PaÆachina.
Må strecuram prin cele mai scandaloase aventuri dupå ea,
îmi alegeam un ungher umbros, ceream o îngheÆatå çi o topeam
cu lacrimile mele fierbinÆi, gîndindu-må la ce mi se-ntîmplå. Eu
la o maså, singur, ea singurå, la o maså. ÎÆi venea så strigi chel-
nerului cå nu mai plåteçti, cå nu mai vrei så ai de a face cu plata,
Am deschis.
açtepta, cînd am auzit trei Æîrîituri såltåreÆe la uçå.
liber celor mai sålbatice porniri fizice din mine, sportul må
Eu îmi pregåtisem echipamentul, aveam de gînd så dau frîu
deaÆå, cu bere la sticlå sau så consimÆi la un antrenament.
de prostii. Este vremea så te verçi cåtre un loc umbros, cu ver-
slujbe, au slujit cu toÆii tot ce-au putut, iar acum capul lor este plin
care oraçul se umple de o tensiune negativå, oamenii ies de la
Vine ea ora 13, zi scurtå, dacå nu l-ai prins pe SRL, orå la
murdare, de unde îçi bålåbånea picioarle çi nu putea fi înÆeles.
Jeff, consideram eu, locuia pe marginea unei farfurii
muzician încîlcit.
direct pe Æeastå pe oricine ar fi pretins cå Jeff Beck nu este un
Visam så-mi înjgheb o încålÆåminte din lifturi çi så-l calc
Am dormit ca un porc.
În rest, am petrecut o dimineaÆå porcoaså.
asemenea nume.
de ascultåtor aç fi devenit în preajma ei, dacå aç fi purtat un
påmpålåu a gåsit!“ Çi må imaginam çi pe mine cît de mocåit çi
„Iatå o femeie fericitå!“ mi-am zis. Uite ce nume de bårbat
cutå... în care a trebuit så te pun... çi-a închis.
– Aurelian... så må scuzi... pentru situaÆia... complet neplå-
så pricep cam ce mesaj important se gåsise så-mi transmitå ea.
A sunat din nou, de data aceasta folosind o pauzå lungå ca
Aurelian.
mentalå çi, trîntind receptorul, n-am mai låsat-o så-mi zicå
M-am simÆit råscolit, mi-am fåcut o cruce, superstiÆioaså,
de stupid.
Nimeni nu îndråznise så mi se adreseze cu numele acesta atît
cald çi înlåcrimat o voce de damå.
– Aurelian! s-a auzit o voce de damå. Aurelian! a îngåimat
crocodilul çi am ridicat receptorul.
civilizat – am executat paçii aceia mici çi lipicioçi cu care atacå
Înçfåcînd un halat – intenÆionam så înjur, înveçmîntat cît mai
DANIEL BÅNULESCU 326
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 327
Un funcÆionar, evoluînd indecis cåtre vîrsta a doua, îçi pårå-
sise serviciul pentru a Æîrîi de trei ori la uça mea.
– Dumneavoastrå, zice, sînteÆi Daniel Bånulescu?
Nu-l puteam altoi. Probabil aveam totuçi de-a face cu primul
meu admirator.
– Bunå ziua, s-a opintit el. Må scuzaÆi pentru cå vå deranjez.
– Nu face nimic, am zîmbit eu. Dar n-am bani.
– ÇtiÆi, s-a împurpurat, bîlbîindu-se, nu e vorba de bani. Cînd
e vorba de Dina, nu må uit la bani. ÇtiÆi... m-am certat cu Dina.
M-am despårÆit de ea.
Din cîte îmi aminteam dyna era o unitate importantå a nu mai
çtiu cårui sistem de måsuri.
L-am executat.
– Da?! Foarte interesant! PovestiÆi-mi...
– Ne iubim de mult. Ne cunoaçtem de mici. A råmas, într-un
fel, aceeaçi fiinÆå sfioaså çi delicatå... Vreme de çase ani am fåcut
caså bunå... Ea nici nu poate så-çi dea seama cît de înamorat sînt
de ea... I-am cumpårat televizor, frigider, cåÆeluç... La serviciu,
cînd îmi pregåtea pacheÆelul, nu-l mîncam, ore întregi ståteam
çi må uitam doar la el.
– Domnule, zic, te culcai cu ea?
Omul a surîs suferind.
Profitînd de suferinÆå a lunecat cîÆiva paçi pe holul aparta-
mentului meu.
Çi-a insinuat gentoiul pe un fotoliu, a schiÆat un gest ca pentru
a-çi oploçi muståÆile – rare, îngålbenite ca de tutun, suferinde çi
ele – çi m-a privit mustråtor.
– Au avut alÆii grijå... UitaÆi-vå: aç putea pentru ca så vå supun
atenÆiei cîteva fotografii de la mare... Cînd eram la mare ne împroç-
cam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apå såratå çi ne stro-
peam peste tot... Serile, ne retrågeam în doi, dupå stînci, pråjeam
peçte çi cîntam la muzicuÆå. Zgomotele valurilor nu reuçeau så
acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: „Ce-Æi mai trebuie
cuvinte, dacå eçti iubirea mea?“ Tîrziu, adormeam... Despre
partea cu culcatul îmi permiteÆi så nu vå mårturisesc mai mult.
culc eu cu dumneavoastrå!
– Çi aici greçiÆi. N-am venit så vå culcaÆi cu mine, ci så må
de Frank Zapa?
ascultat chitariçtii? Cum så må culc eu cu tine, dacå n-ai auzit
cunoçti tu pe mine? Mi-ai studiat preferinÆele, defectele? Mi-ai
Cum te laså conçtiinÆa så-mi ceri asemenea lucruri? Må
çi-o fostå sau viitoare soÆie de-a ta...
Så admitem cå çi fiecare tipå, pe care abia o cunosc, este
cu o Gina.
cå este o Dina çi m-a fåcut så cred cå må culc c-o Viorica sau
nem cå tu ai dreptate... Hai så spunem cå împricinata mi-a ascuns
så uitåm de Sinan-Paça! Så-l ignoråm pe Aurelian! Uite, så spu-
– Costache, îl scutur cu blîndeÆe de umår. Dacå må iubeçti,
zicea Aurelian.
ei secret de iubit. În primele douå zile dupå nuntå çi mie-mi
un poet din Bacåu care semna Sinan-Paça... Aurelian e numele
Am citit într-un colÆiçor de ziar, la o poçtå a redacÆiei, despre
– Parcå mai çtie cineva cum trebuie så-l cheme pe-un scriitor.
cheamå Aurelian! Må cheamå, toatå ziua, Daniel!
– Nu må cheamå Aurelian! Tu singur ai spus-o cå nu må
– Vå spune cum îi vine la gurå.
– Îmi spune ea Aurelian? Ce Æi-am spus?! N-o cunosc!!
provoci nedreptate båiatului åsta ciudat, Aurelian!“
Chiar asearå-mi scria: „Costache, så fim buni çi nu care cumva så
v-a interesat ce zace în inima ei. Nu vå gîndeaÆi cît vå-ndrågeçte.
– Çi aici aveÆi dreptate. De cunoscut, n-aÆi cunoscut-o. Nu
– Cum så må fi culcat dacå n-am cunoscut-o vreodatå?!
culcat cu ea.
– N-am spus cå aÆi fåcut dragoste. Am spus doar cå v-aÆi
n-am fåcut niciodatå, în viaÆa mea, dragoste cu nevastå-ta!
prezint eu, pe sufletul tåu, mamei mele? Ca så nu-Æi mai jur cå
– Påi, må doare pe mine în fund de sufletul tåu. Cum så-l
un suflet romantic...
– Sînt urît, admite Costache. Çi complicat, çi urît. Dar am
– Costache! strig. Ai înnebunit?! Nu vezi cît eçti de urît?
Nu-l pocni încå. Ia-l încå o Æîrå cu biniçorul.
337 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
Capitolul 11
ZIUA A ÇAPTEA : „SÅ NU FOLOSEÇTI,
ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU:
YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA) !“
Cînd a început tratamentul întremåtor, cu çcoala, çi s-a trezit
direct în clasa a IX-a B, lui Doru Sinistratul i-a dat sîngele pe nas.
Nu crezuse el så ajungå aça sus.
„Lumea e aça minunatå – se amuzå el – încît ne-ajutå pe toÆi
proçtii så ajungem tocmai în clasa a IX-a.“
Bunicå-su din partea maicå-sii, Righeanu, os de chiabur,
tråsese çi el, într-o varå (numai cå la modul propriu) cu puçca în
Dumnezeu. Iar tråsnetul trebuise så-l caute vreo trei såptåmîni
pe acaså, pîn’ så apuce så-l facå o gråmåjoarå de oase fumegînde
çi de cenuçå pe bunic.
Bunicå-sa era aça de evlavioaså cå, dupå ce se încredinÆase
ce fel de netrebnicie fåcuse bårbatå-su, dormea cu uça de pe prispå
cåscatå çi datå de perete. Ca tråsnetul cînd revine, så nu mai fie
nevoit så dea cu bocancii, în stînga çi-n dreapta, så intre direct
în odaia de culcare çi så-l poartå electrocuta lejer pe bunic.
– Dar de ce-ai tras, må... tu-Æi paçtele må-tii! Cu puçca fåuritå
pentru a-l apåra pe stat... Cåtre norii çi cerurile lui Dumnezeu?!
povestise bunica modul în care tråsnetul, supårat cå fusese atîta
vreme purtat pe drumuri, îl înhåÆase çi îl luase la porcåit pe bunic.
– Ce så facem, påcatele noastre, Preasfinte? încearcå s-o
întoarcå bunicul cu strategie çi dichis, prefåcîndu-se cå s-ar fi
açezat la o sporåvåialå glumeaÆå, cu cineva aidoma cu popa
satului. Noi ne jucam!... Çi, dupå ce ne-am jucat, ce ne-am jucat,
numai o datå ce ne-am pornit pe hîrjonit. Eu m-am pornit. El s-a
pornit... Çi El, de supårare c-a alunecat çi s-a lovit cu rotocolul
aurei de parmalîcul çopronului, numai o datå ce pune mîna pe-o
cåråmidå... Çi, pac! Må altoieçte cu ea în moalele capului...
tot în patul de licean nedumirit al Sinistratului poposeau.
så-çi miçte graÆiile, îçi tîrau dupå dînsele pînå çi çemineurile. Dar
prin vråji, pentru a nu-çi denatura ambientele în care se obiçnuiserå
vreo bijuterie ori fårå vreo garderobå mai acåtårii. Unele, mironosiÆe,
Costa o cåruÆå de bani. Nu voia femeia så i se înfåÆiçeze fårå
la picioarele çi-n braÆele Sinistratului såu!
femeia de-acaså çi-o vårsa, ca pe-o canå de apå fierbinte, plocon,
så înfrîngå nepåsarea timpului. Madam Nicolici îi råpea åluia
Cum scria unul ceva mai ilustrativ. Mai valoros. Mai destinat
seamå poeÆi români.
al III-lea, dåduse iama prin aproape toate iubitele ale celor mai de
În schimb, de-a lungul celor douå såptåmîni ale trimestrului
mise telefoane, nu pusese nici måcar mîna pe telefon.
consemnele, nu se mai våzuse. Nu scrisese cårÆi poçtale, nu pri-
Cu ai IF-ului (neÆinîndu-l în socotealå pe Sucu), împlinind
poezii.
searå, se înscria pe lungul såu drum cåtre liceu. Iar noaptea tråia
DimineÆile le dormea, deçteptîndu-se, håt, cåtre amiazå. Cåtre
ale mijlocului lunii aprilie.
Çi cam cu asta se ocupase dumnealui în cele douå såptåmîni
madamei Nicolici.
vocea, pîrîind de cåldurå çi de pedagogie literarå, aparÆinînd
– HAI SÅ FACEM TRANSPIRAæIE!!... mai desluçi Doru
de Sinistrat, atunci cînd îi va fi peste puteri så nu leçine.
sufoca. Çi se gîndi dacå nu i se va çtirbi cîtva din renumele såu
Piciorul ei încolåcindu-i pieptul. „Un gol istoric se întinde.“ Se
cum un balot, pe raftul din mijloc al debaralei. SimÆii unghiile.
Cu un procedeu din luptele libere, giganta îl descårcå, pre-
Doru Sinistratul n-avea urechea exersatå çi înÆelese manguste.
locuinÆele numite languste!
– Singura çanså så ne salvåm... Este cå pe-aici... miçunå...
Era debaraua.
Çtia.
– Unde?
DANIEL BÅNULESCU 352
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 349
– „Curg zilele spre cimitir“, aruncå ea, cu precizie, pe fundul
fiecårei ceçti, c-un cleçtiçor, cîte-o bucatå de zahår cubic.
– Dac-ar fi dupå åçtia, la învåÆåmîntul lor de partid, ca så te
distrezi, ar trebui så sapi çanÆuri pînå mori. Pe fiecare rahat de
çantier... Må scuzaÆi. Existå totuçi vizitele prin cîte-o cofetårie.
Un cinema. PoÆi så încingi, în curtea çcolii, un mic fotbal. Un
baschet. Nu trebuie så ne gîndim, una-douå, la cimitir.
– „Odaia mea må înspåimîntå“, îçi reglå, tot mai intimistå,
lunganca, tirul confesiunilor.
Doru îçi muçcå limba. Dorise så spunå:
– Da. E un rahat de odaie.
Cum trebåluia, cu çoldul stîng cåtre el, uriaça scåpårå un
chibrit.
Lumina violentå, ca de acetilenå, îi cutremurå båiatului nervul
optic. Acomodîndu-se, din penumbrå zvîcnirå cåtre el balansoa-
rele de pai, radioul cu galenå, pozele sepia çi pianina.
Madam Nicolici n-avusese aerul cå se înnebunea dupå mobi-
lierul din secolul trecut.
Dar poate, pårinÆii vreunei nenorocite, nemaiavînd parale så-i
achite ficei pensiunea, vårsaserå, în contul såptåmînilor de dormit
çi cîrnaÆi, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee pri-
miserå ghionturi, chiar atunci cînd încercaserå så-l doneze. Iar pe
lungancå o låsaserå în gaj tot niçte provinciali strîmtoraÆi, care nu
apucaserå så-i plåteascå raÆiile de varzå cålitå.
Dupå cum aråta, baschetbalista produsese prejudicii impor-
tante în rezerva strategicå de varzå cålitå. Çi o groazå de ani,
blestemata ei familie va trebui så trudeascå pe brînci, pînå ce
madam Nicolici îi va da drumul så se care de-aici.
Ceaiul era gustos.
Ostateca îi adåugase scorÆiçoarå.
Risipa de scorÆiçoarå avea så-i prelungeascå çederea aici cu
cel puÆin douå såptåmîni.
Dacå ar fi avut pruni, madam Nicolici ar fi putut-o folosi pe
lungancå så-i culeagå poamele care råmîneau întotdeauna în vîrf.
Balansoarul era haios. Poate cå madam Nicolici o så-çi cumpere
çi cîÆiva pruni. În timp ce-çi închipuia felul în care îi va prevesti

despre dînsele povestiri de peste un milion de dolari.
Çi care, cu uçurinÆå, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie
relor de femei adulterine.
Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparÆinînd popoa-
Fîçîituri.
ClånÆånituri de surprizå.
Ori, dacå nu chiar cuvinte explicite, atunci måcar acele piuituri.
så fie rostite cåtre urechea cu pricina. Cuvinte furate, adicå.
Gina çoptiserå, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil,
Ureche la care, e drept, poate chiar çi femeii numite Dina çi
Doamne-ajutå, la mine, a fost vîrful urechii stîngi.
mentat aorta). Singurul lucru pe care l-a gåsit de retezat, mai de
Çi, în loc de a-mi lua inima în frigåruie (ori måcar de a-mi fi seg-
M-am trezit chiar lezat, pentru cå, înainte de-a o tuli pe scåri.
artei: sacrificiul.
Må învaÆå el acuma pe mine cel de-al doilea mare aspect al
Ia uite la åsta! Nu-i prost deloc.
Mi-am çi zis.
gar, cuÆitul.
strålucind ca de sårbåtoare, în palma lui neuro-astenicå, de hîrÆo-
i-o depun în braÆe çi så-l zvîrl, de-a dura, cu ea pe scåri, am zårit,
Cå-n momentul în care m-am aplecat så-i înçfac geanta, så
(Çi habar n-am de ce.)
N-am fost nici prea mirat.
eu, de artå dintr-asta, n-am nevoie la casa mea!
– Tocmai asta çi venisem så vå spun. Cå asta e arta!.. Çi cå
339 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
338 DANIEL BÅNULESCU
– Nu trebuia så mai vii. Råmîneai acaså çi-Æi dådeam voie
så-Æi închipui c-ai çi fåcut-o. Dar tocmai cu tine, care nu te culci
nici cu Dina?! De ce så må respecÆi mai puÆin? Nu te-ai convins
unde duce lipsa de dragoste?
– M-am convins, m-am convins! Dar acum ce-o så facem?
– Foarte bine. Te întorci la Dina çi vå gîndiÆi împreunå ce
anume credeÆi voi c-am fåcut eu cu ea. StabiliÆi cu exactitate.
Mîine dimineaÆå îmi veniÆi cu o listå çi eu o så îmi iau toate
miçcårile înapoi!
– Cum adicå?
– Så-Æi explic. Uite, tu crezi cå am mîngîiat-o pe sîni?
– Så vå spun drept... nu cred c-aÆi evitat.
– Ei bine, atunci o dezbrac, o pun pe canapeaua de colo çi,
cînd vine vorba s-o mîngîi pe sîni... îmi trag mîna înapoi de vreo
cinsprezece ori.
– CredeÆi c-o så reuçiÆi?
– Sigur. Tu o så stai pe balcon çi n-o så am nici un chef. Ea
o så fie inhibatå çi nici n-o så miçte. În jumåtate de orå rezolvåm
toatå treaba. La sfîrçit, dacå vrei, o scuip çi o bat.
– Nu, pentru cå de båtut, aÆi båtut-o. De scuipat înså, vå rog
s-o scuipaÆi. Pentru cå tot ce-aÆi primit trebuie întors înapoi.
– Bine. Råmînem înÆeleçi. Mîine dimineaÆå îi încarci într-o
valizå toate hainele cu care hotårîÆi cå a trecut pe la mine, i le
spålåm çi le cålcåm. O så fac un efort så nu le mai Æin minte.
– Cînd terminåm, îmi daÆi voie så vå calc în picioare un disc?
– BineînÆeles. Am så pregåtesc unul.
– Çi cu povestirea?
– Ce-i cu povestirea?!
– Påi, povestirea e totul. Dacå vå apucaÆi så o scrieÆi, o
publicaÆi. O citiÆi la Cenaclu. (Sau poate chiar dacå n-o publicaÆi,
n-o citiÆi). E ca çi cum veÆi face toatå viaÆa amor cu Dina. Indi-
ferent de ce conduitå o så aibå, dumneavoastrå, din fata asta, o
så scoateÆi o tîrfå... MuriÆi, vå calcå tramvaiul çi eu tot o så vå simt
în pat, lîngå mine, mîngîind çoldurile Dinei, chiar dacå, så presu-
punem, o så moarå çi ea.
– Costache, zic. Asta e arta!
rådåcinå, nici prin poveçti n-aveau ce cåuta, în noaptea asta, acolo.
faÆa pistruiatå, pårul vopsit roçcat, vîrstat c-o bordurå de alb la
neau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei micå,
Tînårå! Dar buzele, çaua nasului, ochii nemigdalaÆi nu aparÆi-
Concomitent îngheÆå. Çi-o examinå cu sporitå atenÆie.
dådeau un parfum aparte personalitåÆii madamei Nicolici.
gånatå a gigantei. ModulaÆii råguçite çi senzuale, dintre cele ce
Recunoscu. (Sau îi fu fricå så recunoascå.) În vorbirea tårå-
Sinistratului i se îmbåÆoçarå firele de pår de pe spinare.
preclasicå. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate!
– E cam ignorant çi analfabet, în ceea ce priveçte muzica
– PoftiÆi?
– E clavir, Sinistrate.
pianului.
du-çi anatomia luxuriantå pe scåunelul de pluç roçu, plasat în faÆa
plåcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stînga lui. Çi înghesuin-
o våzu pe lunganå, ce înÆelesese cå sårutul ei nu-l cråcånase de
mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar
Se gîndi så-i spunå ceva råutåcios despre balansoare, pe care,
navå de piept ori cå tuçise pe el.
så-l furnice, sårutul îi dådu senzaÆia cå pråjina din faÆa sa era bol-
Înmuie degetul într-una çi o studie. În loc så-l excite ori måcar
de pe buzele ei, pe colÆul buzelor lui, bobiÆe de sînge.
Apoi fata se întoarse smucit cåtre el çi-l sårutå, picurîndu-i,
çi scorÆiçoarå, fusese izbutitå, din påcate, tot la nimerealå.
cålitå. Poate chiar çi prepararea excelentå a ceaiului, dres cu rom
Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul de varzå
– „Spre geamuri, iubite, priveçte“, continuå fata.
culeagå nici måcar pruni.
Era trist. Madam Nicolici n-o så-i îngåduie, nicicînd, så
– „Te uitå cum ninge decembre“, repetå fata.
O rugå så repete.
i se açezå alåturi, pe taburet çi îi çopti ceva.
icoana gazdei sale necesitatea de a-çi cumpåra niçte pruni, uriaça
DANIEL BÅNULESCU 350
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 351
Tînårå! Madama nu-i ajungea nici pînå aici. (Doru habar
n-avu ce loc så-çi arate sieçi în minte.) În sfîrçit, categoric, doamna
Nicolici nu måsura mai mult de unu çaizeci, unu çaizeci çi doi.
Pe cînd lunganca despletitå trecea, în batjocurå, peste doi
metri. Çi-aici orice înçelåtorie era, cu desåvîrçire, excluså.
Picioroange, nu. Sandale cu tocuri de optzeci de centimetri,
nu. Toate membrele inferioare ale apariÆiei îi erau descålÆate. Çi,
în plus, de sub cåmåçoiul de noapte, i se iÆeau, de-a dreptul sur-
prinzåtor, apåsate pe alåmurile pedalelor instrumentului, tålpile
dezgolite. Tînårå!
Din douå miçcåri, uriaça abandonå la preclasici. Nici una,
nici douå, i se tolåni pe genunchi. Çi se porni sålbatecå så pupe
çi så sufoce la Sinistrat.
– Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul
meu prelucråtor prin açchiere? Açchiazå-må çi aici... „Mi-am
realizat toate profeÆiile politice“, îçi fåcu ea palmele pîlnie çi-i
råcni dureros în ureche. „Greve, sînge, nebunie. Foame. Plînsul
mondial...“ „SculaÆi, ai muncii proletari!“ (Çi deodatå, întîiaçi oarå
în acea searå, deveni fierbinte, cuminte, docilå, prietenoaså,
lipicioaså. Ca çi cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos
în ureche. Îi çopti.)
– Haide, treci dincolo! Acuçi så mi te aråÆi!... „Priveçte savant.
Cu inima beatå. De iubire.“
Çi-l remorcå dupå ea.
Dincolo însemna camera de baie.
În baie, uriaçei nu-i trebuirå mai mult de zece miçcåri prin-
cipale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile,
pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei çi ale cåzii.
Pe urmå a fost impresionant.
Apa tropåia deja pe ciment. Treizeci de secunde çi puhoiul
trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpåind, cu nådejde,
prin în camera de baie.
– Så ne salvåm, Sinistrate! „Încet, prin ploaia tristå... un piept
curbat de tuse... cu sînge în batistå. Pe dupå colÆ se duse.“
Dådurå un colÆ.
– Ce-i aici? se mirå el.
în genunchi sau în furca pieptului?...
ce-Æi savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simÆit fierbinÆeli
Mircea Eliade. E totuçi un suflet blînd... Noaptea trecutå, în timp
spun drept, sînt seri în care nici eu nu mai çtiu, cu adevårat, cine-i
– AuziÆi, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Så-Æi
– Nu.
– Nu l-ai citit pe Mircea Eliade?
– Nici.
– Nici un pic?
– N-am auzit de Balzac.
– Ai auzit de Balzac?
Aproape aç båga mîna în foc cå nu mi-a rupt-o nimeni.
N-am bånuit pe cineva pe care så-mi fi rupt pagina despre „çaman“.
Avea o jumåtate de paginå scriså-n româneçte, jumåtate în englezå.
dicÆionar copilåresc al påsårilor care-çi duc vieÆile în Australia.
– Singurul dicÆionar pe care l-am avut vreodatå a fost un
vorba „çaman“?
– Ai habar, ai cåutat vreodatå prin dicÆionar ce înseamnå
„muscå“.
Dupå ce m-am trezit, gîndurile nu mi-au zburat cåtre cuvîntul
Cu aripile înfåçurate. Nu mi s-au clintit. Am tras un pui de somn.
– Dupå-amiazå, gîndurile mi-au stat mai mult într-o rînå.
cuvîntul „muscå“?
– Dupå-amiazå, Æi-au zburat gîndurile, într-o doarå, cåtre
– M-am spålat asearå, de douå ori, pe dinÆi.
– Te-ai spålat asearå pe dinÆi?
– Ieri am avut scaun, råspundea conciliant Sinistratul.
– Sinistrate, ieri ai avut scaun?
Pîndea cu ochiul în icoanå çi-l înhåÆa la fix.
purtate în cavalcadå.
amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligenÆe
dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sålbatece
(împreunå cu bordurile pårului tuns cascå) så-i fluture lateral,
sînii (acceptabil conservaÆi, cu floare amåruie, aråmie, discretå),
Sau, dupå asta, dînsa clåtina, într-un alt ritm, icoana, încît
345 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
348 DANIEL BÅNULESCU
– I-a adus modificåri! murmurå nu prea inteligent Doru, cu
o îndreptåÆitå reacÆie de minimalizare a schimbårii.
Mai ales cînd, de pe peretele opus privirii sale de Sinistrat,
se descoji, cåpåtînd corporalitate çi îndreptîndu-se cåtre el, o
tînårå femeie necunoscutå. De o înålÆime ameÆitoare. Slabå
(dar puteai împinge, cu uçurinÆå, cursorul verbal pînå la gradaÆia
de „scheleticå“).
Cu pieptul scobit.
Apropiindu-se într-un soi de prelungå cåmaçå de noapte. Cu
çuviÆele pårului abundent cåzîndu-i dezordonate peste umeri.
– A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoaså çi
stranie, fata. Bunå seara! Mama chiar se întreba cît veÆi mai avea
cruzimea så ne ocoliÆi. Iatå cå nu mai aveÆi cruzimea. Iatå cå nu
mai ne ocoliÆi...
– Sårut mîinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul.
Fata uriaçå îi dezbråcå de pe umeri hanoracul, adåpostindu-i-l
într-un dulåpior.
– „E-o noapte udå, grea, te-neci afarå“, pronunÆå neatentå,
pe un ton de conversaÆie neutrå, fata. Probabil o ceaçcå de ceai
fierbinte te va încålzi, dragul meu.
De unde?! Dimpotrivå, seara era o searå uçoarå çi uscatå.
De înecat, afarå, nu te-ai fi putut îneca decît c-un os de peçte.
Ce cåuta pråjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici,
n-o vedea scåpînd vie.
Acceptå ceaiul ca pe cea mai inofensivå dintre trataÆii. Supra-
veghe fiece miçcare, în încåpåÆînarea de-a nu se låsa otråvit.
Uite la criminalå, cu cîtå pace interioarå manevra ea ibricul!
Numai uitå-te la ea cum îl cuprinde, ca çi cum ar fi fost exact al
dînsei, uimire, chiar de coadå! Îl sprijinå, cu nonçalanÆå, pe gråta-
rul circular al spirtierei. Zångåne zaharniÆa. Pipåie, la baza turnului
de farfurioare, dupå un scåpårici.
– „Eram så te-açtept prin parc“, îi spuse atunci, pe nepuså
maså, uriaça.
– Nu m-am gîndit niciodatå c-aç putea så vå expun... unor
asemenea probleme. M-aÆi luat pe nepregåtite. Må simt deosebit
de flatat çi de îndatorat. Vå mulÆumesc mult.
singur braÆ.
Andreescu nici cå va mai putea urina decît ajutîndu-se de un
Era, într-adevår, nespus de trist cå, dupå externarea din spital,
gului tåu Andreescu îi va smulge un braÆ...
strungul numårul çapte... Care, aståzi, între orele 20 çi 21, cole-
departe... La ora de practicå a Prelucrårilor prin açchiere... De
– Culoarea pleoapelor lui ne comunicå nouå så stai cît mai
nisip aurifer.
al ferestrei. Ca çi cum ar fi spålat, în çuvoiul unui rîu, o sitå cu
Çi madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de luminå
sfînt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui...
deloc înroçite. Asta înseamnå cå çi el a dormit confortabil... Fiind
– Asta acum!... Din pricinå cå te-ai apropiat tu. Totuçi, nu-s
– Observ. Numai cå firul albastru e un fir verde închis.
înroçite. Pleoapele Sfîntului nostru Apostol Andrei?
çi aici?! Tivite cu portocaliu çi cu un fir de albastru... Dar deloc
îndråzneçti så-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici
– Vai mie!... N-a visat nimic despre çcoalå. Nici så nu
– Nu, mårturisea întrucîtva ruçinat Sinistratul.
du-se, gazda. Ai visat cå ai luat nota zece la çcoalå?
...O fi visat cå a luat nota zece la çcoalå continua, pisicin-
tåÆitå senzaÆia c-a dormit nemaipomenit?!
fi petrecut, în cursul nopÆii, sufletului meu, pentru a-i fi îndrep-
– A dormit bine. A dormit nemaipomenit... Ce oare så i se
care cumva så uite çi så i se adreseze cu „Tanti“.
vremea, douå dintre degetele de la mîna stîngå încruciçate, så nu
nu era vreun prost. Çi, în plus, îçi Æinea, de cînd se scula, toatå
– Am dormit nemaipomenit, råspundea Doru, care nici åsta
sufletul meu! Ai dormit bine?
dimineaÆa çi vibraÆiile armonioase çi apariÆiile subtile fie cu tine,
– Bunå dimineaÆa, camerå! Bunå dimineaÆa, icoanå! Bunå
în icoanå.
patului çi se asmuÆea singurå så ghiceascå, plinå de cochetårie,
genunchi çi cu pachetul de Snagov dupå ea, se instala în vîrful
minuni. Çi, doar în chiloÆi, cu icoana fåcåtoare de minuni pe
Scormonea, pe sub niçte velinÆe, dupå icoana fåcåtoare de
DANIEL BÅNULESCU 344
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 341
– Cine, må, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi,
fulgerul çi încropi un calcul scurt så constate dacå åsta la care
nimerise era în toate minÆile. Dacå nu încurcase adresa. Aç! Nu
cred... Nu face El chestii d-astea!
– Ba, uitå-te çi mata, dacå asta e croiturå cåpåtatå la cîrciumå!
se oÆårîse çi bunicul, cåutînd så prindå braÆul fulgerului, så çi-l
punå în moalele capului, så pipåie çi dînsul cucuiele cît oul de
porumbel.
Ba se vîrîse çi sub pat så aducå de-acolo çi cåråmida.
– Nu te mai deranja, hotårîse tråsnetul, dînd pe gîtlej Æoiul cu
Æuicå de Fieni. Îmbracå-te de sårbåtoare çi treci, în pas alergåtor,
så te spiritualizez!
Adicå tot el domn, îl scotea de-acolo, cåtre poartå, pentru a
nu da foc çi la caså.
– Treci la spiritualizare! îçi amintea mama-mare cå råcnise
fenomenul atmosferic çi, o clipå, crezuse cå tråsnetul îl minÆise
pe bunic cå-l duce la reîmpropietårire, într-atîta se îmbråca de vioi
tata-mare.
Tråznetul åla, uite, cå se potrivise la manierå mai mult cu
un ofiÆer de Securitate çi, prin negura timpului, nu mai apårea
deloc clar, la ei, în familie, cåtre ce-l mînase pe bunic, cåtre
împropietårire, reîmpropietårire sau cooperativizare.
– Ba nu. Cåtre spiritualizare! îi cåzuse nepotului Doru fisa,
dupå atîta amar de ani de zile. Pentru cå, imediat ce-ai trecut pe
spiritualizare, te-ai çi ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contem-
plînd cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplinå
beznå, pe zeci de mii de scåunele pliante), chiombindu-se din
autobuzul 193, cu care se tîrîia de la çcoalå.
Se tîrîia el, dar, de dorit, ar fi dorit så bea çi un vermut.
Så coboare el så bea çi un vermut?
Påi, så coboare, fiindcå vermutul dådea întotdeauna niçte
reacÆii neobiçnuit de plåcute, cînd se întîlnea cu pastilele pe care
çi le råsturna, pe parcursul zilei, în burtå. Çi så coboare pentru
cå putea så închine çi un singur pahar de vermut pentru el, unul
 Prepara douå bardåci de cafea.
Nicoloaica aråta de parcå era mîncatå de peçti).
çi pe Genel, fåcîndu-l så-çi uite prima caracterizare, aceea cå
Îçi scutura pieile slabe (care, treptat, îl umpluserå de delicii
cînd o surprindeau aici zorile.
cea în care-l cazase), se dezurnea cu regrete de sub cîrlan, atunci
care-i çedea în putinÆå cu Sinistratul, în cea de-a doua locuinÆå,
DimineÆile, cucoana petrecîndu-çi cît mai mult timp din acela
sitåÆilor lui fiziologice.
madam Nicolici deja percuta, sårind în îndeplinirea tuturor nece-
DoruleÆul ei så pronunÆe „Ketch-up“, cå-n dreptul particulei „up“,
de Sinistrat, în apartamentele noii sale gazde. Era de ajuns ca
„Ketchup“ a fost, de altfel, primul cuvînt în englezå reînvåÆat
Ceauçescu.
puteau amesteca miresmele spinårilor decît în bucåtåria lui
Sinistratul fusese încredinÆat cå asemenea delicatese nu-çi
România, cu caçcaval, cu unt, cu çuncå de Praga çi cu „Ketchup“.
cît perlele, din Æårile asiatice, cu minunåÆii aproape de negåsit în
fusese virat pe-o alimentaÆie cu mezel de export, cu ciupercuÆe
aptitudini similare dovedise, deoarece, iatå, chiar de-a doua zi,
Nu çtia cît izbutise så fie de bun cu sufletul ei, înså anumite
strigase cåtre sfîrçit: Doru!... DoruleÆ!... Doru!
– Så fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Çi-l mai
så-i întrezåreascå Råposatul.
întinsese påturile, pentru ca nu cumva så-i vadå Dumnezeu ori
chiar çi dupå ce madama tråsese cuverturile peste capetele lor,
continua s-o audå, pe hoaçcå, båiatul, pradå unui desfrîu liric,
Iar cealaltå-i cum o crezi!...“
Lumea asta-i cum o vezi
iar cealaltå-i altceva...
– „...Lumea asta nu-i aça...
croçetå pe undeva. Aça cå îçi înghiÆise precizarea.
çi prea tîrçå cå asta cumva o så-l paralizeze, înÆepenindu-l cu vreo
încurajeze, adresîndu-i-se poate chiar cu „måmico“, dar îi fusese
pe bolborosit cotoranÆa, chiar çi dupå ce el se gîndise s-o
– Sinistrate, så nu-mi faci nici un råu, Sinistrate! o schimbase
343 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
342 DANIEL BÅNULESCU
pentru Fiola çi al treilea pentru sånåtatea Ierbii Fiarelor. Pentru
Suveran nu prea închina, pentru cå, în principiu, nici åla n-ar prea
fi avut voie så bea.
Påi, atunci de ce så mai coboare, dacå era aça dobitoc så nu
Æie cont cå avea un vermut cu mult mai special çi acaså?
Mare baftå så-Æi gåseçti pe lume o gazdå atît de plåcutå, så nu
fi nevoit så stai la cåmin, în mijlocul cine çtie cårui stup de
nesimÆiÆi, care studii n-avea, o ignora pe englezå çi, în plus, uita
så se spele pe picioare. Zilnic, båieÆii åçtia, nenorocoçi, se îmbåta,
în perioadele în care nu gåsea spirt, numai descålÆîndu-se çi
aspirîndu-çi mirosurile care le emanau de pe picioare.
Sinistratul poseda, de acum, degete la picioare de douå ori
mai curate çi de douå ori mai subÆiri decît tot restul tipilor care
locuiserå vreodatå în gazdå la madam Nicolici.
Iute çi madam Nicolici!
Numai så-i fi spus cå ai sosit de curînd în Bucureçti, cå eçti
ca çi fratele de cruce, mai tînår, al lui Sucu Marcel çi cå n-ai unde
sta, cå dînsa se çi scotocea prin poçetuÆå çi-Æi înmîna fuguÆa, dintre
odåile celei de-a doua gospodåri, cåmåruÆa din mijloc.
Dar, pentru a stråbate pentru primaçi datå calea pînå acolo,
trebuia întîi så intri în hol, så te descalÆi, apoi så te întorci pînå
la poartå çi så-Æi arunci çosetele respingåtor de înnegrite în pubelå.
Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clåbucului çi cele ale
pietrei ponce, apoi din nou holul çi restul odåiÆelor, de-a lungul
cårora redeprindeai, pe deplin, bunul simÆ.
Madama nu uita så-Æi deståinuie cå era sau fusese profesoarå
de românå-englezå, fapt care te atingea la frison çi prindeai la
manierå pînå te såturai.
Vedea o românå-englezå la cei 49 de ani, pe care nu çi-i
recunoçtea, încît, dacå era så te fi luat dupå ea, toÆi cårturarii greci
çi romani trebuiau såltaÆi de urgenÆå, din mormînt, pentru a fi
reeducaÆi cu românå-englezå.
D-aia nici nu se prea mirase Sinistratul cînd se trezise încå
din prima noapte, de 10 aprilie, cu madam Nicolici lîngå pat,
dîrdîind çi jeluindu-se cå întrezårise la dînsul niscaiva semne rele:
cåtre lipsa suspensiilor, executå rapid, în gînd, un calcul elementar.
Acum, în vreme ce era temeinic zgîlÆîit, la coada maçinii, de
lungul timpurilor, cu simboliçtii, nota trei.
Primise, aidoma tuturor persoanelor ce fuseserå sincere, de-a
Nu constituiau.
Ca så fim sinceri.
Dimpotrivå.
peste niçte cîmpuri, constituiau vreo muzicå.
pretindå cå niçte versuri în care niçte cioroi ce fîlfîiau, cîrîind,
pronosticatå, exact despre simboliçti. Dar nu fusese capabil så
într-adevår, ascultat, de cåtre profesoara sa Carabulea, în ziua
Dar simboliçtii nici prin vis nu se apropiaserå de zonå. Fusese,
El mai punea urechea, mai degusta la muzicå.
din partea celor ce, tråncåneau despre simboliçti, o uriaçå neruçinare.
çi melodie... cåutau så se apropie de muzicå“, ceea ce i se påru,
Apårea copiat acolo cum cå simboliçtii, „prin armonie verbalå
pescui o fiÆuicå.
Scotoci pe întuneric, în autobuz, în haina de uniformå çi
lizau simboliçtii.
Nu se dumirise înså, nici negru cît unghie, despre ceea ce simbo-
Mîna o pusese. Tocise. Despre curentul åsta literar învåÆase.
special, despre simboliçti.
– La Limba çi Literatura Românå. Pune mîna çi învaÆå, în
zurnitor cåtre påmînt çi atunci madam Nicolici îi spunea:
targå, printre cåpriorii acoperiçului, acoperiç pråvålindu-se deja
din icoanå, precum çi introducerea unui slåbånog, açternut pe o
planul doi, care cåuta împiedicarea demolårii casei evanghelice
Mai privea o vreme la fundul schimbåtor al unui personaj din
Madam Nicolici cunoçtea la perfecÆie Literatura Românå.
ascultat taman la Literatura Românå!
îndreptåÆesc pe noi så credem cå... aståzi... la çcoalå, riçti så fii
aici, în icoanå, de-o såptåmînå, în patru puncte de inflexiune, ne
punsurile tale, alåturate brîului Sfîntului Apostol Toma, råsucit
– N-a stat degeaba. A simÆit fierbinÆeli peste tot. Ei, rås-
– Am simÆit fierbinÆeli peste tot...
DANIEL BÅNULESCU 346
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 347
Deci patru.
Împinse-se la patru, numårul paharelor de vermut pe care era
nevoit så le toarne, în noaptea aceea, pe esofag!
Unul pentru Otilia-Fiola.
Altul pentru Iarba-Fiarelor.
Unul pentru propria beregatå.
Çi-al patrulea, pentru treiul ce-l înÆepase, în seara aceea, la
Literatura Românå. Åsta din urmå era paharul ce îi crea cea mai
profundå satisfacÆie. SimÆea cå simboliçtii, nocivi, încercau, prin
orice procedee, så scoatå din el un beÆiv, dupå cum, se pare, citise
undeva, cå çi dînçii nu evitaserå.
Coborî din autobuz pe çoseaua OlteniÆei. O luå agale pe
Stoian Militaru. Deschise portiÆa celui de-al doilea rînd de case
al proprietåresei, pus pe strada Perone.
Madama pårea så nu fie acaså. Vîrînd numai grumazul, Doru
måturå c-o ocheadå camera ei çi nu-i mai strigå nici bineÆe. Evident,
gazda sa romanÆioaså nu era acaså.
Cînd era, çi înnobila cu prezenÆa sa cel de-al doilea rînd de
case, profesoara se retrågea, de obicei, într-o odåiÆå discretå, deco-
ratå sumar, cu destul de bun gust, dar çi uçor împuÆitå. ÎmpuÆitå
nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi fåcut, din cînd în cînd, curå-
Æenie. Ci împuÆitå de la mirosul de om înfåçurat în bulendrele lui,
care nu se mai hotåreçte o datå så recunoascå cum cå îmbåtrîneçte.
Dar nu adora så facå amor în aceastå încåpere.
Acum înså sprinÆara sa gazdå se tråsese probabil undeva så
îmbåtrîneascå, se va întoarce cu toate mirosurile sale normale
puse la loc çi încåperea va putea fi dinamitatå. Dacå nu dina-
mitatå, måcar aerisitå.
Dådu så-çi retragå grumazul, çi abia atunci observå cå nu
numai gazda lipsea de la locul ei.
Lipsea çi încåperea.
Cel puÆin, lipsea sub aspectul sub care el o cunoscuse. Deve-
nise o odaie dintr-un cu totul alt secol, de pe o cu totul altå planetå.
eu simt cå må topesc çi dacå scap vreun blestem... Scrumul çi
– Adriane! Nu-mi vorbi despre stîrvul tåu, Adriane! Fiindcå
fuioarele de paraziÆi datorate microfoniei.
manevrå trei dintre butoanele pick-up-ului, ståruind så elimine
oråçelului Buçteni!...“ rosti Bårbatul de CeaÆå çi, cu mîna stîngå,
vorbesc acum cu glas omenesc çi îi îngrozesc pe salvamontiçtii
tulpinile de jnepeni. Trei coÆofene, care au gustat din stîrvul meu,
de brad. Cetina de brad este mai confortabilå decît rådåcinile çi
tine, Marie!... Frunzele de foioase sînt mai cålduroase decît cetina
mele!... Dragostea çi ataçamentul meu rezervate numai pentru
– „Bunå seara, tovaråçi! La dispoziÆia dumneavoastrå, dragile
Çi, nu dupå mult, pîrîind, în difuzorul din stînga.
Çi, curînd, vocea çi tusea i se desluçirå în difuzorul din dreapta.
Deschise de cîteva ori gura fårå så se audå vreun sunet.
Tuçi.
celålalt difuzor pe genunchiul stîng.
Umblå un minut çi le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept,
în palmele-i de såpåtor, cele douå difuzoare ale pick-up-ului.
CeÆoasa apariÆie se aplecå spre servanta din stînga. Încårcå,
curbå.
Paradoxal, sub greutatea bårbatului, buretele fotoliului se
textil aflat în spatele såu, îmbråcînd speteaza fotoliului.
så zåreçti desenul florilor argintii, verzi çi violete, de pe materialul
Çi prin al cårui trup transparent, çiroind de ectoplasmå, reuçeai
raså pînå la sînge, ochelari severi de baga.
corpolent, cu Æinutå cazonå, pår rar, tuns drastic, faÆa låtåreaÆå,
eçarfa de ceaÆå se låÆise. Çi completa deja contururile unui bårbat
Iar cînd ajunse de se instalå în fotoliul de la rådåcina perdelei,
formå lungå çi subÆire, într-un soi de fular.
de-a lungul reliefului draperiei, desfåcîndu-çi circumferinÆa într-o
Un glob de pîclå roç-albåstruie (luminat din interior), coborî
Fu opritå din nou în aceeaçi poziÆie suspendatå.
sensul acelor de ceasornic.
orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture çi jumåtate. În
Råmase încremenitå. Se roti lent, cu zgomot de mecanism de
365 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
368 DANIEL BÅNULESCU
deilor cu care se împinciorongeçte. Çi cu care se joacå de-a iapa
çi armåsarii, pe la voi, prin cartier?!...“
– Ce blestemat!! Cîtå bådårånie!... Dar dacå tu l-ai crezut cå
eu aç fi din acelaçi aluat cu al tåu çi-al Cristinei, treaba ta!...
– „...Eu n-aç zice cumva cå åsta nu-i vreun lucru bun. E
un lucru bun!... Dar de cînd te-ai zdrobit çi-ai devenit peliculå
de gråsime prin stomacul mistreÆilor... N-a fost zi în care ea,
nevastå-ta, så nu-çi fi desfåcut conjuraÆiile çi picioarele înaintea
cine çtie cårui pofticios de neiniÆiat sau intrus?!... Ceea ce, la
rîndul lui, e un lucru bun... E o femeie harnicå! Deçi, la calibrul
ei, nu e mare scofalå så-çi piardå vremea cu fleacuri çi frecÆii...
Chestia e dacå, pînå aici, erai sau nu la curent, venerabile
Alcibiade?“
– Zi-o verde, Adriane! i se adreså, cu ochii scåpårînd, madam
Nicolici, demonului. Eu n-am pretins niciodatå c-aç fi altceva
decît un om obiçnuit. I-ai dat crezare intrigantului ori ba?
– „BineînÆeles cå nu. Era un mågar... E drept, o luase, pe
departe, cu biniçorul, doar pentru a ajunge så-Æi reproçeze cå l-ai
învåÆat poezie pe micul Sinistrat! Închipuieçte-Æi, Mariuçcå, un
asemenea lucru, taman pe micuÆul Sinistrat! Ca çi cum eu nu l-aç
avea sub ochi, teafår çi intimidat, aici, alåturi de tine.“
– Bunå seara, domnule Alcibiade, salutå respectuos båiatul,
fårå så-l ia nimeni în seamå.
– I-o mai predam din cînd în cînd... La început, cînd a sosit
la noi, nu-l çtia nici pe „CåÆeluç cu pårul creÆ“. Îl mai las s-o
mîngîie. Så se joace cu ea, de douå, trei ori, înainte de culcare...
Îi înlesneçte un somn mai tihnit çi mai dulce.
– „Çi tocmai pe åsta te-ai gåsit tu så-l înveÆi poezie?? izbucni
demonul uluit... Îl mai las, din cînd în cînd, så o mîngîie!...
Pe altul råu nu te-ai gåsit så-l înveÆi?!“
– Nu-i nimic. Så înveÆe çi el, suspinå madama cu umor. De
douå, trei ori, înainte de culcare, n-o mutå din loc. Nici puçtiul nu
s-ar plînge cå-i cauzeazå.
– „...Uite, am så-Æi explic folosindu-må chiar de cu cuvintele
lor: „Prea neînfricatule Alcibiade!...“ s-a descolåcit din ghem çi-a
Pentru cå niciodatå nu-i råspundeau.
råspundå.
Pe de altå parte, nici iubitele nu çtiau, probabil, exact ce så-i
çi în rimå.
Se înfierbînta çi neglija faptul cå nu toÆi iniÆiaÆii scriau în ritm
românå?!!...
çi neruçinårile tale. Ferm convins cå çi Æie îÆi place literatura
munceçte, poate çi-un secol, ca boul, la o rimå. Despre frumuseÆile
în limbå, la mine?!... În vreme ce al tåu, poetul, stå acaså. Çi
– Ce-am scris, få, eu, pe påmîntul åsta... Ca så vii tu croitå,
noptierei, dupå un medicamentul de întremare.
Fåcea o pauzå. Îçi mai scåpåra o Æigare. Mai pipåia, pe tåblia
supårare!... Ce cauÆi tu la mine, få, zåltato?!
– Spune, få!... Cå te dau cu Æeasta de pereÆi, de uimire çi de
cu biniçorul:
era s-o cîrpeascå. Çi-o potrivea, la loc, pe genunchi. Çi-o descosea
zatul, o mai înçfåca pe vreuna de cîte-o ureche. O cîrpea, dacå
De aceea, cînd çi cînd, dupå ce terminau cu partea cu poeti-
cam teroriza.
fårå ca el så miçte un deget, în açternutul lui, de la o vreme îl
pe Doru abundenÆa de muieri perfecte, civilizate, påtimaçe, cåzute,
tat continuarea studiilor, cu un surîs vulgar pe feÆele radioase. Înså
Aproape toÆi tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi accep-
turii române. Sub comanda doamnei Nicolici.
neîndeletnicindu-se cu învåÆatul, de dimineaÆa pînå seara, a litera-
MulÆi s-ar fi întrebat de ce umanitatea îçi pierdea timpul,
Obligat pe piept îÆi pica.
De råsårit, din trestii, îÆi råsårea.
çi så-Æi cadå lin pe piept. Lin scria, lin cådea.
de zåbovit decît patru versuri, pînå cînd: „Ea din trestii så råsarå“
pezindu-se ritmic în placa frontalå a çifonierului. Nemaiavînd
plescåitul apei (îmbîcsitå de mareea aceea de nuferi galbeni), re-
care så-Æi înceapå: „...Lacul codrilor albastru“. Desluçeai imediat
Practic, n-aveai nevoie decît de o voce bålaie çi nevinovatå,
DANIEL BÅNULESCU 356
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 353
Într-o miercuri, înåuntru, la „GrådiniÆa“ (pe teraså, sporå-
våiau, zgribulite, doar douå perechi), el çi madam Nicolici se
trezirå sorbindu-çi halbele cu bere mediocrå, în compania unui
poet guraliv.
De vreo 50 de ani.
Cu barba çi muståÆile impunåtor de albe.
Çi care, pe motiv cå publicase vreo 40 de volume de versuri,
îçi petrecu întreaga dupå-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor,
recitîndu-le stihuri din lirica sa tîmpitå çi neascunzîndu-le încînta-
rea sa zgomotoaså sa cå avea de-a face cu doi proçti.
Poetul impunåtor båu multå votcå, amestecatå cu quik-cola,
pe care, spre sfîrçit, jumåtate nu pregetå så o verse pe el. Nu se
çtia cum, dar, tupeist, din prima, le luase el, lor, graiul. Çi nu se mai
dovedirå în stare så se apere, întreaga perioadå, cu absolut nimic.
Ieçirå fierÆi, cu coada între picioare, din cîrciuma aglomeratå
çi îmbîcsitå.
– Ia cerceteazå-mi, te rog, ce-i çi cu nemernica asta!... o
implorå, tremurînd de mînie, Doru pe profesoarå çi apoi el prinse,
în goanå, o legåturå care så-l transporte cåtre Liceul „Pipera“.
Iar pînå seara, madam Nicolici se çi înfiinÆå cu iubita din
tinereÆe, a poetului impunåtor, la poartå.
Iar pe asta, într-adevår, Sinistratul, din urå çi înverçunare,
o vlågui toatå noaptea, drågostind-o în reprize lungi çi cauza-
toare de febrå muscularå. În pauze, împroçcînd-o cu majoritatea
zoaielor reproçurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit så le zvîrle
în obrazul poetului beÆiv çi impunåtor, dar care nu îi veniserå pe
limbå atunci.
Toate iubitele poeÆilor români, auzindu-i numele, se îmbu-
jorau, îl cåutau, îçi luau lumea în cap, nåvåleau peste el.
El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scrisese
în ritm çi în rimå, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors
çi accepta, pe muchia rablagitå a recamierului såu, çi cîteva dintre
iubitele despre care se scrisese în vers alb.
Devenise cea mai vînatå persoanå din Bucureçti, poezia îi
acapara clipå de clipå. EmanaÆia liricå îi scåpase de sub control.
direct, desfåtåtor çi neobiçnuit de a învåÆa literaturå.
Oricine s-ar fi pråpådit dupå modul acesta palpabil, destoinic,
måcar o vertebrå dintr-o autenticå doamnå Macedonski.
50-60 de obscure doamne Breslaçu nu izbuteai så întocmeçti nici
Æintuiserå ele la stîlpul infamiei. Atunci cîntåri Sinistratul cå din
la cîÆi nu demascaserå ele prin çedinÆele de Partid çi la cîÆi nu
vreuna dintre meseriaçele astea så-Æi presteze lucrul cu pricina,
nune så Æintuie. æi se înfiora pielea de plåcere, dacå se învrednicea
Îl Æintuiau. Atîta calitate posedau çi ele. Se pricepeau de mi-
du-le de insigne, smucindu-le jos çi învåÆîndu-le, el pe ele, poezii.
acolo unde se cåÆårau pentru a scanda, cicå-se, pentru pace, înhåÆîn-
activitatea soÆilor lor. Trebuia så le coboare cu forÆa de pe lampå,
cate în munca la strung. Îi înaintau notiÆe informative despre
Îi solicitau rapoarte amånunÆite despre stårile sufleteçti încer-
Proletcultistele se dovedeau cele mai îndîrjite.
fie or så-l açtepte, fie nu.
dezlînate çi-i declarau cå poate så plece unde vrea, fiindcå ele
du-çi-i în parafinå, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuialå, cuvinte
Îi perforau cu capse tricoul, îçi dublau volumul sînilor, înmuin-
Avangardistele erau neastîmpårate.
raturå de la ele.
interiorizate, trebuia så-Æi baÆi mult capul pînå så scoÆi puÆinå lite-
colÆ, îçi råsfirau degetele lor prelungi pe boala lor de piept çi,
SoÆiile simboliçtilor erau cam blegoase, se retrågeau într-un
råmase cu un gol de neiertat în literatura românå.
poezia lui Nichita Stånescu nu-i mai spuse nimic, astfel cå el
nu i-o mai cårå în cåmåruÆå çi, pentru multå vreme, Sinistratului
çi cîntårind-o cît era de chipoaså, din invidie, madam Nicolici nici
de frumoaså, încît, observînd-o la cumpåråturi prin PiaÆa Amzei
Doamna Nichita Stånescu, pe numele såu Dora, era într-atît
amorÆea çi te låsa fårå grai.
Voiculescu, evlavioaså. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te
plicticoaså. Doamna Ion Pillat, nici n-o simÆeai. Doamna Vasile
Doamna Iosif Petricå, doldora de temperament. Doamna Vinea,
355 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
354 DANIEL BÅNULESCU
Nu erau deloc rare cazurile în care îl importunau pînå çi
iubitele, crude çi vii, de nouåzeciçti, de optzeciçti, cîteva dintre
ele date în paçtele må-sii de cît de frumoase puteau fi, fete rafi-
nate, dulci, sclifosite çi pline de fumuri albastre în capetele lor
alungite, ca de pisici.
Prietene ori tovaråçe de viaÆå ale unor båieÆi care încå tråiau,
se cålca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spålau, se pieptånau
çi se tîrau cåtre niçte slujbe nenorocite, unii dintre ei fåceau chiar
karate sau box.
Dar chiar çi aceia care nu fåceau karate sau box, i-ar fi luat de
urgenÆå gîtul, aflînd ceea ce se petrecea, în realitate, cu puçtoaicele
dupå care dînçii erau îndrågostiÆi morÆi. Cu fîÆîitele pe care destui
dintre dînçii nu îndråzneau så le atingå nici måcar cu un fulg.
Unde erau, într-adevår, råpite çi adåpostite, ipocritele acelea,
în orele în care îçi puneau în aplicare adevårata lor specialitate,
aceea de a pårea, cît mai veridic, picate pe gînduri. Ori în a cårui
odåiÆå se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeÆii destinelor lor
îçi întorceau, o clipitå, geana de la ele.
Nu Æinea neapårat. Dar nici cine çtie ce nu s-ar fi supårat, dacå
vreunul dintre poeÆii aceia i-ar fi luat, cu adevårat, gîtul.
Îi înÆelegea. Nu pentru asta se zbåtuserå çi scriseserå ei.
Nu åsta era motivul principal pentru care compuneau dînçii.
Pentru ca muierile poemelor lor så se repeadå în limbå, înfierbîn-
tate ca niçte pisici, în camerå la Sinistrat. Çi så citeascå, împreunå
cu el, literaturå, noaptea întreagå.
Se ruçina çi n-ar fi mårturisit nimånui despre comportamentul
prietenos al doamnei Eminescu.
Dupå prima noapte, intuind parcå valoarea soÆului dînsei,
se purtå rece cu madam Bacovia.
Prin prisma soÆiei, era circumspect cu privire la talentul
doamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentatå drept doamna Blaga
îi påru o molîie. Doamna Ion Barbu avea limba tåiatå, despicatå,
ca de çarpe çi oricît s-ar fi stråduit cu dînsa, nu se putea obiçnui
cu çuierul ei.
Doamna Coçbuc era gospodinå. Doamna Alecsandri, piså-
loagå. Doamna Minulescu, de viaÆå. Doamna Topîrceanu, sprintenå.
decît så ne plimbe pe noi. De dimineaÆå pînå seara. Pe la femei...“
– „Necontenit. Cei de pe aici nu cunosc desfåtare mai uriaçå
cu Cristina?
amîndoi gîturile?!... Uite cå n-am greçit. Te mai vezi, cînd çi cînd,
Cristina... Så escaladaÆi prin MunÆii Bucegi. O så vå frîngeÆi
Æi-am înçtiinÆat cå, dacå ai så fugi cu sclifosita aceea spålåcitå,
– Mie-n sutå. Am greçit eu vreodatå? Chiar çi atunci cînd
spui?“
– „Eçti tu atît de încredinÆatå, Mariuçcå... Cå eram precum
– Sigur. Pe teraså...
– „Cînd? Pe teraså?“
– De ce erai supårat azi dupå-maså?
Adrian Nicolici:
Çi apoi cåtre cel care-l întrupa pe soÆul dînsei, pe Alcibiade
surdinå, madama, invitatelor çi protejatului ei.
– ContinuaÆi çi voi så vå ÆineÆi înlånÆuiÆi de mîini! çuierå, în
så råmînå cîinoaså.“
voastrå petrecere. În munÆi, deçi este luna aprilie, vremea continuå
gåsit!... Sînt impresionat cå m-aÆi poftit la cålduroasa dumnea-
vocea lui, dupå un rågaz de cîteva zeci de secunde. Bine v-am
– „Bunå seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleçtar,
inspectå contactele a çapte-opt tranzistoare.
plåcuÆå lateralå a pick-up-ului, înnådi douå-trei cabluri secÆionate,
trînd în echilibru, pe genunchi, cele douå difuzoare), deçurubå o
Çi Bårbatul de CeaÆå, înclinîndu-se tot mai riscant (dar pås-
ficare. Cîtuçi de puÆin nu pot fi un erou...“
– ...„Scuzå-må un moment. Nu çtiu ce are etajul de ampli-
– Exact ceea ce çi eçti. Un erou.
erou.“
în zeci de balade. Låsînd impresia – greçitå – cå aç fi fost vreun
omenesc al sutelor de coÆofene. Care povestesc ispråvile mele,
gustate çi ele... Acum, întreaga Vale a Jepilor råsunå de glasul
au gustat alte coÆofene. Au murit çi astea, seria a doua... Au fost
– „De ce? CoÆofenele alea trei deja au murit. Din carnea lor
zdrobiÆi prin MunÆii Bucegi!
pulberea or så se aleagå de toate coÆofenele care ne ciugulesc soÆii,
DANIEL BÅNULESCU 366
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 367
– Nu mai e femeie. E cadavru.
– „Uitasem cît de drågålaçå izbuteai så fii. Asta-i cutremu-
råtoarea urgenÆå pentru care am fost invocat? Så transmit salutå-
rile tale Cristinei?“
– AuziÆi, cicå vrea så-i transmitå salutåri!... Çtii ceva?! Nu-i
transmite nici o salutare. Pedepseçte-o, las-o nesalutatå.
Çi, observînd cå Invitatul de CeaÆå intenÆioneazå så se deba-
raseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi çi så disparå...
– Nu må påråsi atît de iute, Adriane!... Iartå-mi limbariÆa,
Domnul çi Ståpînul meu! Çtiu cå sînt mai urzicåtoare decît o
urzicå çi mai otråvitoare decît o ciupercå. Ai fost çi eçti singurul
meu iubit. Sînt o soÆie extrem de greu de suportat çi neglijez så
må schimb.
– „Nu mai neglija. Ce-i cu terasa, Mariuçcå?“
– Te-am våzut azi, pe la prînz, fîÆîindu-te prin acel loc... Purtai
un rucsac în spate. M-am apropiat. Dar n-am izbutit så pricep
ce-mi spuneai... M-am apropiat înså suficient, pentru a constata
cå aråtai teribil de nemulÆumit. De ce erai atît de nemulÆumit?
– „Sînt convins cå adîncul sufletului tåu cunoaçte råspunsul.
Ce mai må întrebi? Consultå-Æi stråfundurile sufletului. Ele cunosc
råspunsul.“
– Poate cå da, poate cå nu... Mårturiseçte-mi-l çi tu.
– „...Pe terasa noastrå, am debarcat azi dupå amiazå direct
dintr-o çedinÆå. Am fost convocat în acea çedinÆå de cåtre cîÆiva
dintre cei mai simandicoçi conducåtori de pe aici...
Au expediat dupå mine letica imperialå...
Am fost tratat ca un prinÆ.
În sala împåraÆilor Persiei am fost primit cu cea mai aleaså
pompå, am fost poftit în puful lojilor pentru invitaÆii cei mai de
vazå, am fost examinat în tåcere. Au çoçotit între ei...
O puturoçenie de spirit, cu mançetele veçmintelor tivite cu
vapori de pucioaså, cu sceptru de trestie çi coroanå împletitå din
gheare de pasåre, m-a fulgerat din scurt:
„Prea vrednicule Alcibiade! Eçti la curent cå nevastå-ta
dezvåluieçte din formulele sacre çi din incantaÆiile secrete, derbe-
erau doar trei dintre paragrafele în care Moise transcrisese inter-
Deuteronomul 18:10-12, Leviticul 19:31 çi Leviticul 20:6
de rîioaså, de n-ai mai fi reuçit så arunci nici un ac.
Demonii foçgåiau deja prin sufragerie, într-o aglomeraÆie atît
Controlor spiritual era, fireçte, madam Nicolici.
Sinistratului.
Prin dedesubturi, cucoana îçi lipi pulpa suptå de cea a
Çi apoi, nemaiçuçotind.
egale, în jurul mesei, çuçotind.
stînga, ca îndrågostiÆii. Erau cinci persoane înçirate, la distanÆe
Îçi împletirå degetele cu vecinul din dreapta çi cu vecinul din
mare, de mîini.
Pe întuneric, Doru çi putrezitele se prinserå, într-un cerc
cu abajur, çi stinserå luminile.
Apåsarå comutatorul sufrageriei çi întrerupåtoarele veiozelor
de nemulÆumit!...
împreunå motivele pentru care era Dînsul, azi dupå-amiazå, atît
Iatå deci de ce v-am chemat! Så cercetåm çi så påtrundem
limbå omeneascå cu el.
adreseazå ininteligibil, de nu am putut så må înÆeleg în nici o
înainte. Se fîÆîie iritat pe teraså. Çi mormåie çi plescåie çi mi se
Pînå azi dupå-amiazå, cînd Råposatul îmi råsare, din nou,
açadar, totul era bine...
Îmi continuam deci binefacerile. Çi, dinspre partea aceasta,
L-am înzdråvenit. Am fåcut din el un sac de calorii.
tratamentului lui, ca çi tratamentului meu. L-am supraalimentat.
M-am apucat çi l-am învåÆat çi poezie. Am dat aceeaçi atenÆie
çi, peste toate, nu învåÆase toatå viaÆa lui o poezie.
pådure, nu çtia nici så caligrafieze ca lumea, o zbîrcea la socoteli
ruÆå. N-am zis nu. Dar båieÆaçul acesta parcå primise educaÆie în
Må çtiÆi, fåcînd bine în dreapta çi-n stînga. I-am dat cåmå-
så n-am cåmåruÆå?!
de ajutor, miorlåindu-se så-i dåm çi lui cåmåruÆå, zice, eu de ce
cheamå. Doru, te cheamå? Milogindu-se så-i întindem o unghie
A apårut, dupå o vreme, çi copilul åsta, Doru, parcå aça îl
361 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
364 DANIEL BÅNULESCU
Pînå la urmå, cåzurå la înÆelegere ca madam Nicolici så
rosteascå, tare çi råspicat, blasfemia, Sinistratul încuviinÆînd o
singurå datå din cap.
Liceanul intuia cå poezia domnului Cîrlova se va dovedi o
poezie cît se poate de agreabilå. Îçi promise ca, în timp ce
controlorul spiritual va cålca porunca a treia çi el va bîÆîi, ca un
netrebnic, din cap, så se gîndeascå, de fapt, la cu totul altceva decît
la numita poruncå.
– Spirite råzvråtit! Necurat. Çi clocotind de putere çi urå!
Primeçte, ca ofrandå, luarea în batjocurå a Numelui Preasfînt...
Çi gazda trînti, fierbinte, o beliturå de înjuråturå, despre care
cu greu ai fi crezut cå o cucoanå, nedespuiatå de ultimul strai de
civilizaÆie, s-ar fi încumetat s-o rosteascå în public.
Madam Nicolici trase aer în plåmînçi o rosti.
Aceeaçi doamnå reinvocå expedierea acaså a scumpului ei
Alcibiade Adrian Nicolici.
La timpul potrivit, Sinistratul miçcå o datå, iute çi imprecis,
din craniu. Se forÆå så-çi închipuie cå este întrebat dacå o
antipatizeazå sau nu, pe doamna SapienÆa Celenterache. Da, o
antipatizeazå absolut, îçi imaginå el cå împårtåçeçte o deståinuire
jenantå. Da, çi îçi mai clåtinå o datå Æeasta.
La ora aceea, Alcibiade Adrian Nicolici era de mult mort çi
dizolvat în nefiinÆå, cu trupul împråçtiat prin viroagele munÆilor
çi ale Crematoriului, cu spiritul stins çi absorbit într-una dintre
bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista.
Sub nici o altå formå. Afarå de cea a amintirii.
Un demon din apropierea cutelor draperiei (care pînå atunci
se tot îmbulzise, pentru a-çi tåia pîrtie prin vålmåçagul sufra-
geriei), cåpåtå încuviinÆare de-a imita particularitåÆile çi comporta-
mentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici.
Degetele se electrizarå.
Încåperea fu bråzdatå de schije de foc minuscule.
Masa circularå, cu cele cinci scaune çi ocupanÆii lor, fu
catapultatå 150 de centimetri în våzduh.
ordonat atunci Domnul çi Ståpînul meu!
Nu-Æi bate joc“... O silabå nu m-am abåtut de la ceea ce mi-a
profesoarå de limba çi literatura românå! Împråçtie-le lumina!
castitate cu gura. În dauna limbii çi a literaturii române... Råmîi
„Ascultå, Marie! Eu nu Æi-am cerut så faci juråmînt de
çi-a cuvîntat:
legåmîntul, Råposatul, în persoanå, mi s-a înfåÆiçat într-un vis
Çi cå în noaptea în care må zvîrcoleam dacå så rostesc sau nu
blestem.
cît voi tråi... Nici cît så înmoi un descîntec... Nici cît så arunc un
må decisesem ca, în semn de doliu, så nu mai pronunÆ un cuvînt,
uscate... Tot ce-a mai fost gåsit din Råposat. Må çtiÆi çi cå aproape
creçtineçte un buletin, douå çosete çi 300 de kilograme de frunze
La Crematoriu l-am depus, pentru cå nu puteam så îngrop
cåturå de stîncå între Brîul lui Råducan çi ColÆii lui Mårgårit...
fårîme în MunÆii Bucegi. Luînd în stomacul meu fiecare despi-
ce se întîmplå. Cînd mi-au adus veste cå Råposatul s-a fåcut
mi-aÆi fost martore, cît am råmas de paralizatå, neînÆelegînd nici
cît sînt de sensibilå la bîrfele despre Råposat, nu mai bîrfiÆi... Doar
– Bine. Så ne împåcåm. Så uitåm de fåraç! Dar, çtiindu-må
– Dacå n-ai pioletul perfect ascuÆit, nu eçti Faraon.
Bruxelles. Ci prin lanurile de porumb.
– Nu erau patine. Erau cicliçti. Çi nu se dådea cu ei prin
prin Bruxelles, cu patinele?!
– Reao? Çi, dupå aia, cui ai så mai povesteçti cum te dådeai,
strîmb?! Reao!
– Då-i-l! N-ai auzit ce susÆine cå m-am nåscut cu gîtul
duce...
– Laså cå-Æi dau eu Æie fåraç. Peste cîteva zile. De n-o så-l poÆi
ceasul de faÆå nu mi-a mai înapoiat nici un fåraç.
culiÆo“. Iar dovadå cå mi-a fåcut atunci vizitå e cå nici pînå în
Råposatul, dupå ce îi îngheÆau suficient dinÆii, îmi spunea „Mårgi-
puÆ. De-Æi îngheÆa dinÆii... Çi fåcea mårgele-mårgele într-însa. Iar
rahat... Puneam alåturi de farfurioarå çi un pahar cu apå rece, de
– Cînd îl primeam prin cåmåruÆa din spate çi îl serveam cu
DANIEL BÅNULESCU 360
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 357
Se scurserå aproape în întregime çi cele douå såptåmîni de
pensiune çi literaturå, situate în mijlocul lunii aprilie.
Într-o joi, 21 aprilie, întorcîndu-se aÆå de la liceu, sårind çi peste
vermut, parcurse în goanå Stoian Militaru, så månînce, så facå
un duç, så se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie.
În hol, Nicoloaica, råvåçitå çi tîrnositå prin plîns, îi aÆinu calea.
Çi, aruncîndu-i-se-n braÆe, într-o clipå, îi çi înmuie, de lacrimi,
hanoracul.
– Sinistrate! În seara asta trebuie så fim mai uniÆi ca oricînd,
Sinistrate. Çi så ne Æinem de mînå!
– Bine. Så fim. Så ne Æinem, încuviinÆå, cam neatent, Doru,
lepådîndu-çi servieta în hol çi gråbindu-se så ajungå la closet,
pentru a se spåla pe mîini, pentru maså. Dar çi pentru a fi çi mai
pregåtit så se Æinå de mînå.
Pentru a ajunge la closet, trebuia så stråbatå sufrageria. În
sufragerie tronau trei cotoroanÆe, femei foarte în etate, pe care le
mai întîlnise în cartier.
Dådu bunå seara çi îçi Æinu calea sa.
Prin uça de la baie, de afarå, madam Nicolici îi comunicå din
remuçcårile sale referitoare la soÆul såu, dupå care se simÆea çi
acum atît de våduvå. Din pårerile sale de råu privitoare la Råposat.
Cicå spectrul Råposatului se abåtuse în aceastå dupå-amiazå,
pe aici, pe-acaså. Douåzeci de minute se tot învîrtise pe teraså.
Çi se aråtase extrem de nemulÆumit:
– D’aia m-am rostogolit çi m-am zdrobit eu de stîncå,
Marie?! D’aia m-am pråvålit eu, de la o înålÆime de 120 de metri,
Mariuçcå...
Într-adevår, Sinistratul aflase de mult cå Råposatul råposase
fåcînd alpinism çi pråbuçindu-se de pe un imens perete de stîncå.
Dar nu-i dåduse nimeni de înÆeles c-ar fi fåcut-o cu un anumit
scop.
– D’aia mi-am fåcut praf çi pulbere fiecare oscior?! Ca tu
så såvîrçeçti, acum, una dintre cele mai ireparabile greçeli... Din
cîte le e dat, påmîntenilor, så comitå?!
ruçan. Încrezuta care s-a mutat la noi pe stråduÆå?
– Cine-i madam Cîrlova? se intereså Clementina Maghe-
pe hîrtie cå eçti de acord. Çi aprobi o datå din cap.
– Nu trebuie decît så zici din gurå cå „da“. Sau scrii numai
– Dînsa era programatå så soseascå la noapte?
mormînt?
de tînår a izbutit poama så-l vîre, pe såracul Vasile Cîrlova, în
firie çi mai nebunaticå dintre iubitele de poeÆi... Måi, ai tu idee cît
madam Cîrlova. Inspiratoarea poetului Cîrlova. Cea mai tranda-
– Cine nu se joacå cu porunca a treia, nu se joacå nici cu
– Nu o så må joc niciodatå cu porunca a treia.
rotesc eu mågåria. Zici çi tu cå „da“. Çi dai din cap la sfîrçit?...
– Aça l-am crescut. În nici un caz n-o så repete... Înså dacå
– În nici un caz.
mine?
– Înjur eu, negocie madam Nicolici. Tu repeÆi numai dupå
Dumnezeu.
Dar nu dorea nici så se lase pedepsit. Mai cu seamå de cåtre
În sinea lui era recunoscåtor.
– Nu.
nerecunoscåtor faÆå de mine. Eçti nerecunoscåtor?
cåruia îmi revårs, de douå såptåmîni, toate binecuvîntårile, e
chip nedemn“, dar nu mai vrea så-l foloseascå aça. Cel asupra
„så-l foloseascå în chip nedemn“. Habar n-are ce înseamnå „în
– Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea
unei porcårioare.
treia. Nu mai fu de acord så sape loc acestui Nume în mijlocul
Spre binele lui, pe Doru Sinistratul îl impresionå porunca a
nepedepsit pe cel ce va folosi în chip nedemn Numele Lui.“
tåu, în chip nedemn. Cåci JHVH (Iehova sau Yahweh) nu va låsa
foloseçti Numele lui YHWH (Yahweh sau Iehova), Dumnezeul
zisese cu stricteÆe fapta aceasta. Porunca a III-a zicea: „Så nu
injurios una dintre aceste pronunÆii, mai ales cå Dumnezeu inter-
Çi era o adevåratå desfåçurare så invoci demonii, folosind
363 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
362 DANIEL BÅNULESCU
dicÆia, pe care Yahweh (sau Iehova), Dumnezeul dezvåluit de
Biblie, o pråvålise deasupra spiritismului.
În plus, rafala sentinÆelor din Leviticul 20:27 amintea, ea
singurå, de pregnanÆa unui poem: „Dar dacå un om sau o femeie
cheamå duhul unui mort, sau se îndeletniceçte cu ghicirea, så fie
pedepsiÆi cu moartea. Så-i ucidå cu pietre. Sîngele lor så cadå
asupra lor.“
Nemaipunînd la socotealå cå çi Isaia, la rîndul såu, în cartea
sa, la capitolul 8, versetul 19, nu se dåduse la o parte çi întårise:
„Dacå vi se va zice înså: «ÎntrebaÆi pe cei ce cheamå morÆii çi
pe cei ce spun viitorul, care çoptesc çi bolborosesc», råspundeÆi:
«Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul såu? Va întreba el
pe cei morÆi pentru cei vii?...»
Madam Nicolici çopti çi bolborosi:
– Spirite Necunoscut. Strålucitor. Råzvråtit. Çi neînchinat
nimånui!... ÎÆi oferim, în dar, luarea în deçert a Numelui Personal
al lui Dumnezeu!... Rugîndu-te så trimiÆi, de urgenÆå, acaså... Pe
robul tåu... Måcar pentru zece minute... Fiul lui Varlam çi al Stelei.
Pe Alcibiade Adrian Nicolici!...
Råmaserå ciuliÆi, açteptînd douå minute.
Nu se petrecu înså nimic. Dinspre fiul lui Varlaam çi al Stelei
nici o miçcare.
– Måi, åsta micu’! Måi, puçtiulache... Ia ia tu în deçert
Numele lui Dumnezeu!
– Poftim?
– Ia în batjocurå Numele Preasfînt.
– Så-l iau la miçto?
– Ai dreptate. Cum så çtii så-L iei în derîdere?! Nici nu Æi-am
explicat.
Çi îi explicå faptul cå, în Biblie, Dumnezeu îçi dåduse sieçi
un Nume, care ar însemna „El este Cel Veçnic“ ori „El face så
devinå“. Din Numele Preasfînt se mai påstraserå numai literele
YHWH sau JHVH, pentru cå vechii evrei îçi scriau numai con-
soanele, vocalele rostite între ele pierzîndu-se în negura timpului.
Cele patru litere se numeau Tetragrama çi erau acum pronunÆate
ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova.
le intitulaserå, cu un vraf de decenii în urmå, madam Clementina
Pe duduile ce se çi råsfiraserå la maså, pårinÆii domniilor lor
susÆinutå, în centru, printr-un singur picior.
Masa din sufragerie era perfect circularå, corespunzåtoare,
Organizau una dintre îmbîrligatele lor ÇedinÆe de Spiritism.
se luminå Doru çi netezi prosopul pe suport.
Aha. Deci aça se explica çi prezenÆa ålorlalte trei cotoroanÆe,
a înÆelege çi a ne comunica, prin propria gurå, ce-a zis.
concurenÆå cu robinetul. M-am decis så ne Æinem de mînå. Pentru
– Çi atunci, eu m-am decis, picurå cotoroanÆa prin uçå, la
Æumitå pe chip.
Fisurei Albastre scopul vieÆii lui. Totul cu expresia aceea nemul-
ciunea cuvenitå unui tip ce fåcuse, pe vremuri, din escaladarea
rucsac semiputrezit. Çi-l atîrnase în spate. Çi dispåruse cu repezi-
se vîrîse çi scotocise prin magazioarele de sub teraså. Dibuise un
freze çi nu se oprise, dupå cum ea îl implorase. Dimpotrivå, dînsul
Dar Råposatul îi mormåise ceva ce ea nu izbutise så desci-
nemulÆumit?!
pîndeçte din spatele regiunilor necunoscute. De ce aratå atît de
Çi så-mi mårturiseascå, în numele luminiçurilor de adevår, ce ne
dincolo de uçå, fårå så-l audå. Så se opreascå. Så încremeneascå.
– Çi atunci, eu l-am conjurat, povestea madam Nicolici, de
un çuvoi disproporÆionat pe pantaloni.
robinetului, care Æiuia çi, la o infimå rotire spre stînga, împroçca
poate cå-i lipsea literatura, strigå el, pentru acoperi zgomotul
– Atunci ce avea? se intereså Doru prin uçå. Dacå era emotiv,
vreun çifonier.
cunoçtea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, de
Fusese ghid în stråinåtate, la O.N.T. Fire emotivå çi finå. Îl
satul fusese çi-n viaÆå un om prea desprins de bunurile materiale.
Nu, fu contrazis de afarå. Çifonierul ieçea din discuÆie. Råpo-
Çi îçi çi comunicå pårerea cu glas tare.
atîta amar de nuferi çi de apå de lac.
referise la lemnul çifonierului, care se umflase çi se curbase de
Din baie, Sinistratul îçi dådu imediat seama cå Råposatul se
DANIEL BÅNULESCU 358
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 359
Magheruçan, madam SapienÆa Celenterache çi madam Dragonela
Jugureanu.
Aråtau înzecit mai ruinate decît gazda.
Iar a doua lor calitate mediumicå era aceea cå-l cunoscuserå
pe Råposat.
– Çi nu-Æi mai zic ce distins se înfåÆiça înainte. Dar çi ca
Råposat se Æinea aça chipeç. C-ar fi meritat neapårat påstrat mu-
mificat!... Cîte mumii de împåraÆi çi de sultani n-ar fi båtut, prin
tråsåturile lui agreabile, RåposåÆelul la fund!
– Cine, tantelo Dragonela? Era rudå Råposatul cu Sultanul?
– Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul
vacii... Çtii cå nu se înghesuia dupå onoruri. Uite ce guler strîmb
ai!... Nu era rudå cu Sultanul. Poftim mançetå! Era amic... Se
duceau vara în Alpi, la escaladat împreunå. Spuneau cå pe colÆul
primejdios al stîncii, nu se mai uitå omul la prieten, dacå-i Sultan
sau nu e Sultan.
– Ai bocanci buni, eçti Sultan...
– Ce spun eu çi ce înÆelege ea!
– Ai piolet ascuÆit, eçti Faraon...
– Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Åsta nu-i guler, vaco. Aça-i
modelul!
– Çi vreÆi så aflaÆi cum mi s-a deståinuit într-o toamnå?!...
Cå era deståinuitor. O datå ce te simÆea suflet de ispravå, Æi se
deståinuia... Era toamnå. Ploua. Era perioada aia, de îndatå ce-l
aduseserå de la Crematoriu, cå nevastå-sa aia... Unde-i nevastå-sa?...
Ca så economiseascå banii cu cimitirul, îl lepådase... Så-l facå
scrum, la Crematoriu... Çi trådarea cu Crematoriul, pe Råposat
îl rånise enorm... Îl çi plouase. Trecuse unul cu basculanta çi-l mai
çi stropise. Aça cå-l våd cå urcå, murat, pe prispå la mine çi-mi
zice: „MårgiculiÆo! Amoarea mea. Împrumutå-mi çi mie fåraçul.
Fiindcå sînt trist... Mi-s gîndurile ca gîndacii. Çi simt c-am deve-
nit, de prisos, chiar çi cenuçå.“
– æi-a spus el, Æie, amoarea lui? tuçi duçmånoaså madam
Nicolici. Mai vorbea el cu tine, dupå ce te prinsese cu cerce-
taçii?!... æi-a mai fåcut vizite, dupå Crematoriu? Çi de unde pînå
unde aÆi ajuns voi la MårgiculiÆo?
cu spinårile încovoiate sub o pradå bogatå.
så cureÆe locul çi retrågîndu-se acum în mirosuri de cîrpe arse çi
tele le furå pleznite de nuieluçele purtåtorilor de leticå, trimiçi
Foçtii invocatori se trezirå reînçurubaÆi în scaunele lor. Dege-
precum o cutie din lemn ce poartå înåuntru un pumn de monede.
Camera de invocaÆie fu råsturnatå (de trei ori), zångånind
de limba unui animal necunoscut.
rilor. Çi astfel îl obligå så disparå pe Musafirul de CeaÆå, lins parcå
Palmele-i, retrågîndu-se, sparserå cerul voltaic al invocato-
al mesei.
Picioarele i se încolåcirå, în cådere, în jurul piciorului circular
se pråbuçi (nåduçitå çi cartilaginoaså), pe covor.
mentina Magheruçan dete un strigåt. Çi, pradå epuizårii nervoase,
Înså în loc de råspunsul Bårbatului de CeaÆå, madam Cle-
pundå Bårbatul de CeaÆå.
curge ascuns un imbatabil çuvoi al spiritului, se pregåti så rås-
O fi analfabet. Dar o face din modestie... Pe sub analfabetism,
picior. MaimuÆoiul e pe trei sferturi analfabet!...
izvor al spiritului. Ai nimerit la o çezåtoare în care se luau peste
– Adriane, derbedeii åia çi-au båtut joc de tine. Un neîntrecut
imnului care se intoneazå pe-aici?“
el te-ai încumetat tu så-l înveÆi poezie... Ai idee cine a scris textul
– „E un bårbat ales. Un tainic izvor al spiritului. Çi tocmai pe
– Cui?!... DoruleÆului? ÎmpuÆitului åsta mic?
fi numit CÅPETENIA STRÅZII!...“
...Cå doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de a
observa cel mai limpede:
printre atîÆia învîrtitori ai descîntecului, este foarte clar cå s-ar
Ei bine, çi prin atîta puzderie de maeçtri ai cuvîntului, çi
poeÆi...
imaginåm c-ar locui cei mai temuÆi magicieni, taumaturgi çi
lungå, lungå... Iar pe aceastå stradå lungå, lungå, haide så ne
valoarea de poet a Sinistratului, trebuie så ne închipuim o stradå
„Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înÆelege mai profund...
dinspre prezidiu.
sîsîit cåtre mine o altå voce, de data aceasta dulceagå çi insinuantå,
369 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
372 DANIEL BÅNULESCU
culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingurå de furnici
roçii, plus apå în care çezuse oglinditå luna.
Çi cînd roçcata profesoarå îçi slobozi braÆul çi îl påli cu
amestecåtura din cafetierå în frunte, båiatul se çi råsuci scurt pe
cålcîie çi se întoarse, schelålåind çi scuturîndu-se, întocmai ca
un cîine ud, cåtre açternutul unde era de açteptat de la el så com-
punå versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit så-i izbeascå
pînå çi pe neasemuiÆii Bacovia çi Eminescu cap în cap.
Dar el mai mult nu compunea.
Toatå ziulica lenevea, se întindea çi se scobea cu degetul ales
într-o narå, pînå çi-l murdårea çi, apoi, bineînÆeles, nu mai putea
så se înÆepe tocmai la degetul åla.
Treceau suratele çi funcÆionarii, tåbårau muieri çi lucråtori de
la nouå stråzi distanÆå så-i pipåie, cu palmele båtåtorite, armåturile
patului de internat çi så se intereseze de debutul operei sale,
açteptau oÆårîÆi sau stingheriÆi, mutîndu-se de pe un picior pe altul,
ridicîndu-çi sprîncenele interogativ atunci cînd izbuteau så-i cap-
teze privirea çi obligîndu-l çi pe el så salte a neputinÆå din umeri,
fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivå, înmîloçitå çi
împuÆicitå de muci, da’ ce era nebun så scrie cu degetul åla?!...
Pe cinstea noastrå!
Are dreptate Doru! scuturau din cåpåÆîni oamenii aceia,
înfometaÆi çi cumsecade. Nu se cuvine så înçiri lucruri atît de
însemnate, cu un deget aråtåtor aça de plin de funingine.
Çi chiar din acea dis-dimineaÆå de joi, 21 aprilie, se trezi cu
patul plin de gråmåjoare de degete retezate, aparÆinînd vecinilor
simpli de pe stråzile Aluniç, Cåråmidari, Militaru, gospodari ce nu
se temeau de sacrificii cînd devenea cazul de a-çi ajuta aproapele.
Erau degete aråtåtoare de toatå mîna: curate çi însîngerate, sparte
de negi sau de båtåturi çi netede, subÆiratice sau butucånoase.
Påi, da, dar puteai så-Æi însemni simÆurile cele mai fierbinÆi
ale sufletului çi tainele ce Æi s-ar fi întîmplat så-Æi fie relevate, cu
degetul zgîrcit ori påros al altcuiva?!
Ziua de ÎnfiinÆare a Partidului...
cårora le-au fost destinate. Uite! Primele proslåvesc, într-adevår,
pentru a nu fi cu prea mare uçurinÆå recunoscute de tovaråçii
Am insistat så fie selectat numai din gazetele de provincie,
construcÆii metalice.
ani, adnotå, cu amabilitate regåsitå, Simion Vårzaru, dascålul de
vreo sutå de båieÆi talentaÆi. Cu preponderenÆå, din ultimii cinci
– Så tot fie vreo douå sute de producÆii distincte. Scrise de
trei poeme omagiale decupate din reviste çi ziare.
pachet de biscuiÆi. Gåzduiau pe fiecare suprafaÆå a lor cîte douå
la piept, un teanc de cartoane tåiate egale. Semånau cu un uriaç
într-o scobiturå a servietei diplomat çi îi descårcå Sinistratului,
bucåÆi dintre creaÆiile acestea! çi directorul Predoleanu scotoci
presimÆi o panå de inspiraÆie, învaÆå, pe de rost, måcar douå-trei
– Pentru numele lui Dumnezeu, då-Æi întreaga silinÆå!... Dacå
tratul nu-çi va mai descleçta, pentru acea zi, fålcile.
profesorul de construcÆii metalice, dupå ce apåru evident cå Sinis-
– La ce? întrebå, mai mult pentru a menÆine conversaÆia, tot
Crezi c-ai så faci faÆå?
Care e pårerea dumitale? Råspunde-mi cinstit.
AparenÆele te aratå a fi totuçi într-o formå de zile mari.
De aici, faptele le cunoçti.
încadrat nicåieri...)
plantelor. (Dacå e så fim principiali, så recunoaçtem cå nu fusesei
toare, dacå fusesei încadrat la pregåtirea tineretului ori la culesul
pe scåri... Tovaråçul prim. Chestionarea noastrå, voit dezaproba-
– ...A urmat telefonul deci despre care Æi-am relatat... Fuga
a început îngrijoråtor så depindå de inspiraÆia ta...
noastre – dupå cum judicios a subliniat tovaråçul director adjunct –
ta... s-a mutat deasupra capetelor noastre. Iar siguranÆa familiilor
cu fulgi din porÆelan çi de sticlå, rari çi uriaçi). Responsabilitatea
asupra caldarîmului stråduÆei Perone ar fi nins, de la o vreme, doar
farfurioara çi paharul de limonadå direct pe trotuar (ca çi cum
sabilitatea ta... îçi depuse çi profesorul de istorie Atanasie Albu
– Aruncîndu-se în discuÆie numele Liceului „Pipera“, respon-
DANIEL BÅNULESCU 384
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 381
revenit la loc, pe coapsele tale. Readuçi de propriile tale mînuÆe.
Aceleaçi mînuÆe, care, cu puÆin înainte, c-o pereche de hamleÆi,
îÆi acoperiserå goliciunea.
– Cå eçti çi-al naibii de frumos! Ai un piept mai scobit ca
vasul closetului meu. C-o jumåtate de chicå neagrå çi jumåtate
albå. Cu freza çi scofîlceala ta împråçtii zbenga în inima milioa-
nelor de muieri.
– Teanc de coli la îndemînå aveai, dar hîrtiile pe care så-Æi
înscrii eventualele revendicåri erau goale... Cinci ore le-au fost
necesare specialiçtilor noçtri så se convingå cå, în vecinåtatea ta,
nu fuseserå såpate nici trançeele menite så-Æi adåposteascå
posibilii complici. Nici picior de ziarist stråin (care, relatîndu-Æi,
pentru stråinåtate, protestul, så te idealizeze) nu cålcase pe-acolo.
Erau trebuincioase deci doar çase perii de sîrmå çi zece kilo-
grame de detergent, suficiente så cureÆe trotuoarul, imediat dupå
ce-o så te aresteze... Pînå în acest punct al operaÆiunii, nu apåruse,
vezi, nici vîrf din necesitatea inspiraÆiei tale. Nici pericolul
capetelor noastre de a fi pisate ca boabele de piper...
– Da, dar pînå la urmå, un rahat de tovåråçel de la municipiu
çi-a vîrît coada. Çi pericolul Æestelor noastre de-a fi fårîmiÆate a
apårut...
– O eroare regretabilå... Dar deloc o eroare voluntarå.
– S-a produs o fugarå disfuncÆionalitate de comunicare între
douå niveluri de bazå ale Partidului... Un tovaråç secretar de la
Comitetul Municipal, cu atenÆia împåienjenitå de soarta platfor-
melor industriale pe care tocmai le inspectase, a înÆeles taman
pe dos situaÆia ta.
Çi-a transmis-o mai sus, exact cum a priceput-o, aça råsturnatå...
Exista uneori tendinÆa ca tot ce se întîmplå råu în Æarå så fie
drapat în bine. Çi-apoi så fie raportat ca realizare Conducerii
Superioare de Partid çi de Stat...
Între alte douåzeci de chestiuni de producÆie fierbinÆi, respecti-
vul tovaråç a raportat çi cå, în cartierul OlteniÆa, çi-a fåcut apariÆia
un rapsod care, ieçit cu întreaga sa gospodårie în stradå, cîntå çi
doineçte, în cinstea apropierii Aniversårii Zilei de ÎnfiinÆare a
studiezi...
deja dezvåluite numele dumitale. Vîrsta. Adresa. Liceul la care
fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovaråçului X fiindu-i
– ...Açadar, operaÆiunea cu detergentul picase... Nu puteai
împiedice distinsul nostru elev.
– Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care så se
porÆi, jgheaburi, doniÆe sau draci så te pieptene?!
ducerea de Partid, cå nu te mai poÆi opri din sculptat buciume,
– Cu ce neobråzare o så le povesteçti tu, tovaråçilor din Con-
– Nu zice nimic. Tace ca apa.
– Çi de asta ce mai zici de toate astea, popîndåule?
– ...
– Ai auzit, måi piticanie?
vascularizate.)
stroase de pår, Æîçnind çi înfoindu-se din pereÆii nårilor puternic
jos în sus, Doru îi putu zåri, pentru cîteva clipite, firele mon-
c-o milå nesfîrçitå, îi vorbi de-a dreptul în gurå. (Privindu-l de
dascålul de construcÆii metalice se låså, din nou, peste puçti çi,
Încolåcind, cu braÆul drept, umerii osoçi ai Sinistratului,
a ne desfåta la versurile çi cîntecele acestui rapsod...“
neclintit!... În cinci, çase zile, e posibil så ne abatem çi noi, pentru
Dacå doineçte în cinstea Partidului, e un bårbat cu un caracter
probabil, cu degetele lui çi cu care n-o fi ezitat så iaså în stradå.
în general. Nici dintre ciuberele, buciumele çi doniÆele sculptate,
„Perfect. Ia atunci måsuri så-l nu-l deranjeze nimeni. Nici
un astfel de artist.“
fi binevoit. Precum aÆi sintetizat. Nu-Æi picå de douå ori în braÆe
„Nici în cartierul OlteniÆei. Nici în oricare alt cartier, unde aÆi
atît de izbitor original... Ori poate må înçel. Dumneata ce crezi?“
ani, în cartierul OlteniÆei, nu-i aça?! Ceva atît de autentic. Ceva
„Ori aça ceva nu ne-a mai picat nouå în braÆe de un car de
vedeÆi, un foarte mare artist...“
„Åå... Oriçicum... Doineçte cum îl poartå inspiraÆia. E, så
çi de viaÆå lungå?“
„Doineçte numai de jale?... sau, din adîncul sufletului, doineçte
383 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
382 DANIEL BÅNULESCU
Partidului... çi, mai ales, în cinstea dragostei de care se simte
învåpåiat faÆå de Secretarul nostru General.
– O adevåratå aiurealå. Exact aça a transmis? Cuvînt cu
cuvînt?
Bårbatul al cårui bunic se chema Onofrei îçi abandonå, pentru
o clipå, atitudinea råzboinicå çi se intereså aproape cu compasiune.
– Ai våzut ce-ai fåcut?!... Ce-o så cînÆi çi ce-o så doineçti
tu, må, boule?
– Culmea e cå, dintre atîtea realizåri reale, oftå Predoleanu
çi-çi depuse ceçcuÆa pe-o bulbucåturå a trotuarului, cu eleganÆa cu
care ar fi açezat-o pe florile cizelate ale unei tåvi de argint, singura
comunicare ce-a deçteptat încîntarea anumitei persoane din
Conducerea de Partid çi de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul.
– Nu e culmea. E perfect îndreptåÆit în ordinea curiozitåÆii
umane.
– Ba e chiar probå a unei selectivitåÆi sånåtoase çi... åå...
a bunului gust.
– Mare a fost surpriza cînd, întorcîndu-se dintr-un birou
alåturat, unde se confruntase în liste de producÆie marfå cu un
alt activist, tovaråçul de la municipiu a auzit clånÆånind, încå de
pe hol, telexul såu brançat direct la Comitetul Central al Parti-
dului. S-a repezit înåuntru cåtre tamburul pus în miçcare. Çi-a citit
pe ruloul de hîrtie, desfåçurat de o palmå:
„ConfirmaÆi urgent de primire. RåspundeÆi urgent... Mai cîntå
rapsodul?...“
„Cîntå de se onduleazå pietrele de rîu de sub el, tovaråçe X...
Cîntå de Æi se face pielea de gåinå pe tine“, a råspuns pe tele-
imprimator, fårå så stea prea mult pe gînduri, tovaråçul de la
municipiu.
„Grozav rapsod!“ se aråtå impresionat, aproape fåcîndu-çi
simÆitå råsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din
Comitetul Central.
„Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dînsul,
cå-i un rapsod neobiçnuit de grozav.“
Îi va strica totuçi bucuria dintr-a doua.
Perfect.
lungi, cåreia îi îndoi, de douå ori, mançetele.
un maieu vernil çi-o izmanå culoarea oului de raÆå, cu cracii prea
Se råsuci prin pat çi îçi îmbråcå, în faÆa portiÆei, pe dedesubt,
El nu era necuviincios.
aça mare bucurie din prima.
cå el va deveni poet, încît i s-ar fi pårut necuvincios så-i strice o
çi de englezå, era çi Æicnitå, înså atît de tare o zdruncinase vestea
sa. Îi era clar cå madam Nicolici, în afarå de profesoarå de românå
îl îmbunarå så amîne, pentru o vreme, întrebårile privind situaÆia
DeclaraÆiile Bårbatului de CeaÆå çi înflåcårarea putrezitelor
nuturi de schimb, 24 de cårÆi, un raft, 10 coli de hîrtie.
tiera, cada, oala de noapte, papucii, un dulåpior burduçit cu açter-
picioare metalice, ucenicele Carolina çi PetruÆa distribuirå nop-
În jurul patului nou, în smalÆ alb, scos din beci, cu tåblii çi
desfåçurå peste el.
pe dulapul încrustat în siluete de grifoni din camera dînsei çi-o
era conservatå plapuma de måtase a Råposatului, o coborî de
Madam Nicolici sfîçie, c-un cuÆit, finetul çi plasticul în care
În primele cinci minute ale nopÆii, se înverzise de frig.
vieÆii.
despre maçini, copaci çi gîngånii, så çadå mai aproape de clocotul
celui de-al doilea rînd de case diavoleçti din strada Perone, så scrie
gazda sa cu patul afarå, pe trotuarul denivelat çi cråpat, din faÆa
ultima lor partidå de poezie, Doru Sinistratul fu scos de cåtre
dupå ce doamna Cîrlova trecuse totuçi pe la el çi-l desfåtase în
Chiar în acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3,
de prevåzut, Cåpetenia Stråzii.
Primul care se ridicå s-o cerceteze çi så-i ofere ajutor fu, lesne
proptitå în coada lungå çi noduroaså a unei måturi de curte.
natå, moale ca apa, galbenå ca turtoiul de målai, cu falca de jos
Madam Magheruçan fusese çi ea urcatå în scaunul ei, leçi-
Veiozele pîlpîirå, izbucnind în strigåte mari de luminå.
DANIEL BÅNULESCU 370
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 371
Încotoçmånit în halul åsta, era de prevåzut cå va rezista
îndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu açternutul
în båtaia vîntului çi, poate, a jgheaburilor ploii, pînå ce misterioasa
stradå Perone va prinde så se deçtepte în råcoarea umedå a dimine-
Æii çi, descoperindu-l ca pe o pungå cu rahat lepådatå la marginea
trotoarului, îçi va abandona, pentru cîteva clipe, gravitatea çi se
va sparge de rîs. Strada.
Pînå ce çi gazetarii comuniçti îi vor multiplica pijamaua în
pozele din ziarele lor infecte, Securitatea îçi va relua çedinÆele
de disecÆii predate pe fizicul lui, IF-ul îl va bånui cå nu degeaba
nimereçte periodic în sînul çerpåriei de nebuni la MociorniÆa. Iar
totuçi dacå ar deveni, cu totul din întîmplare, poet, gazda sa îi
va procura çi lui o iubitå, mai mult pentru a avea ce så-i fure,
atunci cînd va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum,
unui alt sinistrat.
Suflå în mîini så vadå dacå råsuflarea i se abureçte.
Deçi era o noapte de aprilie nåprasnicå, råsuflarea nu i se
aburea.
Pîndi ca PetruÆa så disparå în cåmåruÆele cu marchizå, pentru
a-i aduce un felinar stråvechi, de ceferist, de pe vremea lui Paz-
vante çi-o lanternå metalicå, lucioaså, chinezeascå çi, abia atunci,
pudic, zvîcni, ca o sålbåticiune, de sub plapumå çi îçi trase peste
izmanå pantalonii de pijama.
Stilou sau pix nu ceru.
Dacå vreuna dintre ideile care erau de açteptat de la el avea
så i se nåpusteascå prin minte, nu trebuia decît så se înÆepe (cu
un ac sterilizat, pe care îl cåpåtase de la Gabriela) la deget çi så-çi
noteze ideea, aça, cum îi venise, cu sînge cald, pe hîrtie. Întreaga
lume nevåzutå a poeÆilor çi-a iubitelor lor (cu care parte se cul-
case, parte nu) ståtea cu ochii aÆintiÆi pe el så-l vadå ce scrie.
Iar în clipa în care disperarea îi concentrå ultimele puteri
pentru a se descolåci dintre cearceafuri çi pentru a o rupe la fugå
cåtre oraç, Doru Sinistratul se trezi faÆå în faÆå cu doamna Maria
C. Nicolici, care descînta deasupra unei cafetiere plinå ochi cu
måselariÆå, inimå tocatå de çobolan, patru pînze de påianjen
singur un ochi. C-ai fåcut caca çi pipi în mijlocul stråzii... Çi-or
– Çi cînd o så te prindå MiliÆia. Çi-o så te punå så-Æi månînci
– VedeÆi bine! Natura...
ciolanele sub plapumå.
Doru trågea, c-o expresie tainicå, aer în piept çi-çi încruciça
– Çi cînd te plouå çi te fulgerå, tot natura?
Picii nu concepeau.
– Natura!
du-se de ei, le råspundea flegmatic:
freza, îçi pieptåna firele de pår de pe braÆe çi abia apoi, îndurîn-
desåvîrçea toaleta de motan, mai scuipa în palmå, îçi dichisea
Doru, care rumegase toatå dimineaÆa råspunsul, întîi îçi
imitaÆie.) Habar n-avem. Ce stå la bazå?
pungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din
– Nu, recunoçtea fascinat ciclul primar. Nu çtim. (Çi-çi strå-
pe stradå?
voi ce stå la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber,
– Las-o! E-o balama a noptierii plesnitå din fabricå... Påi, çtiÆi
jat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afarå?
– Nene Sinistrate, dar ce eçti tu?... Vreun sonat?! æi-au deran-
çi hîrtiile, numai în gåurile urechilor nu i se vîrau.
ca furnicile, i se cåÆårau pe noptierå, îi trågeau prin fund apreturile
acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la çcoalå. Gîgîlicii îl nåpådeau
claselor I-IV – hoarde pîrjolitoare çi insolente, care, pe la ceasul
çi începea så se zgîiascå, în lungul stråzii, dupå prichindeii
îçi potrivea peste ele trunchiul corconit, pînå la piept, în plapumå
nitul îçi sålta pernele din puf de gîscå pe tåblia de cåpåtîi a patului,
Pe la ora 12 dupå-amiaza, joia, vinerea çi sîmbåta, surghiu-
cu graÆie nesfîrçitå cartilagiile unui picior.
Îçi mai întindea un braÆ, fåcea cu degetul turul nårii, pocnea
a sufletului ori vreo tainå nu simÆea.
dupå ce cafetiera îi fusese slobozitå în faÆå, o altå simÆire fierbinte
Mai ales cå Doru, în afarå de nepåsare çi plictisealå, imediat
Nu puteai.
Nu.
373 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
376 DANIEL BÅNULESCU
precum un cîrcel de viÆå, de asemenea cel care se purta ca un
conducåtor al delegaÆiei çi, deçi se înfåÆiça scund, îndesat, supli-
mentul såu de spirit estetic îi ameliorase defectele, vîrîndu-l într-o
scurtå çi un costum maroniu vådind tåietura unui croitor de
calitate.
Ceea ce îl alarma... era cå-n firul scurt råmåsese tovaråçul
prim, de la sectorul de partid, solicitînd date çi informaÆii... privind
activitatea liceului nostru. InformaÆii ce-l puseserå în încurcåturå
pe directorul nostru çi-l fåceau så se miçte dintr-un colÆ al altuia
al cabinetului, c-o nemaipomenitå nervozitate çi repeziciune,
tropåind.
Îmi zice:
„Råspunde dumneata Predolene, spalå-te pe cap, cå-i resortul
tåu. Ridicå receptorul çi, prin oricîte cåldåri cu zoaie çi suldåmi
de mumå te-o scålda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata
îmbuneazå-l çi råspunde-i cå da...“ Era prea emoÆionat cå pås-
treazå legåtura cu capul sectorului çi pårea cå, în curînd, o så
moarå de inimå.
Mie-mi transpiraserå palmele.
Apuc receptorul. „Tovaråçe responsabil – bubui, în microfon,
vocea deloc enervatå a prim-secretarului. Eçti conçtient... nu...
cå... ååå... E adevårat cå un animal de la voi din liceu, din clasa
a noua, unul, paçtele må-sii, Lupaçcu P. Doru Onofrei...“
– Te numeçti çi Onofrei? întrebå, cu dulceaÆå, profesorul, de
pe muchia opuså a dormezei.
– „...face parte parte din OrganizaÆia dumneavoastrå de
Tineret?“
– De, råspunse înÆelept çi-n doi peri Sinistratul.
– Lipsa înjuråturii mai apåsate a tovaråçului prim m-a în-
credinÆat cå nu-i vorba despre un element care så aibå rezultate
prea dezastruoase în activitatea revoluÆionarå... Aça cå, prin tåcerea
mea, i-am dat de înÆeles cå da, face parte.
– Çi pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunÆå, cu veselie,
dascålul de construcÆii metalice çi-l båtu pe Sinistrat, cu admiraÆie
amuzatå, cu palma peste spate. Era çi un bunic pe cinste çi se
numea çi Onofrei.
gerii unui protest sexual... Dar nådragii, dupå-o scurtå vreme, au
la metodologia rezolvårii grevelor foamei. La metodologia stin-
æi-ai tras nådragii jos. Çi-ai fost mutat la comandament, de
a foamei.
Nu mestecai çi lipsa gestului tåu a fost interpretatå ca o grevå
Ai creat un soi de comandament.
Ai trezit un pui de alertå.
pornisei çi firul telefonic Æinea så scoatå scîntei pe çalele tale...
torii cartierului anunÆaserå cå se desfåçura un protest. Nici nu
çi-o mînå de ajutor, mutîndu-Æi calabalîcul spre stradå... Informa-
de piper... La nici douå ore dupå ce inspiraÆia ta Æi-a dat ordin,
– Ne oprisem la inspiraÆia dumitale, Lupaçcule çi la boabele
profesorul de construcÆii metalice.
– Tovaråçul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic çi
– Merci.
adjunct. Predoleanu...
– Laså-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovaråçul director
– Comprim eu?
– Nu-i trage nici o copitå.
eu. Trag o copitå çi el om de treabå se face!
– Albule! Laså-må så-i trag, încet, o copitå. Cå-l desluçesc
care sînt stricåciunile pe care le-a stîrnit.
infractor. Trebuie så-l låmurim întîi desluçit care-a fost zarva. Çi
– Vorbeçti cu el ca çi c-un infractor. ÎÆi va råspunde ca un
Æoiul circului åsta?
nu vrei... Atunci, de ce, paçtele påçtiçorului må-tii, ai pornit råhå-
så atîrni ca un preç?... Våd pe faÆa ta expresivå çi inteligentå cå
duci çi tu la vreo muiere çi, cînd descheie aia hanÆele de pe tine,
Vrei tu så te plimbi pe stradå çi så mergi ca un preç?... Vrei så te
Blegesc åçtia toate glandele din tine, ca franjurile dintr-un preç!...
båieÆilor, de ocupå acum malurile stråzii. O singurå pastilå!...
– Onofreie, ai rupt-o-n fericire! Dacå-Æi asigurå, doctorii
Un acoperiç decent deasupra capului...
turbat infractor i se asigurå educaÆie... Åå... Minimum de hranå.
înråit infractor!... Çi fie cå acceptå, fie cå ba, chiar çi celui mai
– ...Îl ia în cåuçul ocrotitor al legilor noastre chiar pe cel mai
DANIEL BÅNULESCU 380
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 377
– „Animalul din OrganizaÆia voastrå de Tineret a ieçit, de
pe data de 20, afarå, cu recamierul çi cåmåçoiul de noapte în
mijlocul stråzii!... Eu nu zic cå e bine sau cå este råu. Dar trebuie
så anunÆ mai sus, aça cum nu m-aÆi anunÆat voi pe mine...
CunoaçteÆi desfåçuråtoarele noi de acÆiuni, omologate luna
aceasta... La Criteriul cinci, „IniÆiative programate în afara incin-
tei liceului“, n-au fost tipårite decît douå cåsuÆe.
Prima se referå la „AcÆiuni de culegere çi de uscare a plan-
telor medicinale“. Cealaltå e destinatå „Pregåtirii tineretului
pentru apårarea patriei“.
Voi în care dintre aceste douå cåsuÆe aÆi înscris isprava utecis-
tului vostru, care cicå s-a învrednicit så scrie poezii despre Partid
în mijlocul stråzii?...“
Vasåzicå asta.
D-aia nu-l arestaserå sau împuçcaserå pînå acum ca pe o
muscå. Dacå muçtele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de
a se laså împuçcate. Çi d-aia nu-i zdrobiserå creierii, båtîndu-l
în creçtet cu cupa unui excavator, aça cum ai face cu måciulia
unui piron, råsårit în asfalt, din senin, çi încurcînd la mers întreaga
lume.
Îl credeau dedicat så scrie poezii Partidului Comunist, con-
centrat så ritmeze „mår“ cu „adevår“, „furnale“ cu „cincinale“
çi „çperÆ“ cu „comerÆ“, aça cum fåcea çi grasul çi guralivul poet
al plutonierilor din Æara asta.
Iar alÆii îl credeau un sfînt.
Uitase pînå çi cum paraçutista de Mariuçca C. Nicolici îi
zvîrlise cu sudoare descîntatå în faÆå.
Çedea liniçtit çi insensibil în çezut, ca un oligofren al Sana-
toriului „MociorniÆa“, måtura, cu privirile sale tîmpe, carosabilul
çi nu înÆelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de
boalå, så-çi sfîçie pijamalele de pe buci çi, doar în nådragii de
uniformå de liceu çi într-o geacå, så-çi croiascå pîrtie prin fundul
gospodåriilor de pe lîngå Çoseaua OlteniÆei çi så råzbeascå
neobservat pînå cåtre stråduÆa binecuvîntatå Radu Calomfirescu,
peste care parcå mai picase o datå (era vis sau nu, dar cît se
 – Cine minimalizeazå?! Nu putem minimaliza.
societåÆii socialiste multilateral dezvoltate...
– Totuçi nu putem minimaliza nici cå grija faÆå de om a
– Acoperiç normal pe dracu!
vreun internat. Într-un cåmin...
dumitale anumite måsuri blînde. Într-o anumitå disciplinå. În
trat çi reintrodus sub un acoperiç normal... S-ar fi luat împotriva
– Tovaråçul Caracazian exagereazå... Ai fi fost oricum mus-
spusese aça.
– Servit! spuse încet Sinistratul çi nimeni nu pricepu de ce
la a-l îmbîrliga çi la a-i cîçtiga încrederea.
prefåcîndu-se a i se da legaÆi lui în mîini, miorlåindu-se numai
Dar nu, caraghioçii fåceau paradå cu disperarea çi curajul lor,
Mandravela.
Sinistratul îl privi, gîndind cå åsta se întîlnise vreodatå cu
nici ce-i aia coadå, nici ce-i acela salam.
cine çtie ce coadå la salam. Fårå a-Æi mai aminti, în vecii vecilor,
tîmpiÆilor çocuri electrice... Çi erai externat, dupå 50 de ani, la
cålÆatå în stradå, çi erai conectat la toate conductoarele ce transmit
conjuncturå, Onofrei, doar så-Æi fi scos tu un sfert de çosetå neîn-
– C-a fost nåscut pe-un rahat, d-aia are atît noroc!... În altå
– Cåtåline! La ce concluzie am ajuns noi în tramvai?
– Då-l, må, în må-sa, cu metafora ta! Bå, boule!...
piper.
nouå, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele de
vocea, bingånind, tartorul profilor. Dar, dacå inspiraÆia ta då greç,
– Copile, nu çtiu cum te vei acomoda dumneata... înmuie
rimente psihologice!
– Prelucreazå-l cu vigoarea çi înÆelepciunea ultimelor expe-
reçte-ni-l tu.
– Jeane! Puçtiul... E de belea. Dar o påÆim noi. Dumi-
– Mmîh. OrdonaÆi! zîmbi strîmb cel ce fusese strigat.
– Predolene...
de stradå.
fines, jugulînd pe nesimÆite çi cel de-al doilea capåt al strungii
379 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
378 DANIEL BÅNULESCU
bucurase!), pînå la draga lui Otilia, la Rege çi la banda izbåvitoare
a Ierbii Fiarelor.
Marginile atîrnate ale cearceafurilor pocneau sub zvîrcolirea
capricioaså a vîntului. Partea lor dinspre stradå era împroçcatå
cu la fel de numeroase dîre de mîzgå, ca tencuiala camerelor zidite
prea în apropierea mlaçtinei rigolelor!
Båtea de 4,36 – 4,37 dupå-amiaza.
Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai
secundar çi limbi fosforescente, sculå a cårei cureluçå çi-o çi înco-
låcise deasupra încheieturii braÆului drept, pieptånat la plictisealå,
iar çi iar, cu vîrful firelor de pår cåtre stradå.
Nu-l mai cåznea frigul.
Tufele de urzici, spancioc, forsiÆia, zgrumåjel, brusturi untoçi,
din capåtul cel mai depårtat al ulicioarei Perone, îçi deçertarå în
våzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep miliÆie-
nesc, care-çi trambalase saçiul prin zonå çi parcase cu lehamitea
unei dihånii såtule, tolånite într-o rînå... Trågîndu-çi frînele taman
pe maidanul de unde fuseserå bårbierite, cu lama buldozerului,
acaretele çi hrubiÆele tåinuitului Sile SmalÆ, calif odinioarå peste
hoÆi, tata a tuturor sfîrtecåtorilor çi pîrjolitorilor din Bucureçtiul
interbelic. De îndurårile SmalÆului îçi ascuÆiserå ei hoÆii cosoarele
çi din ugerul încuviinÆårilor lui supseserå ei cu buza çi Gigå Muci
çi Paranghielie Indianul çi MarÆafache çi GårgåriÆå.
Din jeepul miliÆienesc, zåbrelit çi mînjit cu çapte litere albe
pe uçiÆa din spate, de la marchizå, nu se înghesui înså så debarce
nici un caschetar.
Fierul miliÆienesc adulmeca mai curînd cu nara ciulitå la
gloata nehalitå, tålåzuind cam fårå aprobare çi grupa mare, spre
Sinistrat. Decît la Sinistratul în persoanå, çezînd çi el, în mijlocul
trotoarului, pe anusul såu, uscat ca Æambalul çi Æinînd, în prelun-
girea dungilor pijamalei sale, pe juma’ din profesorii cu glagorie
din Bucureçti.
Belferii de la Pipera mirosiserå roata poliÆiei, închipuindu-se
deja cu brazda de iarbå mînåstireascå la gurå, prin hartanul cine
çtie cårui cimitir. Un microbuz aidoma cu cele al Fabricii Pajura
de Pîine, inventar, de fapt, al Ministerului de Interne, încetinea
strada Perone în lung çi în lat, desluçi siluete subÆiratece, cu um-
Cînd îçi iÆi capul din vizuina, de sub folia aburitå, cercetînd
De ambele rînduri plouå cam o orå.
de becuri pe caldarîm.
douå låÆimi de palmå çi aproape imediat se spårgeau cu pocnete
ploaie nu puteau fi zårite decît foarte tîrziu, cînd se apropiau la
Plimbå prin nåri mireasma nisipului umed. Picåturile de
în coçciugul såu de cleçtar.
pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbålsåmat
De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevår, cu mîinile
cåuta çi ea så-çi maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru.
hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curînd,
ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, dupå ce se dovedi cå nici
într-adevår, îi mulÆumi, se våzu nevoit s-o zgorneascå, c-un cålcîi
de cåtre calfa zaharisitå çi moçmonditå, Ioana. Cåreia, dupå ce,
de nou-nåscut. Prelata îi fusese rostogolitå din pod, pe o rampå,
baldachin, o prelatå uriaçå, foçnitoare, din plastic, curatå ca dosul
Doru îçi derulå peste çchioapele mobilierului såu, ca peste un
scuturate în båtåturile curÆilor.
cicå, norii çi cerul scurgîndu-se precum niçte covoraçe de scamå,
Joia çi sîmbåta, dupå maså, cåtre douå, se zburli cîte-o ploi-
tot mai multe tåråboanÆe, la volan cu nepoftiÆii, cu curioçii lor.
Militaru se îmbulzeau (çi din trei în trei, dådeau buzna la stînga)
nepoÆilor lor çi îi înhåÆau, întocmai ca niçte cîrlige de rufe. Pe Stoian
tele håitaçilor coborau calme çi exersate în apropierea urechilor
pentru bunicii urniÆi din gospodåriile lor så-i recupereze, iar dege-
Pe la unu, unu çi jumåtate, picii deveneau o pradå lesnicioaså
adevårul, totuçi buna educaÆie nu-i dådea pace çi-l obliga.
så dovedeascå faptul cå, oricît de pågubitor i se pårea så rosteascå
– Evident, recunoçtea Sinistratul c-o grimaså, vrînd parcå
...Atunci o så te mai jeleçti çi o så te smiorcåi, tot cå natura?
vîndå, ca så-Æi plåteascå amenzile, toÆi nådragii rudele tale...
så te batå, de n-o så te mai recunoascå nici måmica ta... de o så-çi
DANIEL BÅNULESCU 374
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 375
brele çi pelerine, care-l scrutau çi ele çi care se împråçtiarå cu
agilitatea pîlcurilor de fum ale unui trib sperios.
Interesul påcåtos pe care-l stîrnea atît în cartier cît çi dincolo
de frontierele versatile ale cartierului se låÆea çi se îngroça zi de
zi, ceas de ceas, çi-n proporÆie înmårmuritoare de maså. Oameni
de toatå mîna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plåcere, acum
îçi lepådau jalbele, la capåtul unor pelerinaje de zeci de kilometri,
în dreptul patului såu, simÆindu-se fericiÆi så-çi çtie slovele în
coastele unui båiat croit, dupå toate semnele, så devinå ceva
însemnat, dacå nu chiar un sfînt.
Dacå aceasta, plus îndatorirea de a deveni poet erau specia-
litåÆile sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri dupå-amiaza,
de sosirea unui mic grup de profesori aparÆinînd Liceului såu,
„Pipera“, dascåli anunÆaÆi çi invitaÆi, probabil, chiar de cåtre
colega lor într-ale profesiei, madam Nicolici.
Cei trei slalomarå printre cetele de gurå cascå, påtrunserå în
zona mai rarefiatå a stråzii Perone, porÆiune pe care bågåtorii de
seamå nu se încumetau încå s-o aglomereze, se açezarå pe scau-
nele de bucåtårie pe care furå poftiÆi så se açeze – cuiburi de lemn
råsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului – îl salutarå
çi, prefåcîndu-se cå-l Æin la curent cu programa çcolarå, îl exami-
narå de mîntuialå, îi umflarå rubricile catalogului cu calificative
nemeritate, de la excepÆional în sus, îi sorbirå, cu ocheade hulpave,
råfåriile, amånuntele, aproape întingîndu-çi unghiile în ciorba fier-
binte a imaginii sale çi-çi astîmpårarå cu nesaÆ curiozitatea. Spre
deosebire de stradå, pricepurå imediat cå aveau de-a face c-un
rahat de copil, råmas într-o ureche.
Depåçea totuçi ce-çi imaginaserå despre el, hurducåindu-çi
fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaserå pînå aici.
Dupå ce jucarå împreunå comedia testårii cunoçtiinÆelor
Sinistratului, neentuziaste çi încîlcite, primirå tustrei, pe rotulele
genunchilor, ceçcuÆe cu cafea, farfurioare cu dulceaÆå, pahare cu
limonadå, lepådarå atitudinile apretate çi încinserå o çuetå.
– Ceea l-a alarmat dimineaÆa pe tovaråçul director, îndeajuns
pentru a alerga, gîfîind, pe scåri, pînå la cabinetul meu, sorbi ele-
gant din ceçcuÆå, Æinîndu-çi degetul mic ridicat çi încovoiat,
PENTRU O MIE DE ANI.
VECHI, CARE ESTE DIAVOLUL ÇI SATANA, ÇI L-A LEGAT
EL A PUS MÎNA PE BALAUR, PE ÇARPELE CEL
LANæ MARE.
ÎNGER, CARE æINEA ÎN MÎNÅ CHEIA ADÎNCULUI ÇI UN
„APOI AM VÅZUT POGORÎNDU-SE DIN CER UN
infect, ci, oricum, extrem de clar:
Apocalipsul 20/1, 2, 3 era çi el, pe partea lui, nu neapårat
acel infect Adînc.
e profeÆit în Apocalipsa 20/1-3, veÆi fi Æinut mia aceea de ani în
anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuçi, aça cum
nabil unele scåri de frînghie... Sau, dimpotrivå, pentru a depozita
a unge balamalele unor portiÆe de evadare. Pentru a rula conve-
coborîÆi încå dinainte, prin surprindere, în celebrul Adînc... Pentru
dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi så
– Deci vizita dumneavoastrå în Bucureçti, pentru båi, s-ar
Sunå îndeajuns de relevant, chiar pentru niçte broscoi ca noi, nu?!
toare acolo. Chiar Pavel o zice: „...de pe påmînt çi de sub påmînt...“
puiÆi-vå! Posibil adevårate civilizaÆii... îçi duc viaÆa lor desfåtå-
raiuri de populaÆii or fi puit în Adînc, sub påmînt, numai închi-
MÎNT... ÇI DE SUB PÅMÎNT...“ ritmå spectrul. ÎnchipuiÆi-vå ce
ORICE GENUNCHI AL CELOR DIN CERURI, DE PE PÅ-
– „...PENTRU CA, ÎN NUMELE LUI ISUS, SÅ SE PLECE
nu era cåtre Galateni. Era cåtre Filipeni.
Ho diábolos dådu aprobator din cap. Exact. Atîta doar cå
pun capul! Mie în sutå...
„Epistola lui Pavel cåtre Filipeni“. Capitolul 2. Paragraful 10. Îmi
un copil. (Çi enunÆînd, apoi, în întregime, titlul lucrårii.) Deci
Îmi cer scuze... Chiar çi un copil s-ar fi descurcat. Poate mai ales
relor scrise, zero. Discernåmînt, zero... Filipeni 2 cu 10! Asta e!
– Cum så nu fi greçit?! IntuiÆie, zero... Control asupra izvoa-
luminå.
cu palma peste osul fumuriu al frunÆii, spectrul Profesorului se
açteptîndu-se din partea dînsului la ceva. Çi, deodatå, plesnindu-se
Has-Satan se uitå Æintå la spectru. Se vedea cå-l provoacå,
397 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
400 DANIEL BÅNULESCU
Dupå 20 de minute, has-Satan çi bårbatul måtåhålos meçte-
reau la un strung de o çchioapå, pus într-una dintre magaziile din
spate ale fermecåtoarei, modelul în oÆel al cheii pentru care atît
se scremuserå çi pentru care scurtaserå de urechi pe atîÆia dintre
regii aievea încoronaÆi, dar pas så cunoçti lucrul acesta, ai oraçului
Bucureçti.
ObÆinurå o cheie pe cinste. Era croitå dintr-un metal uçor,
aristocrat. Licårea ca o platinå.
Måtåhålosul înhåÆå cheia, îi strecurå prin sita din partea supe-
rioarå a ornamentului un colan din sfoarå de cînepå çi o ascunse
între sînii îmbelçugaÆi çi fleçcåiÆi ai Gabrielei, sîni bålångånindu-se
acum tot fårå sutien, înså sub un tricou bicolor, mov cu verde.
– æine-o tu, boarfo!... Cå mecla ta aratå aça descusutå çi des-
cuiatå, cå lui nimånuia nu i-ar trece prin minte... cå taman între
ÆîÆele tale, ar gåsi-o pe cheie!...
Pe fluturaçul de hîrtie, caligrafiat cu propriul såu sînge, în
vreme ce dormea, de cåtre Sinistrat numai atît apucase så scrie.
BileÆelul fu prins între fålcuÆele, ca de gheaÆå, ale bulboanelor
ploii çi tîrît la canal.
A doua zi, råpåitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat,
în trei evenimente majore, fårå vreo legåturå aparentå între ele.
În primul rînd, întorcîndu-se de la supravegherea de noapte
a unei secÆii de MiliÆie (pe care, din pricina disperatei nevoi de
arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prå-
duiascå), Fisente çi Regele Bolilor Nervoase dådurå, în cråpatul
zorilor, chiar în intersecÆia stråduÆelor Stoica Spåtaru cu Radu
Calomfirescu, peste trupul adormit çi despuiat al prietenului lor,
Doru Sinistratul, cu picioarele råsturnate pe carosabil çi cu mutra
açternutå somnoros pe rigolå. Zburase pînå-l duruse burta, i se
revårsase febra muscularå pînå în cel mai neînsemnat mådular
çi-acum sforåia. Le trebuirå mai bine de cinci minute pentru a-i
desprinde, ca pe-o bandå adezivå, din asfalt, obrazul ciuruit de
mici schije de smoalå, chiçtoace de Æigåri, nisip. Îl încårcarå, ca
pe-un covor rulat de sufragerie. Çi-l transportarå, pe umeri, ca
pe un trofeu, pînå în hoceagul lor din Radu Calomfirescu.
çitoare cu Ulpiu SargeÆius GalopenÆia...
Eliade, o folosiserå întorcîndu-se din interbelica întîlnire cople-
Genel çi Spectrul, interpretînd rolul marelui Profesor Mircea
canal. Aceeaçi stråveche gurå de scurgere, pe care Ho diábolos,
Perone, vålurind çi încreÆindu-se în cåutarea celei dintîi guri de
tecå a Bucureçtioarei acoperi, în diagonalå, jumåtate din stråduÆa
strîns în trei degete al unui furtun subteran çi, curînd, pînza subÆira-
Suflul de apå Æîçnea zglobiu çi neîncrezut, parcå din cåpåtîiul
Bucureçti!!
çi autentifica pe cel de-al çaptelea çi cel din urmå rege al oraçului
noian de motive), atunci, nu în ultimul rînd, pentru a-l justifica
Çi izbucnind tocmai aici (dacå nu cumva çi dintr-un alt ciudat
tioarei.
Açchie lichidå pribegitå de la vechea gurå de vårsare a Bucreç-
mîndu-se ca un resort pe sub podurile çi viroagele subpåmîntene.
pivniÆele çi beciurile bucureçtenilor. Încolåcindu-se çi compri-
Ramurå de apå fulgerînd, de zeci çi sute de ani, ascunså sub
de mult consideratei pierdute gîrliÆe Bucureçtioara!!
patului Sinistratului, Æîçni o vînå necunoscutå çi suplå a pînå nu
picioarele metalice çi sudate, douå cîte douå, printr-o tålpicå, ale
observa cum, concomitent cu vuietul çi cu zguduitura, dintre
titå. Çi abia atunci aproape întreaga gloatå alåturatå acolo putu
Ori decît duruitul unei tarabe de lemn råsturnatå pe o stradå liniç-
Nu mai puternic decît clånÆånitul în gol al unui dulåu mînios.
Sau exagerat.
Dar nu îndeajuns de înspåimîntåtor.
se bulbucå çi se cutremurå.
din pietre lustruite çi låcuite de rîu întins sub tålpile lor, o datå
uitau, fiindcå, de våzut, se mai våzuserå), taman atunci pavajul
localnicii, mai buimåciÆi unii la alÆii, (neçtiind nici måcar de ce se
Çi, într-adevår, atunci, pe la ora 14,25, cum çedeau çi se uitau
dios, din care se dezîmplîntase çi care îl înnodase la limbå çi pe el.
ca la copcå, tåcutå. Cam la fel de tåcutå precum somnul primej-
descoperi decît o mulÆime grozav de respectuoaså, feluritå, strînså
Uitîndu-se, nåucit de luminå, jur-împrejurul açternutului såu, nu
borcane de iaurt, Doru Sinistratul îçi dezobloni, în sfîrçit, pleoapele.
DANIEL BÅNULESCU 388
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 385
Cele din a doua categorie nu iartå nimic, cînd e vorba så
zugråveascå schimbårile fundamentale petrecute în societatea
noastrå, sub conducerea înÆeleaptå. Unele stråpung stråfunduri
atît de måiestru ascunse ale sensibilitåÆii, de-Æi dau lacrimile...
Cele mai multe exaltå, în chip firesc, înzestrårile magistrale
ale Secretarului General, personalitate marcantå a lumii contem-
porane. De aici, pînå aici... Mai sînt çi altele. Ai så te orientezi.
Din pricina încordårii, directorul Predoleanu apåså, cu talpa
pantofului, ceçcuÆa pe care, cu puÆin înainte, çi-o abandonase pe
caldarîm. Propulsînd-o, acum, în lungul trotoarului, cinci metri,
distanÆå la care recipientul gol de cafea se opri, învîrtindu-se în
jurul propriei axe çi zångånind.
– Çi nu numai atît!... Eu unul, aç exploata starea dumitale
de slåbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilor
ori a teniilor. Dimpotrivå, eu unul recitam în faÆa tovaråçului X,
tremurînd, douå strofe bine simÆite. Adåugînd cå må simt miçcat
doar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi o
ieçire onorabilå din lipsa exponatelor populare çi-a rapsozilor.
– Dacå vei proceda astfel, tot ce ne mai råmîne de fåcut e
så ne întîlnim, în aceeaçi formaÆie, la înmînarea unor importante
recompense båneçti, çi de ce nu, poate a decoraÆiilor... Gîndeçte-te
puÆin çi la soarta copiilor noçtri... Nu e deloc improbabil... Dacå
ai proceda altcumva, mi-e çi groazå så-mi imaginez turnura eveni-
mentelor. Procedeazå cum te laså sufletul, cum ar acÆiona un
utecist de omenie çi aça cum te-am învåÆat!
Çi cei trei magi ai Liceului „Pipera“ îçi împinserå simultan, cu
cålcîiele, scaunele de bucåtårie în spate, pregåtindu-se de plecare.
Îi mai decartarå, pe jumåtatea dormezei çi-a blatului låcuit
al noptierei, plançe cu scurte formule de închinare, rostite de cei
care primeau vizitele de lucru ale Preçedintelui Æårii. Albume color
cu ameÆitoare combinate. Açchii ale montajelor literare strunjite
de Lucian Avramescu, George æårnea sau Nicolae Dragoç, în
onoarea fazelor finale ale Festivalului „Cîntarea României“. Çi
chiar douåzeci de poeme inedite, caligrafiate în cernealå de-o mînå
imitaÆie strålucitå a cheii Adîncului!...
cheii, pe care el o crezu, cu adevårat sau nu, ca reprezentînd o
fiecare nervurå, fiecare creståturå çi fiecare çånÆuleÆ al danturii
mele firimiturilor acelora de carne, Ho diábolos traså çi conturå
Çi apoi, slalomînd, cu vîrful aceluiaçi creion, urmårind for-
Çezu, iaråçi, îndelung nemiçcat.
Realizå o ultimå rocadå.
Acum parcå îi sugerau ceva.
prunå uscatå), reasamblîndu-le, dupå o vreme, pe perechi.
colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, de
Dupå un timp, nu mai fu deloc mulÆumit. Måturå, în afara
Ba nu era mulÆumit.
Ba era mulÆumit.
coduri profesionist.
çi dezinvoltura cu care çi-ar exercita meseria un spårgåtor de
poziÆiile çi combinaÆiile firavelor semiluni de ureche, cu råceala
Începu apoi un soi de çah orb, schimbînd, în mai multe ape,
în partea inferioarå a cheii desenate.
Çi le distribui, dupå o adîncå reculegere, pe coala de desen,
Le cîntåri în palmå.
çiret, måruntele creste de carne.
Has-Satan dezlegå nodurile ce Æineau distanÆate între ele, pe
cu zimÆi.
ureche pårea mai pronunÆatå. Douå fuseserå retezate de-a dreptul
Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crîmpeiele de
Unele fragmente de ureche erau mai bombate.
Culoarea påmîntie.
Duhori pestilenÆiale.
ureche omeneascå.
pe lungimea lui, ca mårgelele, erau petrecute numai sfîrcuri de
Cînd çi-l ridicå în luminå, jumåtate de metru, se våzu cå,
Çiretul enorm avea culoarea nisipului ud.
de la bråcinar.
çi subÆiratec, din piele, pe care çi-l tot descurca çi çi-l extrågea
atîrnat de cu searå, la debarcader, så piçte la peçte) un çiret lung
Îçi înfåçurå apoi în jurul pumnului (ca pe un fir de gutå
399 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
398 DANIEL BÅNULESCU
L-A ARUNCAT ÎN ADÎNC, L-A ÎNCHIS ACOLO, ÇI A
PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SÅ NU MAI
ÎNÇELE NEAMURILE, PÎNÅ SE VOR ÎMPLINI CEI O
MIE DE ANI. DUPÅ ACEEA, TREBUIE SÅ FIE DEZLEGAT
PENTRU PUæINÅ VREME.“
– Ia auzi, scåmoçatule!... Leagå çi dezleagå poliÆiçtii åçtia la
tine. De parcå ar fereca çi desfereca la dulåu.
– Tacå-Æi fleanca, neputinciosule! Vorbeçti de Adînc. Doar ai
ajuns de nu-Æi mai poÆi vîrî nåtårînga nici måcar într-o pitulice
de femeie! trînti, neiertåtoare, cucoana.
– Dar nu-i nimic. Cå Æi-o croi-o nentå-tu, Genel, pe-o zgår-
diÆå, så urli de plåcere, cînd i-oi simÆi cureluça flencånindu-Æi pe
beregåÆi!... Çi cînd oi schelålåi mai cu foc, nu-Æi fie grijå, te
plesneçte çi mandea, pe sub maså, cu piciorul. Så nu zicå poliÆaii
cå te-au cårat, de la cantonament, neantrenat!...
– Mi-e îngåduit så vå întreb cum vå veÆi coborî în Adînc?
Diavolul avea pe maså, açezatå înainte, o mapå.
Pe mapå, o coalå de desen.
Pe coalå, has-Satan începu så schiÆeze cu creionul o cheie
impunåtoare, cu înfåÆiçare çi çtaif de cheie de poartå de castel.
La poarta superioarå, cheia era bombatå çi ornamentatå.
La partea inferioarå, cheia nu avea trasat încå nici un element
ce i-ar fi permis så slujeascå la închiderea-deschiderea unei
încuietori.
Bårbatul måtåhålos se cåÆårase cu coatele peste foaie çi îl
bodogånea pe desenator.
– Cu Æeava asta vrei tu ca så le dai pe spate pe elveÆience?!
Cu ce o så-l deblochezi çi o så-l blochezi pe mecanism?... Crezi
tu cå guvernantele mai copticele n-au mai våzut ele Æeavå ca a
ta?... A glisat ele çi pe Æevi mai aråtoase! Pui pariu cå a mea e de
douå ori mai groaså decît a ta?!... Eu crez cå singura çanså ca så
le momim afarå pe gudulance... e så le coborîm, c-o undiÆå, în
mormînt, o pozå de la måtårînga mea!
Has-Satan nu-l bågå în seamå pe grobian.
Ho diábolos îçi descheie, dupå un timp, copcile fulgarinului.
tenesc pisatå de rafalele de gheaÆå çi de apå.
cineva a cårui cealaltå jumåtate descoperitå de pat era atît de prie-
deasupra, continuînd så sforåie îndeajuns de nesinchisitor pentru
Din somn, cu dreapta, Sinistratul îçi trase carapacea de plastic
Dupå måzåriche, se pråvåli çi grindina.
magazine spulberate de grindinå.
çi fluturi fiind zdrenÆuiÆi precum copertinele de doc ale unor
Pe la ora 13, båçica tårîmului norilor iaråçi plesni, oameni
trabucele, nici o pasåre cu apucåturå teafårå nu gusta.
evreieçti çi din ale cåror trupuri negre, cålugåreçti, cilindrice precum
fluturi mov-rubinii, purtînd imprimate, pe spate, un soi de litere
liÆele furå çi dînsele împråçtiate de zvîrcolirile migratoare ale unor
în picaje, sprintene, ale unor musculiÆe de vin. La rîndul lor, muscu-
cavaleria albåstrie fu spulberatå de trupele uçoare, imprevizibile
piatrå este pe ducå. Nu-l deranjarå çi nu le deranjå. La ora 10,
cårnoase, albåstrii, asemånåtoare scînteilor unei brichete a cårei
boit jumåtate în alb, jumåtate în negru, un nor de muçte leneçe,
În zori, prinserå a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns,
netåbåcite de sålbåticiune.
peste plapumå, se strînserå, zbicindu-se çi chircindu-se ca pieile
Påturile mîÆoase ce-i furå råsturnate, în noaptea gheÆoaså,
23 aprilie 1988, dintr-o bornå în alta.
de vineri cåtre sîmbåtå çi întreaga zi çi noapte de sîmbåtå, de
Doru Sinistratul dormi neîntors toatå seara de vineri, noaptea
domesticit al Parcului Tineretului.
zîndu-se într-un månunchi cåtre limanul calm, dar încå incomplet
blocîndu-se, tåindu-çi råsuflarea çi, abia într-un tîrziu, deschi-
rele dimprejur, ci çi întregul labirint al stradelelor, încolåcindu-se,
ale turnåtorilor çi ale gurilor cascå, împînzind nu numai ulicioa-
tîndu-se apoi tustrei, slalomînd printre pîlcurile tot mai îndesite
dintre ei, Vårzaru, çtampilîndu-l çi cu sårutul lui Iuda), depår-
Cei trei dascåli îl îmbråÆiçarå ca pe un egal (cel mai tînår
fost prins la strîmtoare, cå-s o eflorescenÆå a travaliului såu poetic.
stîngace çi despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacå ar fi
DANIEL BÅNULESCU 386
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 387
Primul asalt al potopului, cu bobul mårunt çi rotunjit ca al
rulmentului, umflå çi terciui tot ce însemna plançå, album, carton,
pe o razå de 10 000 de metri. Dirijînd, cu huiete de bande rulante,
franjurile colorate ale açezåmintelor siderurgice, fîçiile încoco-
loçite de apå ale imaginilor cåminelor culturale, versetele mobili-
zatoare din gazete çi din documentele de Partid, umplînd, cu
miile, gîtlejurile canalelor de scurgere, Æinînd çi, cu fiecare ghior-
Æåiturå, çtergînd încå o dîrå din îngrijorårile Sinistratului, ce dormi,
curåÆat çi descreÆit, pînå a doua zi dimineaÆa.
Atît de învråjitorit fu de fågåduielile çi întortochelile dezvå-
luite de somnul såu cel aprins, încît duminicå, 24 aprilie 1988,
cînd un papiÆoi gåtit în Æoalå de stofå bleumarin, cu nasturi meta-
lici, se apropie furiçîndu-se c-un cuÆit de bucåtårie çi tåie, dintr-o
singurå despicåturå, çi îi mai çi furå cerceluçul cårnos al urechii
(agresorul permiÆîndu-çi pînå çi rågazul de a-l pansa cu vatå çi
leucoplast), Doru nu schiÆå o grimaså, nu-l învrednici pe muti-
latorul såu nici cu un strånut.
Dormi, în continuare, neobosit çi pasionat, ore întregi.
Råsuflarea sa era suavå çi parfumatå, fåcîndu-te så te gîndeçti
cå ar putea semåna cu cea a îngerilor, dacå îngerii ar fi cåpåtat
handicapul de a avea råsuflare.
Tråsåturile i se îndulcirå çi i se albirå pînå cåtre primele înfå-
Æiçåri ale transparenÆei. Aducîndu-Æi aminte de textele (çi medie-
vale çi contrariante) despre fecioarele acelea într-atît de cristaline,
încît li se puteau zåri, alunecînd prin vitrinele ciudate ale gîturilor
subÆiri, pînå çi vinurile roçii, ce le sorbeau din cupe de argint...
Parcå domniÆele alea altå grijå n-ar fi avut decît så stea çi så
tragå alcool la måsea din cupe de argint! Çi parcå dacå ar fi pilit
cumva vin roçu çi din altceva decît din niçte ditamai cupe de
argint, ar fi tuçit. Era absolut improbabil.
N-ar fi tuçit.
Pe la ora 14,20–14,25 de minute, din acea iscusit camuflatå
dupå-amiazå de duminicå, 24 aprilie 1988, cu mintea clinchetin-
du-i încå de sunetul cupelor de argint, precum çi de neîncrederea
cå pustioacelor alea de împåraÆi li s-ar fi împråçtiat fierea dacå
ar fi sorbit cumva vin roçu çi din cutii ruginite de conserve ori din
 Meteorologii diurni se cåråbåniserå cåtre case.
Soarele dåduse el însuçi turnanta.
Înserarea sosise.
de studii tînjitå de oricare meteorolog.
duit så se înjghebe, brîu subÆiratec çi misterios al stratosferei, zonå
Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii îi era încå îngå-
Douå ore mai tîrziu începu ploaia.
Æinå locul nedureros.
pe halca piciorului de limbile de cåÆel ale vîntului continuå så-i
Cînd amorÆeala produså de ciocnire pieri, balsamul întins
Çocul izbiturii îi anestezie durerea.
interioarå a gambei piciorului drept.
du-se c-o spintecåturå superficialå, de 15 centimetri, pe partea
narea cu marca de fabricaÆie a ligheanului, ezitå çi se juli, alegîn-
unei antene parabolice, îçi aruncå privirea så descifreze însem-
Fentînd prin stînga, atacînd prea strîns turnanta în dreptul
Turnul Televiziunii.
Patru minute mai tîrziu, lua pe bombeul traiectului såu çi
în care nu çtiu cam ce påÆea sufletul lui, dar se cam zvîrcolea.
sfert dintr-un minut så-çi tragå sufletul. Era o zonå a Bucureçtiului
Pe platforma zgrumÆuroaså a Foiçorului de Foc se opri un
unui peçtiçor argintiu.
de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcå tåvålit prin solzii
umflîndu-i-l, råsturnîndu-i-l peste cap, dezvåluindu-i un trup nici
strecura, ca printr-o uçå întredeschiså, pe sub cupa veçmîntului,
Din vreme în vreme, un puiçor neastîmpårat de vînt i se
De jos, n-ai fi zis totuçi c-o så semene.
Era o erezie.
De unde intuise çmecheria båiatul åsta?
le întrezåreascå jur-împrejur.
de distracÆii, decît oricare dintre searbådele grådini ce izbutea så
cimitirul semåna mult mai mult a nisipar, loc de joacå ori parc
poemele lui Cristi Popescu, cu dantelåriile çi baråcile lui circulare,
Çi tocmai nu observa cå, din înålÆimi, la fix, precum în
Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu.
393 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
396 DANIEL BÅNULESCU
Çi, pentru a mai face uitatå ceva din pipåreala complimen-
tului, doamna cea çtearså îi împinse pînå în stînga Diavolului,
ceaçca lui.
– Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebå,
alintîndu-se, cucoana.
– „...AI PÅTRUNS TU PÎNÅ LA IZVOARELE MÅRII
SAU TE-AI PLIMBAT TU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?“
citå, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, strå-
båtînd între timp, cu aceeaçi îndemînare, çi obiectele din lemn,
dar trecînd cu aceeaçi uçurinÆå çi prin cele turnate sau tåiate din
argint, porÆelan sau onix.
– Traducerea Cornilescu? realizå o micå stupizenie doamna.
Bårbatul cel robust dådu prosteçte din cap cå da.
– BineînÆeles cå traducerea Cornilescu, se redreså ea. Nu
poate fi vorba cå n-ar fi traducerea Cornilescu. Må întreb doar
dacå n-o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?!
Toatå lumea amuÆi o clipitå pentru a-çi reaminti fårå greç
Psalmul 36 cu 6.
– Da... da... „DREPTATEA TA ESTE CA MUNæII LUI
DUMNEZEU, ÇI JUDECÅæILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL
CEL MARE“ – recitå, fårå så clipeascå, tot spectrul Profesorului.
Iar cînd îçi încheie citatul çi terminå çi stråbåtutul camerei
în lungime... Intrå în zidåria peretelui din faÆå. Çi, fåcînd stînga îm-
prejur, tråsåturile sale translucide se amestecarå douå-trei secunde
cu penajul cu infinite nuanÆe coniac, al unor fazani dintr-un tablou
agåÆat çi decorînd peretele respectiv. Intrå çi ieçi çi de-acolo.
– Arasel! Acum m-am prins de ce v-aÆi îmbîrligat atîta despre
Adînc, råpånoçilor!...VreÆi pentru ca, dezgropîndu-l pe oråçelul
åla mic, elveÆian, så le încålåriÆi niÆel pe elveÆience çi så-i råzuiÆi
de bani pe båçinoçii åia de elveÆieni... (Çi, dupå o adîncå reflecÆie,
îçi schimbå mimica çi vorbi cu gravitate, ca çi cum ar fi cumpånit
îndelung o afacere.) Cå dacå mi-ar zice cå nu se îmbufneazå, cînd
m-o auzi, madam Mariuçca. De ce så mint?! Mi-aç rupe de la
suflet çi le-aç mîrli çi eu pe vreo douå guvernante... Åå... Asta
doar ca så n-aibå vreme så galopeze çi så ne dea în gît la MiliÆie.
Madam Nicolici nu se supåra niciodatå în public.
Era cum nu se poate mai evident.
cå nu este deloc adevårat – cum li se nåzårea – cå el zboarå.
altul, în spiralå). Sau, pur çi simplu, mirîndu-se ori strigîndu-i
rilor lor de aer, troncånind çi, cînd çi cînd, frecîndu-se unul de
cu pieliÆa sa subÆire, îi palpa, såltîndu-se cu toracele asupra liftu-
tizeze cu privire la harta curenÆilor ascendenÆi (pe care el însuçi,
De jos, oamenii de treabå chiuiau, cåutînd probabil så-l aver-
etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej çi cåråmiziu.
cumpånit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul
Çi, din piçcåtura cu pricina, Doru se desprinse så zboare mai
paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului.
måduva cårora atîrnau, nu cîrpe, ci garnituri gålbui de tramvai,
cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frînghii de rufe, pe
înapoi, aidoma unui armåsar speriat de ciupitura amperajului
niÆei, lopåtînd prin viroaga Stoian Militaru. Fornåind çi trågîndu-se
Perone, cåpåtînd iaråçi înålÆime çi depårtîndu-se spre Çoseaua Olte-
Ocolind in extremis cablurile electrice çi de telefon de pe strada
vreo trei-patru metri.
cråpîndu-i de atîta concentrare, reuçind din nou, så Æîçneascå încå
– Fîl-fîl! glåsui el hotårît, cu venele tîmplelor çi ale gîtului
senzaÆia cå i-ar îngreuna urcuçul.
platformelor industriale din vecinåtate îi necåjea plåmînii, dîndu-i
sele subÆiri, mici afluenÆi de nåduçalå. Iar aerul înnegrit de fumul
Îçi simÆea pe spinare, coborînd çi încolåcindu-i-se sub coap-
Transpirase.
– Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul.
de fagi, de lîngå închisoarea Parapetu!...
comuniçtii... Çi de-a da în el jandarmii cu cartuçul, la pådurile
monede de aur!... Aminteçte-i: în noaptea dinainte de a-l arestui
locul din colÆiçorul grådinii unde a îngropatårå stråchinioara cu
dînsul... Trage-l, rogu-te, de limbå pe zgîrcioman, care e precis
ÎnålÆimea Ta, dacå te pomeneçti ca så stai, o Æîrå, de vorbå cu
– Sinistrate, dacå te porneçti så te întîlneçti cu bunicul!...
cåmeçoiului de noapte.
cålcîiele roze, plutind în interiorul unui cerc dansînd, cel al tivului
Oferindu-çi privirilor suratelor, situate mai în apropiere,
DANIEL BÅNULESCU 392
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 389
O frînturå din mulÆimea adunatå liorpåia deja, nu din cale
afarå de deranjatå, prin çerveÆelul de apå întins de gravitaÆie pe
pavaj. Lumea urmårea, ståpînitå dacå nu çi de-o uçoarå mulÆumire
adiatå, cå, uite tocmai båietanul de la dînçii din cartier, ce-çi
înjghebase stilul åsta neobiçnuit de viaÆå, n-o fentase, o dåduse în
asemenea chip, încît neobiçnuitul nu-çi luase încå tålpåçiÆa de la
ei, erupsese çi se procopsiserå çi c-un izvor.
– Am dat drumul la apå caldå la oameni, Dorule! Nu i-am
mai ascultat... Mi-am vîrît picioarele în instrucÆiunile lor. Çi de
douå zile, nu numai jumatea aia reglementatå, pe care-o porun-
cesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glåsui îndrågitul
Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bårbat de
nådejde, bine legat, castaniu, tåcut, cu tråsåturi armonioase.
Niciodatå nu mai rostise în public atîta amar de cuvinte.
Acum se trezise, dîndu-çi drumul la fålci, mai dihai pentru a risipi
stinghereala sa çi a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se så mai
tragå pe gurå vreun fleac, de un numår impresionant de ore.
– Bine ai procedat, råspunse, de la locul såu, plin de bunå
cuviinÆå, întins çi sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu çtiu cum se
face, dar toÆi anii åçtia am tråit cu închipuirea cå în apa caldå e
gåzduit un mic animal prietenos...
– Så-l conving pe electrician ca-n seara asta så nu-l întrerupå
nici pe curent? prinse drag de conversaÆie Vorodin.
– Din cîte må pricep eu, energia electricå se opreçte, rînd pe
rînd, de la un centru naÆional. Så nu ne gråbim. Så nu sårim deci
så-i luåm în crampoanele reproçurilor noastre pe electricienii
de rînd.
– TincuÆa Argelescu, interveni vijelios o gospodinå, punctatå
pe gît çi pe bårbie cu negi uriaçi. Curva a blondå, de locuieçte,
cu poama de må-sa, pe Aluniçului 204. Cînd a auzit cå sora lui
domnul Bleju e plecatå la un parastas în provincie... Ca o scorpie,
a dat buzna asearå peste såracul våduvoi. Çi s-au încålårit çi s-au
încoÆopenit çi s-au blestemåÆit pînå azi dimineaÆå, spre zece.
– Daaa? Foarte interesant! spuse moale Doru, çi simÆi cum i
se împurpureazå cartilagiile urechilor de ruçine.
retå Snagov.
Tuçi, scuturîndu-çi ca pe niçte cîrpe plåmînii, de fum de Æiga-
nu-çi deconspira zîmbetul mågulit.
întotdeauna o imenså plåcere så se dovedeascå. Dar çi pentru a
aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilå ce-i fåcea
Doamna cea çtearså, madam Nicolici, strînse buzele, de data
fisura la barajele de acumulare çi ar sparge avioane!...
Æi-ar trece cumva prin bibilicå, pentru ca så-l scoÆi la båtaie, ar
femeii çterse. Iar curul tåu, nepotcovit de boli ori blesteme. De
adresîndu-i-se îndatoritor, dar çi plin de bale, bårbatul måtåhålos,
– CeçcuÆa ta e mai tot timpul plinå de zahår, prinse din zbor,
Bolile çi blestemul la fundul tåu, nespålato!
– Gabrielo, dacå ai scåpat firimiturå de zahår în ceçcuÆa mea...
pe blatul mesei o tavå cu patru cafele.
Uça se deschise çi apåru o fatå brunetå care purtå çi eliberå
lemnul mesei, precum cuÆitul prin pachetul de unt.
rului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încåpere, trecea prin
Lemnul mesei n-avea nici o putere faÆå de spectrul Profeso-
Iar în stînga o femeie çtearså.
În dreapta lui era açezat un bårbat gras.
„Un diavol, has-Satan în persoanå, çedea la o maså.
scris:
Pe fluturaçul de hîrtie fermecat al Cåpeteniei Stråzii ståtuse
så-i descifreze mesajul.
nit çi çi-ar fi folosit totuçi cu largheÆe silinÆa, ar fi izbutit, poate,
Totuçi, în acea orå de duminicå tîrzie, cineva care s-ar fi cano-
prea multe discuÆii, la canal.
ce o transformå într-un cocoloç elipsoidal de hîrtie çi o cårå, fårå
mai ilizibilå, pînå la ploaia dezlånÆuitå de a doua zi dimineaÆa,
Compunerea, transcriså în vis, a Sinistratului devenind tot
precum vîrfurile de jar ale unor Æigåri påråsite în stradå.
tîrziu, cînd literele scrisoricii începurå så se stingå tot mai mult,
Zburå, mîngîie çi pluti pînå duminicå, 24 aprilie, noaptea
drept scåunel o anvelopå.
plastic, o carcaså infectå de frigider, un balansoar întrebuinÆînd
395 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
394 DANIEL BÅNULESCU
De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, îçi strîngeau sateliÆii,
aidoma unei babuçce ce-çi înghesuia seara gåinile în coteÆ. Sau,
cel puÆin, uneori, în mintea ta de Sinistrat aça Æi se nåzårea.
Puteai zbura nestingherit de unde pînå unde pofteai, fårå a te
mai expune riscului ca umerii obrajilor så se întîlneascå, pe nepuså
maså, cu råceala bulbucåturii de sticlå a unui termometru flotabil
ori prezenÆa så-Æi fie semnalatå pe harta izobarå, înjghebatå de zelul
cine çtie cårui nepricopsit cercetåtor al zburdålniciilor climatice.
Zburai çi gata.
Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de
colo pînå colo într-o completå uitare de sine, bodågånea çi intona
titlul unui poem pe care-l reÆinuse de la un june scriitor, împreunå
cu care se dinamitase el o datå într-o crîçmå: „Am låsat puÆin lebår
în viaÆa ta“.
24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc çi im-
precis delimitat al cartierului OlteniÆa, zburda, de asemenea, de
capul ei, nestingheritå, o nepreÆuitå coalå de hîrtie, ce, la decolare,
se prelinsese parcå dintre cutele cåmåçoiului Sinistratului, fårå a
fi bågatå de nimeni în seamå, chiar cu puÆin înainte ca liceeanul
så se fi dedicat fîlfîirilor sale stratosferice.
ColÆiçorul de hîrtie era (cea mai probabilå ipotezå) scris
tocmai de cåtre Sinistrat, în interminabilele ore în care zåcuse,
sub nefireasca lui narcozå, înÆepat exact la degetul la care majori-
tatea vecinilor se açteptaserå så-l vadå înÆepat.
Dacå l-ai fi putut examina.
Caligrafie, firesc, roçie. Tremuratå. Vag incolorå.
Petecul, transcris cu sînge, lua acum apå, se usca, liorpåit
de vînt, plutea apoi înfåçurîndu-çi marginile, ca pe niçte tentacule,
în jurul cutårui stîlp, odihnindu-se acolo ca oriçice domestic anunÆ,
popularizînd faptul cå se ofereau meditaÆii ori se comercializau
buteliile.
Coborînd apoi ca un jder de pe stîlpul de lemn.
Atingînd cu portanÆa obiçnuitå a unui astfel de bileÆel,
propulsat de vîntul lunii aprilie, ba umårul bun de tîrît în påcat
al unei fete, ba barba putrezitå de tutun a vreunui moç, ba chiar
mai multe angarale de prin curÆile oamenilor: o copaie roçie de
de Æi-ar fi furat, ca pe-un crîmpei de aÆå, minÆile. Doru nu avea
veziu, recomandabil numai muierilor cu forme atît de nåpraznice,
apårea înspumat într-un cåmåçoi alb de noapte, prelung çi strå-
mai era înveçmîntat în pijamaua sa båieÆeascå. Ci, dimpotrivå,
jumåtate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum cå nu
– Så vå fac atunci niçte minuni? se ridicå, încå nici pe
prea proçti.
Habar n-avem, ÎnålÆimea Ta!... Consumåm prea mult ulei. Sîntem
– Nu çtim, arzå-ne focul, så ne arzå! Vai de påcatele noastre.
tigåiÆå de teflon? Ori måcar într-un tuci?!
– Nu çtiu cetåÆenii så prepare cartofi pråjiÆi çi crocanÆi într-o
separat, vor cråpa, amårîÆii, de foame!
mare respect, în urmåtoarele, cel mult, çapte såptåmîni, le vor hali
pricepuÆi så combine cele douå ingrediente. Aça încît, cu cel mai
jumåtate din cetåÆenii oraçului nostru nu vor fi îndestul de
„Legume çi fructe“, un bårbat gras ca un taur, IÆipache. Peste
normal, în aceeaçi perioadå, explicå responsabilul aprozarului 5,
– Påi dacå, distribuindu-le noi çi ulei çi cartofi, cum ar fi çi
– Foarte frumos. Çi ce dacå?
decît pe butelii.
zarului. Çi stå miliÆienii cu ochii pe el, så nu-l spargå, mai ceva
C-a tras camionul cu desagi de cartofi, de trei zile, în faÆa apro-
– Sinistrate, mîine la ce orå bågåm raÆia de ulei çi de zahår?...
– ProgramaÆi-vå o consultaÆie la doamna Profesoarå...
cata aia de Tåsica. De-o strigå beÆivii, prin crîçme, Îmbolnåvici.
o cugeta mai bine så n-o fårîme çi s-o betejeascå decît pe stri-
de obicei, e un bårbat de catifea. Doamna Fermecåtoarea poate
pe låboanÆele dinapoi!... Domnu Bleju nu e uçå de bisericå, dar,
nu-çi saltå cåÆelele coada, nu se ridicå nici pråpåditul de dulåu
Fermecåtoarea noastrå e o cucoanå prea cititå, ce pricepe cå, pînå
– Ori, poate, mai bine så-i încondeiez la Fermecåtoare?!... Cå
– De dezhotårît, nu vå pot dezhotårî. PîrîÆi-o...
mådularele çi så le toarne viermele dracului peste ei?
la Omoroaicå? De så le ferfeniÆeascå vezicile, så le råsuceascå
– Întrebarea e deci: ce bucurie så le coc? Så-i pîresc cumva
DANIEL BÅNULESCU 390
CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 391
asemenea forme, dar avea cåmeçoi. Så produc douå, trei minuni,
chiar dacå asta nu v-ar uçura prea mult traiul?
– Ce mai açtepÆi? Trînteçte-ne o rafalå de minuni!... Ce, crezi
cå dacå noi am fi putut, ne-am fi låsat atîta rugaÆi de tine?... Uite,
få, de exemplu, så-i Æîçneascå cîinelui åla sîngele pe ochi... Aprinde
gospodåria lui moç Mihail Afasasievici, cå ç-aça a tråit destul. Ori
få så crape jegul de pe spinårile noastre de gloatå bîrfitoare,
neascultåtoare çi rea!
– Så scriu ceva important?? întrebå, în crescendo çi c-un
adaos respectabil de emoÆie, Doru, ca çi cum pînå în acel punct
nici n-ar fi urmårit conversaÆia. Dar acum, iatå cå o urmårea. Iar
dacå domnii aceia çi-ar fi påstrat politeÆea de a i-o cere, el, unul,
n-ar mai fi ezitat çi, chiar din acel moment, s-ar fi îndeletnicit cu
elaborarea unor texte ce ar fi smucit omenirea din loc. Så må ocup
cu cîteva din lucrurile fundamentale? Så scriu ceva cu adevårat
important??
– Då-o numai pe lucruri importante, Maiestate! trîmbiÆarå
mulÆimile, azvîrlindu-se çi pocnind de-a dreptul cu pîntecele pe
caldarîmul denivelat, îmbibat cu apå çi rumeguç zdrenÆuitor de
gheaÆå. æine-o numai pe lucruri importante çi-ai så vezi tu, pînå
la urmå, ce-ai så påÆeçti!...
– Må, voi înÆelegeÆi ce vorbesc eu aici?! îi admonestå cu
amåråciune Cåpetenia çi indigenii îi fåcurå semn cå da, så con-
tinue, så çadå extrem de destins, cå ei erau foarte atenÆi.
Så-i dea båtaie înainte. Ei îl înÆelegeau.
– Fîl-fîl! murmurå atunci, ca pentru sine, Cåpetenia Stråzii.
Gospodarii, ce så priceapå întorsåtura pe care erau pe cale de
a o cåpåta faptele.
Båçtinaçi.
Îi durea în pålårie. Pînå çi cîinele al cårui sînge fusese cerut
så fie fåcut så Æîçneascå prin ochi, schelålåia linguçitor çi dådea
jalnic din ciotul de coadå.
– Fîl-fîl! îndråzni Cåpetenia Stråzii så pronunÆe cu un glas
mai hotårît, mai nisipos, hîrjîit, prea uscat pentru o astfel de vreme.
Çi deodatå, cu delicateÆe, aproape cu pudoare, Doru Sinis-
tratul se înålÆå aproape trei sferturi de metru de la sol.
înmårmurind çi mai adînc asistenÆa çi escaladînd glonÆ treptele ce nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti
aceleaçi uçi laterale pe care unii ieçeau, îçi fåcurå apariÆia, såltînd, Timbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor
relor çi remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, cå, prin Apårut 2001, Bucureçti
Sala Palatului de activiçtii decedaÆi, înjugîndu-li-se la furca picioa-
Tehnoredactare computerizatå: CLARA ARUÇTEI
Nici nu apucaserå bine pistolarii Partidului så debaraseze
Redactor: DANA-ELIZA GHINEA
în funcÆiile lor, pe alÆii, cu mult mai înfometaÆi çi mai îndîrjiÆi.
çi mari, ai Bucureçtiului, începînd så-i salte, chiar din acea clipå, Editor: VALENTIN NICOLAU
nu pierdu ocazia çi îi destitui pe toÆi secretarii cu propaganda, mici
Spre final, la aceeaçi plenarå, dintr-o singurå frazå, Ceauçescu
rialist-ateiste a marxismului, victorioaså în patria noastrå.
oricine bombånea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii mate-
desigur, din apå. Çi, în general, îi potcovi în descîntece grele pe
a oceanului, formatå din metan, bioxid de carbon, amoniac çi,
cumva naçtere din materie nevie, la întîmplare, în supa organicå
care nu se dådeau încå de ceasul morÆii så admitå cå viaÆa luase
pe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertå nici pe toÆi aceia
de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcå çi îi dråcui puÆin çi
Partidului ridicå braÆele çi blestemå o datå, de douå ori, de trei ori,
În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al
cipitate çi erotice ale apoplexiei.
din faÆå, jucîndu-çi pixurile, medaliile, notiÆele, în convulsiile pre-
Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rîndului
în etate se pråbuçirå pe podeaua mochetatå, uçor înclinatå, a Sålii
care îl fulgerase vreodatå împotriva religiei. Optsprezece activiçti
se dezlånÆui în cel mai plin de pucioaså çi de tråsnete discurs pe
manifestårile superstiÆioase, înapoiate, obscurantiste“. Într-o clipå,
spinare çi såri direct la gîtul „celor ce continuau så încurajeze
tradiÆional siderurgiei, Brav Conducåtorul îçi zburli pårul de pe
Atîta doar cå, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat
bîlbîit. O coregrafie, fluturînd din braÆe, cam la aceleaçi pasaje.
pe çesul celor çase ore obiçnuite. Cîrmaciul o pronunÆå la fel de
tarea lui Nicolae Ceauçescu se întinse învåluitoare çi plicticoaså
atîtica, eveniment major. Oha, eveniment major! Firesc, cuvîn-
plenare ale Partidului, n-ar fi avut de ce så fie consideratå nici
tului, o plenarå a Partidului Comunist Român. La puzderia de
În al doilea rînd, ora 10 declançå în Bucureçti, la Sala Pala-
401 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
404 DANIEL BÅNULESCU POSTFAæÅ 413
staÆionå, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrînd din miile a prozei contemporane, sleitå de utilizarea pattern-urilor tradiÆio-
de frînghii nevåzute, întocmai ca un zeppelin. nale, în care mistica çi morala istoricå erau tratate, fatalist, ca
Prima reprizå de staÆionare se petrecu la amiazå, la 12 fårå 5, date imuabile, ce pot fi cel mult contemplate sau parafrazate.
(45 de minute, minut cu minut), atunci cînd Bucureçtiului i se Regii noului prooroc Daniel umblå la ADN-ul credinÆelor noastre
auzirå clar scrîçnetele frînelor, iar Biblia råmase desfåcutå, precum ancestral(oid)e, mioritizant-luceferiste. Dacå ne vine greu, chiar
jumåtåÆile unui pepene, la paginile 1026, 1027. Unde, la Evanghe- imposibil, så ne recunoaçtem în practicile lor magice, aceasta nu
demonstreazå decît cå persistenÆa cutumelor este cumplit de
lia dupå Ioan, capitolul 3, versetul 16, însemnat cu vîrful unui
nocivå pentru subconçtientul colectiv. Dar cunoaçteÆi cumva o
creion negru, oricine ar fi avut ochi de citit, ar fi putut citi: „Fiindcå
cale mai tentantå de subminare a propriilor noastre habitudini
atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cå a dat pe singurul Lui Fiu, de gîndire decît cea a poeziei? (Evident, våd aici în primul rînd
pentru ca oricine crede în El, så nu piarå, ci så aibå viaÆa veçnicå.“ etimologia termenului, ca marcå genericå pentru creaÆia artisticå.)
...Daniel Bånulescu a beneficiat, cu mai bine de zece ani în
Bun. urmå, de un pre-debut în colecÆia „Cartea cea mai micå“. Ziua
O a doua perioadå de nemiçcare durå o orå çi se petrecu în care am fost publicat era o primå culegere de poeme çi ea a
înainte de înserare. fost urmatå, în 1993, de o carte adevåratå – Te voi iubi pîn’ la
sfîrçitul patului – ce conÆinea o declaraÆie de intenÆie pe care mulÆi
Soarele fåcu bunå rînduialå la ochi, la creier, la inimå çi
au preferat s-o recepteze ca pe o proiecÆie auto-ironicå a figurii
la splinå. scriitorului orgolios, dar suficient de inteligent pentru a nu se lua
Prin lumina cernutå a apropiatei înseråri, toÆi oamenii apåreau foarte în serios: „Literatura românå are trei çanse – poetul Daniel
ca dulci la miçcåri, lunguieÆi la obraz, plini de vorbe çi sînge, cu gene Bånulescu, prozatorul Daniel Bånulescu çi dramaturgul Daniel
femeieçti, ochii negri, buze cårnoase, dinÆii rari, bårbiile întoarse, Bånulescu.“ Din cîte çtiu, în momentul în care eu scriu aceastå
gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii çi båtåi foarte rele. postfaÆå, autorul definitiveazå actul I al unei piese de teatru...
Prin ogråzile çi pådurile Bucureçtiului såpa moartea în vitele
cele mari çi se pråseau dobitoacele sålbatice. Frunziçul, cerealele DAN-SILVIU BOERESCU
çi pometul rodeau, în rostul lor, fårå odihnå.
Erau semne cå, în toamnå, vin va fi puÆin.
Nevoi mari çi foamete grea între oameni.
Alte semne aråtau cå se furiça, cåtre noi, un an neguros, cu
tulburare grozavå în Æarå, moarte de oameni mulÆi, schimbåri prin
casele împåråteçti. Slujbaçii vor påråsi pe împåratul lor, schim-
bîndu-se, cu veselie, cåtre un alt împårat. Se apropia, nesmintit
çi nedezvåluit, ceasul cînd întreaga lume, råsucitå de has-Satan,
împotriva adevåratului Dumnezeu, Iehova, va fi pustiitå. Pe peluze
çi prin grådini, gîndåcime çi çoricime o droaie.
Peçte çi raci îndeajuns.
Låcustele çi gårgåriÆele Æinute în påstrare.
liÆi, furå opriÆi din ciufulirea paginilor CårÆii, iar Bucureçtiul
În doar douå rînduri, demonii aceia, capturaÆi de cefe çi azvîr-
tîrg dîmboviÆean.
såpînd muçuroaie ca de cîrtiÆå prin pivniÆele ori beciurile vechiului
ocazia ca, prin vîrfurile lor cele mai trufaçe, ba chiar så-l çi înÆepe,
MunÆilor Fågåraç, munÆi ce nu se intimidau çi nici nu scåparå
Moldovei. Dîndu-i, bineînÆeles, brînci sau råsucindu-l pe deasupra
Plimbîndu-l apoi de-a lungul rîurilor, molcome çi nepoluate ale
printre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi cåtre gurile Dunårii.
precum o pînzå de catarg, purtînd oraçul Bucureçti ca pe-o corabie
Una dupå alta, fiecare filå pocnea, sub opintirile vînturilor,
çi se zvîrcoli ziua întreagå.
pe un soi de tripou, în care toate cåutau så-çi afle viitorul), zbîrnîi
vîrau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuinÆîndu-l ca
în care toate duhurile spurcate ale Cåii Victoriei se buluceau çi îçi
sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar
În sfîrçit, în cel de-al treilea çi ultimul rînd, exemplarul Bibliei,
a cravatei, care i se ridicase çi îi spînzura peste creçtet.
afarå doar frizura albitå, bogatå, tunså scurt, plus limba ascuÆitå
dist, din care, o secundå înainte de ultima îmbucåturå, råmåsese
Aspirînd în måruntaie trunchiul cilindric al scundului propagan-
precum o umbrelå, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj.
hîrjîitå de dragon misterios, Fiorosul Marcel îçi desfåcuse, generos
så-çi menÆinå braÆele în prelungirea trupului. Pe cînd, cu råsuflare
piept. Gabi cel Norocos çi Relu Înmiresmatul, luptînd, îl obligau
Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cåÆårîndu-i-se pe
jele erau lîngå scaunul, deja råsturnat, al Secretarului organizator,
Çi, aievea, nici acum nu încheie bine de gråit, cå tuspatru baga-
gului nostru din Biroul Politic.
despre Adîncul apocaliptic, din adîncul prostiei legendare a cole-
trage rådåcina din practicå, çi bagajele vor reuçi så extragå indicii
Ceauçescu. Pe principiul greçit cå, dacå teoria revoluÆionarå îçi
– Acum o så-l råpeascå pe Emil Bobu, anunÆå neutru Nicolae
se numeascå Spiridon.
tarului General çi cåreia nici o regulå nu i-ar fi putut interzice så

403 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI

402 DANIEL BÅNULESCU

duceau cåtre soclul Prezidiului Plenarei, çi cele patru binecunos-

cute personaje: Gabi cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcel
çi Relu Înmiresmatul.
Adulmecarå aici, îçi vîrîrå boticurile umede çi mucilaginoase CUPRINS
în genÆile ministeriale, burduçite cu rapoarte, se båturå, precum
cu niçte bulgåri de omåt, cu pixurile çi blocurile de hîrtie, cu ajuto-
rul cårora, sîrguincioçi, demnitarii îçi transcriseserå indicaÆiile
preÆioase sacadate de Conducåtorul Statului çi, tot råzboindu-se,
se trezirå adåpostindu-se, pentru cîteva momente, fiecare, sub patru
pupitre corespunzåtoare, din cazematele cårora niciunul nu gåsea Sosirea la Bucureçti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
încå prielnic så Æîçneascå çi så gåureascå decisiv înveliçul din piele Casa de Culturå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
al cutårui camarad, cu una dintre suliÆele scuipåtoarelor sau ale Genel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
scrumierelor, demontate de pe hol. Strada Perone . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
– N-au så se scurgå cinci minute çi or så påråseascå, de bunå Ziua întîi : „Så nu-Æi faci chip cioplit !“ . . . . . . . . . . . . . . . . 140
voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae
Ziua a doua : „Så nu ucizi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Ceauçescu.
Ziua a treia : „Så nu minÆi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
În efectul de liniçte perfectå pogorîtå asupra Sålii Palatului,
fluturarea unei batiste, scåpatå de o activistå din sectorul G, pe Ziua a patra : „Så nu pofteçti la nici un lucru care este
pardosealå, echivalå cu lovirea de cåtre o måciucå, în centru, a al aproapelui tåu !“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
unui gong teatral. Ziua a cincea : „Så nu furi !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
– Nu-s decît patru bagaje dråguÆe, paraçutate la Otopeni de Ziua a çasea : „Så nu (prea)curveçti !“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
cåtre o persoanå deasupra oricåror bånuieli cå n-ar putea fi Ziua a çaptea : „Så nu foloseçti, în chip nedemn, numele
marxist. Dar care, de-o såptåmînå, sparg tot çi råscolesc, dintr-un lui Dumnezeu: YHWH (Yahveh sau Iehova) !“ . . . . . . . . 340
capåt în altul, întreg Bucureçtiul. În loc de epilog: un fragment al poemului care a înlesnit
Într-adevår, capul çi braÆul drept al Norocosului ieçirå fulge- o parte din întîmplårile cårÆii prezente çi care va înlesni
råtor la ivealå, catapultînd, în posibila direcÆie de camuflaj a o parte din întîmplårile viitoarei cårÆi. . . . . . . . . . . . . . . . 406
Dulcelui Doru, o cålimarå masivå, ce se sparse, ca o pocnitoare, Cele cîteva çanse ale literaturii române
de structura metalicå îmbråcatå în pluç roçu a scenei, împestriÆînd (postfaÆå de Dan-Silviu Boerescu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411
cu pete albåstrui mai mult de jumåtate dintre membrii supleanÆi
ai Comitetului Politic Executiv.
– Unii dintre ei au çi idei simpatice, rosti cu voce înçelåtoare
Conducåtorul Partidului çi al Statului, de data aceasta dînd sen-
zaÆia cå nu s-ar mai adresa activiçtilor, ci unei persoane cu totul
invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre-
 Bucureçti, august 1994 – octombrie 1997

Sfîrçitul volumului II

Çi pentru care Dumnezeu iartå o cetate

Care danseazå numai cu Numele Dumnezeului lor în minte
Ca Dumnezeul meu så må treacå între numårul acelora
Rugîndu-må neîncetat
Plin de-o bucurie sålbatecå

picioarele
Trågîndu-mi în interiorul rugåciunilor mele çi mîinile çi
Råmînînd atîrnat de rugåciunile mele

Printre care vieÆuiesc, cu care må înveselesc çi de sub care cînt

Printre inimile fierbinÆi ale covoraçelor de çters pe picioare
Printre munÆii de pilaf ai celor blînzi çi dezgustaÆi de pilaf
Printre ostroavele drept credincioçilor
Penetrînd mai departe

Çi-çi uneçte çi ea glasul cu glasul rugåciunilor mele

Acolo unde moartea îçi pierde din puteri
Penetrînd pînå în cel de-al nouåsprezecelea cer
Îçi permite familiaritåÆi discutabile cu îngerii
Observînd cu surprindere cum rugåciunea mea

DANIEL BÅNULESCU 408

412 DAN-SILVIU BOERESCU CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI 405

Unul în care, parcå pentru a må împåca, se preia subiectul de O orå înaintea înserårii, Biblia de pe pervazul etajului doi
la Bulgakov (fapt mårturisit çi undeva în text), înså maniera de al blocului Romarta fu despicatå iaråçi în douå, pe ceruri, filele
lucru este (deçi autorul nu a avut acces nici la Gravity’s Rainbow, ei încetarå så fiarbå, snopurile foilor ei råmaserå smirnå, iar la
nici la V) destul de apropiatå de cea a lui Pynchon. Må refer aici locul unde era deschiså, anume la Eclesiastul, capitolul 12, para-
la folosirea entropiei ca principiu de organizare çi, simultan, de graful 13, era încå rågaz pentru a se putea citi:
deconstrucÆie narativå. De asemenea, la asumarea aproape autistå „Så ascultåm dar încheierea tuturor învåÆåturilor: Teme-te
a intertextualitåÆii, la vîrtejul livresc în care eçti împins, pînå de Dumnezeu çi påzeçte poruncile Lui. Aceasta este datoria
dincolo de pierderea identitåÆii, pe måsurå ce avansezi în poveste. oricårui om.“
Care poveste? O cålåtorie a Diavolului în Bucureçtiul pe jumå-
tate ceauçist-pe jumåtate mitic, în luna aprilie 1988. Has-Satan
nu face nimic altceva decît så-çi inventarieze fidelii, så le îndosa-
rieze basmele fantastice într-o enciclopedie zåpåcitoare, alcåtuitå –
poate – pentru a exorciza senzual (?) Råul. Este, oare, Ho diábolos
masochist? Ce-l mîna pre el în luptå, dacå – aça cum mi se pare
mie – cu cît se ia tot mai în serios ca producåtor de convenÆie
ficÆionalå, cu atît îçi submineazå mai abitir menirea sa de coru-
påtor? De fapt, Diavolul nu prea mai are ce så corupå în aceastå
lume ticåloçitå çi de gena balcanicå moçtenitå (çi extraordinar
redatå plastic în carte), çi de totalitarismul slav cåpåtat. Remar-
cabilå este, în acest context (nu o datå evocat, în diferite feluri,
de marile cårÆi ale literaturii române, de la Mateiu Caragiale
încoace), capacitatea lui Daniel Bånulescu de a transpune,
aproape deloc tezist, tarele românismului în prozå, ca mitologie.
Refåcînd fictiv (dar utilizînd çi unele repere documentare prove-
nite din literatura foarte apropiatå: cenaclurile „Universitas“ çi
„De Luni“), istoria secretå a Bucureçtiului aflat sub dictaturå,
romancierul-poet renunÆå adesea la coincidenÆele sincroniei
pentru a coborî dureros într-o diacronie psihologizantå çi nu
foarte flatantå pentru sentimentele naÆional(ist)e. Lumea atempo-
ralå a românismului larvar este, cu toate acestea, seducåtoare,
chiar fascinantå. Perversiunea lui Daniel Bånulescu este, în fapt,
çi o inversiune, pentru cå subtextele sale nu sînt pamflete de tip
Patapievici, ci – mai degrabå – poeme ale unei mari singuråtåÆi
colective, starea de românitate.
Evenimentul apariÆiei noului roman al lui Daniel Bånulescu
Æine de posibilitåÆile aproape nemåsurate de inovare çi renovare
 Zilele în care viaÆa mea cåra gunoi cu spinarea
Låsînd în depårtare
Çi blocul începe så se înalÆe în våzduh urmat de sufletul meu
Taie ancora cu care blocul meu era legat de påmînt
Rugåciunea mea iese pe fereastrå
De la etajul întîi al blocului în care må rog
Tolånitå între labele ironice ale morÆii
E o påpuçå cu ochii scoçi çi gîtul tåiat
Çi aproape oricare lucru påmîntesc çi real
Må adulmecå uçor dar nici eu nu încetez så må rog
Mi-a pus labele ei din faÆå pe umeri
Acum moartea mea s-a ridicat deja cåtre mine
Çi dansînd
Cu picioarele ridicate în ritm unul dupå altul
Cu çliÆul desfåcut de colÆiçori aÆîÆåtori de cucoanå
De moarte mi-e fricå çi totuçi cåtre moarte zilnic alerg
Çi tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sånåtate
Moartea îmi çopteçte cuvintele
Ca pe un fericit zid al morÆii
Moartea continuå så alerge înlåuntrul meu
Dar dacå n-o deschid
Dacå deschid gura pe buzele mele iese moartea
låcuste
Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de
În çosetele mele se bålåceçte moartea
În patul meu locuieçte moartea
Dînd cu piciorul tuturor celor ce locuiesc pe strada mea
Pe strada mea locuieçte moartea
407 CEI ÇAPTE REGI AI ORAÇULUI BUCUREÇTI
Capitolul 12
ÎN LOC DE EPILOG : UN FRAGMENT AL
POEMULUI CARE A ÎNLESNIT O PARTE DIN
ÎNTÎMPLÅRILE CÅRæII PREZENTE ÇI CARE VA
ÎNLESNI O PARTE DIN ÎNTÎMPLÅRILE
VIITOAREI CÅRæI
Fac parte din cei 20-30 de inçi care conduc lumea
Timizi neçtiuÆi disperaÆi
De la posturile lor de comandå cu birourile råsturnate
De pe fundul genÆii Diavolului
AmestecaÆi printre rolele lui de scoci, nori, schelålåiturile lui
atmosferice çi chitanÆe
æinînd în echilibru fragil limba lumii
Rugîndu-se neîncetat
Ca Dumnezeu så îi treacå între numårul acelora
Pentru care Dumnezeu iartå o cetate
Mi-am tras în rugåciunea mea çi mîinile çi picioarele
Am ieçit din lume ca çi cum m-aç fi smuls dintr-un viol
În care eu îmi revårsam bårbåÆia
Çi tot eu Æineam fata
În care doar trecînd în acea clipå pe stradå
Deveneam pentru a treia oarå neîntrerupt vinovat
Mi-am sprijinit fruntea
De geamul råcoros al rugåciunilor mele
Mi-am amintit cå:
„Oricine va invoca numele lui Dumnezeu
Va fi mîntuit“
Am invocat numele lui Iehova çi-am açteptat
cadrul programului de „CreaÆie çi traducere literarå“).
(în chip special, pentru acordarea, în anul 1995, a unei burse în
FundaÆiei Soros pentru o Societate Deschiså – Filiala Cluj
Editurii „Cartea Româneascå“, Editurii „Nemira“,
Ioan Es. Pop, domnului Adrian Serafim, domnului LaurenÆiu Ulici,
domnului Dan Petrescu, domnului Nicolae Prelipceanu, domnului
Mircea Nedelciu, domnului Z. Ornea, domnului Mihai Oroveanu,
lescu, domnului Mircea Martin, domnului Paul Nancå, domnului
Florin Iaru, domnului Gheorghe Iova, domnului Nicolae Mano-
domnului Çtefan Damian, domnului Horia Gârbea, domnului
domnului Alexandru Condeescu, domnului Gerhardt Csejka,
Domnului George BålåiÆå, domnului Dan-Silviu Boerescu,
doamnei Nora Iuga, doamnei Dora Stånescu,
Doamnei Magdalena Bedrosian, doamnei ConstanÆa Buzea,
roman ar fi fost mai anevoioaså:
rînduri çi fårå de a cåror intervenÆie ducerea la bun sfîrçit a acestui
tatea sau cåldura sufleteascå asupra celui ce schiÆeazå aceste
în anumite perioade, în viaÆa de zi cu zi, çi-au revårsat generozi-
Autorul mulÆumeçte urmåtoarelor persoane çi instituÆii, care,
POSTFAæÅ
CELE CÎTEVA ÇANSE
ALE LITERATURII ROMÂNE
Ani de zile, începînd din studenÆie, am fost obsedat de
Curcubeul gravitaÆiei, romanul lui Thomas Pynchon. Mi se pårea
cå un asemenea text reprezintå un examen de maturitate pentru
oricine încearcå så se revendice, fie chiar çi polemic, de la
post-modernism. M-am gîndit mult timp cum ar fi dacå s-ar scrie
çi la noi o astfel de carte. Eram, desigur, forÆat, iar modelul, lesne
recognoscibil, devine la un moment dat tiranic.
Cu Maestrul çi Margareta, versiunea scenicå – de la Teatrul
Mic – a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost mai
simple. Dintru bun început, deçi eram abia ieçit din adolescenÆå,
am avut cîteva obiecÆii (relativ minore, de pildå jenanta scenå
topless pe care trebuia s-o joace Valeria Seciu). Deçi fascinat, nu
mi-am pus problema rescrierii temei în decor autohton.
Întîmplarea face ca lucrurile så fi ieçit exact pe dos – avem,
cu Cei çapte regi ai oraçului Bucureçti, o replicå la Bulgakov çi
ea îi aparÆine, culmea, unuia dintre scriitorii mei favoriÆi, Daniel
Bånulescu, cåruia i-am negat mult timp calitåÆile de romancier,
considerîndu-l unul dintre cei mai importanÆi poeÆi de azi, fonda-
tor al senzaÆionalei triade nouåzeciste, alåturi de Cristian Popescu
çi Ioan Es. Pop. Din cauza primului såu roman – Te pup în fund,
Conducåtor iubit! – era så stric una dintre cele mai vechi (çi puÆi-
nele mele) prietenii. Simplul fapt cå mi-am intitulat cronica „Daniel
Bånulescu, poet“ l-a fåcut pe autor så nu-mi mai vorbeascå vreo
çase luni. Aç risca çi acum, afirmînd cå cel mai reuçit pasaj al
romanului este poemul din final (de fapt, çi prolog al volumului
de poezie Balada lui Daniel Bånulescu, culeaså çi prelucratå de
el însuçi). Aç fi înså nedrept, fiindcå acesta chiar este un roman.