Sunteți pe pagina 1din 4

MICROALGELE

Microalgele apartin asa cum spune si numele la categoria alge. In urma fotosintezei algele formeaz 90 % din oxigenului de pe planeta noastr. Algele sunt una dintre cele mai vechi forme de via de pe pmnt. Ele exist de 3 miliarde de ani si le este caracteristic un continut foarte bogat de diferite elemente. Microalgele sunt unele dintre cele mai vechi organisme, care folosesc fotosinteza. Microalge se gasesc atat in ape dulci cat si sarate. Actualmente se cunosc peste 30.000 de tipuri de microalge. Avnd form spiralat i culori ce variaz ntre verde nchis i verde-albstrui, acestea au dimensiuni msurabile n microni. Microalgele precum chlorella i spirulina (Spirulina platensis), conin mai mult clorofil dect orice alte alimente. Se pare c ele ar fi fost primele forme de via pe Terra. De pild, n spirulin putem descoperi trei miliarde i jumtate de ani din existena planetei noastre, codificai n acizii si nucleici ADN i ARN.. n stare deshidratat, pe lng clorofil, n microalge mai gsim i o bogat surs de proteine, betacaroten i acizi nucleici, elemente pe care le conin, de altfel, orice alte alimente, din carne sau vegetale. Asemanator plantelor terestre, microalgele utilizeaza energia soarelui pentru fotosinteza, in acest fel convertind energia solara in acumulare de energie chimica. Microalgele sunt convertori eficienti de energie solara datorita structurii lor celulare simple.

Microalgele, combustibilul viitorului Microalgele sunt surse potrivite pentru producerea biocombustibilului si absorbtia emisiilor de CO2 degajate de termocentrale. Algele se hranesc cu fosfati si cu nitrogen, pe care le transforma in lipide. Unele dintre uleiurile astfel rezultate pot fi transformate in biocombustibil, ceea ce face din alge o sursa de energie regenerabila foarte eficienta. Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub forma lichida sau gazoasa, produsi din biomasa. La sfarsitul anilor 1980, Statele Unite au inceput un vast program de cercetare pentru identificarea celor mai bune grupuri de alge care puteau produce petrol verde in cantitati mari. Odata cu boomul biocarburantilor, cercetarea asupra algelori a fost reluata.

Exista numeroase avantaje ale algelor folosite ca biocarburanti: In primul rand, potentialele randamente sunt atragatoare: aproape 30 de tone de uleiuri pe hectar si pe an, adica de 10-15 ori mai mult decat productia de ulei dintro plantatie de rapita. Exista studii care mentioneaza chiar randamente de 60-90 de tone daca algele sunt indopate cu CO2. O analiza a Universitatii din New Hampshire, publicata in 2004, arata ca o suprafata de 120 de milioane de m2, adica aria statului Carolina de Sud, ar fi suficienta pentru a acoperi consumul de carburanti al Statelor Unite. Spre deosebire de celelate culturi energetice, din microalge se obtin numai combustibili de calitate superioara: carburanti si biogaz. Un alt avantaj fata de acestea este raportul cu solul: ca si metodele tehnice, cultivarea microalgelor nu prezinta careva cerinte fata de acesta si nu afecteaza fertilitatea lui. Avantajele microalgelor fata de metodele tehnice constau in posibilitatea stocarii energiei prin pastrarea indelungata a combustibilului si utilizarea lui in cantitatea necesara la vremea necesara. In plus, daca statii cu alge ar fi plasate langa fabrici sau centrale energetice, ar putea exista chiar posibilitatea de a reduce emisiile industriale. Microalge dau o productivitate de 38.000 de litri la hectar.Spre comparatie, cantitatea de ulei obtinuta la un hectar de rapita, cea mai productiva dintre plantele energetice clasice, este de aproximativ 600 de litri. Adica de 60 de ori mai putin decat in cazul culturii de microalge, apreciaza

Doua procedee concureaza pentru producerea energiei din alge. Prima consta in construirea unor iazuri in aer liber si recoltarea uleiului din alge. A doua utilizeaza bioreactoare gigant, in care algele nu intra in contact cu aerul exterior. In laborator, rezultatele sunt foarte promitatoare. Primele experiente arata totusi ca faza industrializarii se dovedeste a fi complexa si delicata. In aer liber, algele pot fi victimele schimbarilor bruste de temperatura sau muri din cauza unei invazii microbiene.

In ceea ce priveste bioreactoarele inchise, tehnologia ramane costisitoare si nu este usor de mentinut inmultirea puternica a organismelor si o buna iluminare, indispensabila pentru dezvoltarea lor. De altfel, proliferarea prea rapida a algelor in interiorul bioreactoarelor a fost fatala pentru experientele desfasurate de GreenFuel in Arizona. Specialistii sunt totusi increzatori in puterea lor de a invinge obstacolele tehnice si economice. Primele mari uzine industriale sau ferme de alge ar trebui sa apara peste 5-10 ani. Potrivit unor studii, productia de biocarburanti din alge ar putea sa acopere 12% din consumul sectorului aerian si 6% din cel al traficului rutier. Ceea ce se anunta ca fiind o inovatie tehnologica este deocamdata la stadiul de proiect. In Franta, un program de cercetare coordonat de Olivier Bernard studiaza elaborarea unui model viabil de productie .Acest program, care a fost demarat in decembrie 2006, este finantat pentru trei ani cu 2,8 millioane de euro.

Noutati:o sursa unica pentru apa curata si combustibil


Pana acum, s-au identificat trei tipuri de microalge: Scenedesmus, Chlorella si Chlamydomonas, care transforma eficient nutrientii in combustibili pe baza unei deiete comuse din deseuri menajere orasenesti,in timp ce traiesc multumite in mediul lor dur si salin. In testele de laborator, aceste tipuri de alge au avut nevoie numai de trei zile pentru a asimila pana la 99% din amoniacul, 88% din nitratii si 99% din fosfatii continuti intr-un amestec asemanator cu cel din apele menajere, transformandu-se in bogate surse de combustibil chiar in timp ce purifica apa. Peste cateva luni, un grup de cercetatori plnuieste s instaleze un iaz cu o capacitate de 4.000 de litri in incinta unei centrale de tratare a apelor menajere, langa Rochester. Experimentul merita intreprins, deoarece algele ar putea oferi de cteva ori mai mult biocombustibil decat culturile agricole raspandite pe aceeasi suprafata de teren. In plus, prin aceasta metoda s-ar putea epura, ieftin, pana la 200.000 de litri de apa cu deseuri pe zi capacitatea unei centrale de epurare tipica din SUA. Procesul are doua faze. In primele trei zile, algele produc lipide. Apoi, odata ce apa murdara este secata de nitrogen si fosfati, algele raspund la infometare transformandu-si 3

depozitele de nutrienti in si mai multe lipide. Dupa sase zile, algele pot fi recoltate. Echipa spera sa foloseasca o metoda de presare pentru a extrage uleiul, lasand in urma biomasa care poate fi apoi comasata si oferita spre digerare unor bacterii anaerobe spre a o transforma in metan, sau vanduta ca materie prim pentru productia de etanol. Pentru a functiona pe toata perioada anului, iazurile de acest fel trebuie incalzite pe timp de iarna. Pentru acest lucru, echipa sugereaza folosirea caldurii eliberate de centrala de epurare in urma proceselor derulate aici. De asemenea, prea multe zile insorite consecutiv pot incetini productia, deoarece, in astfel de situatii, alegele isi orienteaza resursele incat sa se protejeze de ultraviolete. Daca metoda se va dovedi eficienta in faza preliminara, investitii importante si suprafete considerabile ar putea fi alocate in directia exploatarii cu scop dublu a algelor.