Stphane Mallarm

Salut
Nimic, aceast spum. doar Numind n vers virgin o cup Sirenele, precum n trup Invers attea-n zri dispar. O, felurii prieteni, iar Plutim, dar eu acum la pup, Voi prora-n fasturi ce se-astup De ierni i fulgere-n cletar. Frumoas o beie cheam Chiar n tangaj lipsit de team nalt s duc acest salut Singurti, recifuri, astre La mult puin ct a fcut Albit grija pnzei noastre.

i poate aceste pnze, ademenind furtuni, Lent-arip pasager Snt dintre cele-mpins de vnturi n genuni, Nici rm mnos, nici pnze pierdui, pierdui cu toii Evantaiul dac el Printre care-n spate sper Dar, inim, ascult cum cnt mateloii! A-i luci vreun clar fidel
(trad. tefan Augustin Doina)

Sfnta
La o fereastr tinuind Santalul vechi dintr-o viol Ce pierde aur fr jind Cndva cu flaut ori mandol E Sfnta palid acum O carte veche artnd Din care Imnuri curg precum Cndva la slujb azi n gnd La geamul de chivot atins Cu harfa ce un nger pune Din zbor de sear-al su ntins Sub deget delicat pe strune Alunecnd, fr santal i fr carte, parc ieri Pe-acest penaj instrumental O muzicant de tceri.

De oglind (unde-ndat
Izgonit fir cu fir O cenu se arat Doar tristeea s-i respir)

Astfel el ntruna-i fie

ntre mini cu hrnicie. La mormntul lui Edgar Poe

Egal ca-n Sine timpul l schimb la sfrit.

C moartea aprinsese prin vocea lui un far, Poetul redeteapt cu spada goal iar nspimntatu-i secol ce nu a bnuit.

Ei, hidr care-un nger cndva a auzit

Un sens mai pur la vorbe de trib dnd temerar Prea-nalt, sorbit din valul dezonorant i-amar Vreun farmec, negru-amestec, au proclamat smintit.

Briz marin
Vai! carnea-i trist, crile le-am citit, pe toate. S fug de-aici! Departe! Simt psri mbtate De ceruri i de spume necunoscute-n vnt! Nimic, nici parcul palid n ochiul meu rsfrnt Nu-mi va reine pieptul muiat n valuri grele, O, nopi, nici limpezimea pustie-a lmpii mele Pe foaia ocrotit de albul ei pgn, Nici tnra femeie cu pruncul mic la sn. Ah, vreau s plec! Tu, nav, ridic-n balansare Ancora spre limanuri exotice cu soare! Un vechi Plictis, ce-n crude sperane se destram. Mai crede-n fluturarea din urm de nfram!

A cerului i-a humei mnie, nou fief!

De nu-l sculptm cu mintea un basorelief Podoab la mormntul lui Poe strlucitor, Mcar un semn s pun granitul cnd n jur Zbor negru Blasfemia se vrea spre viitor.

Evantai Cu drept limb doar o boare

Plpind spre cer ginga Viitorul vers s zboare St din preios lca

(al Doamnei Mallarm) Bloc calm czut odat dintr-un dezastr-obscur,