Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii face parte din volumul Poemele luminii,fiind cunoscuta ca o arta poetica,prezentand crezul artistic al lui Lucian Blaga,conceptia lui despre poezie si menirea artistului in relatie directa cu misterul cosmic,astfel incat tema poemului este definirea unui raport intre eul liric si univers. Titlul poeiei contine o metafora revelatorie prin care este definit niversul ca o mare taina,ca o entitate desavarsita:corolla de minuni trimite la idea de perfectiune,prin raportarea la forma circular,dar si la mister,prin continutul semantic al substantivului minuni.Pronumele eu simbolizeaza eul liric,verbul nu strivesc,dorinta acestuia de a nu lamuri,de a nu reduce misterele lumii adunate in sintagma corolla de minuni. Accentul se pune pe confesiunea eului liric,deoarece pronumele personal eu se repeat in fiecare dintre cele trei parti ale poeziei:eu nu strives;dar,eu,eu cu lumina mea;caci eu iubesc. Primele doua parti ale poeziei constituie o antiteza,iar cea de a treia-cea finala,compusa doar din doua versuri este o concluzie sau o motivare a atitudinii lirice adoptate anterior. Tipul de cunoastere la care Blaga face trimitere se configureaa pe baza opozitiei dintre metaforele lumina mea si lumina altora. Inca din primul vers se observa dorinta poetului de a nu distruge tainele lumii in care traieste,tainele intregului univers,care este alcatuit din flori(natura inconjuratoare,regnul vegetal),ochi(universal uman,spiritual),buze(iubirea,comunicarea interumana) si morminte(moartea vazuta ca o ultima treapta a existentei,a marii treceri,cum o numeste poetul). Opozitia dintre cele doua forme de cunoastere-paradisiaca si luciferica-se adanceste o data cu partea a doua,care este coordonta adversativ cu cea anterioara prin conjunctia dar si este accentuate prin cele doua metafore lumina mea/lumina altora.Potrivit conceptiei lui Blaga,descoperirea lumii nu se face prin cunoasterea paradisiaca,aceasta desfigurand frumosul:Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns.Prin cunoasterea luciferica,poetulsporeste,imbogateste misterele lumii,sugerate prin metaforele intunecata zare,ne-nteles,ne-ntelesuri si mai mari,ceea ce produce emotia poetica,extazul in fata misterelor lumii(largi flori de sfant mister) Concluzia la care ajunge poetul in cea de-a treia parte a textului este ca extazul in fata tainelor lumii este posibil numai prin iubirea intregului univers,impinsa pana la identificarea cu acesta(caci eu

iubesc/si flori si ochi si buze si morminte).Iubirea,in acest context,nu are o functie sentimentala,si este un instrument de cunoastere,o cale de patrundere in misterele lumii prin perceperea nemijlocita,cu ajutorul simturilor,a elementelor ce o compun. Se remarca drept elemente de modernitate ,la nivel formal,absenta organizarii strofice,a elementelor de prozodie si a tehnica ingambamentului. Lucian Blaga are capacitatea poetica de a transmite,in aceasta poezie,ideile abstracte,imbracandu-le in cuvinte,dandu-le o forma materiala,fara a distruge insa fiorul liric,la a carui potentare contribuie aspectul liber al versificatiei,intrucat exista doar un ritm interior corelat cu simtirile si gandirea poetului.