Redactor: Radu Badale Coperta: Walter Riess Cartografie: Petruta $erban Tehnoredactare computerizata: Corina Roncea, Lili Gaibar

Pe coperta: . .. . ....... moned~ bizantina din secolul al XIII-lea reprezentandu~1 pe imparat (Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezenta arhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea (786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).

Helene Ahiweii~r L'IDEOLOGIE POLITIQUE DE L'EMPIRE BYZANTIN 1975 Presses Universitaires de France Toate drepturile asupra acestei versiuni In limba romana sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-267-4 Format: 16/54 x 84 Coli tipo: 11,5 . Tiparul executat la:
Tipografia MULTIPRINT lai
Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600 tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252

Tn memoria parintelui Vitalien Laurent ... I have sailed the seas and come To the holy city of Byzantium . ... Set upon a golden bough to sing To lords and ladies of Byzantium Of what is past, or passing, or to come*. W.B. YEATS - Sailing to Byzantium, 1927.

* "... Am trecut peste mari ca sa yin La sfanta cetate a Bizantului. ... intr-o barca de ~ur m~am suit, sa Ie cant Domnitelor ?i nobililor domnibizantini Despre ce-a fost, ce este ori ce va fi sa fie." (N.tr.)

INTRODUCERE
Studiul ideologiei politice a Bizantului, adica a Imperiului roman cre?tin de Rasarit, detine, printre problemele care predomina, in prezent, in studiile bizantine, un loc de exceptie. Lucrari importante ?i valoroase, datorate, in special, savantilor germani ?i anglo-saxoni, au vazut lumina zilei in ultimii ani': acestea sunt consacrate, in cea mai mare parte, examinarii conceptiei imperiale romane (deosebit de insufletite in Bizant, mai ales intre secolele alIV-lea ?i al VI-lea, a raporturilor sale cuideea elenistica de regalitate ?i, bineinteles, a prelungirilor sale in conceptia cre?tina despre putere. A?adar, se poate considera ca problema cel mai amanuntit dezbatuta este aceea a fundamentului ideologic al universalitatii Imperiului bizantin 2 ; totu?i, implicatiile acestui principiu de baza, gandirea politica, in societatea ?i in viata bizantinilor nu ?i-audobandit inca studiul pe care il merita. Lucrarea de fata nu pretinde, nici pe departe, ca ar umple aceasta lacuna; mult mai modest, ma voi stradui sa examinez doar cateva aspecte ale principalelororientari ideologice, dominante in diversele perioade ale milenarei istorii a Bizantului, ?i voi analiza impactullor asupra mentalitatilor ?i asupra opiniei publice. Raporturile cetatenilor cu puterea.?i autoritatea, rolul ?i reactiile lor la chestiunile socotite de interes national sau, pur ?i simplu, publice, vor fi problemele pe care Ie voi puncta, fara ca, din pacate, sa pot oferi ni?te solutii satisfacatoare. Situatia fragmentara ?i dispersata a documentatiei constituie

adesea 0 piedica Tn conturarea unor aspecte al caror interes este, totu?i, evident; ma refer, Tntre altele, la mecanismul formarii mentalitati1or, la rastalmacirile opiniei publice ?i, Tn sfar?it, la rezistenta structurilor mintale Tn fata realitatilor Tn mi?care. Aceste probleme nu pot fi expuse Tn mod corect ?i analizate fara 0 examinare prealabila a evolutiei semantice a termenilor utilizati Tn circumstante determinate. 0 astfel de ancheta nefiind Tnca facuta, nici initiata, aceasta lipsa se va resimti Tn studiul nostru. Tn plus, studiul ideologiilor politice din Bizant (folosesc intentionat pluralul, data fiind varietatea orientarilor ideologice din Imperiu) reclama recursulla ni?te surse de diverse categorii ?i naturi. Este evident ca informatiile provenind din izvoarele scrise dedicate unui anumit public Tngaduie surprinderea limite/or socia Ie, etnice ?iintelectuale, prin observarea reactiilor persoanelor, de diferite origini ?i conditii, implicate Tn treburile ob?te?ti. Astfel, sursele hagiografice - Vietile 5fintilor, Mira co IeIe, Rugaciunile etc. - sunt Tn mod special utile pentru studiul credintelor populare ?i al reaqiilor populatii10r din provincii. Tn schimb, sursele oficiale, mai ales legile ?i decretele imperiale, sunt indispensabile pentru determinarea orientarilor ideologice ale carmuirii, Tn vreme ce literatura savanta - Discursun~ Scrisori etc. - aduce marturii pretioase asupra pozitiilor, adeseori nuantate~ ale elitelor bizantine ?i, Tn particular, ale lIintelectualitatii" constantinopolitane. Pe de alta parte, iconografia imperiala, ca ?i numismatica 3 sau, In mai mica masura, sigiliografia, dezvaluie secretele propagandei oficiale, deosebit de bine puse la punct In Bizant. Sa aaugam, Tn cele din urma, ca studiul atitudinii Bisericii, esential pentru subiectul nostru, reclama exploatarea surselor ecleziastice ?i ca istoricii bizantini sunt singurii care ne furnizeaza informatii despre contextul istoric Tn care au apa-' rut diversele manifestari ideologice. Prin urmare, se Tntelege

ca volumul cople~itor al documentatiei face subiectul aproape imposibil de controlat. Oricum, lacunele ~i imperfectiunile lucrarii de fata nu I~i pot gasi 0 scuza numai Tn dificultatea atingerii obiectivului propus de acest lucru sunt profund convinsa. Totu~i, Tmi place sa cred ca efortul meu, de~i incomplet, va Tncuraja, fara Indoiala, cercetarile ulterioare, Tntr-un domeniu interesant ~i Inca destul de putin explorat. limultumesc coordonatorului acestei colectii, profesorul R. Mousnier*, pentru ca mi-a oferit ocazia sa Tntreprind acest studiu. A? dori sa mentionez, de asemenea, ca lucrarea de fata a fost realizata la Dumbarton. Oaks, la Centrul de Studii Bizantine de la Universitatea Harvard: recuno?tinta mea se Tndreapta catre conducerea acestuia, Tn special catre directorul sau, M. W. Loerke, pentru ca mi-a pus la dispozitie biblioteca exceptionala a acestui centru ?i pentru ca mi-a artatat comorile nepretuite ale colectiei sale bizantine. Profesorului R. Browning, de la Universitatea din Londra, care a binevoit sa-mi citeasca manuscrisul, Ti exprim multumirile mele prietene?ti pentru observatiile facute. Tn sfar?it, a? dori sa precizez cat de mult a profitat aceasta carte de pe urma discutiilor mele cu parintele F. Dvornik,. profesor emerit la Harvard ~i unul dintre principalii sustinatori ai studiilor despre ideologia politica a lumii cre?tine.

* Profesorul Roland Mousnier acoordonat colectia "L'Historien" a editurii Presses Universitaires de France, in care a aparut, in 1975, aceasta carte. (N.red.)

Imperiul bizantin In timpullui Vasile al II-lea (976-1025)

~~1wl~~
p..::::y

I~~~~f;~ o>"u;.~"

~; ~~~~~~I~ .II~!I~!1111
s A R 811 V1dm

~"'

Capitolul 1

UNIVERSALISMUL
Originile Jmperiului bizantin: legenda
~i

istorie

Bizantuleste un ora~ ~i, totodata, un Imperiu. Conditiaaparte a cetatii, odinioara modeste, din Stramtoare.a Bosforului a dat, de timpuriu, na~tere legendei. Menita sa devina capitala primului Imperiu cre~tin, Bizantul, Constantinopolul esteconsiderat, de la bun Tnceput, ca 0 opera de inspiratie divina: Dumnezeu i-a aparut Tmparatului Constantin,pentru a-i porunci unde sa a~eze ora~ul, pe malurile Bosforului. Tot 0 interventiedivina a precizat amplasarea exacta a Bizantului, pe malul european al Bosforului (nu in Calcedonia, aflata pe malul asiatic). Tn sfar~it, sub indrumarea unui inger, Constantin a trasat conturul ora~ului caruia, continuandtraditia inaugurata de Alexandru cel Mare, ii vada numele sau. Tntemeier~a Constantinopolului, cetatea aleasa de Dumnezeu, a fost, in scurtavreme, socotita ca simbolizand intemeierea Imperiului cre~tin. Istoriografia cre~tina a zamislit legenda ora~ului sfantConstantinopol - 0 replica, s-ar spune, pentru legenda pagana a Romei -, iar Orientul roman a prefacut Constantinopolul in centrul saupolitic ~i cultural. Astfel, 0 data cu aparitia Constantinopolului, 0 lumenoua intra in istorie Bizantul, devenit Constantinopol, inaugureaza Imperiul bizantin,

noul Imperiu roman, pus sub semnul noii religii. Legenda, care sustine ca Imperiul bizantin ar fi fost creat de cre~tini ~i pentru cre;;tini, constituie, fara Tndoiala, primul faptideologic bizantin. Istoria, caci acesta Ti este rolul, se delimiteaza de miraculos - din perspectiva sa, originea Imperiului bizantin apare Tn Tntreaga-i complexitate -, ca atare ne informeaza ca 7mparatul Constantin a ramas pagan pana pe patul de moarte ~i Ti rezerva lui lulian Apostatul un loc printre Tmparatii Bizantului. Tntr-adevar, Bizantul T~i datoreaza existenta evenimentelor care au marcat soarta Imperiului roman la sfar~itul secolului al IV-lea. Contestat de 0 patura din ce in ce mai larga a populatiei sale - ma refer la cre~tini, considerati, deo parte a istoriografiei oficiale, vinovati de caderea Romei 1- , amenintat de invaziile barbare, pe care sistemul sau de aparare a granitelor (limes) nu reu~ea sa Ie stavileasca, obligat, Tn sfar~it, sa-~i abandoneze pretentiile asupra dominium-ului din Rasarit in favoarea Imperiului persan, rivalul sau, Imperiul roman din veacul a.1 IV-lea a fost constranssa-~i reconsidereorientarile politice ~i sa Tsi fundamentul valorilor. Sa consolideze traditia , reevalueze , unui Imperiu invincibil, sa refaca 0 unitate - a carei scindare va provoca a~a-numita "schisma Tn suflet" ~i va umple de ama:. raciune spiritele - erau Tndatoririle urgente, a caror amploare descuraja elitelelumii romane a epociF. Cu toate acestea, intemeierea Constantinopolului ca 0 noua cetate imperiala, la rascrucea mai multor lumi, in Orientul roman, ~i toleranta fata de noua religie,cre~tinismul, care obtine, de acum Tnainte,multumita Edictului de la Milano, dreptul de a exista Tnlmperiu, demonstreaza, dupa parerea mea, vointa ~i stradania de a redresa Imperiul, care se manitesta atat pe plan intern, cat ~i pe plan extern. Aceste masuri dovedesc neTndoi~lnic preocuparea statului de a-~i reTntari legaturile cu populatii1e orientale din Imperiu, al caror devotament fata de cauza romana era vital pentru supravietuirea

10

acestuia. Crearea Constantinopolului ca 0 replica fidela a Romei constituie 0 marturie a deplasarii atentiei carmuirii Tnspre Orient, In vreme ce acceptarea cre~tinismului corespunde dorintei populatii1or orientale, care furnizau statu lui mijloacele, In oameni ~i In bani, ale apararii sale - sa nu uitam ca, Tntr-adevar, Orientul, imens tezaur de resurse pentru Imperiu, a fost cel dintai cucerit de catre noua religie ~i ca din randul populatiilor sale I~i va recruta cre~tinismul mentorii ~i discipolii cei mai Inflacarati. Tn orice caz, aceste doua masuri esentiale - Intemeierea Constantinopolului ~i acceptarea cre~tinismului - s-au datorat unui singur om, Imparatului Constantin, caruia i-au fost Indeajuns ca sa treaca, apoi, drept parintele Imperiului care va rezulta de aici, adica al Imperiului bizantin, chiar daca aceasta dezvoltare, ulterioara, a politicii sale nu fusese vreodata preconizata nici, binelnteles, darita de el. Orice s-ar spune, existenta Bizantului este subordonata actiunii constantiniene; fondatorul sau a fost sanctificat de catre Biserica bizantina, care II va califica drept "Aidoma Apostolilor" (isapostolos), ~i a fost proiectat In mit de catre stat ~i locuitorii ora~ului sau 3 Astfel, noul Imperiu, care marcheaza 0 etapa importanta a destinului roman, a avut drept baza Constantinopolul, ca Noua Roma, iar drept fundament spiritual cre~tinismul, ca religie a populatiilor lumii romane depinzand, de acum Inainte, de noua cetate imperiala 4 A~adar, acestea sunt cele doua forte majore din ideologia politica a Imperiului pe care II numim, impropriu,' bizantin~ cad, Tn realitate, este Imperiul roman' al Rasaritului cre~tin, avand drept capitala Constantinopolul. Sa amintim ca, Tntr-adevar, bizantinii nu ?i-au spus niciodata altfel decat "romani" ?i ca termenul de "bizantini" Ii desemna, In epoca, ?i doar sub pana scriitorilor arhaizanti, numai pe locuitorii din Constantinopol, adica ai ora?ului construit pe locul vechii cetati Byzantion 5

11

Tntelegem, astfel, de ce numero?i istorici moderni numesc Imperiul bizantin "Imperiul roman tarziu" sau "Imperiul roman de Rasarit", respingand termenul de bizantin ca impropriu ?i, trebuie sa recunoa?tem, Tncarcat de un sens aproape peiorativ, cristalizat pe baza interpretarilor pripite, avansate de catre eruditii Secolului Luminilor, la adresa unei civilizatii careia nu-i puteau patrunde nici spiritul, nici semnificatia 6 Aceasta disputa Tn jurul numelui Imperiului, care risca sa ramana acela de "bizantin", reflecta, dupa parerea mea, 0 realitate istorica, pe care ar fi suparator s-o ignoram, Tntai pentru ca ne permite, cu u?urinta, sa afirmam importanta legaturilor Imperiului bizantin cu lumea romana ?i cu valorile sale, apoi pentru ca ne da prilejul sa precizam ca termenul de "bizantin", cel putin pana Tn epoca a?a-numita protobizantina (din secolul al IV-Ieapana la sfar?itul secolului al VI-lea), trebuie Inteles ca desemnand Imperiul cre?tin al Rasaritului roman ?i, Tn sfar?it, pentru ca, Tn plus, ne Ingaduie sa subliniem, drept consecinta imediata a acestei definitii a Imperiului bizantin, trasaturile esentiale ale ideologiei politice din lumea bizantina - ata?amentul cvasineconditionat fata de valorile romane ?i cre?tine, a?a cum erau conceputeacestea de lumea elenica ?i elenizata din Orient. Constantinopolul, devenit centru al lumii greco-romane cre?tinate, va fi, Tn mod firesc, capitala noului Imperiu; va fi desemnat ca "Nbua Roma" ?i, totodata, ca "Noul lerusalim"; va fi cetatea Fecioarei 7 , iar despre statui Tn care se afla se va spune ca este "ocrotit de Dumnezeu~', Tn vreme ce Tmparatul sau, deopotriva "Invingator ?i iubitor de pace", va fi considerat drept aghiotantul, Tmputernicitul lui Hristos pe pamant. Caracterul universai al Imperiului bizantin, fondaf pe mo?tenirea romana, este, astfel, consolidat prin gandirea cre?tina ecumenica. Aceasta conceptie romano-cre?tina a universalitatii Imperiului prinde contur Inca din timpul lui Constantin cel

12

Mare ?i este magistral expusa de catre Eusebiu, In discursul sau, rostit In anul 335, In onoarea celui dintai Imparat cre?tin 8 . Prin urmare, se discuta zadarnic despre data de na?tere a Imperiului bizantin - aceasta a fost ba plasata sub Diocletian (294-305), din cauza reformei administrative din vremea acestui imparat, ba socotita aceea~i cu data Intemeierii Constantinopolului(330), ba Impinsa pana In anul 395, data ,separarii Imperiului roman In Imperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus. Ramane de necontestat, dupa parerea noastra, faptul ca Imperiul bizantin Incepe cu domnia Imparatului roman care a autorizat, prin Edictul de la Milano (312), libera practicare a cultului cre?tin, celcare a prezidat primul conciliu ecumenic, la Niceea (325), cel care, In sfar?it, a ctitorit noua cetate imperiala, careia Ii va atribui simbolurile puterii ?i-i va da numele sau 9 Cu toate acestea, Imperiul creat, chiar daca involuntar, de catre .Constantin i~i. va afirma ulterior caracterul specific, mai ales In timpul perioadei cuprinseintre domnia lui Teodosie I?i cea a lui Heraclius (379-641). De-a lungul acestor secole, Bizantul va dobandi trasaturile datorita carora va fi desemnat, mai tarziu, ca Imperiul grec din Rasaritul cre?tin. Aceasta noua orientare ideologica, dezvoltata In paralelcugandirea de sorginte romana, mereu vie, dar pe care tinde sa olnlocuiasca, va starni conflicte mocnite sau deschise In inima lumii care tocmai se na?tea, lumea Bizantului,conflicte care-?i vor lasa Intiparite urmele asupra Intregii existente a Imperiului.

Na~terea

ideologiilor bizantine:

mare~ie ~i

contradiqii

Domnia lui Teodosie I marcheaza un moment de cotitura In istoria noului Imperiu, Indepartandu-I de traditiile romane am In vedere ruptura brutala cu paganismul, rezultata din masurile luate din porunca acestui Imparat. Tntr-adevar, sub

13

Teodosie, cand cre?tinismul devine religie de stat, s-au adoptat ni?te masuri care au capatat, adeseori, caracterul de veritabile persecutii Tmpotriva paganilor - oracolului din Delfi i-a fost impusa tacerea, Jocurile Olimpice ?i misterele din Eleusis au fost interzise, templele au fost jefuite de cre?tini, preotii pagani s-au vazut nevoiti, cum scria, nu fara amaraciune, Libanius, "sa taca sau sa moara"10. Din acel moment,.cetatean al Imperiului roman era considerat oricine Tmbrati?ase adevarata credinta, cea stabilita de conciliile ecumenice de la Niceea ?i de la Constantinopol (381) - ba?tina? sau strain, european, asiatic sau african (Imperiul cuprindea, 7ntr-adevar, de jur Tmprejurul Mediteranei, teritorii situate pe toate aceste trei continente), era suficient sa fii cre?tin pentru a avea acces la orice functie din administratia imperiala, ba chiar ?i la tron. Secolul allV-lea, Tn timpul caruia se petrece dureroasa operatie estetica, autoimpusa de catre Imperiu, pentru a-~i aranja chipul astfel Tncat sa-i permita sa traiasca 0 noua viata, se Tncheie cu triumful cre?tinismului. Antichitatea ?i spiritul sau umanist ?i tolerant sunt definitiv Tnmormantate - Imperiul roman cedeaza locul Imperiului bizantin t Tn vreme ce lumea occidentala patrunde Thtr-o noua era a istoriei sale, dominata,. cum scria Gibbon, de "religie ?i barbarie"ll. La moartea lui Teoc;iosie, Imperiul roman, Tmpartit, dupa un stravechi obicei ?i pentru a-i mu1tumi pe cei doi fii ai Tmparatului defunct, Tn rmperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus, este lasat prada, sfa?iat ?i divizat, atacurilor din partea popoarelor germanice; care, Tn valuri succesive, Tncepusera Tnca din secolul al III-lea sa forteze portile Caucazului ?i sa razbata7n Europa. Imperiul de R~sarit" Bizantul, stabilit Tn tinuturi manoase, unde elementul greco-roman era dominant, a putut, gratie noii sale religii ?i a traditiilor sale politice ?i intelectuale, sa formeze un stat, solid ?i con?tient de valoarea patrimoniului sau, care se va opune, eficace, barbarilor 12 . Ajun?i la Dunare, hotarul

14

septentrional al Imperiului, aparat de contingente militare importante ~i de un lung lant de fortarete, barbarii, Tn pofida numeroaselor raiduri, nu 0 data spectaculoase, dar Tntotdeauna razlele, uneori Tmpinse chiarpana la zidurile Constantinopolului, au fost constran~i, Tn cele. din urma, sa recunoasca, Tntr-un fel sau altul, autoritatea Imperiului, care n-a ~ovait sa T~i impuna, pentru a obtine aceasta recunoa~tere, importante sacrificii materiale. Bizantul, imperiu multietnic, dar Tncrezator Tn forta sa culturala, a absorbit ~ia asimilat, de-a lungul timpului, elementelestraine de traditiile sale, Tn vreme ce, pe de alta parte, a pus finantele Imperiului la dispozitia diplomatiei sale savante, care i-a Tncurajat pe conducatorii recalcitranti ai diverselor grupe de invadatqri sa-~i caute Tntr-alta parte un refugiu ~i un loc unde sa se stabileasca. In acest mod, ImperiuLdeRasarit, prin sistemul sau de aparare ~i prinjocul diplomatic subtil, care urmarea sa-iatale pe barbariunii Tmpotriva altora, a~tiut sa-i Tndrepte spre Occidentul depopulat, saracit ~i lasat Tn voia sortii. In. sfar~it, multumita bazelor sale culturale ~i politice, a reu~itsa-i Tnglobeze pe barbarii care au patruns pe teritoriul sau ~i care i-au furnizat mana de lucru pentru muncileagricole ;;i soldatii pentru armatele imperiale - Tn randurile carora ace~tia vor .Iupta adeseori Tmpotriva propriilor frati13. A~adar, Tn vreme ce Imperiul de Apus, cu Roma, capitala sa, T~i dadea ultima suflare, napadit de barbarii care Ii vor fmpartiteritoriul, Tn 476, Imperiul de Rasarit scapa din experienta care va.zdruncina Europa Tntre secolele al III-lea ~i al.V-lea cu integritatea teritoriala aproape neatinsa ;;i cu 0 personalitate nationala ;;i politica bine consolidata. Imperiuldin Rasarit ramane, de acum Tnainte, bastionul cre~tinatatii ~i refugiul culturii greco-romane: Tn fata Romei devastate de catre barbari, Constantinopolul devine centrul lumii civilizate, singura capitala a Imperiului roman: numai

15

Tmparatii sai vor putea, Tn mod legitim, sa poarte acest titlu, subTntelegandu-se Tmparati ai romanilor, iar patriarhul sau i?i va vedea rangul ridicat la acela?i nivel cu al papei ?i va fi calificat, pe drept cuvant, drept ecumenic. Constantinopolul va fi singura cetate-regina, cetatea prin excelenta14, in vreme ce Roma, distrusa ?i barbarizata, se va pleca Tn fata Constantinopolului. I?i va mai aduce aminte de gloria sa de odinioara, de titlurile ?i de intaietatea sa, numai atunci cand Occidentul barbar, pe care II va cre?tina, va gasi puterea de a se ridica impotriva Bizantului - dar aceasta se va petrece Intr-o noua lume pentru a revendica suprematia. Pana atunci, Occidentul va trece prin secole de Tntuneric, iar Orientul printr-un timpal Tndelungatelor stradanii de supravietuire ?i mentinere. Izolat intre hotarele sale, constant amenintate, saracit ?i vlaguit, cu vremea, de razboaiele la care II provocau, nelncetat, fie barbarii de la miazanoapte (acum avari, slavi ?i bulgari), fie per?ii sasanizi in Orient, Bizantul va fi constrans sa-?i revizuiasca politica ?i sa-?i modereze ambitiile. Diplomatia, organizarea militara ?i administrativa, orientarea intelectuala ?i aspiratiile spirituale, pe'scurt, viata ?i istoria Imperiului roman de Rasarit, ale Bizantului, vor fi, de acum Inainte, animate de doua principii contradictorii: unul, realist ?ioriental, care vrea cu orice pret mentinerea teritoriului roman ramas in Imperiu ?i evolutia, in interiorul granitelor sale, a populatiilor bizantine,iar celalalt, idealist ?i occidental, care aspira la recucerirea Apusului roman de sub barbari ?i la reintoarcerea fratilor supu?i in sanul marii natiuni romane. Visul marii idei universale, intrupat acum in reconquista vechii lumi romane, se va opune, pe viitor, politicii cumpatate si conservatoare, care staruia pentru abandonarea definitiva a' ceea ce era deja pierdut ?i pentru consolidarea Imperiului In partea orientala, izvorul prosperitatii ?i baza fortei sale militare. Aceste doua curente politice diferite au avut, fiecare in parte, partizanii sai Inflacarati, i-au Impartit pe

16

oamenii de stat Tn factiuni, au starnit pasiunile populatiei constantinopolitane (demele), ale carei tulburari i-au amenintat nu 0 data pe Imparati, s-au manifestat sub diverse forme In viata intelectuala ?i artistica ?i, oricat de ciudat ar parea, s-au aflat la originea marilor conflicte religioase care au zdruncinat adeseori Imperiul ?i care, privite din afara, dau impresia, Tn zilele noastre, de nelnsemnate "galcevi bizantine". Se Tntelege, a?adar, de ce toti cercetatorii care abordeaza studiul fenomenului complex al artei bizantine ridica problema originilor creatiei artistice Tn Bizant prin alternativa: "Roma sau Orientul"15. Unii subliniaza influenta Antichitatii greco-romane, ceilalti nu vad decat Orientul, elenistic sau nu, ca sursa de inspiratie a creatorilor bizantini. Istoricul nu poate decat sa se tina deoparte de aceasta conceptie restrictiva despre fenomenul bizantin. Adevarata explicatie pentru complexitatea istorica a Bizantu1ui rezida, daca vrem sa enuntam problema Tntr-o maniera schematica, Tn formula: "Constantinopolul cu Roma sau Constantinopolul fara Roma", binelnteles In masura In care Constantinopolul reprezinta Rasaritul roman, iarRoma, Apusul roman. Numero?ii Tmparati care s-au succedat pe tronul Bizantului au Tmbrati?at, fiecare dupa originea, obiceiurile ?i temperamentul sau, unul dintre cei doi termeni ai acestei formule. De aceea, ei au orientat politica ?i eforturile Imperiului fie spre ofensiva ?i expansiune teritoriala, sub deviza: "Imperiul roman este universal", fie spre defensiva ?i organizare interna, avand drept cuvant de ordine: "Imperiul cre?tin este patria noastra, sa-I aparam de' necredincio?i". Domnia lui lustinian I marcheaza apogeul ideii imperiale romane, In vreme ce iconoclasmul se erijeaza Tn aparator Tnver?unat al ideii orientale - fiecare, la randul sau, va suscita reactii care vor zdruncina Bizantul. Razboiul, fie Tn interiorul granitelor, fie Tn afara lor, ramane, oricum, soarta Imperiului de Rasarit. Se Tntelege, a?adar, de ce istoria sa pare a fi aceea a unui Imperiu

17

militar ~i cre~tin, Tn care, timp de peste 0 mie de ani, autoritatea militarilor - avandu-ITn frunte pe Tmparat, "icoana vie a lui Hristos" - T~i exercita puterea asupra statului, asupra Bisericii ~i asupra poporului bizantin. De-a lungulTntregii istorii a Bizantului, armata a reu?it sa ramana depozitara valorilor politice ?i istorice ale Imperiului; din acest punct de vedere, Bizantul este unicul mo?tenitor al Romei imperiale ?i, 0 lunga perioada a existentei sale, va ramane un stat fara putinta de a deveni 0 natiurie16.

Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius

Secolul al VI-lea este marcat de urmarirea Tncapatanata a marii ideii romane - acest vis etern a devenit, Tn sfar?it, sub lustinian, 0 realitate tangibila. Constantinopolul a reu?it sa cucereasca vechea lume romana, sa restabileasca sub egida sa imperium romanum Tntre fostele sale granite ?i sa faca sa domneasca.Tn lume pax romana, semnul hegemoniei sale universale. Barbarii (ostrogotii, vizigotii, vandalii) fusesera goniti din Italia, din cea mai mare parte a Spaniei ?i din Africa, per?ii respectau tratatele Tncheiate cu Bizantul, popoarele rebele ?i greu de tinut Tn frau din Arabia recunoscusera autoritatea imperiala, gotii' din Crimeea fusesera constran?i sa se lini?teasca, frontiera Dunarii parea de netrecut. Mediterana ~i Pontul Euxin devenisera .ni~te lacuri bizantine. Constantinopolul, a?ezat Tn punctullor de Tntalnire, stapanea marile, populatia sa aduna bogatiile pe care i Ie procurau controlul navigatiei ~i al com'ertului, Tn timp ce Tmparatii sai organizau statui universal,- cum era pe atunci Bizantul, pe baze noi. Conducerea centrala, instalata la Constantinopol, afost reTntarita. S-au Tnfiintat mai multe logothesia(ministere), responsabile cu

18

economia, finante1e ?i armata imperiala. 0 Tntreprindere legislativa fara precedent s-a dus la bun sfar?it prin conceperea unor codexuri care atingeau toate aspectele dreptului - justitia dobandea, astfel, instrumentul de care se va servi Bizantul pana la sfar?itul existentei sale ?i pe care II va transmite Europei timpurilor moderne; iar Biserica, dupa triuniful defini~ tiv asupra paganismului - paganii au fost exterminati de catre lustinian, iar ~coala de la Atena a fost Inchisa -, dobande~te un caracter rigorist. Cum credinta ?i legea erau Tn serviciul suveranului, s-a instaurat astfel monarhia absoluta, care ?i:.a arogat 0 sorginte divina - Trnparatul a fost desemnat ca "basileu Investit de Hristos", prestigiul?i controlul asupra statului fiindu-i date de la Dumnezeu.Constantinopolul domne?te ?i administreaza, totodata. Splendoarea imperiala este Inscrisa In monumente grandioase (bisericile Sfanta Sofia, Sfintii Sergiu?i Bachus, Sfantalrina)17, In vreme ce provinciile Indepartate vad instalandu-se pe teritoriul lor noile forme administrative,cu un pronuntat caracter militar. Ora?ele lor devin obiect al solicitudinii imperiale: Salonicul cu Sfantul Dimitrie, Ravenna cu bazilicile San Vitale ?i San Appollinare, magnificacoperite cu marmura policroma ?i mozaicuri stralucitoare, ajung rivalele Constantinopolului. Monumentele din Roma, devenita bizantina ?i pusa sub autoritatea unor papi orientali (greci ?i sirieni), nu sunt cu nimic mai prejos decat acelea din Inaltele laca?uri ale cre?tinatatii orientale, din Locurile Sfinte, de pe Muntele Sinai?i din Efes 18 . Importante constructii de utilitate publica (apeducte, bai, palate administrative) Impodobesc toate marile cetati ale Imperiului, care dobandesc un pronuntat caracter urban ?i cosmopolit, In vreme ce, de-a lungul vastelor frontiere bizantine, se ridica un ?irag neTntrerupt de fortarete, centre de colonii militare, nuclee ale noilor ora?e. Tn fine, 0 densa retea de drumuri, savant trasate ?i Intretinute cu regularitate, une?te Constantinopolul cu

19

provinciile sale periferice, de pe trei continente. Aceste drumuri erau strab~Hute de armatele imperiale?i constant utilizate de catre negustorii care transportau marfurile din Orient In Bizant ?i apoi mai departe, pana In Occident, facand sa circule in lumea barbara nomisma bizantina, dolarul Evului Mediu, dupa expresia lui Lopez 19 Pe moneda de aur bizantina, faimosui "besant", a carui circulatie n-a fost vreodata Impiedicata de frontiere, lumea putea sa-I contemple pe imparatul bizantin, In tinuta militara, avand deasupra capului imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, reprezentarea originii divine a puterii sale, fiind 7nsotit de un Inger, simbolul triumfului ?i al ocrotirii divine, ?i tinand, Intr-o mana, globullmpodobit de cruci, aratand universalitatea bizantina, iar In cealalta, un labarum - sceptru cruciform, simbolul autoritatii romane ?i cre?tine asupra lumii. Sa marturisim ca nimic nu puteaaduce, mai bine ?i Intr-omaniera mai frapanta, la cuno?tirita tuturor popoarelor ?i natiunilor principiile ideologiei care Insufletea Bizantul: universul civilizat, ecumenic, apartinea Imparatului bizantin, "alesul", "protejatul" lui Dumnezeu, succesorullmparatilor romani: lustinian I, 7ntr-adevar, pusese In fapt aceasta idee mareata. EI a fost cel dintai Tmparat bizantin reprezentat pe monezi tinand In mana globullmpodobit de cruci 20 Cu toate acestea, epoca de glorie a perioadei iustiniene, mareata prin Infaptuirile sale, a fost, ca de obicei, de scurta durata. Imperiul a cunoscut, la scurt timp, Infrangeri care i-au spulberat frontierele, i-au modificat caracterul deputere internationala ?i i-au obligat pelmparatisa-?i modereze pretentiile universaliste. La moartea lui lustinian cel Mare (565), statui, a?a cum specifica Procopiu,' Inlucrarea sa intitulata Istoria secret51, era ruinat de campaniile militare necontenite ?i de politica megalomana a suveranului, care a fost, totu?i, ultimul mare Imparat roman. Au urmat devalorizarea monedei de aur (nomisma),

20

tulburari In randul populatiei constantinopolitane, marturii ale nemultumirii generale, iar armatele imperiale,epuizate de nesfar?itele razboaie de peste mari (Africa ?i Italia), starnite de politica marii idei imperiale romane, s-au dovedit incapabile sa asigure apararea tarii, amenintata din toate direqiile. Valurile avarilor ?i slavilor au fortat, curand, frontierele Dunarii, iar bulgarii, instalati dincoace de fluviu, ?i-au creatpropriul stat, primul stat barbar Infiintat pe teritoriu bizantin. Forte1e imperiale au suferitcrude Infrangeri In fata per?ilor, care au invadat provinciile din Orient, au intrat victorioase In Palestina, apoi au venit, In acela?i timp cu avarii, sa-?i ridice tabara Inaintea zidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, de interventia miraculoasa a ocrotitoarei sale, Sfanta Fecioara. Imnul "acatist", atribuit lui Roman Melodul, capodopera a imnografiei bizantine, se vrea vocea poporului, Inaltata pentru a aduce multumiri mantuitoarei sale, Fecioara, numita, Tnaceasta circumstanta, "general invincibill'. Tmparatul Heracliusa organizat replica bizantina :- a mobilizato mare armata nationala, a respins barbarii. din Nord, a proclamat 0 "cruciada" .Impotriva per~i1or care .ocupasera Locurile Sfinte, a intrat InlerusaIimul devastat de inamic, a patruns Ininteriorullmperiului persan ~i a ruinat Ctesiphonul, capitala acestuia, pentruca, la urma, In 630, sa aduca el Insu~ila lerusalim, In triumf, Adevarata Cruce,ceea ce semnifica faptul ca victoria sa era aceea a cre~tinatatii ?i Ii dadea, astfel, dreptulla titlul de "Noul Constantin"22. Tn sfar~it, distrugerea definitiva a puterii persane de catre armatele bizantinei-a Ingaduit lui Heraclius sa I?i aroge titlul de "basileus", mai Inainte purtat doar de catre suveranii sasanizi - acesta va figura, de acum Inainte, In titulatura imperiala, alaturi de acela de autocrator-imperator. Pe scurt, totul a reprezentat 0 dovada a consolidarii unui Imperiu roman cre~tin In Rasarit; dominium-ul roman s-a stabilit, pentru prima oara, In aceasta parte a lumii - mareata Infaptuire depa~ise

21

chiar ?i visurile romanilor dealtadata. Se Tntelege, astfel, de ce renumele lui Heraclius I-a umbrit pe eel allui lustinian, ba chiar ?i pe al lui Constantin. Legenda lui a supravietuit vreme Tndelungata la populatii1e din tinuturile care i-au cunoscut faptele de vitejie, a?a cum 0 dovedesc textele occidentale ?i turce?ti din vremea cruciadelor 23 Tnaceasta atmosfera de euforie nationala, iscata de reu?itele lui Heraclius, nu Tncapea loc ?i pentru gandul ca tulburarile provocate de cativa arabi rebeli, Tn Tndepartatele provincii din Sud, puteau compromite gloria bizantina ?i chiar puteau pune Tn pericol existenta Imperiului. Cu toate acestea, Tnfrangerea armatelor imperiale la Yarmuk (Tn 637), pe cand Heraclius era Tnca Tn viata, a deschis calea cuceririi arabe - succesele lor fulgeratoare vor dovedi precaritatea echilibrului stabilit Tntre pretentiile universaliste ale Constantinopolului?i nazuintele separatiste profunde ale populatiilor orientale, echilibru despre care se credea ca arfi de nezdruncinat, dupa gesta lui Heraclius. Oricum" Tnainte de Tncheierea secolului al VI-lea, arabii T?i creasera Califatullor, chiar pe pamantullmperiului, la Damasc, apoi, profitand de sprijinul populatiilor bizantine din Siria, T?i construisera flote, cu ajutorul carora Tntreprindeau incursiuni Tn scop de jaf ?i raiduri sistematice Impotriva teritoriului bizantin, ajungand, Tn cele din urma, sa T?i faca aparitia In fata cetatii imperiale, asediind-o?i dinspre mare ?i dinspre uscat, amenintand Tnsa?i existentalmperiului, dupa ce Ii ridiculizasera prestigiul 24 Reaqia bizantina va fi pornita Tn numele unei ideologii noi, a carei aparitie ?i punete In practica vor marca 0 cotitura decisiva Tnistoria Imperiului. Nu am putea Tnte1ege semnificatia acesteia, sale, daca nu am , . ,nici masura consecintelor , tine cont de motivele care explica uluitoarea izbanda araba imboldul dat de ideea razboiului sfant combatantilor islamului, epuizarea lumii romane, ca urmare a razboaielor permanente, dar, de asemenea, ?i poate mai presus de toate, colaborarea

22

cu inamicul extern a populatiilor orientale, datorata faptului ca traditiile etnice ?i aspiratiile lor spirituale Ie deosebeau radical de lumea greco-romana care conducea Constantinopolul ?i care impunea politicii imperiale 0 orientare conforma propriilor interese 25 Toate acestea sunt lucruri care explica ?i care justifica, Tntr-o oarecare masura, pierderea provinciilor orientale ale Imperiului, aceste focare nestinse de controverse religioase care au zdruncinat Bizantul, dar care erau, toate, pana la urma, solutionate potriyit dorintei Constantinopolului, a Bisericii ?i a Tmparatului sau. A?adar, se constata de la sine ca noua ideologie bizantina va furniza argumentele ripostei Intr-o situatie devenita Ingijoratoare,chiar amenintatoare, Pentru aceasta, se va tine seama de Tnfrangerea politicii imperiale trecute, fata de care noua ideologie se distanteaza, din ce In ce maimult.

Capitolul2

NATIONAllSMUl ,
Povara
realita~ii:

iconoclasmul

ideologica predomina Tn perioada care se Tntinde de la Tnceputul secolului al VIII-lea pana la mijlocul secolului al IX-lea. Aceasta perioada este cunoscuta sub numele Tn~elator de iconoclasm. Intr-adevar, disputa icoanelor nu constituie, In opinia noastra, decat un aspect de suprafata, amspune chiar un simplu pretext, al mutatiilor ~i convulsiilor profunde care au pus la Tncercare Imperiul bizantin, statui, Biserica ?i societatea sa, vreme de mai bine de un secol. Orientarile politice ale Tmparatilor iconocla~ti, Tmparatii supranumiti Isaurieni - cu toate ca fondatorul dinastiei, Leon allll-lea (717-741), afost originar din Germaniceea (Armenia) ?i nu din Isauria -, pot fi definite ca realiste ~i populare. in ceea ce prive?te politica interna, se constata 0 dorinta accentuata de dreptate sociala ~i 0 preocupare de a-i proteja pe cei slabi impotriva abuzurilor celor puternici. Ecloga, culegerea de legi publicata de Leon allll-Iea, s-a nascut din eforturile depuse de acest Tmparat' pentru ca legile ~i dreptul, "devenite de neinteles pentru .popor ~i, mai ales, pentru cei din provincie", sa fie accesibile tuturor. Rezultatul acestei stradanii de simplificare a unei legislatii savante ~i, Tn numeroase puncte, perimate,

o noua orientare politica ~i

24

este ansamblul operei legislative a Isaurienilor, care va ramane Tn vigoare pana la interventia Tmparatilor Macedoneni, adica timp de mai bine de un secol, mai exact pana la redactarea Basilicalelor, de la sfar?itul secolului al IX-lea. Ecloga, aparuta din grija de a servi ?i cetatenilor de conditie foarte modesta, arata, prin continutul sau, ca legile bizantine puteau fi, ?i Tn acel moment chiar erau, Tn slujba celor maislabi din punct de vedere economic ?i social. Spiritul de dreptate sociala, care Tnsufle!e?te lunga introducere a Eclogei, atribuita lui Leon Tnsu?i, este, din aceasta perspectiva, deosebitde semnificativ - indiscutabil, acest preambul constituie cel mai bun manifest de politica sociala conceput vreodata de un Tmparat bizantin. "Dintre toate soiurile de bine, dedara Leon, eu am ales dreptatea." Tmparatulconstataca numai Tmpartirea dreptatii pe pamant este 0 fapta conforma vointei divine ?i Ti cheama "pe cei care sunt Tnsarcinati cu aceasta sa T?i Tnabu?e orice pasiune ?i sa-?i rosteasca sentinta potrivit cerintelor adevaratei dreptati, aceea care nu-i dispretuie?te pe cei saraci ?i nu-i lasanepedepsitipe cei puternici"; elTi Tndeamna, Tn sfar?it, pe judecatori "sa serveasca egalitatea ?i dreptatea",amintindu-?i ca "Iui Dumnezeu nu Ti plac cei care au doua greutati?i doua masuri'." Obiectivul urmarit de Leon al III-lea prin publicarea Eclogei?i ideile pe larg dezvoltate Tn preambulul saunu lasa nici 0 Tndoiala asupra orientarilor politicii iconoclaste. Acestea se pot rezuma dupa cum urmeaza: sa i se poarte de grija poporului de rand, sa fie protejat de cei puternici, fiindca,dupa cum explica Leon allll-Iea, aceasta este vrerea Domnului ?i pentru ca Tn acest fel bizantinii vor putea "cu sprijinul ceresc, sa se apere de du?mani". Cu alte cuvinte, sloganul: "eu Dumnezeu, pentru sarmani ?i asupriti ?i Tntru apararea patriei" constituie esenta ideologiei bizantine, al carei scop va fi tocmai crearea solidaritatii nationale, cea care Ie va Tngadui sa tina piept amenintarii externe, Tn special invaziilor arabe Tn Rasarit ?i incursiunilor slave Tn Apus.

25

Dreptatea sociala se prezinta ca liantul acestei solidaritati; ca atare, este conceputa astfel Tncat sa atraga paturile dezmo~tenitilor societatii bizantine, mai ales populatii1e rurale din restultarii, neglijate pana atunci de Constantinopol, absorbit de proiectele universaliste pe carei Ie impuneau elitele sale greco-romane. De acum Tnainte,orice partinire Tn favoarea intereselor populatiilor urbane, a comerciantilor ~i a me~te~ugarilor, a regiunilor maritime, respectiv orice politica straina ~i indiferenta fata de preocuparile populatiei rurale, tinute, pana atunci, departe de civilizatia greco--romana ~i de avantajele pe care Ie oferea aceasta adeptilor sai, trebuia sa fie abandonata. Marea idee romana T~i facuse veacul, Imperiul era chemat, de acum Tnainte, sa apere interesele propriilor aparatori - numai Tn acest sens se poate Tntelege vasta mi~care politica, militara ~i sociala declan~ata de parintele iconoclasmului, Leon al III-lea, acela~i Tmparat care va promulga Ecloga ~i va dicta principiile sale fundamentale. Oare mai trebuie sa amintim ca, la Tnceputul secolului al VIII-lea, situatia se schimbase radical pentru Imperiu, a carui capitala aproape avea sa fie cucerita de arabi, Tn anul 7177 Sa punctam cateva aspectecare vor lamuri politica iconoc1asta si orientarile sale. Tncade la sfarsitul secolului al VII-lea, flotilele arabe brazdau marile bizantine (numai Pontul Euxin ramasese Tn afara razei lor de aqiune), devastand, prin incursiunile lor anual'e(a~a-numitele "cursa"), tarmurile ~i insulele, provocand depopularea regiunilor maritime, jefuind cetatile odinioara prospere, Tmpiedicand orice activitate comerciala ~i ajungand, Tn final, saconduca armatele musulmane Tnaintea Constantinopolului, salvat datorita proiectilelor incendiare, a caror tehnica fusese pusa la punct tocmai pentru a face fata primejdiei create, de flotilele arabe 2 Tnaintea Orientului rava~it de cucerirea araba, Occidentul bizantin luase chipul mahnirii adanci, sporite de incursiunile slave ~i de atacurile bulgarilor,

26

care, dupa ce reu~isera, inainte de sfar~itul secolului precedent (679-680), sa-~i intemeieze un stat al lor la sud de Dunare, provocasera grele infrangeri armatelor imperiale. Provinciile balcanice erau inundate de valul slav, care T~i manifesta prezenta panaTnTndepartata regiune a Peloponesului, Tn vreme ce populatia autohtona cauta adapost incetatile care, Tncercuite. de slavi, se sufocau, treptat, sub presiunea lor. Tn cateva cuvinte, infiltrarea slava nu numai ca daduse .peste cap, cel putin pemoment,modul de viata ~i caracterul etnicale Occidentului bizantin, dar pusese, de asemenea, pentru vreme indelungata, aceste regiuni Tn imposibilitatea de a apara Imperiul ~i de a participa la eforturile sale de a tine piept inaintarii arabe, devenite ingrijoratoare in Orient 3 Tn aceste conditii,era din ce Tn ce mai evident ca salvarea Imperiului depindea exdusiv de populatiile rurale dininteriorul AsieiMici. Cucerirea araba fiind oprita in fata lantului Muntilor Taurus, la portile Ciliciei, Imperiul a incercat, fire~te, saca~tige de partea sa. populatii1e ale caror ata~ament ~i fidelitatear fi putut contribui la supravietuireasa.Fara nici 0 indoiala ca politica iconodasta,violent refractara la tot ceea ce amintea de civilizatia greco-romana ~i deideologia de odinioara, putea reconcilia Constantinopolul cu populatiile rurale din Asia Mica Orientala, crescutein lipsuri, traind din. munca pamantului pe care trebuia acum sa-I apere de invadatori ~iinfluentate Tn practicile lor religioase de rigoarea sectelor aniconice, dintotdeauna Tnfloritoare pe aceste meleaguri .. Sa spunem, pur ~i simplu, ca din aceasta perspectiva iconodasmul nu se mai prezinta ca 0 noua orientare politica, intrucat este 0 schimbare radicala, dictata de necesitate. Nascut pentru a tine piept pericolului arab in Orient, iconodasmul a disparut, normal, 0 data cu acesta. Trecerea sa a lasat, totu~i, urme adanci in spirite ~i a marcat profund ~i pentru multa vreme viata, societatea ~i chiar institutii1e Bizantu1ui.

27

Oricum, se poate afirma, de~i cam schematic, ca iconoclasmul marcheaza, pentru Bizant, ruptura cu traditia greco-romana sub toate aspectele sale. Aceasta ruptura, care simbolizeaza, lesne deimaginat, 0 profunda mutatie a lumii bizantine, se manifesta in mai multe moduri. Prin dedinulvietii urbane, de exemplu; termenul de dezurbanizare sau, mai degraba, de ruralizare a Imperiului, utilizat pentru a descrie acest fenomen, nu este exagerat referitor la epoca respectiva 4 Prin dezinteresui fata de intreaga viata intelectuala S ~i prin simplificarea radicala a formelor artistice, justificata, dealtfel, de exigentele aniconice ale artei iconoclastice. ~i, In sfar~it, ceea ce este mai important pentru studiul nostru, prinabandonarea oricarei pretentii universaliste din partea Imperiului,a carui principala grija este, acum, organizarea propriei aparari. Pe buza prapastiei, Bizantul va cunoa~te, gratie politicii iconoclaste, fiorul national, cel care ii vaasigura supravietuirea; dar aceasta se va intampla cu pretulunor jertfe ~i al unor abandonuri care vor starni resentimente ,puternice, care vor alimenta, cum vom vedea, curentul cese vaopune iconoclasmului. Pentru moment,~i pentru mai bine de un secol, sacrificiul national se confunda cu opera imparatilor iconocla~ti. Se cuvine s-o examinam ceva mai indeaproape, casa-i observam repercusiunile asupra mentalitatilor ~i ideologiilor epocii.

Nationalismul bizantin
Secolul al VIII-lea incepe, in ceea ce prive~tepopulatiile ramase bizantine, Intr-o atmosfera posomorata si in saracie lucie. Statui' in pericol se bizuie din ce in ce ~ai mult pe armata, singura .garantie a salvarii sale, iar armata acapareaza, fire~te, din ce in ce mai mult conducerea statului: i~i impune punctul de vedere ~i dorintele, ii comanda functionarea.

28

Numeroasele revolte din aceasta perioada, care au adus pe tron reprezentan~i ale?i din diverse contingente militare, sunt o dovada In acest sens. Ca un corolar al acestei situa~ii, birourile ?i tribunalele din Constantinopol, ramase, mai departe, In mana unor persoane formate dupa vechile principiL ?i educate In spiritul respectului tradi~iei greco-romane, I?i pierd, treptat, importan~a, spre beneficiul provincialilor ?i al militarilor. Preocuparea lui Leon alill-lea de a simplifica legisla~ia ?i de a u?ura procedurile judiciare ?i mersul justi~iei reprezinta reflectarea acestei tendin~e. Militarizarea ~arii, a societa~ii ?i a institu~iilor sale, care pare a fi 0 dezvoltare aproape normala In ni?te vremuri de confuzie nationala, constituie, In opinia. noastra, consecin~a cea mai semnificativa a noii orientari politice ?i ideologice dinlmperiul bizantin - aparuta 0 data cUlmpara~ii iconocla?ti, dar carese va prelung.i, ani de-arandul - ?i reliefeaza mobilizarea for~elor nationale pentru supravie~uirea patriei In pericol. Mai multe aspecte ale vietii?i ale institutiilor bizantine marturisesc profunzimea fenomenului pe care noil! desemnam drept "militarizarea Imperiului bizantin". I se constata efectele In primul rand In materie de moravuri; sa amintim,de pilda, ca familiile militarilor nu numai ca de~ineau bani ?i putere (ei sunt dynato/~ termenul semnificand, In greata bizantina, puternic?i bogat In acela?i timp), dar erau Inconjurate, de asemenea, de respect general. Este graitor faptul ca In aceasta epoca Incepe folosirea numelor de familie - acelea pe care ni Ie-au pastrat documentele sunt, aproape In totalitate, numele familiilor militare, armata stand, astfel, la originea aristocratiei bizantine, mandra de ispravile stramo?ilor sai6 Amintim, In acest sens, ca Bizantul n-a avut niciodata 0 nobilime ereditara, a?a cum 0 cunoa?tem In Occident, ceea ce demonstreaza forta carmuiriicentrale a statului bizantin, forta care se va mentine de-a lungullntregii existente a Imperiului.

29

Un aspect Inca ~i mai specific al militarizarii tarii se percepe In Infati~area pe care 0 dobandesc, In decursul acestei epoci, ora~ele bizantine - acestea sunt, acum, mai degraba ni~te aglomerari de importanta mult mai modesta, cu exceptia, binelr1teles, a Constantinopolului, care n-a Incetat vreo c1ipa sa fie cetatea prin excelenta ~i care ramane, mai departe, ora~ul cel mai important din Evul Mediu. Toate cetatile sunt, natural sau artificial, fortificate - este simptomatic faptul ca numeroase cetati din aceasta epoca sunt construite In locuri abrupte ~i greu accesibile, fiindca servesc drept refugiu populatiilor rurale din Imprejurimi ~i adapostesc, Tn permanenta,garnizoane mai mult sau mai putin importante. Practic, toate sunt desemnate drept "castra" (fortarete), acest termen, In mod special elocvent, Inlocuindu-I, treptat, pe acela de "polis" ;;i sfar;;ind prin a semnifica, In limba greaca, "ora~"7. Cu toate acestea, militarizarea tarii apare limpede, In toata amploarea ~i splendoarea sa, In functionareaaparatului de stat ~i a tuturor rotitelor Tntregii administratii. fntr-un cuvant, I~i lasa amprenta asupra tuturor institutiilor care organizeaza raporturile cetatenilor cu statui ~i T~i impune principiile Tn toate ierarhiile stabilite In interiorul multiplelor a;;ezaminte administrative bizantine. Militarizareaeste rezultatul noului regim provincial pus In practica acum, anume regimul '"themelor" (termenul 'semnifica "grupare", subTntelegandu-se de soldati), care va continua sa existe, cu doar cateva modificari minore, pana la sfar~itul Imperiului. Regimul "themelor" Tnseamna, indiscutabil, acapararea aparatului de stat de catre militari; este, Tn oricecaz, 0 inventie pur bizantina, care Tndeparteaza Imperiul de traditia administrativa romana. Conform regi~ului "themelor", dezvoltat ~i generalizat de catre Imparatii .iconocla~ti, Tntregul teritoriu national a fost Impartitln districte militare, "themele" (Intelegand provinciile ~i circumscriptiile administrative) fiind puse sub conducerea

30

unui ofiter superior, strategul, considerat drept reprezentantul Tmparatului. Strategul cumuleaza, Tntr~adevar, Tn mainile sale toata autoritatea civila ~i militara din circumscriptia sa. EI are Tn subordine un contingent militar (desemnat tot cu termenul de "thema"), compus,~i acesta este un lucru important~i nou, din soldati recrutati dintr:e oamenii locului ~i echipati prin mijloacelefurnizate de populatia respectivei circumscriptii. Altfel spus, strategul este Tnsarcinat, Tn mod natural, cu apara~ rea regiunii sale, a propriei tari. Vedem aici, Tn opinia noastra, masura cea mai graitoare a spiritului noii reforme- constituirea unei armate nationale, Tntretinute prin contributia tuturor, Tnlatura obiceiul de a tocmi armate costisitoare ~i nesigure Tn ceea ce prive~tedevotamentul, demercenaristraini, ~i, pe scurt, Tnseamna insuflarea responsabilitatii colective pentru tot ceea ce are legatura cu apararea tarii ~i crearea, pentru multa vreme, a unui spirit national de autoaparare 8 Tn mod evident,aceasta armata nationala este animata de alte idealuri decat aceleacare predominau la soldatiimercenari de odinioara. Noua armata bizantina, alcatuita dincetateni de toateconditiile, de la cei mai saraci pana la cei mai bogati, ~i Tnsarcinata cu apararea propriei tari, nu mai este atrasa de ca~tig - este semnificativ faptul ca nu se mai pune problema revendicarii de catre soldati a platii ~i a maririisoldei, atat de frecvente Tn epoca precedenta. Aceasta noua armata numai este Tn serviciul politicii expansioniste, dictate deideea universalista romana, ci, multmai modest, dar cu 0 mult mai ferma decizie, ea duce lupta pentru binele patriei. Bizantul renunta, astfel, la grandioasa conceptie romana, ca 5-0 Tmbrati~eze pe aceea a apararii pamantului natal, a tarii soldatilor sai, ravnite de adversarii care sunt du?manii statului ?i ai credintei bizantinilor, care sunt, altfel spus,du~manii natiunii bizantine nascute din primejdia pe care necredincio~ii, arabii, au facut-o sa apese asupra Imperiului.

31

Nationalismul bizantin se prezinta, a~adar, ca un vast curent de solidaritate, care une~te populatii de origine etnica ~i de conditie sociala diferite, dar care sunt, toate, la fel de hotarate sa faca fata Tncercarii comune, adica pericolului care ameninta deopotriva statui ~i religia lor. Solidaritatea cre~tina se contope~te, acum, cu solidaritatea nationala ~i este singura care poate alunga Tngrijorarea ~i poate reda oamenilor ~i statului demnitatea ~i prestigiul, calcate Tn picioare de necredincio~i. Ca de obicei, nationalismul bizantin a fost, la randul sau, reaqia, justificata ~i Tncarcata de toate virtutile, a unui stat ~i a unui popor aflate Tntr-o pozitie deinferioritate, dar hotarate sa-~i redobandeasca maretia de altadata. Unitatea nationala era conditia indispensabila pentru a atinge acest obiectiv ~i, Tn Bizant, s-a Tnfaptuit multumita solidaritatii cre~tine9. Un text, ie~it, Tnca 0 data, de sub pana imperiala, ~i anume tratatul despre arta razboiului (Tacticile) Tmparatului Leon al VI-lea InteleptuPO, demonstreaza, Tntr-o. maniera explicita, dezvoltarea ~i raspandirea acestei idei dominante - respectiv identificarea salvarii natiunii bizantine cu mantuirea cre~tina -, idee care s-a cristalizat Tn decursul Tndelungatei lupte Tmpotriva necredincio~ilor, Tntreprinse cu darzenie ~i conduse victorios de catre Tmparatii iconocla~ti. Leon al VI-lea, inspirandu-se, fara Tndoiala, din tratatele militare ale epocilor precedente, acorda Tn lucrarea sa 0 atentie deosebita pastrarii unui. moral ridicat al armatelor din provincie. De aceea, sfatuie~te cu Tnsufletire utilizarea cantecelor .-;;patriotice, am spune.noi, Tn zilele noastre - compuse de poetii care Tnsoteau, Tn acest scop, armatele Tn campanii; Ie recomanda, Tn plus, comandantilor de a Ie tine soldatilor cate 0 predica Tnaintea oricarei lupte; Tn sfar~it, Ie sugereaza, deopotriva poetilor ~i comandantilor, temeIe, subiectele pe care trebuie sa Ie exploateze pentru a emotiona cel mai profund inimile razboinicilor, pentru a Ie spori curajul ~i a-i Tndemna la acte de vitejie. Astfel, Leon al VI-lea

32

ne-a lasat mo?tenire, fara voie, un superb manifest de patriotism, un adevaratmanual despre valorile nationale bizantine. Textul, din care citam, mai jos, cateva fragmente, face inutil orice comentariu asupra continutului nationalismului, sentiment care TI Tnsufletea, Tn epoca respectiva, pe tot bizantinul: "Cantatorii (compozitorii) sa evoce, mai presus de toate, rasplata care Tnsote?te credinta- Tn Dumnezeu, binefacerile acordate de Tmparat?i victoriilede dinainte. Dar,cu deosebire, sa Tntareasca ideea ca batalia la care sunt chemati este 0 lupta pentru Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toata natia ?i, mai Tnaintede toate, pentru fratii no?tri, care se afla sub jugul necredincio?ilor, pentru copiiino?tri, sotiile noastre ?i patria noastra; sa nu uite sa aminteasca faptul ca memoria celor cazuti pentru libertatea fratilor no?triramane ve?nica, iar razboiulse duce Tmpotriva du?manilor lui Dumnezeu." (eva mai departe, Tn sfaturile pe care Leon al VI-lea Ie adreseaza comandantilor, Ie aduce aminte "ca trebuie sa fie gata sa-?i jertfeasca viata pentru patrie ?i pentru dreapta credinta a cre?tinilor, precum 0 vor face ?i oamenii lor care, la strigarea (rucea va Tnvinge!, vor intra In lupta ca ni?te soldati ai lui Hristos, Domnul nostru, pentru parintii, pentru prietenii, pentru patria lor ?i pentru Tntreaganatiunecre?tina"11. Se poate, (oare, descrie mai exact fundamentul nationalismului bizantin, continutul sau, forta sa, impactul sau asupra ofiterilor ?i soldatilor, proveniti acum, sa nu uitam, din toate paturile societatii bizantine? Tn orice caz, nationalismul bizantin marcheaza mobilizarea eforturilor unui Intreg popor pentru salvarea patriei sale, patria bizantina, identificata, acum, cu ansamblul comunitatii cre?tine. Aceasta idee majora, identificarea natiunii bizantine cu cea cre?tina, constituie suportul unitatii bizantine ?i baza ideologiei politice a epocii.

33

De acum Tnainte, bizantinii se considera, Tn mod firesc, noul "popor ales". Imperiul lor este menit sa fie aparatorul cre?tinatatii, statui ?i oastea lor sunt armele Domnului ridicate Tmpotriva du?manilor Sai, necredincio?ii.Obligatoriu trebuie sa se admitaca natiunea ?i, prin urmare, nationalismul bizantin s-au nascut nu din ostilitatea fata de barbari, pecare Imperiul a reu~it, Tn timp, sa-i absoarba ~i sa-i asimileze sau, daca nu, macar sa-i goneasca de pe teritoriile sale, nici din confruntarea cu per~ii, cu care, totu?i, T~i disputa stapanirea Orientului, ci Tn focul luptelor cu arabii, necredincio~i prin excelenta, care ?i ei, la randul lor, erau Tnsufletiti de 0 idee-forta majora: razboiul sfant. A?adar, nu este exagerata afirmatia ca nationalismul bizantin a Tnsemnat riposta Imperiului la razboiul sfant al Islamului; este, deci, Tnainte de toate, 0 idee cre?tina sub un alt ve?mant, cu accente aproape mistice, Tntr-adevar, ceea ce confera, de acum Tnainte, tuturor Tntreprinderilor militare ale Imperiului aspectul ?i caracterul unor veritabile "cruciade"12. Aceasta idee arzatoare, care tope?te Tntr-o singura fiinta patria bizantina ~i credinta cre~tina Tn lupta contra necredincio~ilor, contra celor care ameninta deopotriva spiritul cre~tin ?i teritoriul national, va fi la mare pret Tn ochii poporului bizantin. Simpla ~i impresionanta Tn enuntul sau, ea a fost pe Tntelesui tuturor. Statui, Biserica ~i poporul din Bizant i-au fost devotati pana la sfar~itul Imperiului. De acum, Tn numele acestei idei Imperiol T~i va Tncheia ~i desface aliantele, prin victoriile ?i prine?ecurile acesteia va judeca eforturile prietenilor sai?i T?i va cantari propriile forte. Pe scurt, Tn numele acesteia va pecetlui pacea sau va porni razboiul: bizantinii vor dedara "cinstit si nobil razboiul care nu duce la varsarea de sange cre?ti n"13. . Aceasta notiune de razboi nobil, adica de razboi purtat pentru apararea cre?tinatatii, va face sa se uite de ideea razboiului pentru refacerea Imperiului roman, care Tnflacara, odinioara,

34

Imperiul universalist al Bizantului. Sa spunem, mai simplu, ca In efortul suprem pentru supravietuirea sa, Imperiul I?i va extrage energiile din dreapta sa credinta ?i va apara, de acum Inainte, aceasta ortodoxie (dreapta credinta), cu Inver?unare, Impotriva oricarui du?man, intern sau extern 14 Aceasta ultima constatare ne Ingaduie sa Incepem studiul noii etape a istoriei ideologiilor bizantine, marcata de proiectele imperialiste ale Imperiului, care I:-aucondus, In ciuda a?teptarilor, sa duca razboaie ?i cu alti cre?tini, nu doar cu necredincio?ii sau cu paganii, din simplul motiv ca acei cre?tini pareau sa conteste "dreapta credinta" reprezentata ?i aparata de Bizant ?i Imparatul sau.

Capitolul3

IMPERIALISMUL BIZANTIN
Pax Byzantina
Sfar?itul iconoclasmului ?i triumful ortodoxiei, adica al "dreptei credinte", marcat de restaurarea cultului icoanelor (843), corespund retragerii puterii arabe din Orient. Ratiuni interne lumii musulmane, dar, de asemenea, ba a~ zice chiar mai ales, opera militara a Tmparati10r iconocla~ti, care a suscitat, cum am vazut, mobilizarea nationala a bizantinilor, explica declinul arabilor orientali ~i restaurarea autoritatii bizantine, ale carei frontiere s-au extins pana la Eufrat, considerat, dintotdeauna, limita extrema a raspandirii culturii grece~ti, chiar ~i Tn cele mai prospere perioade ale istoriei sale', Este regretabil faptul ca literatura Tnver?unat iconodula (antiiconoclasta) a epocii, singura care ne~a parvenit, pune Tn umbra ~i discrediteaza intentionat opera ~i stradaniile Tmparatilor iconocla~ti, care, cu totii, au lucrat din toate puterile lor pentru a slava Bizantul de primejdia araba, aqionand cu totii, neprecupetit ?i cu succes, pentru ceea ce considerau, pe buna dreptate, ca fiind salvarea nationala. Oricum, secolu.1 al IX-lea este al instituirii autoritatii bizantine Tn Orient - arabii nemaiavand vreodata ocazia de a ameninta Constantinopolul - ~i al Tntaririi sale Tn provinciile

36

balcanice - sau, eel putin, In acelea care sd~pasera de bulgari -, statui bizantin reu~ind sa depa~easca dezordinea provocata deinstalarea inoportuna a populatiilor slave pe teritoriul sau ~i sa-~i restabileasca suprematia2. Noi pericole se contureaza acum la orizont, amenintand Italia bizantina ~i Grecia, tari care ramasesera hotarat ostile politicii iconoclaste, ale carei orientari, de inspiratie orientala, nu se potriveau nici pe departe cu nazuintele popoarelor acestora. Primejdia provenea mai ales din uneltirile arabilor din Africa, amenintand peninsula italica, dupa ce pusesera piciorul In Sicilia, ~i din actiunea piratilor arabi instalati Tn insula Creta, capturata prin surprindere de catre un grup de musulmani spanioli, care 0 folosea, de atunci, ca baza a incursiunilor lansate impotriva tarmurilor ~i insulelor grece~ti. La aceste tulburari, deja Tngijoratoare pentru Imperiu, s-au adaugat presiunea bulgara, care apasa asupra provinciilor Greciei continentale, ?i, ceva mai tarziu, incursiunile ru~ilor, al caror prim val ~i.,a facut aparitia Tnaintea zidurilor Constantinopolului in anul 860 3 Vomtrece rapid Tn revista 'evenimentele care au obligat Bizantul sa Tntoarca spatele frontierei sale orientale 0 data pacificate ~i sa-~i Tndrepte atentia catre regiunile occidentale ~i, Tn mod special, catre tinuturile sale maritime. Un reflex conditionat de interesu"' national va dicta, Tnca 0 data, orientarea politicii imperiale ?i, Tn consecinta, schimbarile ideologiei bizantine. Iconoclasmul, mod de expresie al populatiilor orientale, a fast abandonat fara dificultate. Imperiul Tmbrati~eaza, acum, aspiratiile populatiilor sale occidentale, adica ale lumii profund legate de traditiile greco-romane, care practica negotul, me?te?ugurile ?i navigatia, pe scurt, ale lumii maritime, iconadule, leagan al elitelor intelectuale de odinioara, lume pe care Bizantul 0 neglijase pana atunci, constrans de a asigura, Tnainte de toate, apararea teritoriilor sale orientale. Dupa succesul actiunii orientale, Imperiul ?i-a Tndreptat Tntreaga

37

atentie catre Occident ?i, absolut firesc, a dus pana la capat gesturile pe care tot el Ie schitase Tn lupta de mentinere a fostului imperium romanum sub autoritatea sa, respectiv Tn timpul epocii protobizantine, cand Constantinopolul, urmarind visul marii idei romane, Tncercase reunificarea, sub controlul sau, a Occidentului ?i Orientului lumii romane. Tntr-adevar, totul ne Tndeamna sa tragem concluzia ca, Tn decursul perioadei care Tncepe de la mijlocul secolului allX-lea, yom asista la rena?terea universalismului bizantin: aceasta a fost, fara Tndoiala, dorinta ?i intentia carmuirii bizantine, idealui Tmparatilor din Constantinopol. Cu toate acestea, trebuie sa adaugam numaidecat ca dezv61tarea pe care, Tntre timp, 0 cunoscuse lumeaTnconjuratoare, nu-i mai Tngaduia Imperiului cre?tin din Rasarit sa-?i realizeze cu u?urinta grandioasele-i proiecte. Rezistenta violenta a celorlaltor popoare a silit Constantinopolul sa-?i Tnfraneze pretentiile ?i sa dea, prin urmare, 0 forma noua politicii ?i ideologiei sale. Rolul Occidentului cre?tin, care, 7nzestrat cu un Imperiu sprijinit pe Biserica Romei - cel putin Tn acel moment-, 7?i revendica de la Constantinopol titlurile sale de noblete, respectiv titlul de unic mo?tenitor al Imperiului roman ?i, de unic aparator al cre?tinatatii, a fost, din acest punct de vedere, decisiv. Dupa cum se ?tie, titulatura imperiala acaparata de Carol cel Mare ?i succesorii lui, cu sprijinul ?i binecuvantarea papalitatii, iscase proteste ?i reaqii vehemente din partea Constantinopolului, care n-a ?ovait sa recurga la razboi Tmpotriva Occidentului, razboi care nu s-a desfa?urat numai pe plan diplomatic. Amploarea ?i violentaincidentului au marcat, dupa parearea nostra, cea dintai fisura importanta In sanul cre?tinatatii: OccidentLJI ?i Orientul, din motive de prestigiu politic, patrundeau Tntr-o era a nelncrederii reciproce, al carei deznodamant va fi catastrofal pentru IInatiunea cre?tina". Aceasta situatie va fi, curand, agravata de diferendul ecleziastic 7n

38

pnvtnta doctrinei referitoare la Sfantul Duh, care a mascat adevaratul motiv de opozitie dintre cele doua Biserici, cel putin Tn-ceeace prive~te aceasta epoca, respectiv revendicarile reciproce ale Tntaietatii, adica ale suprematiei tronului fiecareia. Este la fel de adevarat ca dezvoltarea raporturilor dintre lumea Occidentului cre~tin ~i Bizant, prezentata candca 0 problema a diplomatiei imperiale, cand ca 0 problema de doctrina ecleziastica, ocupa acum primul loc pe scena politica din Bizanteste ceea ce va conditiona, mai presus de toate, evolutia ~i continutulideologiei bizantine din epoca 4 Tn orice caz, Tn decursul perioadei care cuprinde domniile Tmparatilor din dinastia Macedoneana, Tn mare de pe la mijlocul secolului al IX-lea pana la mijlocul secolului al XI-lea (mai precis din 876 pana Tn 1056), Bizantul urmare?te 0 politica expansionista, pe care 0 ducel~ bun sfar?it datorita resurselor, Tn oameni~i Tn bani, pe care i Ie furnizeaza Orientul redobandit. Acest efort va fi, Tn timp, Tncununat de succes la mijlocul secolului al XI-lea, frontierele bizantine se vor Tntinde de la Eufrat ~i Caucaz pana Tn Italia ?i de la Dunare pana Tn Palestina. Aceasta expansiune va piasa Tn tabere adverse Bizantul ~i vecinii sai - ace~tia nefiind doar necredincio~ii, dar ~i cre~tinii, maiales bulgarii -,ceea ce va altera, de-a lungul vremii, caracterul fundamental al ideologiei bizantine, al carei"background" fusese, dupa cum am vazut, apararea cre?tinatatii Tmpotriva necredincio~i1or. Rezulta de la sine ca acest efort expansionist va fi Tnfaptuit de un popor care va crede Tn justetea luptelor sale, chiar ~i atunci cand vor fi Tndreptate Tmpotrivacoreligionarilor sai. Trebuie sa admitem, a~adar, ca bizantinul din aceasta epoca abandoneaza ideea de aparare, confundata,pana atunci, cu aceea de mantuire nationala, Tmbrati~and, Tn schimb, ideea maretiei Imperiului sau, consideratdrept singurul garant al binelui comunS.

39

Cu aceasta, Incepe era imperialismului bizantin, iardezvoltarea noii ideologii bizantine creeaza mentalitati noi. Este necesara analiza procesului acestei evolutii, care marcheazao noua etapa In istoria gandirii politice a Bizantului. Sa amintim, deocamdata, ca aceasta schimbare s-a ivit din grija Bizantului de a-?i consolida autoritatea In Occident?i de a-?i ralia la aceasta cauza populatiile din tinuturile maritime, acolounde traditia greco-romana era Inca deosebit de puternica. Sa adaugam ca In vederea realizarii acestui obiectiv, Imperiul va declan?a ?i va continua cu obstinatie razboaie ofensive, care, in timp, vor dauna raporturilor sale cu popoarele vecine, cre?tine ?i noncre?tine, constranse, la un moment dat, sa se Tmpotriveasca ori sa se supuna politicii imperiale. Fundamentul noii orientari a politicii Bizantului, care constituie, totodata, fundamentul noii ideologii a Imperiului, este magistral explicat ?i expus, Tntr-o maniera concentrata ?i revelatoare, de ditre una dintre personalitatile politice ?i ecleziastice cele mai pregnante ale epocii, patriarhul Photios. Intr-adevar, lui Photios i se atribuie, pe buna dreptate, culegerea de legi cunoscuta sub numele de Epanagoge - In realitate,o introducere la ansamblullegislativ al Macedonenilor6 In orice caz, este deosebit de semnificativ faptul ca unele principii de ideologie politica ale Imperiului I?i gasesc acum locul (Epanagoge a fost Intocmita ?i nkuta publica In 883-886) Tntr-o culegere de legi, ceea ce Ie confera, incontestabil, un caracter oficial, a? spune chiar universal, In cadrul lumii bizantine, bineTnteles. Dupa 0 introducere consacrata, cum se cuvenea, notiunii de lege ?i d.e justitie, Epanagoge se deschide asupra primLJlui sau "Titlu", dedi'cat Tmparatului -- care, foarte semnificativ, este definit ca lIautoritatea legitima, bunul comun tuturor cetatenilor" - ?i functiei imperiale, jurisdiqiei ?i obiectivelor sale. Potrivit acestui "Titlu", IItelullmparatului este sa pastreze

40

~i sa asigure, prin virtutilesale~ salvarea bunurilor prezente; sa

recupereze, prin actiunea sa vigilenta, bunurile pierdute;sa dobandeasca, prin zelul, prin straduinta ~i. prin victoriile sale cinstite, bunurile care Iipsesc". Sa remarcam ideea care va justifica, de acum Tnainte, Tntreprinderile expansioniste ale Imperiului ~i care este explicit prezentata ca 0 parte dinlndatoririle ~i obiectivele pe carelmparatul trebuie sa Ie urmareasca, fara odihna, adica obligatia care Ii revine de a redobandi "bunurile pierdute"~i "de a .procura bunurile lipsa". Neaflam, In orice caz, departe de scopul modest pe care ~i-I propuneau Imparatii iconocla~ti ~i care, Intr-un alt corp de legi, Ecloga,fusese definit ca salvarea ~i .apararea, cu ajutorul lui D.umnezeu, a celor existente 7 Tn plus, este evident ca mentionarea,ln textul nostru, a victoriei cinstite, mijlocul pecare ImparatulTI folosea pentru .a-~i atinge scopurile, mai ales pentru a ca~tiga noi bunuri, bunurile care lipseau pe atunci, presupune 0 modificare a conceptiei despre razboi.Cu altecuvinte, ni se pare ca notiunea de "razboi nobil" de odinioara, adica "razboiul care nu provoca moartea cre~tinilor", este, acum, Tnlocuit cu notiunea de razboi "drept", definit de catrePhotios, Intr-o maniera implicita, ce-i drept, ca razboiul care Tngaduie bizantinilor, respectiv cre~tinilor prin excelenta, sa-~i extinda Imperiul, garantul, In ochii lor, al binelui universals. Tot Epanagoge, cu cel de-al doilea "Titlu" alsau, consacrat patriarhului, ne permite sa discernem procesul care va convinge bizantinii de latura salutara, a~ spune chiar "soteriologica", a aqiunilor Tntreprinse, ceea ce va justifica, In final, toate interventiile contra altor cre~tini, ca ?i, bineTnteles, contra necredincio~i1or. Potrivitacestui "Titlu" al Epanagogei, "patriarhul .are ca sarcina, Inainte de toate, sa vegheze pentru 0 viata curata . ~i evlavioasa a celor pe care Dumnezeu i-a Incredintat lui; apoi, trebuie sa-i aduca, pe cat posiQil, la ortodoxie ~i la unirea cu Biserica pe eretici, adica, dupa legi ~i canoane, pe aceia care

41

s-au Tndepartat de la calea cea dreapta, cei din Biserica Catolica, ?i, deasemenea, dea-i Tntoarcela credinta pe necredincio?i, prin pilda admirabila ?i stralucita pe care 0 dau aqiunile sale." Avem aici, cred eu, definitia unei Biserici care militeaza pentru "dreapta credinta"; aceasta Biserica va cauta sa se impuna, de data aceasta, prin opera sa misionara, care cunoa?te, Tntr-adevar, Tn timpul acestei perioade, 0 dezvoltare fara precedent9 , dar, totodata, prin sprijinul pe care TI va oferi aqiunilor Tmparatului contra ereticilor (exemplul persecutie.i pavlichienilor lO ?i al exterminarii lor este odovada Tn acest sens) ?i, bineTnteles, contra celor care s-au separat In Biserica Catolica (adica s-audesprins de Biserica ecumenica a Constantinopolului), altfel spus, schismaticii~ Tn fond, ramanea la aprecierea Bisericii ~i a Tmparatului daca un grup de persoanesau chiar popoare Intregi aveau sau nu un comportament eretic sau schismatic. Poarta era, Tntr-adevar, deschisa tuturor abuzurilor Tmpotriva cre~tinilor rebeli fala de Constantinopol ~i recalcitranti fata de politica sa. Astfel, n-au lipsit argumentele, cum vom vedea,pentru a justifica veritabilele razboaie purtate, acum, contra popoarelor cre?tine ~i, mai mult chiar,contra popoarelor cre~tinate de catre Bizant. Se va Intelege, a~adar, cu u~urinta, evolutia relatiilor dintre Bizant ~i vecinii sal de'-3 lungullntregului secolal X-lea ~i In cea mai mare parte a secolului al XI-lea, ca ~i, In special, activitatea militara ~i diplomatica pe care Imperiul 0 va dE?sfa?ura, In toate directiile, pentru a-~i consolida autoritatea. Tmparatii a~a-zi~i eruditi, precum leon al VI-lea Tnteleptulsau Filozoful, dar mai ales fiul sau, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, s-au straduit sa prezinte Tn s~rierilelor ordinea bizantina ca pe un faptnatural ~i istoric, conform vointeidivine, In vremecelmparatii militari, precum Nikefor Phokas, loan Tzimiskes ?i, In mod deosebit, Vasile al II-lea, supranumit Bulgaroctonul, vor purcede, unul dupa altul, la campanii razboinice, In urma carora hotarele bizantine vor

42

trece dincolo de Caucaz, Palestina ?i Dunare; iaracestecampanii vor fi purtate fara a se mai tine seama de convingerile religioase ale adversarilor - 0 dovede?te poreda de Bulgarocton (Omorator de bulgari) data lui Vasile alII-lea, care a fost figura cea mai populara ?i cea mai eroica a epopeii bizantine 11 Biserica, gata oricand, Tn ceea ce 0 privea, sa sustinaefortul expansionist al statului, care asigura largirea jurisdictiei sale, ?i-a Tnceput opera misionara pe langa popoarele din aalcani, de la Pontul Euxin ?i chiar din Europa Centrala. Photios ?iNikolaos Mystikos, cei mai importanti patriarhi ai epocii ~i, totodata, doua personalitati politice de prim rang, au Tncurajat Tn mod deosebit Tntreprinderile misionare. Photios seva mandri cu lucrul acesta In enciclica(scrisoare circulara) adresata celorlalti patriarhj12, iar Nikolaos se va Tngriji ca evanghelizarea popoarelor de la Pontul Euxin sa dea rezultatele scontate; Tn scrisorile sale catre prelatii din Chersones ?i din Alania, precizeaza atitudinea pe care Biserica trebuie s-o adopte fata de popoarele de curand, a?adar Tnca insuficient, cre?tinate. Este interesant de notat ca observatiile patriarhului nu sunt scutite de tentapreocuparilor politice,a? zice ca sunt chiar supuse intereselor statului bizantin referitoare la aceastaparte a lumii - interese politice ?i diplomatice ale Imperiului pe care Biserica II serve?te prin opera sa misionara 13 Cre?tinarea bulgarilor ?i, mai tarziu, a ru?ilor constituie, fara putinta de tagada, succesui de marca al acestei politici,care-i Tngaduie Bizantului sa-?i Intinda, de'-a lungul timpului, influenta spirituala, artistica ?i chiar politica asupra lumii sJave, pe 0 arie care depa~e?te cu mult granitele Imperiului bizantin 14 o epoca, a?adar, de cuceriri ?i deextindere In toate domeniile, secolul alX-lea ?i cea maimare parte a secolului al XI-lea marcheaza ultima perioada a Imperiului bizantin, ca putere mondiala. Bizantinii, Investiti cu rolul de arbitri mondiali ai epocii, se mandreau cu victoriile statului lor ?i Incuviintau cu

43

rnsufletire declaratiile savante ?i peremptorii ale Imparatilor ?i prelati1or. Tntr-adevar, nimeni nu pare sa conteste temeinicia politicii care Ii reda Bizantului ocazia sa joace rolul menit de Dumnezeu, rol care Ii revenea ?i din punctde vedere istoric, respectiv acela de a calauzi lumea catre mantuirea sa. Astfel, asertiunea lui Nikolaos Mystikos, pe atunci regent allmperiului, catre Simeon, tarul bulgar, "Apusul apartine statului romanilor (bizantinilor)"15, ?i declaratia orgolioasa a lui Nikefor Phokas catre Liutprand, ambasadorullmparatului german, "Stapanirea marilor este a mea"16, nu numai ca fusesera Intelese de bizantinul mijlociu, dar exprimau, cred eu, ?i convingerile sale profunde. Acest comportament semel, aceasta atitudine, am spune noi, imperiala, explica, a?a cum yom vedea, schimbarile din mentalitatea bizantina fata de celelalte popoare. Nu mai este de mirare, a?adar, di, dupa cativa ani, ?i In legatura cu distrugerea Imperiului bulgar, adica a unui stat cre?tin, de catre armatele imperiale bizantine, Vasile alII-lea I?i permitea sa scrie, rntr-un act oficial, adresat, mai mult Inca, unui om al Bisericii, ca "dintre toate bunurile pe care Dumnezeu Ie revarsase asupra lui, cel mai pe plac Ii era anexarea teritoriilor la Imperiul sau"17. Afirmam, Inca 0 data, ca 0 veritabila prapastie desparte aceasta declaratie a lui Vasile al II-lea de aceea a Imparatului Leon al III-lea, tare confirma, cu modestie, dupa cum am vazut 18, ca d~ntre toate bunurile, el prefera dreptatea pe pamant. Cele trei secole care sau scurs Tntre cele doua declaratii imperiale sunt secolele pe care Bizantulle-a folosit pentru a-?i reca?tiga demnitatea In fata arabilor ?i pentru a-?i' consolida In fata lumii prestigiul renascut - dar care, dealtfel, va fi curand eclfpsat' de victoria numero?ilor adversari pe care Bizantul ?i-i facuse In timpul perioadei sale de glorie.

44

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului

De la jumatatea secolului al X-lea pana la jumatat~a secolului al XI-lea se Tntinde perioada de apogeu a Bizantului. De-a lungul acestei epoci, Imperiul este, fara putinta de tagada, marea putere mondiala. Acest fapt este evident pentru aliati ~i acceptat chiar ~i de du~mani. Astfel, Tn ierarhia universala a natiunilor - dupa conceptia medievala, potrivit careia statele aveau, fiecare, un rang anume, dupa importanta lor, Intr-o ordine imaginara, dar riguroasa -, Bizantul detine locul de varf al piramidei. Cancelaria imperiala stabile~te un protocol subtil, impus de grija de a sublinia cu orice pret aceasta suprematie. Actele imperiale,adresate regilor ~i principilor straini, utilizeaza, pentru fiecare, ni~te atribute care ilustreaza pozitia destinatarului Tn ierarhia natiunilor, dupa, bineTnteles, gradul de rudenie ~i dupa raporturile sale cu Imparatul bizantin, considerat "Parintele" familiei imaginare a suveranilor. Astfel, daca suveranul germanicare dreptulla titlul de "frate", tarul bulgar se vede trecut la rangul de "fiu", Invreme ce printiide mai mica importanta sunt desemnati, pur ~i simplu, ca "prieteni", cand nu Ii selntampla sa se vada calificati cu titulaturi care denota dar dependenta lor fata de Tmparatul bizantin, fie ea doar nominala, precum, de pilda, titlul de europalat ~i, In cateva cazuri, acela de arhonte19 In acela~i fel, curtea bizantina organizeaza ceremonialul imperial cusingurul scop de a scoate In evidenta maretia Imperiului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, care ne-a lasat o lucrare completa despre desfa~urarea ceremoniilor de la curtea bizantina, cunoscuta sub titlul latin De Caeremoniis aulae Byzantinae 20 , de~i a fost redactata Tn limba greaca, precizeaza ca "multumita ordinii laudabile a ceremoniilor, puterea imperiala se Tnfati~eaza Tnca ~i mai mareata, cre~te Tn prestigiu . ~ii prin aceasta, starne~te admiratia strainilor ~i a propriilor

45

SUpU?i" 21 Nu este de mirare, a?adar, ca acest ceremonial stabile?te cuo grija deosebita ordinea desfa?urarii primirii suveranilor straini ?i a ambasadorilor acestora, respectandu-Ie rangul, dar, totodata, ?i mai ales, subliniind, Tn fata tuturor, caracterul majestuos ?i inaccesibil alTmparatului bizantin, care, din toate punctele de vedere, ?i dupa 0 expresie formulata de Tnsu?i Constantin al VII-lea, aparea aidoma lui 'iHristos Tn mijlocul Apostolilor" 22 Semnificativ este faptul ca principiul"constantinian" despre originea puterii bizantine a fost dezvoltat Tn mod deosebit de catre acela?i Porfirogenet, Tn lucrarea adresata fiului sau, viitorulTmparat Roman al II-lea, despre modulTn care trebuie condus Imperiul, scriere cunoscuta, de asemenea, sub un titlu latin, De Aministrando Imperio 23 Potrivit conceptiei pe care 0 numim "constantiniana" (termenul trebuie Tnteles ca 0 dubla referinta, Tntai la Constantin, fondatorul Imperiului, dar ?i la Constantin Porfirogenetul, initiatorul aeestei ideologii politiee), Bizantul se bucura de 0 pozitiede exceptie printre celelalte natii, din pricina raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel Mare, care a transferat Tn Constantinopol, capitala Imperiului sau,Tntreaga maretie a Romei. Fundamentul istoric alsuperioritatii Tmparatului bizantin, Tn calitate de sueeesor al primului Tmparat ere~tin, fiindastfel stabilit, multumita referintei constantiniene, Bizantul putea tine seama, cu Tngaduinta, de cele d3tevadrepturi ale suveranilor occidentali ~i din regiunile pe care Ie strabatuse Constantin eel Mare, care fusesera, adesea, martore ale ispravilor sale 24 Expunerea ?i dezvoltarea acestei teorii de catre Constantin al VII-lea Porfirogenetul merita 0 atentie speciala din partea noastra, fiindca demonstreaza~consider eu, faptul ca scriitorul imperial nu nUfTlai ca?tia despre a?a-zisa "donatie constantiniana" catre papa Silvestru - ceeace este deja semnifieativ pentru cireulatia informatiilor Tn lumea medievala -, dar ?i ea

46

a utilizat ~ia exploatat continutul acestui text pentrua conferi o baza solida pretentii10r bizantine privind suprematia Tn ordinea universala a natiunilor. Folosirea unui document occidental,~i fals pe deasupra, pentru a Tntemeia revendicarile bizantine,tocmai Tmpotriva Occidentului" demonstreaza, pe langa existenta unor disensiuniinterne In sanul lumii occidentale, In cazul de fata diferenduldintre puterea spirituala ~i puterea temporala, mai ales buna. organizare. aserviciilor .de informatii bizantine ~i 0 subtilitate diplomatica din partealui Constantin al VII-lea Porfirogenetul pe care suntem nevoitisa i-o recunoa?tem, ca un soi decontrapondere lavirtuti1e militare, care Ii lipseau cu desavar~ire25. Tntr-adevar,saamintim ca, potrivit documentuluicunoscut sub numele de "donatia constantiniana", document nascocit, se pare, In primul sfert al veacului al IX-lea, fara Indoiala Tn mediul ecleziastic roman; Constantin cel Mare plecand, dupa construirea Constantinopolului, In noul sau ora~, pentru a-~i stabili re~edinta acolo, i-a Incredintat Roma~i domeniile sale suveranului pontif, papa Silvestru. Astfel, acest document, care certifica, Intr-o anumita masura, existenta statului pontifical ~i independenta papei fata de puterea temporala,li oferea Bizantului un prilej nesperat de a-~i fonda drepturile ca unic Imperiu roman. Tntr-adevar, acest document sugereazaimpliEittranslatio imperii, un transfer al Imperiului (Roma fiind abandonata de catre Imparat) la constantinopol; considerat, astfel, Inca de la Intemeierea sa, nudoarca al doilea. ora~ imperial, ceea ce a fost, In realitate, dar ca singurul ora~ imperial, capitala Imperiului. Rezulta, de la sine,ca situatia prezentata In acest mod In "donatia constantiniana" autorizalmperiul bizantin sa se considere. dreptcontinuatorul Imperiului roman, drept succesorul, mo?tenitorul ~i legatarul Romei. Grice pretentie la titlul imperial din partea vreunui alt suveran era, Tn acest fel, dinainte condamnata la ilegitimitateargumentul avea greutate mai ales Impotriva Imperiului germanic26

47

A~adar, bizuindu-se pe legaturile privilegiate care uneau

Bizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeietorul sau, Constantin Porfirogenetul n-a ~ovait sa conceapa o teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi tot referinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din De Administrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi, desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfirogenetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile ~i lipsite de orice noblete - ~iface acest lucru fara nici 0 consideratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ci exclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prin raporturile mai mult sau mai putin stranse cu marele Constantin, altfel spus cu Roma ~i Constantinopolul totodata, respectiv cu Bizantul27. De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoria rasei nobile prin excelenta nu mai era decat un pas, care a ~i fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectuale ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i "referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantinii erau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acest sens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios, referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tn randurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica ~i solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saL Aceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la originea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismului bizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui generis, Tntrucat ~e ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain de ansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa fara onoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara", "semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate de catre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau

48

francii - caracterizate, totu~i, de cancelaria imperiala, in documentele care Ie erau adresate, drept na~ii "preacre~tine". Aceasta atitudine bizantina fa~a de straini, sprijinita, mai presus detoate, pe superioritatea culturii grece~ti, devenite, acum, izvorul civiliza~iei bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0 etapa importanta in elaborarea ideii de na~iune in Bizan~. Se poate spune ca Imperiul multietnic ~i multina~ional, cum fusese inainte Bizan~ul, cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, unicultural, deci intolerant ~i intransigent fata de popoarele ~i natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretul exprimat la adresa unor popoare - precum armenii 30, care, totu~i, de~ineau un loc important in Imperiu -~i se explica politica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotite eretice din pricina ca nule imparta~eau concep~ia despre via~a, apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Exterminarea pavlichienilor ~i persecutiile contra oricarei tendin~e maniheiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare de vraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31. Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, a~a cum s-a sugerat 32 , cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-o fata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de la Kleidion (1014), care a marcat sfar~itul Imperiului bulgar. Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos, orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul de intoarcere in tara lor, calauzi~i de aceia dintre ei carora, Tn acest scop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepsei aplicate solda~ilor lua~i prizonieri de razboi lasa de Tnteles ca bulgarii ~i tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini drept simplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectiv impotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, ca luarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine contra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ faptul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.

49

Tn orice caz, aceasta interpretare a comportamentului lui Vasile al II-lea este Intarita de natura raporturilor dintre tarul bulgar ?i imparatul bizantin, a?a cum, cu mai bine de un secol inainte, 0 definise Nikolaos Mystikos In corespondenta sa of iciala cu tarul Simeon - tarul trebuia sa-I considere pe Imparat ca pe propriul sau tata, iar orice actiune a bulgarilor indreptata impotriva bizantinilor echivala cu un razboi fratricid, fiind comparabila cu 0 razvratire, cu revolta unui fiu nerecunoscator Impotriva tate31ui sau spiritual ?i nu insemna, In sine, decat 0 uneltire a Celui Rau, pentru a duce la pierzanie sufletele cre?tinilor, uneltire care trebuia pedepsita de Dumnezeu, respectiv de reprezentantul sau pe pamant, Imparatul bizantin 33 . lata, a?adar, doctrina care Ingaduie, fara indoiala, Imparatului preacre?tin sa-i pedepseasca, Tntr-o maniera contrara tuturor principiilor Bizantului34, pe osta?ii bulgari Tnvinovatiti de crima de lezmajestate - mai este nevoie, oare, sa amintim ca soldatii bizantini care se rasculasera, sub conducerea unor militari ilu?tri, impotriva aceluia?i imparat, fusesera scutiti de acest supliciu? Tn aceasta avem, cu siguranta, Inca 0 proba a respectului de care s-a bucurat Intotdeauna rasa nobila a bizantinilor, chiar ?i atunci cand se facea vinovata fata de propriul conducator. La fel de adevarat este ca bizantinii din aceasta epoca n-au ?ovait niciodata sa recurga la mijloace dintre cele mai condamnabile, ba chiar contrare propriilor convingeri - sa amintim, In acest sens, ca legile bizantine interziceau tortura, socotita incompatibila cu spiritul civilizatiei bizantine 35 ; bizantinii nu autorizau tortura decat impotriva celor pe care Ti numeau "semintii fara onoare" - Tn acel moment, practic, toate popoarele straine, invidioase pe a?a-zisa maretie a bizantinilor. Nu este de mirare, deci, ca imparatul bizantin folose?te serviciile popoarelor pagane impotriva unor natii cre?tine, de pilda ale peceriegilor ?i ungurilor contra bulgarilor36 , nici ca ii declara pe armenii din armata sa ,,0 rasa nestatornica ?i perfida"37, nici ca inaltii prelati ai Bisericii socotesc ca "Iatinii, care
50

nu au ie~it cu totul din barbarie, sunt, a?adar, incapabili de a sesiza nuantele dogmei ?i abia de sunt Tn masura sa priceapa taina Sfintei Treimi 38 ", nici ca sentimentele rasiste cuprind Tntregul popor bizantin 39 In orice caz, este incontestabil faptul ca, de-a lungul secolului al XI-lea, Constantinopolul ramane marele centru cultural al lumii medievale. Mauropous, scriitor de la mijlocul acelui veac, Tnalt dregator ?i om al Bisericii totodata, exprima sentimentul general, notand ca "Tn Constantinopol se aduna ?i se revarsa valurile popoarelor ?i neamurilor din Tntreaga lume,pe care Dumnezeu le-a supus Tmparatului"; acela?i scriitor, Tn discursul compus Tn cinstea Sfantului Gheorghe, gase?te, pe nea~teptate, ocazia de a sublinia caracterul exceptional a tot ceea ce are legatura cu Bizantul ~i de a elogia nu doar cetatea prin excelenta - dupa cum era desemnat Constantinopolul de catre restul lumii - dar ~i poporul ?i Tmparatul sau; referitor la capitala, Mauropous noteaza: "Lumea intreaga se prosterneaza inaintea Sfintei cetati a Sionului, aceasta metropola plina de evlavie, acest Nou lerusalim ... Dumnezeu sala?uie?te in acest ora~, pe care EI I-a cladit, ca sa fie un miracol pentru toti ceicare TI contempla"; la adresa Tmparatului Constantin Monomahul, recurge la comparatii biblice, Tnfati~andu-I pe Monomah cu trasaturile unui nou David, in vreme ce poporului bizantin ii spune "noul Israel", "adevaratul popor ales", "care se bucura de pace, de prosperitate ?i traie~te Tn fericire, sub conducerea luminata a imparatului ~i sub ocrotirea Domnului"40. Aceste figuri de stil, menite sa starneasca imaginatia populara - discursul lui Mauropous fiind, Tntr-adevar, pronuntat Tnaintea publicului constantinopolitan - descriu, cu siguranta, spiritul care domnea in Constantinopol Tn anii patruzeci ai secolului al XI-lea, adica intr-un moment in care armatele bizantine debarcau Tn Sicilia ?i in care ultimul stat armean din Caucaz, principatul avand capitala la Ani, se. inscria, din proprie initiativa, pe orbita Imperiului, in vreme ce

51

Occidentul descoperea, fermecat, prin intermediul negustorilor, pelerinilor ?i soldatilor sai, mercenari ai Bizantului, comorile care impodobeau capitala bizantina ?i fabuloasele sale bogatii, ale carei fast ?i stralucire trezeau invidiile?i antipatiile - sentimentele care se vor dezlantui atunci cand soarta Bizantului va cunoa?te vicisitudinile pe care nimic nu Ie lasa de banuit in acest final al primei jumatati de secol al X-lea. Putere, lux ?i trufie sunt, a?adar, trasaturile istoriei Imperiului din aceasta epoca - ele dicteaza modul de a fi ?i mentalitatea bizantinilor, iar lipsa lor de masura vasta la originea nenorocirilor care ii vor a?tepta. Tn orice caz, aceste trasaturi fundamentale ale comportamentului bizantin explica de ce statui se preocupa atat de putin de interesele populatiilor pe care noile sale frontiere Ie vor cuprinde de acum inainte. Atitudinea aceasta se va dovedi catastrofala pentrulmperiu. lar acest fapt pune in lumina conduita poporului bizantin care, fascinat de gloria Imperiului sau ?i convins pana in strafundul sufletului de perenitatea acestuia, s-a dedat.preocuparilor dictate de confortul individual, aratandu-se lipsit de orice grija pentru binele ob?tesc. Abandonareatreptata a armatei nationale ?i inlocuirea ei cu mercenari, in pofida riscurilor pe care aceasta practica 0 prezenta pentru un stat cultivand dispretul pentru ace?ti IIsoldati neciopliti", constituie cea mai graitoare dovada a comportamentului sau iresponsabil. Mai presus ?i Tnainte de toate, caracterul sfidator ?i intransigent al comportamentului.bizantin se poate observa in atitudinea Bisericii fata de ceilalti cre?tini nu este 0 Tntamplare ca schisma definitiva dintre Biserica de la Constantinopol ?i Biserica de la Roma dateaza din aceasta epoca (1054), chiar din timpul domniei Tmparatului Constantin Monomahul. Este deosebit de semnificativ ca acest fapt, de important~ majora pentru istoria cre?tinatatii, a~a cum au demonstrat ev~nimentele ulterioare, a trecut nebagat Tn seama de bizantinii epocii, patrun~i de orgoliul puterii lor ~i refractari la orice avea legatura cu lumeaexterioara.

52

Rasturnarea de soarta n-a Intarziat sa loveasca Bizantul,

mole~it de bel~ugul sau ~i fermecat de maretia pe care ?i-o cre-

dea ve?nica ~i garantata de catre Dumnezeu. Astfel, numai lipsa de ravna In Indeplinirea datoriilor pe care Ie poruncise Dumnezeu putea explica, In opinia bizantinilor, schimbarea sortiilor. Teoria, pur bizantina, a Infrangerii impuse de Dumnezeu drept pedeapsa pentru slabirea credintei poporului sau I?i gase~te de acum 0 audienta din ce In ce mai larga; dezvoltarea acesteia, mai ales .In timpul perioadelor de mare cumpana nationala, cauzate de pericolul turc, va crea,dupa cum vom vedea, ni?te conditii prea putin propice pentru apararea Imperiului. Oricum, cu mult Inainte de sfar~itul secolului al XI-lea, Bizantul nu mai era nici pe departe apt sa mentina macar 0 umbra palidaa gloriei sale, veche abia de cativa ani, numai. In OcCident, normanzii captureaza ultimul bastion al Italiei bizantine, cetatea Bari, In 1071. In acela?i moment, Imparatul bizantin Roman al IV-lea Diogene devenea prizonierul turcilor seleu:cizi, la Manzikert (Van), acolo unde a pierit ,Jloarea tineretului roman"41. Cativa ani mai tarziu, Grecia ?i coasta albaneza erau invadate de normanzi, In vreme ce In Asia se instalau turcii, care, la nici zece ani dupabatalia de la Manzikert, I?i Intemeiau, chiar pe teritoriul Asiei Mici bizantine, propriul stat, Sultanatul din Iconium, apoi invadau Intreaga tara ?i I?i ridicau tabara In fata Constantinopolului. In sfar?it, In acela?i timp, popoarele migratoare din Nord, pecenegii ~i cumanii, treceau Dunarea ?i pustiau provinciile balcanice, ajungand pana la portile Constantinopolului. Cu putin Inaintede Incheierea secolului gloriei sale, Bizantul I?i vedea hotarele restranse "pana Intr-atat ca erau totuna - cum scria, nu fara 0 oarecare exagerare, loan din Antiohia - cu zidurile capitalei sale"42. Inaintarea cu pa?i rapizi a catastrofei a Intunecat mintile ?i a semanat confuzie printre bizantini, popor ?i carmuire, prea putin pregatiti sa-i tina piept - 0 resimteau, cu totii, plini de

53

amaraClune. Acela;;i Mauropous, doar la Cc3tiva ani dupa grandiosul sau discurs Tntre slava Bizantului, va gasi accente patetice pentru a-;;i avertiza, Tn zadar, concetatenii, d~ viitorul -sumbru care-i a;;tepta; el Tnfiera coruptia, nedreptatea ~i lipsa oricarei notiuni de morala, care domneau pe atunci Tn Bizant ~i care Tmpingeau natiunea Tn prapastie43 . Cronicarii epocii vor fi, cu toate acestea, unanimi Tn explicarea catastrofei prin perfidia populatiilor de la frontiere, ostile Constantinopolului ~i invidioase pe maretia sa; ei Ie vor acuza de maniheism ;;i, a~adar, de a fi aqionat Tmpotriva poporului bizantin manate de patima lor antiortodoxa. Tn ceea ce-I prive~te, poporul bizantin, a carui "viata se desfa~ura" mai Tnainte "ca Tntr-o permanenta sarbatoare spre slava lui Dumnezeu"44, sub conducerea unor ambitio;;i aventurieri, T;;i va manifesta confuzia. printr-oserie de razmerite ;;i de tulburari, ajungan~ sa prefaca Imperiul Tn jucaria scandalagiilorcare ,,!?i faceau veacul prin piete" ~i a mercenarilor straini,a caror prezenta Tmpovaratoare se simtea din ce Tn ce rnai pregnant In Constantinopol ;;i In provincii, starnind Tn bizantini sentimente xenofobe 45 - ca 0 replica, s-ar putea spune, Tntr-un alt context istoric, la dispretul ?ila sentimentul de superioritate pe care bizantinii Ie nutrisera, odinioara, fata de tot ce Ie era strain. Tn orice caz, Tn timpul ultimului sfert din secolul al XI-lea, confuzia ~i nesiguranta cuprinsesera populatiile bizantine din provincii, amenintate nu doar de incursiunile du;;rnanilor din exterior, dar ?i de aqiunilecelor care ar fi trebuit sa slujeasca Imperiul ;;i interesele sale, adica, pe de-o parte; de trupele de mercenari care lucrau acum pe cont propriu - sa amintim ca Rousseul ;;i francii sai reu;;isera sa Tnfiinteze un centru autonom Tn Asia Mica - ;;i, pe de alta parte, de Tnaltii ofiteri bizantini, care se straduiau, cu armatele care Ie erau devotate, sa acapareze tronul, devenit acum prada u;;oara pentru aventurierii din Constantinopol.

54

Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca textele epocii vorbesc din nou despre "Democratie"46, termen frecvent folosit Tn decursul secolului al VI-lea, cand demele (gruparile asociate care reprezentau poporul bizantin) T;;i manifestau zgomotos interesul pentrutreburile ob;;te;;ti. Tntre timp, Tnsa, semnificatia lui cazuse Tn desuetudine; acum Tnsemna, la Bizant, "puterea poporului de rand, a gloatei", apreciata drept contrara tuturor traditiilor statului legitim. "Democratia" a fost considerata/Tntotdeauna drept 0 nenorocire nationala, semnificand pentru bizantini mania Domnului, care T;;i pedepsea, astfel, poporul pentru comiterea unor fapte reprobabile 47 . Acestea sunt temele pe care Tntreaga literatura politica a Bizantului Ie va dezvolta Tndelung, Tn stradania de a demonstra ca numai monarhia este regimul demn de un popor civilizat. Nici "democratia", nici."tirania" - adica, dupa conceptia bizantina, uzurparea puterii de catre persoane care aqionau Tn interes personal - nu puteau asigura poporului bizantin bunastarea, pe care doar monarhia legitima i-o putea oferi 48 . Cu toate acestea, Tntr-o atmosfera de promiscuitate ;;i de haos, creatatocmai de multiplele tentative ale partizanilor "democratiei" ;;i ai "tiraniei", va Tncepe a doua jumatate a secolului al XI-lea. Situatia era agravata Tn mod deosebit de catre amenintarea invaziei straine. Tn acest c1imat de dezordine ?i deruta, Bizantul va Tncerca sa reTnvie sentimentul national ~i sa Tntreprinda, ca Tn epoca iconoclasta Tn fata arabilor, efortul salvator. Acesta va fi opera Tmparatilor din casa Comnenulilor, acaror politica, 0 spunem Tn treacat, reaminte?te, din mai multe puncte de vedere, de aceea a Tmparatilor Isaurieni. Realizarea sa va absorbi toate fortele nationale, urgenta sa evidenta va conferi orientarilor ideologice ale Imperiului aspectul imperativ al unei mobilizari nationale pentru supravietuirea grecitatii ?i a ortodoxiei,caracterele specifice, Tn acest moment, ale Bizantului.

55

Capitolul4

PATRIOTISMELE BIZANTINE
Na~terea

patriotismului greco-bizantin

Pentru a aduce lumina asupra aspectelor pe care Ie Tmbraca, Tn decursul acestei noi etape a istoriei sale, ideologia politica a Bizantului, este necesara prezentarea, pe scurt, a evolutiei ?i tendintelor vietii intelectuale a bizantinilor Tn secolele X-XI, fiindca acestea, dupa parerea noastra, conditioneaza, Tntr-o anumita masura, formele, dar ?i continutul manifestarilor ideologice din epocile urmatoare. Trasatura fundamentala a vietii intelectuale din Bizant, de-a lungul secolelor sale de maretie, ramane, Tn opinia noastra, rena?terea interesului pentru Antichitatea greaca ?i realizarile acesteia 1, Din acest punct de vedere este semnificativ faptul ca, Tn aceast~ perioada, referintele la universul c1asic ?i la valorile sale se Tnmultesc, ca raspandirea operelor autorilor c1asici cunoa?te 0 cre?tere considerabila, Tn vreme ce studiulliteraturii c1asice cucere?te, treptat, nu doar ?colile din Constantinopol, dar ?i publicul initiat. Principiile enuntate de marii filozofi ai Antichitati[ sun~ subiectul predilect unor comentarii aprofundate, iar stilul lor de viata dobande?te, Tmpotriva oricaror a?teptari, trasatl.,lrile unui arhetip, ale unui ideal de morala. Sensul ?i utilizarea expresiei "viata filozofica", a carei valoare este subliniata de catre Psellos, ?i aparitia conceptului de

56

"viata elena" constituie dovezi In acest sens2 Pe scurt, virtutile lumii antice nu mai sunt considerate incompatibile cu viata cre~tina, ci, dimpotriva, sunt prezentate drept un element complementar cvasinecesar al Tnvataturii cre~tine, cel putin pentru intelectualii care "exceleaza Tn respect" pentru Antichitate, pastrandu-~i, totodata, spiritul critic fata de convingerile religioase ale acesteia. Astfel, autori a caror ortodoxie este necontestata ~i incontestabila, toti, de altfel, Inalti prelati ai Bisericii din Constantinopol, precum Photios; pentru secolul al IX-lea, Arethas, pentru al X-lea, ~i Psellos - chiar ~i el, pentru 0 perioada din viata, fiind calugar -, Xiphilinos ~i Mauropous, pentru secolul al XI-lea, ca sa nu-i citam decat pe cei mai ilu~tri, reabiliteaza lumea elenica ~i creatia sa, din care, de altfel, se inspira pentru propriile opere. Este remarcabil, Inainte de toate, ca, tocmai Tn aceasta epoca, termenii elen ~i elenism dobandesc semnificatia care Ie confera dreptul de cetatenie In civilizatia bizantina; ace~ti termeni, se ~tie, semnificau, mai Tnainte, pagan ~i paganism, a~adar fusesera huliti de traditia cre~tina riguroasa. Acum, desemneaza vechiul grec ~i cultura sa, devenind izvor de noi virtuti. Mai mult, I~i vor pastra aceasta nobila semnificatie pana la sfar~itul Imperiului bizantin 3 Pasiunea brusca pentru civilizatia greaca anticamarcheaza, In existenta Bizantului, 0 "Rena~tere" avant fa fettre, ca sa spunem a~a, care cuprinde, treptat, ansamblul vietii intelectuale din Bizant, In dauna traditiei cre?tine. Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca, In timp, termenii elenic ?i elenism vor fi utilizati pentru a desemna Tnse?i cultura ?i civilizatia bizantina de catre cei mai de seama reprezentanti ai lor. Aceasta reprezinta, dupa parerea noastra, un element important pentru studiul background-ului ideologic al Bizantului In decursul ultimelor secole din existenta sa: bizantinii devin, din pricina elenofoniei, din ce Tn ce mai con?tienti de legaturile lor

privilegiate Cll Antichitatea greaca, ceea ce Ti deosebe?te, bineTnteles, de lumea latina ?i Ie confera, Tn felul acesta, noi titluri de noblete. S-ar spune ca eruditii bizantini adopta termenii de elen ?i elenic, Tncarcati, acum, de virtuti, pentru a raspunde termenului, cvasipeiorativ, de graikos (grec), utilizat, la adresa lor, de catre latini, adica de cre?tinii din Occident. Constatam ca idealul grec antic este pe cale sa Tnlocuiasca idealui roman, nu doar pentru ca acesta din urma fusese, la randul sau, revendicat de Occident, ci mai ales pentru ca lumea romana, al carei ideal era Tncarcat de 0 semnificatie militara ?i politica, fusese subjugata, Tn cele din urma, de spiritul grec. Se Tnte1ege de la sine ca, Tntr-un moment de criza, provocat, Intre altele, de revendicarile ?i aqiunile Occidentului roman ?i cre?tin Tmpotriva Bizantului, referinta la elenism va Tnsemna, pentru Bizant, chiar ?i incon~tient, un solid argument ideologic, afirmand superioritatea culturii bizantine, compensand lipsa de putere, pentru a afirma superioritatea armatelor imperiale fata de lumea din Occident. Este foarte instructiv, din acest punct de vedere, faptul ca bizantinii confunda, intentionat ?i din ce Tn ce mai des, Occidentul cu lumea barbara. Acest calificativ este Inte1es Tn sensul pe care i-I dadusera vechii greci, respectiv desemneaza drept necivilizate toate popoarele care nu intrasera Tn raza de inf1uenta a culturii elene4 Astfel, elenismul antic ~i grecitatea medievala devin, pentru bizantini, doua etape ale aceleia~i civilizatii - a lor. Amandoua sunt produse ale unor oameni care au tinut piept, 'Intotdeauna eficace, asalturilor lumii barbare, pentru onoarea ?i salvarea lumii civilizate. Sa recunoa~tem ca imaginea lumii bizantine ?i a lumii barbare car~ se degaja din aceasta conceptie era foarte potrivita pentru a trezi pariotismul bizantin, Tntr-un moment Tn care Imperiul, Tmpresurat din toate partile de du~mani agresivi ~i Tntreprinzatori, simtea nevoia sa-?i organizeze replica. Unitatea nationala trebuia sa se Tnchege Tmpotriva unor

'58

du?mani care, de?i erau manati, fiecare, de propriile interese, amenintau cu totii Tn acela?i fel Imperiul. Bizantul avea motive reale sa Ie puna tuturor aceea?i pecete, iar eticheta de barbar Ie convenea perfect, nici unul dintre ace?tia neavand, Tntr-adevar, vreo legatura .oarecare cu Antichitatea greaca. Bizuindu-se pe acest aspeq, Bizantul T?i va elabora propria specificitate, care va reprezenta, deacum, temeliacon?tiintei nationale. Cum cre?tinismul nu mai era suficient pentru a deosebi Bizantul de du?manii sai, Tntrucat Occidentul cre?tin, pentru moment, din pricina normanzilor, facea parte dintre ei, bizantinii se vor ata?a de vechea traditie greaca, a?a cumTi Tndreptatea elenofonia lor, ~i, desigur, pe ortodoxie, dreapta credinta amenintata de necredincio~i - turdi, Tn acel moment - dar, de asemenea, de catre eretici ~i schismatici, adica de cre~tinii din Occident. Astfel r caracteruI grec ~i ortodoxia vor fi bunurile nepretuite pecare bizantinii vor chemati saleapere, cu orice chip, Tmpotriva oricarui dl,.J~man, intern sau extern; elitele bizantine, legate mai degraba de cultura antica, ?i poporul bizantin, legat, Tnainte de toate, de traditia ortodoxa, vor aqiona Tmpreuna pentru Tndeplinirea datoriei de a salva statui grecilor ortodoc~i, care va fi, de acum Tnainte, Bizantul. lata originea ~i. baza patriotismului bizantin, care, Tncepand din secolul al XII-lea, va domina viata Bizantu1ui ~i care, asemenea unui sentiment de frustrare nationala a gloriei apuse, va lua forma unei adevarate pasiuni, ale carei excese se vor dovedi, Tn timp, nefaste pentru Imperiu. Tn orice caz, de la sfar~itul secolului al XI-lea, ~i pentru multa vreme, patriotismul grec ?i ortodox dicteaza orientarile politice ~i ideologice ale bizantinilor. Acest patriotism va Tmbraca, Tn cursul Tndelungatei sale existente, noi ~i, dupa cum vom vedea, chiar nea~teptate forme. Tmprejurarile istorice vor accentua cand importanta componentei salegrece?ti, cand pe aceea a componentei ortodoxe, ceea ce va imprima, pana la

59

urma, 0 anumita diversitate aspiratiilor bizantine~ Dar sentimentul patriotic, mereu viguros, va calauzi de acum Tnainte necontenit toateactiunile grecilor ortodoc~i, ale bizantinilor adica, pana la sfar~itul istoriei Imperiului ~i chiar maitarziu. La fel de adevarat este faptul ca patriotismul bizantin pare sa aiba 0 forma elaborata deja Tnainte de secolul al XI-lea. A aparut ca opera a intelectualilor, ecleziastici ~i laici, din capitala, care dezvoltasera principiul grec drept un complement oportunal pricipiului ortodox. Amputea spune chiar ca patriotismul bizantin, a~a cum I-am definit, a Tnceput prin a fi un produs intelectual al Constantinopolului; pe masura ce patrundea Tn randurile poporului ~i cucerea provinciile,elT~i pierdea unele din trasaturile sale initiale, dobandindTn schimbaltele, iar contextul diverselor perioade istorice Ti impunea noi transformari. Putem spune, a~adar, cu alte cuvinte, ca patriotismul bizantin, ca orice sentiment viu, va ramane Tntotdeauana prezent Tn spiritul bizantinilor; fiecare Ti va da, potrivit convingerilor lui personale ~i intereselor. proprii, ori de cate ori va fi cazul, formele care i se vor parea adecvate.

Polarizarea constantinopolitana
Un fapt care ni se pare foarte semnificativ (a cantarit greu Tn soarta Imperiului) este, fara nici 0 Tndoiala, importanta pe care 0 dobande~te acum Constantinopolul, nu numai Tn calitatea sa de capitala a Imperiului bizantin, ceea ce a fost dintotdeauna, dar ca un centru cultural ~i intelectual al lumii bizantine ~i ca nucleu alTntregii vieti sociale, politice, ba chiar ?i economice ale Bizimtului. Acest fenomen, a carui amploare nu poate fi explk:ata numai prin rolul administrativ al Constantinopolului, ni se pare a fi 0 consecinta a patriotismului bizantin,preocupat sa-~i sublinieze fundamentul cultural, a

60

direi cea mai fericita expresie va ramane, binelnteles, Constantinopolul. Tntr-adevar, Constantinopolul, centru incontestabil al elitelor natiunii, care nu mai sunt doar militare, dicteaza toate formele vietii intelectuale ~i da tonul tuturor manifestarilor sociale ~i mondene. Ales drept re?edinta de catre 0 societate rafinata, care I?i afi?eaza bogatiile ?i fastul, chiar ?i Tn momentele de cumpananationala, Constantinopolul dobande?te, cu timpul, dimensiunile unei adevarate legende, care depa?e?te rapidgranitele bizantine. Frumusetea, maiestatea ~i, In special, bogatia ora?ului framanta mintile contemporanilor, Ie starne?te curiozitatea ~i Ie provoaca admiratia ~i Incantarea, sentimenteamestecate, la unii, cu mandrie ?i emotie, iar la ceilalti,cu invidie ?i pofta dea ~i Ie Insu?i. Astfel, imaginea Constantinopolului. va fi curand confundata, mai ales decatre strainii care de acum vinln numar din ceTnce mai mare sa vizitezeCetatea Regina,cu aceeaa ansamblului'lmperiului; vor exista scriitorioccidentali care, ascultand povestirile minunate despre capitala bizantina sau atin?i direct de vraja acesteia, vor afirma ca mai bine de jumatate. din comorile Tntregii lumi se afla In mainile bizantinHor, ceea ce va avea,lesne de Inchipuit, urmari nefaste pentru cetate ?i Imperiu, devenite tinta armatelor straine influentate de aceasta legenda 5 A?adar, Constantinopolul va ajunge sa fie considerat mai prestigios decat Tnsu?i Bizantul- acest al doilea termen fiind utilizat In sensul actual -,.. ?i va sfar?i prin a semnifica Imperiul In totalitatea sa 6 , Tn pofida faptului ca soarta statului bizantin se juca, pe atunci, la frontiere,iar populatii1e din provincii sufereau consecintele. Pe scurt, cetatea imperiala, Tmpodobita ~i Insotita de toate atributele maiestatii, comparata cu 0 zeita ?i, Inca mai plastic, cu ,,0 femeie a carei frumusete desavar~ita atragea privirile pofticioase alesoldatilor grosolani din o~tirile du~mane"7, va fi, Tn

61

orice caz, centrul de interes allumii epocii; va face subiectul sentimentelor contradictorii chiar ?i din partea bizantinilor, unii vazand In existenta sa dovada binecuvantarii divine, altii, motivul nenorocirii lor. Totul, de-a lungul timpului, se va cristaliza Tn jurul acestei cetati ?i a legendei sale; cand un ora? binecuvantat, cand un ora? "pacatos",Constantinopolul va sta, pe viitor, in mijlocul destinelor Imperiului ?i poporului din Bizant; fiindca, a?a cum a scris Nicetas, Constantinopolul este, pentru lume, "cetatea cetatilor, lumina universului~ faima lumii, spectacolul nepamantean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea literaturii ?i a artelor, patria ?i vatra frumusetii"8. Polarizarea constantinopolitana, fenomen care atinge nu doar lumea bizantina, dar ?i popoarele care au avut un raport cat de mic cu Bizantul, poate explica, am zice noi, anumite fapte istorice, Tnca nu pe deplin la.murite ?i, de aceea, foarte controversate: ma refer, mai ales,la catastrofa din 1204, adica la caderea Constantinopolului in mainile armatelor celei de-a patra Cruciade, dar, in mod ega I, la na?terea provincialismului bizantin, ca 0 replica, s-ar spune, a populatiilordin provincii la ruina constantinopolitana. Tntr-adevar,dezvoltarea spiritului regionalist, cu accente anticonstantinopolitane,. va cuceri,. cu trecerea timpului, 0 mare parte din provinciile bizantine, care vor Tncerca sa se afirme Tn fata' Constantinopolului, fie ?i cu riscul de a slabi forte1e Imperiului. Dar se cuvine sa mentionam ca factorul extern a impus, in cele din urma, solutii care nu erau nici conforme intereselor Constantinopolului,nici potrivite cu nazuintele provinciale. Tocmai aceasta influenta a lumii exterioare asupra sortii Bizantului a alimentat, constant, patriotismul grec ?i ortodox, a carui evolutie ramane, Tn orice caz, tributara destinului Constantinopolului. Tn conduzie, ,am spune ca patriotismul, grec ?i ortodox,?i polarizarea constantinopolitana au constituit fundamentele visului "Marii Idei", care rezuma toate aspiratiile grece?ti catre

62

renasterea maretiei statului lor. Tntr-adevar, acest vis, care s-a ivit din convingerea ca Imperiul bizantin va fi restaurat, Tntr-o buna zi, la Constantinopol, sub un Tmparat grec, a fost nutrit de cre~tini pe tot parcursulTndelungatei perioade a dominatiei turce~ti ~i continua sa emotioneze numero~i neoeleni, crescuti Tn admiratia pentru faptele de exceptie ale Tmparatilor Macedoneni ~i ale celor din ultima perioada de glorie bizantina.
I ,

Patriotismul aristocratic
Alexios, fondatorul noii dinastii a Comnenilor, a urcat pe tron multumita reactiei aristocratiei militare, din care facea parte familia sa, Tmpotriva politicii delasatoare ?i demagogice a Tmparatului Nikephoros Botaneiates, care lasase Imperiul la voia Intamplarii, falimentul finantelor statului adaugandu-se derutei armatelor. Tntr-adevar, Tn 1081, data venirii la putere a lui Alexios, normanzii din Italia, condu?i de Roger Guiscard care, dupa spusele Anei Comnena, cronicara domniei tatalui sau, Alexios, ar fi ravnit coroana bizantina 9 - , debarcasera pe coasta albaneza ?ilnaintau, pas cu pas, In interiorul tarii; turcii atinseseramalurile Bosforului, dupa ce I~icreasera un Sultanat al lor, Intai la Niceea, apoi la !conium, ~i "emirate" In aproape Tntreaga Asie Mica bizantina - numai cateva oaze bizantine din Frigia rezistasera presiunii lor-, iar pecenegii, care nu-?i Incetasera incursiunile Impotriva provinciilor balcanice, I?i vor face aparitia, peste numai cativa ani,chiar la porti1e Constantinopolului. La fel ca In perioada e~pansiunii fulgeratoare a arabilor, rapiditatea cuceririlor turce demonstreaza, In afara de forta ?i de vitalitatea invadatorilor, vlaguirea lumii invadate. Tntr-adevar, totul te Indeamna sa crezi ca populatiile din Asia Mica bizantina s-au aratat prea putin dispuse sa-?i apere tara

63

eficace ~i sa se opuna Tnaintarii turce~ti, favorizate, de altfel, de politica Tmparatilor ~i a numero~ilor pretendenti la tron, care cautau sa-~i recruteze din randurile turcilor soldati-mercenari pentru armatele lor. Istoricii oficiali aiepocii, purtatorii de cuvant ai Constantinopolului, Tncercand sa-i dezvinovateasca pe carmuitorii bizantini, socotesc ca aceasta stare de spirit din provincii este rezultatul convingerilor eretice ale populatiilor respective; argumentul este lansat mai ales pentru a explica atitudinea populatiilor de la frontierele orientale ~i cu precadere ale armenilor 10 Dimpotriva, istoriografia moderna vede aici efectul decaderii politicii imperiale, care, pusa neconditionat Tn serviciul Constantinopolului, se Tngrijea prea putin de interesele ~i preocuparile populatiilor din provincii 11 Tn orice caz, coabitarea pa~nica dintre populatii1e autohtone bizantine ~i nou-veniti este 0 certitudine, Tn pofida deosebirii de convingeri religioase. Aceasta coabitare se va manifesta activ cativa ani mai tarziu, cand populatia bizantina din regiunea Smirnei II ajuta pe Intreprinzatorul emir turc Tzachas sa-~i construiasca flota cu ajutorul direia va pustii insulele ~i tarmul egeean ~i va ameninta chiar ~i ConstantinopoluP2, dar mai ales cand succesorul lui Alexios, loan Comnen, va porni la recucerirea Asiei Mici de sub ocupatia turca, iar populatiile bizantine din vecinatatea lacului de la Pusguza, din Frigia, vor refuza sa treaca de partea Tmparatului ~i sa-l ajute Tn Tntreprinderea sa pentru ca, a~a cum va nota cronicarul Kinnamos,care a relatat evenimentul, "dupa ce traisera vreme Tndelungata laolalta cu turcii, adoptasera modul de viata al acestora"13. Tn acela~i fel, situatia celorlalte hotare bizantine, Tn Occident ~i la nord, unde actioneaza alti du~mani, prezinta semnele pierderii devotamentului fata de Constantinopol, chiar cu mult timp Tnainte de urcarea pe tron a dinastiei Comnenilor. Tn orice caz, victoriile normanzilor ~i, mai ales, Tnaintarea pecenegilor devin explicabile, daca se accepta faptul ca invadatorii

64

au gasit, la populatii1e din regiunile vizate prin actiunile lor, 0 neutralitate binevoitoare, daca nu chiar 0 colaborare activa. Sa amintim, la acest punct, ca ora?ul Durazzo a fost predat normanzilor In urma tradarii italienilor care se aflau Inauntrul cetatij14 ?i ca populatiile balcanice, In special cele din regiunile danubiene, Tmpovarate de masurile impuse asupra lor de Constantinopol, I?i manifestau nemultumirea prin razmerite continue Impotriva puterii centrale, ajungand sa creeze, dupa cum ar spune istoriografia moderna, ni?te mi?cari separatiste cvasipermanente 15 . Tn mod asemanator cu mi?carile dizidente ale armenilor din Orient, mi?carile popoarelor balcanice au compromis rezistenta bizantina ?i au slabit considerabil forta Imperiului. Trebuie, oare, sa vedem In aceasta atitudine a provinciilor, In afara manifestarii sentimentelor etnice exacerbate, indiscutabila In cazul armenilor ?i al bulgarilor, reactia populatiilor rurale defavorizate Impotriva politicii Constantinopolului In ceea ce Ie privea? Cu alte cuvinte, trebuie sa vedem aici consecinta politicii expansioniste ?i imperialiste din secolul al XI-lea a Bizantului, care a cerut de la masele muncitoare In epoca respectiva, taranimea - considerabile sacrificii pentru a-?i Indeplini planurile, fara a face sa profite de pe urma succeselor sale ?i populatii1e din provincii? Sa amintim, intr-adevar, ca 0 fiscalitate Impovaratoare ?i nemiloasa Ie fusese impusa populatiilor de la tara, printr-o administratie inflexibila, Tntotdeauna in serviciul Constantinopolului, ale carei roade umpleau cuferele vistieriei capitalei ?i ale elitelor sale, care nu aratau decat un aer de trufa?a superioritate la adresa mojicilor de la tara16. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat afirmativ; totu?i, situatia aceasta explica Iiumai partial comportamentul ulterior al acestor populatii,' mai ales fata de turci, pe care convingerile lor religioase ii indepartau de bizantini. Tntr-adevar,

65

pentru a explica acest fenomen, la prima vedere surprinzator, al coabitarii pa~nice bizantino-turce~ti In Asia Mica, ar trebui sa tinemcontde un alt factor important - ~i anume toleranta de care invadatoriidadeau dovada fata de populatiiledin regiunile cucerite, mai ales Tn ceea ce privea practica religioasa. Mai multe faptedemonstreaza acest lucru, ca de pilda ,constructia de biserici pe teritoriile ocupate~i absenta canonizarii, din partea Bisericii Ortodoxe, a neomartirilor din aceasta perioada. Cazul lui Theodor Gabras, aparatorulregiunii Trebizondei Tmpotriva turcilor, este aparte ~iexceptibnal din toate punctele de vedere, Intrucat este vorba despre 0 victima militara in razboiul contra turcilor ~i nu despre un simplu cre~tin silit sa-~i renege convingerile religioase 17 Cu altecuvinte, cazul lui Theodor Gabras intra Tn categoria faptelor ce ilustreaza patriotismul aristocratic care Tnsufletea rezistenta Tmpotriva du~ma nuluiextern allmperiului din acelmoment~iai carui reprezentanti dematca au fost elitele rnilitare ale Bizantului, tot acelea care II condusesera pe Alexios Comnen pe tron ....... aparitia acestui Tmparat putand fi, astfel, socotita drept cel dintai gest de rezistenta bizantina ~i de trezire acon~tiintei nationale. T ntr-adevar,' opera" Comnenilor, Tnceputa de Alexios, marcheaza efortul pentru recucerirea teritoriilor imperiale - acest vast proiect militar, a carui punere Tn practica' explica .modificarile profunde pe care le-a suferit ideologia politica bizantina. Secolul domniei primilor trei Comneni (1081-1182) este perioada reorganizarii Imperiului, astatului bizantin, total ruinat de tulburarile provocate de'victoriile straine. 'Sizantul, amenintat ~i de Occident ~ideOrient, va rnai depune inca 0 data efortul refacerii nationale, efort condus, sub sceptrul Comnenilor, de catre aristocratia militara a tarii, c1asa aparuta pe vremea iconQcla~tilor, care T~i ingro~ase randurile pe vremea Macedonenilor, dar fusese neglijata de conducerea civila din Constantinopol de la mijlocul secolului al XI-lea ~i avea sa

66

renasca, In fine, prin Marii Comneni, cei mai de seama repreai sai. A~ada.r, sub dinastia Comnenilor,armata bizantina, reconstituita prin grija acestor Impara~i, va fi Inca 0 data chemata sa joace rolul decisiv pentru supravie~uirea na~iei; aidoma armatei Tmparatilor iconocla~ti, armata Comnenilor va tine in mainile sale soarta .Imperiului ~i, la fel ca armata iconocla?tilor, se va achita de aceasta indatorire cu succes. Tntr-adevar, perioada iconoclasta ?i aceea a Comnenilor suntasemanatoaresub mai multe aspecte, cel putin in ceea ce prive~te situa~ia Imperiului ?i locul sau In lume. Ambele perioade sunt marcate de pericolul iminent care apasa asupra fiin~arii Bizantului, ambele au servit, Inainte de orice, imperativul national, adica acela de a line piept inamicului extern, In sfar?it, ambele, potrivit necesita~ilor timpului, au condus la militarizarea Imperiului, a institu~iilor ?i a societa~ii sale. Aceste doua perioade au izbutit mobilizarea efortului national ?i salvarea, In consecinta, a patriei bizantine. T()tu?i, iconoclasmul ?i secolul Comnenilor difera Intr-un punct esential: orientarile sociale.ale ini~iatorilor - In vreme ce Isaurienii se sprijineau, mai ales, pe elementul popular al na~iei, Comnenii ?i-au dus aqiunea la bun sfar?it favorizand, Tn special, aristocra~ia, respectiv marile familii de civili ~i militari, careacaparasera funqiilede conducere din stat ?i care au ramas permanent solidare Intr-o Intreprindere cvasifamiliala, deoarece, intr-adevar, multe dintre ele erau legate prin rela~ii de rudenie. Comnenii accentuau inca ?i mai mult politica.aristocratica ?i familiala, Zonaras povestind ca Alexios "conducea tara deparc-ar fi fost propria sa mo~ie"18, infiinland adevarate c1anuri care controlau organele de decizie ale carmuirii ~i impuneau, astfel, politica sa. in orice caz, politica primilor trei Comneni, Alexios, loan ?i Manuil, a fost aceea pe care salvarea natiunii 0 cerea; ea poarta amprenta unui veritabil patriotism aristocratic, care a ajuns sa ob~ina ralierea la
zentan~i

67

cauza sa a maselor populare din tara, mai ales Incepand din momentul In care a imbracat forma rezistentei impotriva Occidentului roman. A?adar, s-ar putea spune ca politicadusa de Comneni, ca politica patriotica, a constituit continuarea avantului pe care Bizantul il cunoscuse sub imparatii iconoc1a?ti ?i, ca politica aristocratica, a fost animata de acelea?i principii care ii calauzisera ?i pe imparatii Macedoneni - in orice caz, este expresia perfecta a situatiei critice in care s-a aflat 0 mare natiune, con?tienta de gloria sa apusa ?i a carei supravietuire era primejdios amenintata. Cu toate acestea, se cuvine sa observam ca nota aristocratica a efortului Bizantului de a-?i redobandi maretia pierduta a fost data, pentru prima oara, de un functionar civil ?i nu de catre un reprezentant al aristocratiei militare, cu mult inainte de urcarea pe tron a Comnenilor. Tntr-adevar, marele logofat Nikeph'oritzes a fost cel dintai care a incercat sa redreseze statui printr-o serie de masuri, de altfel rau intelese, al caror unic rezultat a fost inlaturareainitiatorului lor. 0 singura masura, de ordin militar, i-a supravietuit lui Nikephoritzes constituirea unui corp de armata special, insarcinat sa contracareze inaintarea turceasca in Rasaritul bizantin. Astfel a vazut lumina zileifaimoasa "tagma" (trupa de soldati) de "Athanatoi" ("Nemuritori"), care, a?a cum 0 indica ?i numele, era alcatuita din elitele armatei. Sa enumeram catevaaspecte definitorii ale acestei '"tagma"19: purta numele trupelor de elita ale Tmparatului Tzimiskes, ceea ce amintea de Tntreaga glorie militara a secolului al X-lea; era alcatuita din oameni care nu putusera Tndura jugul turcesc, a?adar, din veritabili patrioti; se recruta din randul tineretului din Asia Mica, deci din teritoriul care era,' cum' se ?tie, leaganul aristocratiei bizantine. Astfel, Tnsarcinati .sa perpetueze opera ilu?trilor predecesori, ace?ti "Athanatoi" au fost, practic, singurul corp militar pur bizantin pe care Alexios I il va gasi Tn 1081, cand va urca pe

68

tron 20 . In stradania sa de a reface armata imperiala, Alexios se va inspira din principiile care animau contingentul de "Athanatoi" pentru a Tnfiinja corpul de "Archontopouloi", a carui constituire se Tnscrie Tntre primele acjiuni ale acestui Tmparat pentru reorganizarea armatei imperiale. Deta~ament aristocratic, dupa cum indica ~i numele sau (termenul de arhonte desemna, Tn Bizanj, orice persoana aparjinand c1aselor superioare), a.!catuit din fiii soldajilor cazuji Tn razboi, "tagma" de "Archontopouloi" a fost, Tn realitate, "Iegiunea de onoare bizantina"2\ deschisa odraslelor celor care T~i jertfisera viaja pentru patria romana, pentru "Romania". Apartenenja la acest corp semnifica "Innobilarea", noblejea ereditara fiind, dupa cum se ~tie, necunoscuta In Bizanj. Infiinjand corpul de "Archontopouloi", Alexios a dorit sa se Tnconjoare de oameni Tnsuflejiji de acelea~i principii ca ale sale, de patrioji ~i de aristocraji; trebuie sa mai amintim, oare, ca acest Tmparat era fiu de arhonte militar, originar din Asia Mica, ~i ca, "asemenea unui savant sau arhitect, nascocea mai mereu lucruri noi", dar Tntotdeauna pentru binele statului ~ial Romaniei 22 ? Tntr-adevar, sub Alexios I, totalitatea armatei bizantine, reorganizata prin sacrificii financiare suportate mai ales de tezaurele ecleziastice, va fi animata de ideea salvarii patriei, ameninjate Tn insa~i existenja sa, ~i de ideea aristocratica de a-i reda Bizanjului splendoarea, intinata de politica demagogica a Tmparajilor precedenji, care facusera din Imperiu 0 prada u~oara pentru du~ manii sai.Armata Comnenilor, pusa sub ordinele unor comandanji aparjinand apropiajilor, daca nu chiar membrilor familiei imperiale, va fi parghia mobilizarii de ansamblu a natiunii, sub conducerea celor mai de seama reprezentanti ai sai, pentru a-~i reca~tiga teritoriile, dar, de asemenea, pentru a-~i regasi prestigiul- iata principiile ideologiei politice a Bizanjului In epoca dinastiei Comnenilor, care ne-au determinat s-o desemnam sub numele de patriotism aristocratic.

69

Capitolul5

IN

CAUTAREA NOllOR VAlORI

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin

Un nou eveniment, hotarator pentru comportamentul bizantinilor dupa sfar?itul secolului al XI-lea ?i care a dat forma definitiva patriotismului?i ideologiei lor politice, ramane, indiscutabil, diferendul care va opune, pe viitor, Occidentul ?i Orientul lumii cre?tine. Se ~uvine sa examinam Tn mod deosebit evolutia raporturilor dintre cele doua parti ale cre?tinatatii, fiindca aceasta aduce lumina asupra noilor mentalitati bizantine, explica atitudinea adoptata de Tmparatii care s-au succedat In epoca ?i determina manifestarile Bisericii, ?i, prin urmare, ale poporului bizantin, a carui influenta va cantari deseori greu Tn luarea deciziilor de catre carmuire. tnceputa deja din secolul allX-lea(ln timpul schismei numite fotiene, dupa numele patriarhului Constantinopolului), de?i ca un simplu dezacord In interpretarea textelor patristice, referitoare. la anumite puncte ale doctrinei. (purcederea Sfantului Duh)?i la cateva practici Iiturgice (azima) ?i canonice (celibatul preotilor), amanunte ascunzand, In realitate, pretentiile Romei ?i ale Constantinopolului la primatul scaunului arhieresc al fiecareia, disputa ecleziastica a cunoscut, cu trecerea timpului, o amplificare ce va provoca nu doar separarea Bisericilor, ci 0

70

veritabila dezbinare In sanul cre?tinatatii. Aceasta evolu"\:ie a condus, In cele din urma, la schisma definitivalntre Biserici, dureros resim~ita ?i Inzilele noastre, declarata In anul 1054, cand cardinalul Humbert, legatul papei, ?i patriarhul Mihail Cherularie au lansat, cel dintai chiar 111 Sfanta Sofia, celalalt, In Sfantul Sinod din Constantinopol, anatema reciproca, In pofida tuturor a?teptarilor, Tntrucat, cui mea ironiei, Intalnirea dintre cele doua delega~ii pare sa fi avut drept scop recunoa?terea asemanarilor ?i apoi unirea dintre cele doua Biserici 1 In ciuda eforturilor aproape imediat ini~iate de Imparat, ale carui interese In Italia erau compromise . deturnura luata de rela~iile dintre Bisericile Romei ?i Constantinopolului,pentru a se apropia de papa?i a ?terge urmele actelor din 1054, nedemne de cre?tinatate, prapastia cascata Intre cele doua Biserici devenea din ce In ce mai profunda. Cre?tinii ortodoc?i ?i cre?tinii romani, care se ocoleau unii pe al~ii prin Italia?i prin marile centre ale Imperiului, In special In Constantinopol, se vor Tnradacina treptat Intruschisma?i vor Incepesase trateze, reciproc,. ca schismatici ?i eretici. Ei vor ~dopta, unii fa~ade ceilalti, comportamentul deostilitate ?i de lipsa de Tn~elegere potrivit unei asemenea situa~iL La Bizant apare ?i se prolifereaza, Tn acest moment, un gen nou de literaturaecleziastica - tratatele Impotriva latinilor2 In acestea se vor descrie, pe larg?i cu detalii surprinzatoare pentru mintile simple, ratacirile latinilor, adica ale cre?tinilor romani, ?i vor deveni un soi de vademecumuri ale ortodoxului desavar?it, care trebuiasa afledespre toate motivele de plangere Impotriva Bisericii Romei ?i a slujitorilor ei. Aceste Tndreptareau cunoscuto raspandire din ce In ce mai mare ?i 0 primire entuziasta din partea publicului popular, u?or influen~abil de catre Biserica. Aceasta, datorita organizarii sale, putea manevra repede ?i eficace toate populatiile bizantine, mereu avide, s-a subliniat Tndeajuns acest lucru, de dispute privind chestiunile religioase ?i dogmatice.

71

Situatja creata prin diferendul ecleziastic se va agrava considerabil, Incepand din momentulTn .care. armatele occidentale au lansat primele operatiuni Tmpotriva Imperiului bizantin. Conflictul militar a aparut, astfel, ca 0 consecinta a ostilitatii dintre Biserici, fapt care a Tnveninat ~i maimult raporturile, deja Incordate, dintre cele doua comunitati cre~tine. Astfel s-a explicat - In ochii bizantinilor, eel putin - agresiunea normandalmpotriva teritoriilor italiene ale Imperiului ~i, apoi, chiar tmpotriva teritoriului imperial. Sa nu uitam ca, Intr-adevar, In urma Tratatu~ui de la Melfi, care a pecetluit alianta normando-pontificala, In 1059, adica la numai cativa ani dupa schisma Bisericilor, norrnanzii,de acum Tnainteforta armata a papa/itatii, T~i Tntreprind operatiunile contra bizantinilor din Italia, care se soldeaza cu expulzarea administratiei bizantine din aceasta provincie, ~i Tncearca, imediat apoi, Tn anul 1081, cucerirea Imperiului, Constantinopolul fiind Jinta suprema a ultimei lor expeditii balcanice. Au existat bizantini care nu s-au sfiit sa spunacu voce tareceea ce cu totii gandeau Tn sinealor, anume ca aqiunile normande antibizantineeraurncurajate de papalitate, manata de dorinta de a:-islabi pe slujitorii rivalei sale, Biserica din Constantinopol. .Puterea militara ~i ambitiile temporale ale papalitatii, exprimate cu tarie Tn acele momente, maiales ~mpotriva Imparatului german, socotit prietenul Bizantu1ui,i-au descumpanit pe bizantini, puternic ata~ati de traditia patristica, potrivit careia Biserica era 0 forta spirituala Tn slujba pacii, ~i i-a Tncredintat de temeinicia suspiciunilor lor. In orice caz, politica antibizantina a normanzilor marcheaza o etapa importanta Tn evolutia raporturilor dintreOccidentul ?i Orientul cre?tine, fiindca, 0 data cu aceasta, Tncepe conflictul armat al Apusului Tmpotriva Bizantului, care nu Tnsemna, pentru bizantini, a~at semnul vita1itatii ?i fortei unei lumi In ascensiune, cat urmarirea unor scopuri ascunse pe care Ie nutreau aceste popoare barbare, In dorinta lor de a Tngenunchea

72

Imperiul glorios al Bizantului, lumea a direi singura vina era aceea de a nu fisupusa Bisericii Romei. Ca atare, la randul lor, atacurile normande ii tulbura profund pe cre~tinii din Rasarit, careleinterpreteaza ca semne ale unei tradari ~i ale unui razboi fratricid; in plus, au'influentat in sens negativ judecata bizantinilor asupra oricarei actiuni in care erau implicati ~i normanzii ii au compromis in ochii lor chiar ~i stradaniile cele mailaudabileale cre~tinatatii occidentale in serviciul credintei comune. Se poate afirma ca, pentru bizantinul obi~nuit, agresiunea normanda aaparut, pe de-o parte, ca 0 consecinta aschisrnei Bisericilor ~i a perfidiei pontificale, iar, pede alta parte, ca preludiul Cruciadelor, care, foarte curand,aveau sa fie considerate cea mai redutabila forma de agre?iune occidentala. Tntr-adevar, participarea~i, mai mult, rolul important pe care I-au jucat normanzii .in primele Cruciade,inspecial sub conducerea lui Bohemond, binecunoscut bizantinilor pentruca,mai inainte vreme, Ie pradase teritoriile, ~i, peste toate,concomitenta suparatoare dintre marea expeditie normanda contra Greciei ~ideclan~area celei de-a doua Cruciade, ale careiarmate s-au dov~dit extrem de periculoase pent~u Constantinopol, Ie-au confirmat ~i Ie-au intarit bizantinilor neincrederea fata de Cruciade, acesteinitiative pontificale rnilitare cu totul straine de conceptia bizantina despre razboi. Tn acest sens, este interesant de notat ca, in orice caz si independent de .rezultatele dezastruoase' pentru Bizant pe care Ie-au avut, intr-adevar, Cruciadele, insa~i ideea ~i fenomenul de cruciada, a~a cum Ie concepea Occidentul, au ramas absolut de neinteles pentru bizantini, din motive care i?i aveau originea in cele mai vechi traditiiale Bisericii Ortodoxe?i ale statului bizantin. Sa amintim, in acest sens, ca Bizantul - in aceasta, mo~tenitor fidel al Romei - a socotit intotdeauna razboiul ca pe 0 actiune de competenta suveranului, Biserica

73

multumindu-se cu puterea spirituala, lucrand pentru mantuirea omenirii ?i dainuirea pacii. Astfel, Cruciada, chiar daca se dorea un razboi sfant, fiindca era declan?ata de papa Tnsemna, pentru bizantini, Tn primul rand, semnul uzurparii puterii imperiale venind din partea autoritatii spirituale, care comitea, astfel, un cvasisacrilegiu. Oricum, Cruciada Ti conducea pe slujitorii ei la Tnfaptuirea unor adevarate sacrilegii, Tntrucat Tn randurile cruciatilor luptau ~i preotii, care, apoi, de~i aveau mainile manjite de sange de om, nu. ?ovaiau sa savar?easca sfanta Jertfa a euharistiei. Uimirea Anei Comnena sa-I vada pe papa dispunand de 0 armata proprie 3 este mare, sincera ?i unanim Tmparta?ita de bizantini. Tntr-adevar, poporul ?i printesa din acest Imperiu rnvatasera ca Biserica sanqiona cu asprime folosirea armelor de catre preot sau orice alt om al bisericii. Probabil aflasera de cazul acelui sarman preot dintr-un targ capadocian, care fusese excomunicat, cu vreo cateva secole mai Inainte, pentru faptul ca pl)sese mana pe arme pentru a-?i apara tara rmpotriva arabilo~. Dar, dincolo de aceste aspecte exterioare, scopul Insu?i al Cruciadei, adica razboiul pentru eliberarea Locurilor Sfinte, Ii lasa fara grai pe bizantini care vedeau In aceasta, In eel mai bun caz, 0 Tncercare de uzurpare a titlului lor de aparatori ai cre~tinatatii ~i, rn eel mai rau, un pretext pentru a masca proiectele nemarturisite, expansioniste, ale Apusului rmpotriva Rasaritului s. I?i aminteau, desigur, ca Biserica Romana ?i slujitorii sai nu-?i manifestasera nici cea mai mica intentie de a-i ajuta pe bizantini atunci cand, cu vreo cativa ani mai Tnainte, pornisera cu razboi rmpotriva Fatimizilor din Egipt, care ocupasera Pamantul Sfant ?i distrusesera bisericile lerusalimului, a caror reconstruqie fusese obtinuta, pana la urma, multumita interventiei armatelor bizantine.

74

Tn sfar?it, sa notam ca aspectul "soteriologic" al Cruciadei, care dadea asigurari In privinta iertarii pacatelor participantilor, practica dintotdeauna refuzata de Biserica Ortodoxa, in pofida staruinte10r imparatilor ?i a influentei lui Nikephoros Phokas, ii uluia pe bizantini, neatin?i de curentul escatologic care stapanea pe atunci in Occidentul ale carui populatii, se ?tie, traisera spaima milenarista. Saadaugam, la acest punct, ca legenda luptei lui Hristos impotriva Anticristului, care ar fi avut loc la lerusalim, In jurul anului 1000, pare total necunoscuta in. Bizant, care, de altfel, spre deosebire de Occident, adoptase calendarul erei lumii ?i nu calendarul erei incepute cu na?terea lui Hristos. Astfel, schisma Bisericilor, agresiunea normanda impotriva Imperiului in Italia ?i in Balcani, neputinta de intelegere a fenomenului ?i a principiilor Cruciadei, ca ~i dezorganizarea desfa?urarii acestei intreprinderi, care amintea bizantinilor de invaziile barbarilor de altadata - mai ales din pricina faptului ca sosirea cruciatilor se facea in valuri ?i ca fiecare grup asculta de ?efi diferiti -, i-au determinat pe bizantini sa priveasca neincrezatori orice aqiune a cre?tinilor din Apus. De aici pana la a considera ca ansamblul popoarelor ?i al natiunilor din Occident alcatuiesc un bloc omogen ostil Bizantului nu era decat un pas, de altfel repede facut de poporul bizantin. Ca atare, In spiritul bizantinilor, Apusul cre?tin, in pofida pluralitatii sale politice ?i a diversitatii sale etnice, forma un tot, 0 unitate sau, mai bine zis, 0 entitate opaca - caracter care ii era conferit in special de supunerea spirituala a tuturor popoarelor sale unei autoritati comune, papei. Trebuie spus, de asemenea, in acela?i sens, ca pentru bizantini Occidentul cre?tin I?i pastra inca, de~i vag, ce-i drept, titlul sau de mo?tenitor al Imperiului roman de Apus. Cu alte cuvinte, Bizantul, profund ata?at caracterului centralizator al statului sau, I;:;i proteja propria imagine despre realitatea occidentala, care, Insa, se ;:;tie, nu corespundea nici pe departe acestei viziuni unitare a lucrurilor.
75

lata de ce nu este exagerata afirmatia ca notiunea de Occident, ca 0 comunitate umana condusade acerea~i valori, s-a nascut Tn Bizant la sfar~itul secolului al X-Iea,fiind justificata Tn primul rand de unitatea spirituala a lumii occidentale ~i, Tntr-o oarecare masura, de raporturile acesteia cu Imperiul roman de Apus. Este semnificativ faptul ca termenul de "Iatin" a fost utilizat de bizantini pentru a desemna popoarele din Occident, independent de apartenenta lor etnica ~i politica. Altfel spus, latinitateaeste, de acum Tnainte, un soi de replica la grecitate - ace~ti termeni desemnand, de acum,doua lumi diferite prin traditiile culturale ~i aspiratiile lor intelectuale. a data ce veriga lor comuna, cre~tinismul, va slabi, termenii vor ajunge sa desemneze doua lumi adverse. Sa constatam ca, de la sfar~itul secolului al XI-lea, identitatea intereselor acestor lumi, fondata pe forta mo~tenirii romane?i pe taria credintei comune, se va dovedi inconsistenta Tn fata imperativelor create de evolutia pe care fiecare 0 cunoscuse Tn timpul Tndelungatei sale istorii ~i care Ie condusese din secolul al IV-lea pana Tn pragul secolului al XII-lea. S-ar putea considera, pur ~i simplu, ca secolul al XII-lea a fost perioada Tn care identitatea acestor doua parti componente ale cre~tinatatii s-a transformat Tn alteritate ~i diversitate, aprofundate, cu trecerea timpului, pana cand au permis despartirea lor definitiva, pecetluita Tn zorii secolului al XIII-lea, prin dezmembrarea statului bizantin de catre armatele celei de-a patra Cruciade, Tn anul 12046 Sa mai precizam ca acest deznodamant justifica a posteriori Tntreaga neTncredere a bizantinilor fata de Occident? Tn orice caz, aceasta evolutie a facut imposibila orice Tntelegere reala ulterioara Tntre cele doua faqiuni ale cre~tinatatii Tmpotriva necredincio~ilor ~i i-a aruncat pe bizantini Tntr-o patima antilatina care Ti va determina, deseori, sa actioneze, dupa cum vom vedea, chiar ~i Tn defavoarea intereselor statului lor:

76

Originea sentimentelor antilatine, a caror dezvoltare va cunoa?te forme violente, mai ales din partea poporului bizantin, nu se afla,a?a cum ne-am fi putut a?tepta, Tn schisma din anul 1054 (care n-a fost, la urma urmei, dedit 0 problema a autoritatilor ecleziastice ?i a trecut aproape neobservata de popor), ci Tn agresiunea normanda, considerata, din pricina concomitentei sale cu declan?area Cruciadelor, drept un aspect semnificativ al unui vast proiect, nemarturisit, al papalitatii Tmpotriva lumii ortodoxe.Tn acela?i fel, ceva mai tarziu, Cruciada va fi socotita de poporul bizantin ca 0 Tntreprindere care ascundea, sub masca unor scopuri venerabile, intentiile mar?ave ale soldatilor salbatici din Occident Tmpotriva Imperiului ?i avutiilor acestuia. Sa marturisim ca suntem departe de pax christiana, care a fost, totu?i, pentru 0 buna perioada a istoriei Europei, prelungirea vechii pax ramana, amandoua exprimate, potrivit celor mai bune traditii ale Bizantului, ca rezultand din pax byzantina, din ordinea instaurata de Imperiul cre?tinilor din Rasarit. La fel de adevarat este faptul ca, Tn jurul secolului al XII-lea, poporul bizantin se considera victima unei agresiuni de comun acord a lumii occidentale, Tn ansamblul sau - 0 actiune scelerata, resimtita de bizantini ca 0 insulta la adresa lui Dumnezeu, Tntrucat urmarea, credeau ei, .distrugerea "Imperiului Preacre?tin", Ita statului ocrotit ?i iubit de Domnul" - termeni utilizati Tn actele oficiale pentru a desemna Imperiul bizantin pe tot parcursul existentei sale. Tn orice caz, conflictul dintre Apus ?i Bizant, Tnceput cu razboaiele normande, declan?ate Tntr-un moment Tn care Imperiul era lovit, Tn Orient, de Tnaintarea turcilor, a fost considerat de catre bizantini drept 0 dovada a imperialismului occidental, manifestat Tn mai multe domenii deodata: imperialism spiritual, din pricina schismei ?i ostilitatii papalitatii, imperialism militar ?i politic, din pricina actiunilor normande ?i

77

efectuluiCruciadelor care, sa nu uitam,. au condus nu la eliberarea Locurilor Sfinte, ci la constituirea de state latine Tn Orient, ~i, Tn fine, imperialism economic, din pricinadominatiei exercitate de negustorii occidentali, Tn special italieni, nu numai asupra comertului international, rezultat tocmai de Infiintarea statelor cruciatilor, dar ~i asupra pieteiinterne a Imperiului. Acest din urma fapt, ale carui repercusiuni s-au dovedit, Tn timp, catastrofale pentru prosperitatea Imperiului ~i bunastarea cetatenilorsai, este Tnca una dintreconsecintele agresiunii normande, care, indiscutabil, au marcat definitiv raporturile dintre Occident ~i Orient, Tn toatedomeniile. Tntr-adevar, situatia disperata Tn care au azvarlit Bizantul atacurile normande asupra teritoriului Imperiului Tnsu~i, Tn anul 1081, I-a obligat pe Alexie Comnen, pe atunci lipsit de orice mijloace de aparare,Orientul bizantin fiind subjugat de turci, sa ceara a,jutorul maritim al venetienilor,care aveau legaturi stravechi ~i privilegiate ~u Bizantul. Tngrijorati de a-i vedea pe normanzi instalati pe ambele maluri ale Stramtorii Otranto, ceea _ ce Ie putea compromite liberul acces la Adriatica ~i puteasufoca, Tn timp, prosperitatea Republicii Serenissime, venetienii s-au grabit sa raspunda apelului bizantinilor - ~i-au trimis flota Tn ajutorul lui Alexios, negociind, Tn schimb, noi privilegii, care Ie-au Tngaduit sa se foloseasca de pietele comerciale ale Imperiului ~i ale Constantinopolului Tnsu~i. Hrisobula (bula de aur) promulgata Tn anul 1082 de catre Alexie I, Tn favoarea venetienilor, a fost considerata,_ pe- buna. dreptate, ca-- primul act de capitul9re al Imperiului. Conform continutului acestui document, venetienii ~i-auTnfiintat Tn Constantinopol 0 adevarata factorie comerciala, bazilica San Marco s-a ales cu importante donatii, Tn vreme ce negustorii Serenisiniei Republici aveau sa-~i practice, pe viitor, comertul bucuranqu-se de conditii ~i de Tnlesniri fiscale care faceau din ei cetatenii natiunii celei mai favorizate. Astfel, venetienii ~i-au stabilit, treptat, propriile colonii ~i piete de

78

desfacere in toate punctele maritime~i comerciale din Imperiu ~ numai Pontul Euxin fiindu-Ie inchis, din motive referitoare la aprovizionarea Constantinopolului -,adunand, cu timpul, bogatii considerabile, pespezele statu lui ~i ale cetatenilor bizantini. Activitatea lor in Imperiu ~i prosperitatea lor a crescutlafel de repede ca ~i dispretul pentru bizantini. De aici a rezultat 0 situatie. tensionata, al carei deznodamant aveasa compromita raporturile dintre venetieni ~i' Bizant. Tntr-adevar, resentimentul popular ~i nemultumirea oficiala starnite de comportamentulinsolent al venetienilor,in scurta vreme socotitide bizantini ni~te oaspeti incomozi, s-au manifestat inca dela incoronarea lui loan (omnen,fiul ~i succesorul lui Alexios, a carui preocupare majora a fost aceea de a consolida fortele navale ale Imperiului ~i de ase debarasa, cat mai .repede .cu putinta,de tutela venetiana. Ciocniri sangeroase intre celedoua comunitatiauavut loc atatin Constantinopol, cat ?i in alteora?e ale Imperiului'; acestea au dat semnalulin conflictul veneto-bizantin care,latentsau deschis, va fi, de acum inainte, un factor important al politicii bizantine impotriva Occidentului ~i, in particular, lmpotriva celorlalte thalasocratii italiene. Tn orice caz, aspectul violent al conflictului dintre bizantini?i venetienii instalati in Imperiuva insemna, pentru Bizant, semnul unei noi forme de agresiune occidentala, ?i anume agresiuneaeconomica, prin care du?manilor Imperiului Ii se vor adaugaredutabilele ora~e--statmaritime ale 'Italiei, exemplul venetian fHnd, curand, imitat de catre' Pisa ~i, mai ales, de Genova - contextulistoric~i cerintele timpului conducand, mai tarziu, Bizantul, preocupat deaseelibera de sub jugulvenetian, sa acorde acelea?i privilegii celorlalteora?e italiene7 Se intelege de ce se considera ca data promulgariihrisobulei lui Alexie I in favoarea venetienilor marcheaza inceputul capitularii Bizantului ~i declan~eaza, tocmai prin aceasta, agresiunea

79

economica aOccidentului Impotriva Imperiului, agresiune ale carei rezultate au fost, de altminteri, mai redutabile pentru soarta Bizantului decat victoriile soldatilor din Occident. D.in acest punct de vedere, politica dusa deComneni, preocupati, Inainte de toate, sa Impinga frontierele Imperiului cat ma; departe cu putinta, masurandu-i maretia exdusiv prin victoriile militare - atitudine, trebuie sa recunoa~tem, foarte aristocratica -, pare contestabila ~i chiar a fost contestata de contemporani, nelini~titi sa vada ~tirbirea pe care Imperiul 0 suferea prin infiltrarea italiana In toate centrele comerciale. fntr-adevar, este surprinzator faptul ca ace~ti Imparati remarcabili, care au fost primii trei Comneni ~i care au reu~it, prin straduinta lor neobosita, sa redealmperiului prestigiul militar care-i lipsise atat de dureros la sfar~itul secolului al X-lea, s.,au dovedit atat de putin con~tienti de efectele ~i de repercusiunile pe care Ie-ar fi putut avea, In viitor, politica lor fata de republicile italiene. Acordandu-Ie, fiecareia, pe rand, privilegii comerciale exorbitante, In speranta hazardata de a :contracara puterea uneia prin avantul celeilalte, Comneniiau supus, treptat, viata economica a Bizantu1ui bunului plac al negustorilor italieni, care au sfar?it prin a se purta nu doar ca stapaniaipietelor comerciale, dar ?i ca arbitri ai vietii publice. Aceasta politica a fost practicata, In special, de catre Manuil I, care, ce-i drept, a conceput ni?te proiecte expansioniste a caror realizare necesita. noi aliante ?i ajutor. din partea italienilor; intr-adevar, Manuil Comnen a fost cel care a dorit punerea In fapt a ideii grandioase ?i nebune~ti de a uni, Inca 0 data, sub egida Constantinopolului, dar cu sprijinul papei, lumea Occidentului si a Orientului roman. Insufletit de acest vis utopic, de 'renov~tio, de reconquista lumii rom~ne" Manuil n-a ?ovait sa organizeze ?i sa Tntreprinda expeditiicostisitoare peste mari, care au condus armatele bizantine,din nou, dar pentru scurta vreme, Tn Italia, Tn Siria, ba chiar ?i Tn Egipt.

80

Aliantele, de care Imperiul avea nevoie pentru a concretiza 0 asemenea politidi, au fost contractate Tn schimbul unor sume importante, dar ~i al unor privilegii comerciale pe teritoriul Imperiului. Megalomania ultimului mare Tmparat din dinastia Comnenilor a Tnsemnat ruina financiara pentru Bizant. Aceasta politica, criticata violent de opinia publica a epocii, ramane, dupa parerea noastra, cea mai sugestiva ilustrare a patriotismului aristocratic dus la extrem, Tn masura Tn care alegerea a tinut seama mai degraba de prestigiul Bizantului decat de bunastarea cetatenilor care suportau cheltuielile acestei glorii efemere a Imperiului8 Reactia Impotriva "nefericitelor ~i deplorabilelor razboaie"9 ale lui Manuil Comnen, care, dupa spusele lui Nicetas Choniates, visa "sa duca hotarele Imperiului pana la Coloanele lui Hercule (Gibraltar) ~i sa izbuteascaacolo unde chiar ~i lustinian daduse gre~"'O, s-a manifestat violent dupa moartea acestui Tmparat; mi~carea va lua un caracter antilatin ?i antiaristocratic, ceea ce semnifica, In opinia noastra, sfar?itul p~triotismului aristocratic, a?a cum II concepusera marii Comneni, chiar daca aceasta noua etapa a istoriei ideologiei a avut tot un Comnen ca initiator. Intr-adevar, sub conducerea lui Andronic Comnen'\ care a fost considerat, Tntr-un mod exagerat, drept Tmparatul "ro?u" al Bizantului, multimile din provincii, Tn special soldatii din Paflagonia, au patruns In Constantinopol, Tn anul 1183, ?i, urmate de gloata din capitala, i-au masacrat pe. straini, Ie-au jefuit stabilimentele, tara a ocoli frumoasele cartiere ale ora?ului, pentrua utiliza un termen modern, apoi I-au aclamat pe Androniclmparat. Fire?te ca politica acestui favorit al maselor populare ?i provinciale a fost, Tnainte de toate, antilatina ~i antiaristocratica. In timpul scurtei sale domnii, sentimentul antilatin a dobandit, trecand prin forma exasperarii pe care i-a conferit-o revolta populara, 0 noua dimensiune: avea sa fie impregnat de 0 veritabila ura contra a tot ceea ce era occidental,

81

sentiment Tmparta?it de poporul din Constantinopol, care-i vazuse pe italieni Tmbogatindu-se pe spinarea sa, ?i de populatiile din provincii, care suferisera mult de pe urma trecerii cruciatilor ?i a stationarii, pe pamanturile lor, a contingentelor de mercenari occidentali, recrutati de Manuil ?i din ce Tn ce mai des utilizati de Bizant, din cauza calitatii echipamentului lor de lupta ?i, sa recunoa?tem, din cauza virtutii lor militare. Astfel, reaqia Tmpotriva patrunderiioccidentale Tn Imperiu a atras dupa sine reactiaTmpotriva principiilor calauzitoare ale adepti10r politicii marilor Comneni, socotiti vinovati de aservirea Imperiului fata de oamenii Occidentului; patriotismul aristocratic al Comnenilor, care dorisera sa faca din Bizant Imperiul faimos de altadata ~i sa ridice Constantinopolulla rangul de centru allumii civilizate, va fi abandonat; un patriotism Tnflacarat ~i popular, animat de ura antilatina, ?iun spirit patriotic provincial, modest lnambitiile sale, dar ferm Tn dorinte, vor dicta, de acum Tnainte, politica ideologicaa Bizantului care, orbit de patima antilatina ~i amenintat, simultan, de Occident ?i de Orient, nu-?i va mai putea regasi niciodata suflul care Tiasigurase, odinioara, maretia.

Patriotism

provincial~i

atitudine anticonstantinopolitana

La moartea lui Manuil I Comnenul, Tn 1180, oratorii oficiali ai curtii au prezentat un bilant al actiunilor acestui Tmparat, care contrasta putin cu ceea ce Tncepuse poporul bizantin sa murmure dupa campaniile dezastruoase ale lui Manuil de dincolo de mare; se poate crede, totu?i, ca discursurile oficiale au avut 0 baza certa, eel putin Tn ceea ce prive?te elogiile referitoare la realizarile militare ale acestuiTmparat, ale carui victorii multiple asupra du?manilor externi ai Imperiului justificau epitetele pompoase pe care le-a utilizat ?i el Tn titulatura

82

sa. Dupa exemplul lui lustinian cel Mare, pe care nu a uitat sa ~i-I ia drept model, Manuil s-a desemnat, In actele oficiale, ca isaurian, cilician, armean, dalmat, ungur, sarb, laz, iberic, bulgar, chazar, got etc., dupa numele popoarelor pe care Ie Tnvinsese 12 AsHel, nu e de mirare daca accentele pe care le-a gasit oratorul, ramas anonim, pentru a deplange pierderea lui Manuil 13 amintesc, totodata, de cele ale elogiilor lui lustinian, de epitaful pentru Vasile al II-lea Bulgaroctonul, adica pentru ceimai faimo~i Tmpara~i ai Bizan~ului, ~i, de asemenea, de acelea din discursurile adresateMonomahului de catre Mauropous ~i Psellos, mai precis atunci cand Imperiul atinsese cea mai mare Tntindere teritoriala asa, bineTn~eles, dupa aceea din timpul domniei lui lustinian. Manuil este numit, Tn acest discurs, ,,'Imparatul strateg, care a condus armatele bizantine pana la capatullumii, care a nimicit puterea turcilor ~i i-a umilit pe alia~ii lor la rele - adica pe du~manii veni~i din Occident, italienii-, care le-a supus romanilor pe na~iile lumii, care a ~tiut saconduca drept ~i chibzuit, care afost autocratorul, cosmocratorul, stapanul popoarelor, primulTmparat paraclet,cel care a instaurat pacea 'In lume"14. Citind acest discurs, rostit 'In public la Constantinopol, la patru luni dupa moartea Tmparatului, din care noi am citat doar cateva fraze care ni s-au parut revelatoare pentru tonul ~i con~inutul acestui lung text, cu greu putem 'Intelege de ce, la abia trei ani de la moartea lui Manuil, poporul din Constantinopoll-a 'Inlaturat de la domnie pe fiul acestuimare Tmparat, pentru a-I proclama 'Imparat al romanilor pe Andronic Comnen, nutrind principii diametral opuse tuturor celor care impusesera politica aristocratica ~i chiar aceleia prolatine, a ultimului mare Comnen. Evolutia acestei situatii avea sa fie nea~teptata ~i plina de surprize. Tntr-adevar, a devenit Iimpede, 'In foarte scurta vreme, ca orientarile politicii lui Andronic I Comnen erau prea putin potrivite intereselor marilor familii ale

83

militarilor, care se distinsesera Tn timpul razboaielor purtate de Manuil ~i care tineau Tn mainile lorputerea Tn provincii, supuse de primii trei mari Comneni unui regim militar din cale afara de riguros. Revoltele care au zdruncinat Imperiul de la Tntronarea lui Andronic reprezinta cea mai graitoare dovadaa nemultumirii unei importante parti din armata, sentiment care a pus, treptat, stapanire pe populatii1e din provincii ?i pe capitala. Violentele manifestari Tmpotriva lui Andronic ?i Tmpotriva politicii sale I-au Tnvins, Tn cele din urma, pe acest Tmparat impulsiv, cu 0 viata deosebit de tumultuoasa. La nici doi ani de la Tncoronarea sa, Andronic a fost destituit ?i ucis de aceea?i multime care TI adusese pe tron Tn triumf. Constantinopolul, Tnsa, Tn momentul acela, era Tn stare de asediu, din pricina amenintarii normanzilor, care, dupa ce devastasera Salonicul, cel de.;al doilea ora? al Imperiului (august 1185)15, ajunsesera 7naintea zidurilor capita/ei, semanand panica ?i deruta. Sfar?itul tragic al lui Andronic marcheaza Tncetarea efortu.: lui, foarte laudat de contemporanii 'sai, de:a scoat~ Imperiul bizantin din menghina Occidentului, labunul plac al caruia, de acum 7nainte, Constantinopolul avea sa se piece, treptat. In afara de aceasta, razmeritele succesive Tmpotriva lui Andronic marturisesc 0 evolutie interesanta amentalita!ilorpopulare din provincie la adresa Constantinopolului./ntr-adevar, aceste mi?cari violente, care au cuprins, unele dupa altele, armatele ?i populatii1e din provincii Trnpotriva capitalei, au sfar?it prin crearea, din partea" provincialilor, aunor reactii ostile capitalei ?i prin raspandirea unei animozitati anticonstantinopolitane, care va fi, Tn majoritatea cazurilor, exploatata de catre conducatorii avand ambitii persona/e. Aceste revolte, chiar daca, initial, vizau sa-I rastoarne pe Tmparatul din Constantinopol, s-au rnu1tumit, Tn c;:ea mai mare parte, cusustragerea catorva provincii, mai mult sau mai putin irnportante, de sub autoritatea sa. Chiar daca actiunile au fost initiate de comandanti ai

84

armatelor imperiale, acestea au reu~it sa atraga de partea lor elementul popular ~i au fost sustinute de catre populatiile locale, care s-au situat, ca atare, in tabara opusa Constantinopolului ~i au sfar~it prin a-~i con~tientiza propriile interese, adeseori prea putin corespunzatoare dorintelor capitalei. 0 solidaritate provinciala, un spirit regional, am spune noi, a aparut, cu timpul, solidaritate a carei dezvoltare avea sa prezinte cele mai mari riscuri, constituind un veritabil pericol pentru unitatea nationala, incarnata dintotdeauna de Constantinopol. Astfel, pe parcursul Tntregii perioade Tncepandcu scurta domnie a lui Andronic I Comnen ~i pana la caderea Constantinopolului in mainile latinilor, Tn anul 1204, se constata existenta, Tn provinciile periferice, a unei puternice tendinte centrifuge, care pune, treptat, stapanire pe cvasitotalitatea teritoriului imperial,avand ca rezultat final izolarea Constantinopolului, a carui autoritate asupra unei mari parti a lumii bizantine devine pur nominala. Trebuie notat ca aceasta mi~care de dezmembrare a statului, al caruicaracter cenfralizator se mentinuse, totu~i, cu strictete ~i reprezentase, pana atunci,forta sa, se prezinta sub forme diferite, de~i ducand la acela~i rezultat --- respectiv pierderea prestigiului Constantinopolului, care nu mai este capitala care controla eficace teritoriile dependente. Se remarca, pede-o parte, dizidenta deschisa a guvernatorilor de provincii, ale caror aqiuni se Tncheiau, cel maiadesea, prin constituirea de mid "state" bizantine, desprinse de autoritatea Constantinopolului (Trebizonda sub familia Gabras, Ciprul sub Isac Comnen,mai multe tinuturi din Asia Mica Occidentala sub Asidenos, Maggaphas,Maurozomes ~i altiii acestea fiind cele mai sugestive exemple 16 ), ~i, pe de alta parte, se constata slabirea controlului din partea Constantinopolului, din pricina administratiei sale defectuoase, incapabile sa gestioneze eficace provinciile, impinse, astfel, aproape involuntar, sa se elibereze din subordinea capitalei.

85

Abandonate in voia sortii, mai ales in ceea ce privea apararea lor in fata du~manului extern, de~i T~i achitau obligatiile fiscale - sistemul fiscal pare, Tntr-adevar, sa fi functionat Tntotdeauna bine Tn Bizant -, provinciile au cautat, fire~te, sa adopte solutii proprii; sub conducerea personalitatilor locale, au reconstituit un sistem administrativ rudimentar, care era insarcinat sa raspunda intereselor ~i trebuintelor populatiilor respective, a caror contributie Ti asigura, de altfe/, funqionarea - cazul lui Chamaretos ~i al lui Leon Sgouros, In Grecia continentala ~i Tn Pelopones, constituie cele mai bune exemple ale guvernarii regiunilor importante de catre ~efi locali. Tn plus, este semnificativ faptu/ ca noi cunoa~tem, din alte surse, Tn special din corespondenta lui Mihail Choniates, mitropolitul Atenei in ultimii ani de la sfar~itul secoluluial XII-lea, ca regiunile respective erau foarte neglijate de catre administratia centra/a 17 In orice caz, rezultatele acestei situatii, independent de formele de dizidenta pe care Ie-am semnalat, sunt identice pentru Constantinopol ~i imparatii sai: autoritatea imperiala constantinopolitana, contestata din pricinainsuficientelor sau a slabiciunilor sale, se stinge, treptat, in regiunile vitale pentru existenta statului bizantin. Este remarcabil faptul ca tocmai in provinciile ramase sub controlul imperial se observa slabirea legaturilor cu Constantinopolul, a carui administratie se dovede~te din ce In ce mai neputincioasa de a se ocupa de problema lor ~i ai carui locuitori se prezinta, In ochii provincialilor, inchi~i in mod egoist intr-o lume dominata de lux ~i coruptie, in ciuda situatiei jalnice din restul Imperiului: Tn acest sens, nu exista 0 mai buna ilustrare decat scrisoarea lui Mihail Choniates, in care ii trateaza pe "sclivisitii locuitori ai Constantinopolului" drept ,;u~uratici fara minte, nepasatori Tn fata suferintei care macina Imperiul ~i a problemelor care framanta poporul de la tara, popor covar~it de povara birurilor pusa 7n spinare de capitala"18;- sa spunem, In paralel, ca aceasta imagine a

86

constantinopolitanilor, corupti de luxul fabulos al ora?ului lor ?i de modul lor de viata, este la fel de raspandita Tn Occident ?i va juca un rol aparte Tn timpul celei de-a patra Cruciade, cand "sarmanul om din vest" va fi ispitit sa-i pedepseasca pe ace?ti "bogatani", pe ace?ti du?mani ai lui Dumnezeu 19 a adevarata neTntelegere se instaleaza, Tn acest fel, Tntre locuitorii din provincii ?i constantionopolitani, care se Tnvinovatesc reciproc de nerecuno?tinta ?i de nepasare; cu timpul, fisura devine un fapt general resimtit, iar pierderea afeqiunii, pe care 0 manifesta din ce Tn ce mai vadit populatii1e provinciale la adresa capita lei, va ajunge sa pecetluiasca ruptura Tn interiorul lumii bizantine, totu?i amenintata necontehit ?i Tn ansamblul sau de catre du?manii din exterior. Tntr-adevar, Tn aceste momente, bulgarii au gasit ocazia de a-?i reconstitui statui care Ie fusese abolit de catre Vasile al II-lea (al doilea Tarat bulgar dateaza din 1185-1186), normanzii au reu?it, dupa cucerirea Salonicului, de la 1185, sa ameninte Tnsu?i Constantinopolul,Tn vreme ce participantii la cea de-a treia Cruciada s-au instalat Tn Cipru, la 1192, aceasta insula fiind deja desprinsa de sub autoritatea Constantinopolului de catre Isac Comnenul care, lipsit de puterea necesara pentrua se instala pe tron Tn capitala, a transformat Insula Cipru Tn cetatea sa de scaun, s-a proclamat aici Tmparat al romanilor ?i a batut moneda cu numele sau. Sa adaugam, Tn final, ca, tot Tn aceasta perioada, turcii, profitand de confuzia generala ?i bucurandu-se, fara Tndoiala, de complicitatea guvernatorilor locali, ?i-au extins dominatia Tn Asia Mica, Tn general Tmpartita Tntre diver?i "dina?ti", independenti de Constantinopol20. Astfel, Tn intervalul celor aproape douazeci de ani care separa moartea lui Manuil I de cea de-a patra Cruciada, Imperiul bizantin a vazut cum i se Tntoarce roata destinului, a cunoscut macinarea ?i chiar decaderea, Tn pofida efortului laudabil, dar insuficient, depus de Tmparatii din dinastia Anghelilor, Tn

87

special de Isaac Anghelos, pentru a redresa sistemul lipsit de puteri al administratiei imperiale. Tn aceasta atmosfera de confuzie se declan~eaza majoritatea aqiunilor separatiste incununate de succes. Provinciile, una dupa alta, au incercat sa se emancipezede sub Constantinopolul care, din ce in ce mai singur, i~iafi~eaza in continuare indiferenta, fara a renunta la vreunul dintre avantajele materiale pe careile procurau exploatarea populatiilor din provinciile dependente inca de autoritatea sa. Semnalele de alarma, lansate de marii demnitari ~i de c1erici la adresa constantinopolitanilor ~i aconducerii lor, pentru a suscita un sentiment de solidaritate nationala, raman . fara ecou 21 Tonul taios care caracterizeaza aceste texte arata profunzimea suferintei populatii1or din provincii, a caror unica legatura cu ora~ul-capitala se concretiza prin prezenta, in tinutul lor, a agentilor fiscali, trimi~i de Constantinopol ~i veghind asupra intereseloracestuia. Din disperare ~i deznadejde, una dupa alta, provinciile intorc spatele capitalei, populatiile lor inlesnind calea, probabil fara sa-~i dea seama, ambitiilor guvernatorilor bizantini ~i chiar poftelor du~manilor straini de Imperiu, al caror comportament fata de ei Ii se parea, in cele din urma, mai u~or de indurat decat acela al agentilor constantinopolitani. Pe scurt, casa spunem altfel, statui Bizantului, Imperiul din Constantinopol, reprezinta, pentru bizantinii epocii, 0 institutie a nedreptatii ~i a coruptiei: un stat al mercenarilor straini sau autohtoni in serviciul celui mai generos platnic, la bunul plac al coloniilor de negustori straini; un stat prizonier al unei caste de parveniti, care i~i impart intre ei beneficiile ~i avantajele, in ciuda mizeriei care domne~te cot la cot cu nesiguranta in provincii; un stat, in fine, prada luptelor interne, care zdruncina palatul, fara a c1inti, in vreun fel, con~tiin tele guvernantilor ~i elitelor sale - statui bizantin, in zorii secolului al XIII-lea, se indrepta, inexorabil, spre pierzanie ~i dezmembrare, in paralel cu toate actiunile savar~ite impotriva

88

lui de d3tre inamicul extern, Tn momentul Tn care au aparut cruciatii celei de-a patra Cruciade ~i aliatii acestora. Cu alte cuvinte, ceea ce ni se pare important pentru Tntelegerea evolutiei mentalitatilor la sfar~itul secolului al XII-lea este declinul statului bizantin, pervertirea moravurilor administrative, blocajul mecanismelor sale, ineficacitatea sistemului sau, de~i savant ~i sofisticat, indiferenta cetatenilor ~i aviditatea, chiar rapacitatea agentilor sai. Privita din aceasta perspectiva, caderea Constantinopolului, Tn 1204, nu este decat consecinta cvasiinevitabila a situatiei care domnea Tn Bizant Tnainte de aceasta data; prin amploarea catastrofei pe care avea sa 0 dezlantuie, aceasta va reprezenta scanteiacare va trezi con~tiintele atipite ~i va Tngadui 0 ultima tresarire, care va reda viata lumii bizantine - iata de ce, Tn pofida riscului de a parea provocator,s-ar putea spune chiar ca Tngenuncherea Constantinopolului a fost un evenimentaproape salutar pentru natiune ~i salubru pentru statui bizantin, acarui ma~inarie era puternic ~i aproape iremediabil blocata. Sa reamintim cateva scene din viata de la Constantinopol, pe care documentele epocii ni Ie ofera, Tn mod naiv ~i fara nici un soi de ironie, pentru a ilustra acest subiect: Isaac Anghelos, cunoscut pentru comportamentul sau fara ru~ine, n-a ~ovait sa prade odoarele bisericilor, "ca sa-~i Tmpodobeasca masa ~i propriile-i ve~min te"22; manat doar de avaritia sa, "a scos la vanzare funqiile~i dregatoriile, la fel cum T~i pun precupetii la vanzare fructele ~i legumele"23; fratele sau, Tmparatul Alexie al III-lea, a interzis transportul de lemn de pe domeniile-sale de vanatoare, aflate Tn apropiere de Constantinopol, Tn ciuda nevoilor urgente ale flotei bizantine; marele duce Stryphnos, care, dupa cum ne relateaza Nicetas Choniates, "cuno~tea la perfeqie secretul de a schimba ancorele vaselor din flota bizantina pe aur ~i care ~tia sa vanda pe bani, pe care-i strangea Tn cuferele personate, tot echipamentul corabiilor", a preferat "sa faca haz cu

89

suveranul de mobilizarealatina", Tn loc sa pregateasca apararea ora?ului 24 Astfel ca, Tn fata flotei cruciatilor, bizantinii n-au putut opune, Tn final, decat IIdouazeci de barci putrede ?i jalnice" 25 Sa notam, totu?i, ca, putin mai Tnainte, Tmparatul armase ni?te corabii, poruncindu-Ie sa urmareasca ?i sa jefuiasca vasele negustorilor care navigauln Pontul Euxin ?i sa-i aducapretioasa lor Tncarcatura la palat26 Mai esteatunci de mirare ca nici 0 nobila fapta militara nu ilustreaza apararea ora?ului - asigurata,de altfel,de soldati straini, de varegi? UltimulTmparat a Tncercat, Tn mod ru?inos,sa dea bir cu fugitii, luandcu el tezaurul imperial, In vreme ce locuitorii Constantinopolului s-au remarcat prin traficul de obiecte sfinte jefuite de prin biserici de catre latini. IISoldatii Apusului ?tiau demulta vreme, nespune Nicetas, ca romanii erau robii moravurilor josnice ?i infame" 27 , imaginea capitalei care Ii se Tnfati?a Tnaintea ochilor fiind aceea a unei "cetati stapanite de desfrau ?i de opulenta, iar occidentalii ?tiau demult ce soi de Sibaris mai era ?i Constantinopolul 2811 Citind aceste descrieri ale lui Nicetas Choniates - care a fost martor ocular al evenimentelor; suferind silniciiledin timpul pradarii ora?uluide catre latini,?i unul dintre ceimaiTnalti dregatori ai Imperiului, apropiat al Tmparatilor carese succedasera pe tron In aceaepoca -, se pot gasi invectivele exaltate ale calugarilor occidentali Tmpotriva locului de pierzanie pe care-I reprezenta; pentru ei, Constantinopolul, mult departe de realitatea 29 pe care 0 descriu cei mai buni ?i cei mai autorizati reprezentanti ai tumii bizantine. Faptulmerita sa fie subliniat, fiindca a?a seexplica purtarea cruciatilor, care s-au dedat, se ?tie, cand au patruns Tn Constantinopol, unui jaf monstruos; ?i, "mai ales, pentru ca a?a se lamure?te comportamentul locuitorilor din provincii privind " necinstirea ?i ruinarea Cetatii Regine".Acela?i NicetasChoniates ne furnizeaza, involuntar, reactia populatiilor din apropiata vecinatate a

90

Constantinopolului Tn fa~a necazurilor locuitorilor acestuia: IIVazand nenorocirea, am scapat cu fuga; pe drumul surghiunului nostru, badaranii ~i gloata ne luau Tn ras; T~i bateau joc de necazul ?i de saracia noastra lucie, pe care, fara minte,o numeau egalitate, voind sa spuna ca situatia noastra de mizerie era asemanatoare cu a lor; existau .unii care chiar Ti mul~umeau Domnului, pentru ca se Tmboga~eau cumparand pe maL nimic bunurile compatrio~ilorU30. Sa cantarim, 0 c1ipa,importan~a acestei dezvaluiri: bizantinii se bucurau de dezastrul care lovise capitala lor ~i pe locuitorii acesteia, zicand ca se facuse, Tn sfar?it, dreptate, Tntrucat a~a, ?i numai a~a, to~i devenisera ceta~eni egali - este semnificativ faptulca termenul folosit de Choniatesesteacela de isopoliteia, care Tnseamna, literal, egalitate juridica ~istatut de ceta~eniecomuna -', pentru ca soarta lor de plans devenise Tnsu?ire comuna, Tmparta~ita, Tn sfar~it, ?i de aceia care fusesera, pana atunci, scuti~ide necazurile na~iunii,respectiv constantinopolitanii.Choniates relateazafaptulcuamaraciune, dar fara uimire: de~inuse un loc destul de Tnsemn9t pentrua?ti ca aceasta atitudine era .reactia fireascala indiferenta pe care capitala 0 manifestase atat de multa vremefata de populatii.le din provincii ~ifata de saraci. EI ?tia ca popoare Tntregi din Asia Mica, orbite de toleranta ~ide Tntelegerea pe care 0 aratasera turcii pentru cre?tini, parasisera, cu numai cativaani mai devreme, Inmasa, ora~ele bizantine ~i se stabiliserain regiunile pe care sultanulle pusese la dispozitialor, IIpreferasera, spune el, sa schimbe patria, alesesera traiul laolalta cu barbarii, fugind, astfel, de domnia nedreptatii"31. Bucuria pentru mizera soarta comuna, schimbarea chiar de patrie,iata sentimentele dupa care se ghidau populatii1e din provincii in atitudinea lor fara de Constantinopol, de politica ~i de locuitorii sai: nimic n-ar putea demonstra mai bine scindarea solidaritatii nationale In fata unei situatii care purta, totu?i, toate semnele catastrofei

91

universale, care semnifica limpede capitularea absoluta Tnaintea celor pe care bizantinii Ii numisera, dispretuitori, cu cativa ani mai devreme, barbarii din Rasarit, turcii, ~i din Apus, latinii. Ar trebui sa se insiste asupra acestor aspecte, mai putin puse in evidenta de istoricii obi~nuiti sa studieze marele ansamblu alistoriei bizantine ~i sa treaca, a~adar, repede peste o situatie care a durat numai vreo cativa ani; noi Ie-am subliniat In mod aparte,fiindca ni se pare ca aduc 0 noua lumina asupra rezultatelorcelei de-a patra Crucia"de, acest eveniment major pentruistoriacre~tinatatii ~i, tbcmai deaceea, deosebit de controversat. Suntelil de parere ca, Inainte de a aborda studiul desfa~urarii celei de.;a patra Cruciade, este absolut necesar sa avem prezent In minte faptul ca, In ultimii ani ai secoluluial XII-lea, Constantinopolul, ca de obicei Impodobit cu bogatii1e sale fabuloase ~i de mult timp legendare, se cufunda Intr-o izolare desavar~ita ~i cunoa$te "deplina racire a sentimentelor"32, dupa expresia din epoca, fata de lumea care, totu~i, trebuia sa priveasca la el ca la soarele existentei sale~i garantia bunastarii sale. Astfel, ranchiuna ~i amaraciuneasunt sentimentele care anima populatiile din provincie la adresa unei capitale nedemne, nepasatoare~i orbite de iluzia puterii sale, care, In cele din urma, nu mai era decat 0 aparenta 33 . Totul indeamna la a crede ca, In pragul secolului al XIII-lea, Constantinopolu'" era un ora~ de cucerit; a~i fost cucerit de cruciatiicelei de-a patraCruciade, condu~i de venetieni, adica de aceia caredetineau cea mai buna pozitie pentru a cunoa~te decaderita care domneaacolo, singurii capabili sa aprecieze interesul strate.gic al situariiora~ului~i avantajele economice de la rascrucea cailor maritime, singurii animati de 0 veritabila ura impotriva bizantinilor, maiales Impotriva constantinopolitanilor, care Incercasera adesenrisa le'stavileasca avaritia 34, In fine, singurii suficient de viclenicasa Ie prezinte soldatilor celei

92

de-a patra Cruciade miza Constantinopolului ca pe o Tntreprindere salutara ?i din toate punctele de vedere legitima, Tntrucat era yorba de a instaura pe tronul Bizantului Tmparati de partea lui Hristos ?i a Cruciadei. Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati se prezinta, Tn cele din urma ?i Tmpotriva oricarei a?teptari, drept consecinta politicii constantlnopolitane, bizantinii fiind tentati sa 0 considere ca 0 Tntreprindere vizand exdusiv Constantinopolul. Tn lurnea bizantina de atunci, traind Tntr-un c1imat general de "scapacine poate", patriotismul'disparuse ori, mai mult chiar, luase Tnfati?area apararii regiunilor mai mult sau mai putin modeste, care Tncercau, sub conducerea ~efilor locali, sa se tina la 0 parte de coruptia constantinopolitana ?i de lumea sa pervertita. Din acest punct de vedeie, este semnificativ faptul ca "dina?tii" din provincii cautasera sa cada la Tnvoiala cu inamicul extern, ca sa-?i consolidezeputerea Tnregiunea lor, ?i caerau prea putini la numar pentru a candida la' titlul de Tmparat ?i a Tncercasa ajunga la Constantinopol, unde sa fie Tncoronati - prestigiul coroaneiimperiale pierduse orice stralucire Tn ochii lor,a?a ca au preferat sa ramana Tn provinciiIe lor Tndepartate ?i sa priveasca de acolo Constantinopolul, "cetatea pacatoasa", alunecand spre pierzanie. Dezastrul din 1204 avea sa fie una dintre consecintele acesteiatitudini?i, la randul sau, avea sa scoata Tn evidenta toateslabiciunile ?icontradictiile lumii bizantine de atunci. Tn special divergentele etnice?i diferentele de conditie sociala vor fi cele care vor ie?i, Tn acel moment, la suprafata, impunand, Tn final, comportamentul grupurilor Tn fata noii situatii. Populatiile din Tracia ?i din Macedonia, care posedau un numar important de elemente etnice eterogene (slavi, cumani, bulgari), n-au ~ovait sa colaboreze Tndeaproape cu bulgarii, care se eliberasera de sub egida Constantinopolului~i se emancipasera Tn cadrul celui de-Ia doilea Imperiu al lor,

93

trecand, cu sprijinul populatiilor locale, la rezistenta Impotriva latinilor, chiar In numele legitimitatii bizantine. Dimpotriva, elementul armean din Tracia ?i mai ales din Asia Mica Occidentala, exasperat, fara Indoiala, de pozitia Constantinopolului fata de Biserica lor, a colaborat fati? cu latinii, carora le-a Tnlesnitlnaintarea 35 Mai importante Inca, fiindca Ii priveau pe bizantinii Tn?i?i, ni se par contradictiile socio-economice, evidentiate deevenimentele din 1204, marturia lui Nicetas Choniates despre comportamentul populatiilor rurale din vecinatatea Constantinopolului la vederea necazurilor constantinopolitanilor fiind cea mai potrivitailustrare 36 intr-adevar, toate marturiile surselor concorda asupra unui punct: paturile dezmo;;tenitilor societatii bizantine, atat cei din provincii, cat?i cei. din Constantinopol, nu doar ca au ramas indiferente Tn fata dezastrului capitalei, de la care, la urma urmei, nucuno?teau decat jugul carmuirii, ci au Incercat sa profite de tulburarea ;;i confuzia care au rezultat - bunurile funciare ale marilor institutii constantinopolitane, Tn special -ale, patriarhiei .~ialemanastirilor, situate In provincii,. au .cazut prada taranilor carelemunceau 37 ; _populalia din Constantinopol a participat alaturi decruciati la jefuirea palatelor ?i a caselor nobilimii, iar micii contribuabili au simtit abolirea statuluicape 0 eliberare.de greutatea cu care Ti impovarasera agenti Iipsiti de scupule, oameni ai statului ?i ai Bisericii din Constantinopol, a?adar, reprezentanti ai' celor mai importanti proprietari funciari din lumea bizantina. in aceste conditii, se fntelege dece doliul pentru, cucerirea Constantinopolului n-a fost nici pe departe unanim, nici macar In sanul lumii bizantine, ?i se pot aprecia dificultatile Intampi-nate de exilatii din Constantinopoiln st'radania lor de a reconstitui, In Asia Mica, un stat care se dor,ea continuatorul Imperiului Bizantului; dar, mai ales, Se explica astfeI Inaintarea cruciatilor In cuprinsul Imperiului, In pofida divergentelor care domneau in tabara lor

94

?i Tn ciudacaracterului de improvizatie al cuceririi lor. Cu toate acestea, este semnificativ faptul ca singura rezistenta demna de acest nume pe care au Tntampinat-o a fost din partea "dina?tilor" locali, precum acelea a lui Sgouros ?i a lui Chamaretos, care, de?i T?i separasera destinele de al Constantinopolului, nu puteau Tndura sa-i vada stabilindu-se la ei acasa pe latini, dintotdeauna considerati drept du?manii adevaratei credinte38. Ei vor da, astfel, primul imbold Tn trezirea con?tiintei nationale, care Ie valngadui bizantinilor sa reia puterea?i sa reconsidere evenimentele din 1204. Tntr-adevar, ecourile povestirilor despre cucerirea Constantinopolului ?i, mai ales,despre purtarea incalificabila a latinilor vor sfar?i prin a suscita indignarea bizantinilor, care T?i vor aminti, atunci,de vechea lor maretie. De acum Tnainte, se va considera ca intrareacruciatilor Tn "Regina cetatilor" semnifica adevarata catastrofa nationala, "robia poporului ales al lui Dumnezeu"39.~ocul pierderii Cetatii va fi, treptat, resimtit de catre toti grecii ortodoc?i, fara exceptie; bizantinulde rand va afla, cu groaza, ca jefuirea monstruoasa a tot ce avusese mai sfant Cetatea fusese organizata de aceia care T?i ziceau soldati ai lui Hristos, va afla ca masacrele, incendiile, violurile ~?i josniciile fara de nume au fast savar?ite Tmpotrivafemeilor ?itopiilor greci, numele de latinva sfar?i prin a Tnsemna profanatorul infam de care trebuia sa se elibereze cu orice pret.Unanimitatea nationalava fi refacuta prin reaqia Tmpotrivacelor care batjocorisera credinta, legea, patria, Constantinopolul redevenind Tn scurta vreme sacrul simbol al lumii bizantine care trebuia salvat ?i eliberat din mainile nelegiuiti1or. Astfel, resentimentul, mai mult Tnca, trauma pe care le-a provocat-o purtarealatinilor, ca ?ifrustrarea nationala care a rezultat au determinat aparitia n6ului patriotism bizantin, care se va cristaliza, de acum Tnainte, Tn jurul sortii Constantinopolului ?i al luptei Tmpotriva cuCeritoriior sai. C6nstantinopolul

95

I?i va regasi, In spiritul bizantinilor, virtutile sale stravechi, Tn vreme ce gre?elile ?i pacatele Ii vor fi uitate ?i iertate. Patriotismul, Tn timpul acestei noi etape din istoria bizantina, se va confunda cu Tndarjirea antilatina, iar recucerirea de la nelegiuitii de latini a "Cetatii de scaun a Domnului", cum va fi desemnat, de acum Tncolo, Constantinopolul, va deveni ratiunea sa de a fi 40 Acest tel national va trece Tnaintea tuturor celorlalte, chiar daca interesele Imperiului, reconstituit pe baze noi In Asia Mica, la Niceea, recomandau 0 politica independenta de soarta Constantinopolului. Efortul care vafi depus pentru recucerirea Cetatii de catre lumea care, cu vreo cativa ani mai devreme, ramasese nepasatoare la soarta sa ?i chiar ostila fata de tot ceea ce reprezenta, marcheaza, dupa parerea noastra, profunzimea diferendului care separa cele doua parti ale cre?tinatatii ?i pecetluie?te departirea definitiva dintre cele doua lumi care, totu?i, cum spunea Sofocle, "erau nascute pentru a se iubi ?i nu pentru a se uri".

Capitolul6

PATRIOTISMUL GREC SI ORTODOX

J

"Razboiul sfant bizantin": pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana

Cu dispret pentru intereselecomunitatii cre~tine,la 12 apri~ lie 1204,crueiatii intrau Tn cetatea imperiala, Tndeplinind, astfel,actiunea care marcheaza ruptura, mai bine zis sfa~ierea finala, dintre cele doua parti ale cre~tinatatii. Este de Tnteles de ce acest evenimenta fost perceput de catre cei care I-au trait, dar ~ide aceiacare I-au studiat, ca pe-o rasturnaredecisiva a destinului Bizantu1ui: istoricii, Tn unanimitate, considera ca anul 1204 marcheaza sfar~itul Imperiului universal al Bizantului, iar bizantinii, Tn unanimitate, au gandit ca Occidentul cre~tin, vinovat de cel mai grav sacrilegiu, adica de jefuirea Constantinopolulul, sanctuarul cre~tinatatii, era singurul lor du~man, contracaruia . trebuia sa se lupte ~i pecare trebuia sa-I doboare, pentrua-~i salva natiunea ~i credinta. Pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana va anima "razboiul sfant" al greeilor, al bizantinilor Tn ansamblu- nu Tmpotriva necredincio~ilor, turcii, ci Tmpotriva fratilor de pana mai ieri, latinii. Se explica, astfel, opinia solid Tnradacinata, care sustine ca evenimentele din 1204 au fost, pentru poporul grec, la fel de hotaratoare precum acelea din 1453. Sa Tncercam, a~adar, sa

97

vedem care sunt importanta ~i semnificatia diderii Constantinopolului din 1204, pentru fiecare dintre cele doua tabere opuse, ca sa lamurim atitudinile reciproce adoptate ulterior. Se ~tie ca armatele care au cucerit Constantinopolul Tn 1204 erau compuse din razboinici mobilizati pentru cea de-a patra Cruciada; este dovedit, de asemenea, ca a patra Cruciada s-a Tncheiat prin cucerirea Constantinopolului ~i n-a mai ~juns vreodata la Parnantul Sfant Trebuie sa constatam, Tmpreuna bizantinii,ca deznodamantul celer de-a patra Cruciade dezvaluie aspeete edificatoare despre sfintenia razboiului dus de Occident. Altfel spus, se constata imediat ca a patra Cruciada ilustreaza, Tn mod nelnaoielnic, devierea sau mai degraba deformarea ideii primarede Cruciada 1 intrucat cei care au luat crucea Tn timpul celei de-a patra Cruciade nu s-au Intalnit niciodata cu necredincio~ii~ pentru ca au lasat lerusalimulTn mainile musulmanilor ~i au preferat sa-~i exercite zelul razboinic Impotriva semenilor de aceea~i credinta ~i sa ramana in ora~ul de pe Bosfor fara macar sa fi incercat calatoria spre Pamantul Sfant, nu mai puteau pretinde ca Tmplinesc opera "soteriologica" pe care predecesorii lor 0 Tntreprinsesera nu 0 data. E. Perroy noteaza, pe buna dreptate, ca a patraCruciada, maimultdecat oricare alta, s:.a Tndepartat de idealul originar2 ; bizantinii au fost ultimiicare s-au mirat de acest lucru. Intr-adevar, trebuie sa subliniem Inca 0 data ca neTncrederea pe care 0 nutreau bizantinii fata de Cruciada, de la bun rnceput, a fost justificata din plin In 1204. Bizantinul de rand a pastrat In minte imaginea unui Constantinopol asaltat ~i pradat de catre cruciati; ~i-a amintit, atunci, de temerile pe care stramo~ii lui le'simtisera, la randul lor, vazand multimea de cruciati care-~i ridicase tabara Tnfata cetatii imperiale, Tn timpul celei de-a doua Cruciade, atunci cand, dupa cum poveste~te Mihail Retorul, "poporul din Constantinopol, fara

98

arme, afost cuprins de teama ~i nelini~te", "cand Cetateaa Tncercat samai stavileasca avansurile acestor amanti nedoriti ~i covar~itori" ~i cand. "militarii furio~i i-au cerut Tmparatului (Manuil Comnenul) sa porunceasca atacul ~i sa Tmpra~tie aceasta mare gramada de oameni (cruciatii)"3, care, dupa cum precizeaza un alt povestitor din vremea celei de-a doua Cruciade, Eustatiu din Salonic, "fusesera manati aici de avaritia lor ~i Tnflacarati de ispita ca~tigului, caci nu urmareau, Tn realitate, decatsa puna mana pe Imperiu ~i, Tmpin~i depofta de Tnavutire, nadajduiau. sa scufunde. marea arca a universului (Bizantul),,4. lata lucrul care, temut ?i anuntatde bizantini Tnca de la a doua Cruciada, a fost, Tntr-adevar, minutios lnfaptuit Tn timpul celei de-a patra: pentru bizantini, cea de-a patra Cruciada nu reprezenta decat urmarea fireasca a obiectivului tintit prin toate aqiunile a~a-zis sfinte ale Apusului. Cu alte cuvinte, se va dezvalui adevaratul chip al Cruciadei, Tn general, ~i se va confirma banuiala bizantinului ca Apusul, prin mijlocirea Cruciadei ~i sub pretextul razboiului sfant, se deda la vaste operatiuni de jaf 'i'mpotriva, lumii Rasaritului, fara deosebire de rasa ~ide religie. Acest sentiment a fost Tn mod special Tntarit de justificarea gasita a posteriori de Occident pentru deznodamantul celei de-a patra Cruciade~ Tntr-adevar, in pofida catorva reactii, manifestate chiar Tn randurile cruciatilor, in fata turnurii pe care 0 luase Cruciada, omul Occidentului, precum ~i papa Inocentiu al III-lea, a consi.. derat, Tncele din urma, ca aceasta Cruciada, care Tncepuse ca un "turnir impotriva sultanului din Babilon (din Cairo)", dupa cuvintele lui Hugues de Saint-Pol adresate ducelui de Louvain, atinseseun alt te.I, la felde sfant: pedepsirea ereticilor, care, dupa Robert de C1ari, exponentulcruciatilor de rand, erau ni?te nelegiuiti ~i mai rai decat evreii. Altfel spus, soldatii celei de-a patra Cruciade realizasera ceea cemai multi cerusera, ?i de mai multa vreme, in Occident, respectiv distrugerea Greciei, care,

99

dupa 0 poezie a calugarului german Gunther, "era muma tuturor viciilor"S. Astfel, cucerirea Constantinopolului de catre armatele mobilizate Tmpotriva necredincio~ilor ~i pentru a lupta pe Pamantul Sfant a sfar~it prin a fi considerata, In Occident, ca 0 victorie a cre~tinatatii; s-ar putea spune ca, de acum Inainte, pentru occidentali, Constantinopolul valora cat lerusalimul; este limpede de ce prapastia astfel sapata Intre Orientul ~i Occidentullumii cre~tine va fi, pe viitor, de netrecut. Tn orice caz, deviatie sau scop nemarturisit al celei de-a patra Cruciade, cucerirea Constantinopolului, In 1204, a dovedit ca marea victima a razboiului sfant al Apusului a fost nu Islamul, ci Imperiul cre~tin din Rasarit, Bizantul. ~i aceasta nu doar din cauza jefuirii Constantinopolului, ci mai ales din cauza masurilor hotarate de cruciati Indata dupa cucerirea capitalei bizantine. Acestea se rezumau la 0 decizie esentiala: abolirea statului ~i a Imperiului bizantin. Decizia decurgea din Tmpartirea Imperiului bizantin Intre Tnvingatori; Partitio di Romania, acest document de exceptie, ne-a conservat detaliile partajului 6 care s-a realizat prin crearea Imperiului ~i a Patriarhiei latine din Constantinopol, prin alcatuirea unei serii de principate .Iatine pe teritoriul Greciei ~i al insulelor din Arhipelag, dar care a e~uat Tn Asia Mica, pentru ca aceasta, Tn pofida reticentelor initiale ale locuitorilor, i-a primit pe refugiatii din Constantinopol ~i a gazduit Imperiulln exil la Niceea, devenit principalul focaral rezistentei grece~ti. Impotriva profanatorilor latini, Impotriva statelor latine de cucerire ~i Impotriva Bisericii latine - care, sa mentionam In treacat, lsi instalase reprezentanti oficiali Tn locul c1erului ortodox Tn toate teritoriile ocupate - avea sa fie organizata rezistenta greceasca, al direi tel de capatai va fi recucerirea Constantinopolului ~i apararea ortodoxiei, adica tocmai cele doua obiective ale ceea ce noi am numit, Tn mod exagerat, fara Indoiala, drept razboiul sfant bizantin.
, I

100

Frustrarea nationala ~i forta traditiei:

na~terea

Marii Idei

Dezmembrarea Imperiului bizantin ?i spulberarea unitatii nationale, Tntretinute pana atunci, chiar ?i artificial, de catre Constantinopol, au fost consecinte1e majore ale cuceririi ora?ului de d~tre cruciati Tn 1204. Nevoia de a reconstitui universul bizantin, obligatoriu pe baze noi, va fi Tn scurt timp resimtita de catre bizantinii supu?i sau nu sub jugul latin. Aceasta va fi, de acum Tnainte, politica statelor bizantine infiintate dupa catastrofa din 1204, adica Imperiul din Niceea, Tn Asia Mica, "Despotatul" Epirului, in Grecia, ?i, in mai mica masura, Imperiul din Trebizonda; acesta din urma, din pricina istoriei ?i a situarii sale geografice, se va Tnfrunta, Tn special, cu diversele emirate turce?ti ?i turcomane care-i Tncercuiau teritoriul ?i nu va putea juca un rol decisiv Tn razboiul antilatin pentru Constantinopol; sa amintim, Tn treacat, doar ca Imperiul din Trebizonda se prezinta mai degraba ca 0 formatiune statala separatista, in genul celor pe care Ie-am intalnit la sfar?itul secolului al XII-lea 7 , decat ca un stat aparut Tn urma evenimentelor dela 1204: zelul sau antilatin ;;i proconstantinopolitan este, de aceea, considerabil mai temperat. La fel de adevarat este ca evenimentele de la 1204 au avut un dublu efect asupra lumii bizantine: pe de-o parte, au facut evident, chiar ?i Tn ochii celor mai Tncrancenati aparatori ai sai, e?ecul politicii imperiale de dinainte de cucerirea cetatii ?i au creat, astfeI, nevoia profunda de reTnnoire ?i de schimbare radicala, iar, pe de alta parte, au starnit Tn bizantini un sentiment insuportabil de umilinta, care s-a prefacut Tn ura Tmpotriva celor care Ie abolisera statui, a carui existenta era Tnsemnul demnitatii lor. Constantinopolul, pierdut, redevine simbolul maretiei nationale, care trebuia regasita. S-a nascut, astfel, un sentiment de dragoste nemasurata ?i neconditionata fata de valorile trecutului. Forta traditiei va fi parghia unitatii ?i a mobilizarii

101

nationale.Pentru a-~i regasi virtutile, a~adar maretia de altadata, poporul bizantin trebuia, Tnainte de toate, sa recucereasca sediul gloriei nationale,. Constantinopolul - singurul ora~ cu adevarat imperial, simbolul, de acum Tncolo, al tuturor sperantelor unui popor umilit ~i-a unei natiuni batjocorite. Constantinopolul caruia multi, cu vreo cativa ani mai Tnainte, Ti Tntorceau spatele ?i de care se dezinteresau, purificat prin martiriul suferit, va fi Tnca 0 data sufletul lumii bizantine. Tn ansamblul ei, care,. Tn numeleora~ului pierdut, va Tnfaptui noi actiuni,ce aveau sa-i redea demnitatea, tara, totu?i, a-i putea asiguraiara~i locul pe care 71 ocupase odinioara Tn istoria universala. Tn orice caz, Tn jurul Constantinopolului ~i al destinului sau se va juca soartalmperiului In exil; Constantinopolul, simbolul unei slabiciuni de evitat sau imaginea maretiei de recucerit, va conditiona, pe viitor, politica bizantina. Din aceasta perspectiva trebuie sa examinam ideologia Imperiului de la Nicee~ care, mai mult decat oricare alt stat grec provenit din dezmembrarea Imperiului 7n 1204, constituie continuatorul natural allmperiului bizantin de qinainte, nu doar din pricina Tnvecinarii sale imediate cu Constantinopolul, dar, in special, din cauza originii pur constantinopolitane a elitelor ~i a guvernantilor sai. Efectiv, pe teritoriul Imperiului de la Niceea, lumea constan.. tinopolitana 7n deruta T~i va gasi refugiu ~i vadobandi, tocmai prin aceasta, 0 cuno~tinta directa despre ce Tnsemna, 7ntr-adevar, 0 provincie bizantina, ~i anume una dintre celemai importante ~i vitale ale lumii bizantine de altadata. Din acest punct de vedere, experienta niceeana ramane de referinta in istoria bizantina; analiza acesteia ne va Tngadui sa distingem punctele de contact ~i, de asemenea, ciocnirile ~i contradiqiile celor doua lumi bizantine - respectiv constantinopolitanii ~i provincialii - care, TQ cadrul Imperiului de la Niceea, erau chemate nu doar sa coabiteze pa~nic, dar sa duca acela~i trai ~i sa conlucreze pentru cauza comuna, adica restaurarea statului

102

bizantin. Sa precizam neTntarziat ca elitele din Imperiul de la Niceea ?i, prin urmare, Tnaltii functionari aistatului sau, de origine constantinopolitana, celputin laTnceput, pentnJa conduce ?i a organiza noul Imperiu, trebuiau sa se sprijine pe populatiile din provincii, ale caror nazuinte, nivelde trai '?i de cultura se deosebeau considerabilde ale lor. Imperiul de la Niceea se prezinta, astfel, de la bun Tnceput, ca un focar cu elemente heterodite, a caror singura asemanare ramanea pasiunea lor comuna pentru ortodoxie ?i pentru Constantinopol sau, mai simplu, ura lor Tmpotriva latinilor, ceea ce nu i-a Tmpiedicat, totu~i, sa utilizeze Tn armata lor, reconstituita,mercenari latini, Tntotdeauna Tn serviciul celui mai generos ofertant ?i dintotdeauna faimo?i pentru combativitatea 10rB A?a stand lucrurile, primului divaj din societatea niceeana, cel determinat de diversitatea originilor populatiei - trebuie sa amintim, Tn acestaordine de idei, Ca Niceea a devenit foarte repede locul de refugiu al bizantinilor din toate tinu.turile grece?ti supuse de latini .""-- i se adauga divajul sociologic, cu tot ceeacepresupune el ca diferentade traditii, cultura, avere ?i mbravuri. Devine lesne explicabila, Tn aceste conditii, diversitatea curentelor care s-aumanifestat foarte curand Tn sanul nouluilmperiu?i care imprimau, fiecare pe masura fortei sale, o anumita orientare politicii ?i ideologiei noii lumi bizantine, fara sa 0 abata totu?i, din aceasta cauza, dela obiectivul ei major:lupta pentru ConstantinopoL Acest tel national ingaduie oamenilor politici din Imperiul de la Niceeasa puna bazele ideologiei unitare, In fata curentelor diferite ~iadesea contradictorii, care riscau sa anihileze, Tn timp, orice stradanie pentru rena?terea natiunii. Sentimentul antilatin, adanc Tnradacinat pana atunci la poporul de rand,evlavios, superstitios ?i prizonier al unei religiozitati naive, dobande?te, acum, dimensiunile unei exigente nationale; este ostentativ afi~at tocmai de aceiaa caror politica

103

ii adusese, in inima Imperiului bizantin, pesoldatii latini ~i coloniile de negustori italieni, care, cu timpul t s-au dovedit ,afi multmai primejdioase pentru Bizant decat a patra Cruciada, ale carei rezultate au fost, pana la urma,. efemere. Ata~amen tul neconditionat la ortodoxie semnifica, de acum inainte, devotamentul pentru cauza nationala,cea mai mica abatere fiind socotita 0 adevarata tradare. Dar sentimentul antilatin nu va avea pentru toti aceea~i semnificatie; va fi interpretat de lJnii ca mijlocul de a mobiliza efortul national invederea reconstituirii Imperiului de mai-nainte, va fi inteles dealtii<;a justificarea ~i recunoa~terea virtutilor unei lumi care fusese, pana atunci, in mod nedrept tinuta deoparte de la hotararile in treburile ob~te~ti. Tn acela~i fel, exigentafundamentalade a recuceri Constantinopolul, obiectivul principal al ideologiei unitare antilatine, va fi perceputa de unii drept conditia necesara pentru a-~i regasi bunurile pierdute ~i a-~i restaura puterea, dar va. fi resimtita, de altii,drept ultima speranta pentru rena~terea grecitatii ~i a ortodoxiei, amandoua amenintate decatre latini. Altfel spus, unii sperau sa gaseasca .in Constantinopolul recucerit 0 Noua Roma universala ~i imperiala, iar ceilalti vedeau in acesta un Nou lerusalim ~i 0 veritabila anti-Roma - pe aceasta ambiguitate s-afondat, indata dupa 1204, visulconstantinopolitan al poporului grec, vis care a dat na~tere unei ideologii aparte, cunoscuta sub numele evocator de "Marea Idee". Aceasta ide"ologie va sta.la baza patriotismului neogrec, animandu-i vreme indelungata pe bizantini ~ineincetand de a inflacara, pana Tn zilele noastre, spiritele exaltate, dornice de a vedea fluturand, desupra Sfintei Sofii, crucea drapeluluielen9 Ironia sortii a f~cut ca aceasta ideologie cu accente ~ovine, Marea Idee, sa se fi nascutca o replica la imperialismul cre?tin al Occidentului ?i nu Tmpotriva turcilor: dar, dupa 1204, avea justificarea ?i ratiunea de a exista. Fara a fi uria?a, Tn sensuI de a nu putea fi cuprinsa cu mintea, aceasta era, pur ~i simplu, un

104

ideal de glorie na~ionala posibila, caremobiliza, pe atund, cu mic cu mare,lmperiul exilat la Niceea. Intr-adevar, discursul de la intronarea lui Teodor I Lascaris, primul imparat de la Niceea, anun~a In mod dar fundamentul ideologieiMarii Idei ~i constituie, din acest motiv,carta politica ~i ideologica a noului Imperiu, adoptata de totalitatea bizantinilor, fara reticenle, fara ~ovaire: "Noi vomaveaiara~i, spune Teodor Lascaris, patriile din care am fost alunga~i; cea dintai ~i stravechea noastra cetate de scaun, Paradisul, cetatea Atotputernjculuj,a~ezata in stramtoare (Bosfor), cetatea Domnului nostru, giuvaierul pamantului, aceea dorita de toate popoarele ~i vestita in toata lumea ~i in intregul univers"10: Bizantinii inrobi~i se vor intoarce spre imparatul de la Niceea, spre eel care a fost desemnat, imediat, ca I,imparat al romanilor", ca spre intruparea speran~ei lor; din locul sau indepartat de surghiun, pe Insula Kea, Mihail Choniates Tiva scrielui Teodor ca tIde la el se a~teapta ceea ce to~i nadajduiesc ~idoresc, rein.. staurarea tronului marelui Constantin acolo unde~ Inca de la origini, Dumnezeu a hotarat ca se va afla"; "voi (niceenii), voi sunte~i urmatorii. constructori ai Ceta~ii", mai spune Mihail Choniates, adaugand ca "numai Teodor poate ?terge ru?inea suferitade Cetate ?i poate goni cainii turba~i (Iatinii) dintre zidurile lerusalimului nostru; numai el poate primi titlul denou intemeietor al Constantinopolului"ll. Se ?tie, insa, ca grecii vor d?tepta mai bine de un sfertde veac panasa recupereze Constantinopolul, iar eel care II va elibera ?i va primi titlul de Noul Constantin va fi eel mai mare du~trY1anal dinastiei fondatorului Imperiului de la Niceea, fapt ce constituie, sa notam in treacat, inca 0 dovada a contradiqiilor care au zdruncinat societatea niceeana; Intr-adevar, sa nu uitam ca realizarea obiectivului grandios pe care il reprezenta recucerirea Constantinopolului din mainile latinilor cerea eforturi considerabile ?i liber consim~ite din partea unor oameni anima~i

105

de interese contrarii ~ideaspiratii diverse, in pofida dorintei lor comune de a se revan~a fata de latini ~i Biserica acestora. Nevoia de a crea un larg consensa fost repede inteleasa de carmuitorii noului Imperiu; aceasta explica toate compromisurile~i optiunile politice adoptate de catre' diver~ii imparati niceeni, aceasta dicteaza alegerile care adauga tabloului ideologic al Marii Idei nuante ~i elemente noi, meritand 0 examinare. din partea noastra. Dupa cele dintai tatonari ale inceputului ~i pastrand, ca pe un soi de panza de fundal, obiectivul major, ~i anume recucerirea Constantinopolului, Lascarizii ~i-au orientat eforturile in doua .directii: reconstituirea sistemului de stat pe baze saniHoase ~i consolidarea autoritatii lor atat in fata inamicului extern - latinii, dar ~i turcii -, cat ~i infata elementelor dizidente din interior. Acestea din urmaerau reprezentate mai ales de catre elitele constantinopolitane in exil, mereu ravnind la putere ~igata de aurzi comploturi ~i a instiga revolte. Pentru aceasta,. cei dintai imparati ai Niceei auinfiintat noi institutii, care i~i dovedisera eficienta nu doar in Bizant, ca de pilda regimul theme/or, adicamilitarizarea administratiei provinciilor, dar ~i in tabara.inamicilor: adoptarea formelor militare ~i sociale ale lumii Iatine, utilizareade soldati occidentali in randurile armatei niceene, atribuirea"apanjelor" pentru mai-marii Imperiului, adesea de origine straina, ba chiar iertarea pacatelor soldatil6r cazuti in razboi - toate au fost, in pofida a~teptarilor, practicate deimparatii de laNiceea,in efortul lor de a crea un impact national~i dea consolida temeliile statului lor. Ace~ti imparati i~i asigurasera, abil, de dinainte, sprijinul ~i devotamentul popul~tiilor locale, care, subdomnia lor, aveau sa cunoasca 0 noua cre~tere a importantei lor, insotita de 0 noua bunastaremateriala. In plus,contau pe c1erul local, care i~i vedea influenta sporita ~i ale carui teze, intransigente fata de Roma,erau imparta~ite ~i de popor ~i de carmuire. In sfar~it, ei

106

vor incerca sa se foloseasca de competenta oamenilor noi, nascuti pe pamantul niceean~i hraniti din cultura elenica, aceasta cunoscand 0 rena~tere viguroasa, mai ales subdomnia literatului subtil care a fost Teodor alII-lea Lascaris. Evident ca aceasta politica a fost resimtita ca un e~ec: de catre reprezentantii elitelor constantinopolitane exilati Tn Niceea. Reaqia lor se vamanifesta rapid ~i brutal: masacrul Mouzalonilor, originari din Asia Mica, de provenienta sociala modesta, sfatuitori ~i prieteni ai lui Teodor al II-lea Lascaris, imparatul care practicase cea mai Tndarjita politica antiaristocratica, ~i, mai ales, urcarea pe tron a lui Mihail al VIII-lea Paleologul, 0 data cu multimea complicatiilor pe care acest eveniment 0 va provoca in randul Bisericii ~i al populatiilor niceene, raman, in opinia noastra, cele mai sugestive exemple ale revan?ei .constantinopolitane impotriva statului din Asia Mica,in formare, a?a cum era Imperiul de la Niceea 12 Patriarhul Arsenie, garantul legitimitatii dinastiei Lascarizilor, sprijinit de masele populare ?i tarane?ti din teritoriu, I-a infierat ?i I-a anatemizat pe uzurpatorul Mihail Paleologul, pe care partida constantinopolitanaaristocratica il adusese pe tron, destituindu-I pe tanarul imparat loan al IV-lea Lascaris. Arsenie, tutore al imparatului legitim ?i purtatorul de cuvant al populatii1or autohtone din Imperiul de la Niceea, devotate dinastiei Lascarizilor, n-a ~ovait sa provoace, prin actiunea sa Tmpotrivalui Mihail Paleologul, 0 veritabila schisma Tn sanul Bisericii grece?ti 13 , cunoscuta dupa numele patriarhului, schisma care a suscitat, in acel moment; un interes mult mai viu decat controversa latina, declasata, pentru 0 c1ipa, pe plan secund. Este, Tnsa, adevarat ca schisma arsenita adurat putin; a ramas Tn istorie mai degraba ca 0 expresie a profundei opozitii a lumii din Asia Mica fata de constantinopolitanii care, in frunte cu Mihail Paleologul, preluasera conducerea Imperiului. Masele populare din Asia Mica, dupa ce, sub

107

Lascarizi, cunoscusera 0 epoca de veritabila prosperitate, simteau, nelamurit, ca sub Mihail Paleologul vor fi inca 0 data chemate sa trudeasca in vederea realizarii scopurilorcelor care, pentru prestigiul Constantinopolului, condusesera, odinioara, Imperiul la ruina: ele vor reactiona, dar fara succes. Constantinopolul, chiar ?i in captivitate, i?i lua, din nou, revan?a asupra provinciilor; pentru a-I elibera, Mihail al VIII-lea Paleologul nu s-a dat in laturi sa incheie unele acorduri cu genovezii, care vor cantari greu asupra viitorului Imperiului, iar, pentru a-I pastra, n-a ?ovait sa aserveasca RomeL Biserica Imperiului. Dar se va pleca, multa vreme, in fata rezistentei populare, devenita unanima in contracararea proiectelor utopice ale imparatului care a fost, fara indoiala, ultimul imparat al Bizantului care a initiat ?i chiar a dus la bun sfar?it o politica universalista 14

Capitolul7

UTOPIA, NATIONALA ,
Revan~a

bizantina

~i

patriotismul utopic

La 25 iulie 1261, numai cateva sute de soldati greci, ajutati de populatia constantinopolitana, vor Tnfaptui visul tare Tnsufletise timp de 0 jumatate de secol lumea bizantina. Constantinopolul, din nou bizantin, se pregatea sa T?i ia revan?a Tmpotriva stapanilor sai de pana mai ieri: "Italienii (Iatinii), spune Pachymeres, au suferit soarta la care Ti condamnasera ?i ei, odinioara, pe romani (bizantini)"'. Primii care au fost expulzati .de catre bizantini au fost venetienii - sa ne amintim rolul lor nefast pentru Bizant Tn timpul celei de-a patra Cruciade -,. exodul celorlalti, abandonati de regele lor, Baudouin, care daduse bir cu fugitii, s-a desfa?urat Tn panica ?i jale. Mihail Paleologul s-a grabit sa ajunga Tn capitala. Aici a fost a doua oara Tncoronat "Tmparat al romanilor", multimea aclamandu-Icu numele de "Noul Constantin", Tn vreme ce, la cancelaria imperiala, se reuneau Tn titulatura sa toate numele prestigioaseale marilor dinastii din trecut. Mihail Paleologul, Ducas, Comnenul,Anghelos, Noul Constantin?i Tmparat al romanilor, iata ceea ce, mai mult decat 0 titulatura, este, Tnainte de toate, un program politic ?i ideologid. Tntr-adevar, hrisobula (bula de aur), pe care Mihail al VIrI-lea o va promulga Tndata dupa intrarea sa Tn Constantinopol ?i

109

care era adresata ansamblului lumii bizantine, constituie noua carta politica a Imperiului bizantin restaurat: "Caderea ora?ului, declara Tmparatul, a fost urmata de caderea Tntregului Imperiu; Tn acela?i fel, recucerirea sa veste?te li,mpede eliberarea celorlalte teritorii (...) ?i celelalte locuri vor cunoa?te soarta Constantinopolului ?i, astfel, golul va fi din nou umplut, iar un viitor piin de promisiuni Ti a?teapta pe oamenii din tara noastra"3. Acest ,program grandios va domina toate actiunile bizantine: se va lovi de .opozitia Apusului care, dupa ce ?i-a revenit din stupefactia provocata de abolirea regatului latin de la Constantinopol, va Tncerca sa contracareze proiectele bizantine prin mijlocirea Tntreprinzatorului Carol de Anjou - ceea ce va absorbi din nou toate forte1e bizantine?i va epuiza, Tn timp, resursele de care tara dispunea pentru a se apara Tmpotriva Tnaintarii turce?ti Tn Asia. inca a data, visul imposibil al hegemoniei universale, nutrit de Constantinopolul abia ie?it din haos, se va dovedi fatal pentru viitorul Imperiului: populatiilor din Asia Mica Ii se va cere, din nou, sa furnizeze mijloacele, Tn oameni ?i Tn bani, pentru desfa?urarea politicii occidentale a lui Mihail al VIII-lea, Tntr-un moment Tn care adevaratii inamici, turcii, Ie amenintau caminele. Ele vor fi Tnca 0 data sacrificate de Constantinopolul fermlansat de Mihail al VIII-lea Tn realizarea politicii utopice de expansiune. Tntelegem, acum, ciudatele cuvinte ale unui Tnalt func}ionar de stat niceean, protoascretisul Senaherim, supranumit "cel Hain", care, la vestea recuceririi Constantinopolului de. catre bizantini, Tn mijlocul euforiei generale, a strigat: I,Sa nu se a?tepte nimeni la ceva bun, deacumrnainte, pentru ca romaoii au ocupat din nou ora?ul!"4 Senaherim, de origine orientala, dupa cUYD indica numele sau, a exprimat, prin cuvintele sale amare ?i atat de profetice, profunda convingere a lumii din Asia Mica, a lumii care constituise forta Lascarizilor ?i

110

care, sub domnia Paleologilor, ~i-a vazutTnca 0 datasperantele spulberate Tnavantajul Constantinopolului obsedat de visul imposibil al Imperiului universal. Constantinopolul, eliberat, Tncepe, subconducerea lui Mihail Paleologul, efortul pentru realizarea programuluigrandios stabilit de acest Tmparat; Mihail Paleologul se va fali; Tn autobiografia pe care ne-a lasat-o, cu reu~itelepoliticii sale internationale 5 EI va mentiona victoriile sale Tmpotriva latinilor ~i italienilor, va cita, trufa~, rolul sau Tn Vecerniile siciliene, se va opri asupra bunelor sale relatii cu suveranii egipteni ~i mongoli~i asupra izbanzilor sale contra despotilor din Epir, dar va uita sa precizeze ca genovezii pecare elTi introdusese Tn Imperiu erau pe cale sa devina noii stapani din Constantinopol, ca unirea Bisericilor pe care voise s-o impuna a fost resimtita ca 0 insulta de catre derul ~i poporul grec ~i ca, poruncind orbirea tanarului Tmparat loan al IV-Iea,savar~ise 0 crimaoribila Tn fata oamenilor ~i a lui Dumnezeu, caruia Ti invoca, totLi~i, protectia. Dar, mai ales, Mihail al VIII-lea va evita sa ne spuna ca politica sa orientala fata de populatiile ~i soldatii din Asia Mica bizantina a fost dezastruoasa pentru soarta Imperiului;pe care el 0 dorise, dimpotriva, grandioasa. Sa amintim, Tn acest sens, caMihaii al VIII-lea, chiar Tnainte de recucerirea Constantinopolului de sub latini, poruncise organizarea unor funeralii imperiale publice pentru rama~itele pamante~ti ale lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul, pe. care soldalii ... bizantjni Ie descoperisera terfelite, necinstite, despuiate ~i avand, Tn semn de batjocura, un fluier varat ingura, in ruinele manastirii de la Hebdomon, abandonata de latini6 Trebuie sa mai subliniem ca, prin acest gest simbolic, Mihailal VIII-lea ~i-a. asociat numele cu al celui mai mare Tmparat din epoca imperialismului bizantin ~i ca nimeni nu se mai putea Tndoi, astfel, de semnificalia modelului pe care Tmparatul ~i-I alesese pentru politica sa?

111

In orice caz, Mihail al VIII-lea a ~tiut sa manuiasca, pentru maretia Imperiului, toate armele de care dispunea: diplomatie, armata, bani, psihologie ~i ideologie au fost puse la bataie pentru a servi obiectivelor politiciiimperiale, a carei victorie de capatai ramane, pentru bizantini, regasirea Tncrederii ~i a demnitatii. "Romania", adica teritoriullmperiuluibizantin; va fi din nou patria iubita, 'pentru care se cuvine ~ieste nevoie "sa se Tndure suferintele, cu mandrie", preciza un Tnalt demnitaral Imperiului 7 , Tn vreme ce poporul de rand din Constantinopol, oamenii pietelor, spune Pachymeres, care ne relateaza evenimentul, nu ~ovaiau sa-I Iin~eze pe latinul care ar fi cutezat sa faca 0 cate de mica aluzie la ocuparea latina a ora~ului8. Dupa cum se vede, revan~a luata Tmpotriva latinilor prin recucerirea Constantinopolului nu Tmblanzise nicidecum pasiunea antilatina; ba, dimpotriva, actiunile genovezilor ~i ale venetienilor, pe care politica lui Mihail al VIII-lea Ti adusese din nou Tn Imperiu, vor alimenta ura contra Apusului. Ce-i drept, genovezii ~i venetienii vorexploata, fara scrupule, resursele lumii bizantine, pe care, Tn plus, 0 alesesera ca teatru al desfa~urarii razboielilor dintre ei ~i al salbaticei lor vrajma~ii9. Tn acela~i fel, fervoarea pentru ortodoxie, care a fost, 0 c1ipa, amenintata de politica unionista a lui Mihail al VIII-lea, va ca~tiga din ce Tn ce mai mult poporul bizantin, pastorit de 0 Biserica rigorista ~i de un c1er intransigent. Rezultatul va fi ura Tmpotriva a tot ce este latin; orice apropiere Tntre Orientul ~i Occidentul cre~tine se va dovedi imposibila, ~i aceasta Tntr-un moment Tn care lupta Tmpotriva turcilor era, Tn mod vadit, 0 necesitate absoluta pentru salvarea cre~tinatatii. Astfel, la moartea lui Mihail ql VIII-lea Paleologul (Tn 1282), Tn pragul secolului al XIV-lea, Bizantul restaurat se preocupa prea putin de Tnaintarea bandelor de turcomani neorganizate, care Ti azvarlisera, totu~i, Tn haos pe locuitorii din Asia Mica. Imperiul, la moartea lui Mihail al VIII-lea, orbitde pasiunea sa antilatina

112

?i mandru de reu?itele sale, de?i efemere, pa?ea Increzator In noua perioada a istoriei sale. Tn pofida a?teptarilor, aceasta perioada va fi aceea a deziluziilor. Imperiul, prins Inca 0 data Intre Orient ?i Occident, va fi sHit sa-?i reconsidere obiectivele, sa~?i revizuiasca politica ?i sa-?i abandoneze visurile. Ideologia sa va relmbraca aspectele care anunta 0 cruda realitate, prezentul va fi grabit, iar viitorul nesigur. Temerile ?i Indoielile domina, de acum Tnainte, lumea bizantina, izolata In partea sa balcanica, Inainte de a fi Incercuita ?i asfixiata Intre zidurile capitalei sale, de-a pururea legendare.

Utopia intelectuala, fatalismulescatologic ~i certitudinea ortodoxa

Perioada care se deschide cu domnia lui Andronic al II-lea Paleologul este marcata de 0 serie de crize interne, care Impiedicau statui sa Tntreprinda 0 politica omogena In fata numero?ilor sai .inamici externPO. Tn timpul nesfar?itelor crize dinastice, care Ii opun pe Paleologi unii altora, ?i casa lor aceleia a uzurpatorului Cantacuzino, ?i care scindeaza poporul ?i oamenii politici, situatia creata de Inaintarea turcilor se Inrautatea, semanand panica ?i confuzia In populatiell. Tntr-adevar, de pe la mijlocul secolului al XIV-lea, turcii pornesc la cucerirea partii europene a Imperiului; Bizantul, dupa ce pierduse aproape toata Asia Mica - exceptie facand Philadelphia, care va ramane bizantina pana In 139012 , cu putin Tnainte de Tncheierea secolului al XIV-lea -, a fost redus teritorialla domeniul constantinopolitan ?i la despotatul din Moreea sau din Mistra, In regiunea Peloponesului 13 Tmparatii epocii, surprin?i, s-ar zice, de rapida Tnrautatire. asituatiei, practicau politica de compromisuri ?i luau, adeseori, masuri contradictorii, a caror aplicare a dat In putine cazuri rezultatele scontate. Aliantele nefire?ti cu

113

diferitii ~efi turci, eforturile de apropiere fata de Genova sau fata de Venetia, ca ~i jocul unionist ~i antiunionist, totodata, practicat de catre carmuire ~i de Biserica din Constantinopol, toate au sfar~it prin a-i aduce la exasperare pe bizantini, semanand confuzia Tn spirite ~i spulberand orice urma de Tncredere ~i orice credibilitate a politicii imperiale, acum la bunul plac al fortelor pe care nu reu~ea sa Ie stapaneasca. Dezinteresul ~i descurajarea marcheaza atitudinea bizantinilor Tn aceasta lunga perioada din istoria lor, pe care istoricilor Ie place s-o descrie drept perioada lentei agonii a statului ~i a Imperiului din Constantinopol. Bizantul, devenit un stat minor, cum remarca,pe buna dreptate, Ostrogorsky14, a cautat, pe parcursul Tntregii perioade respective, sa ajungala ni~te Tntelegeri care sa-i Tngaduie sa-~i continue mizera lui existenta, adeseori Tn defavoarea demnitatii poporului sau. Oare sa mai amintim, la acest punct, ca, Tn decursul acestei epoci, se vad Tmparatii bizantini cer~ind, umili, din ora~ Tn ora~, prin Europa, ajutorul Apusului 15 , care, neTnduplecat Tn ceea ce prive~te pozitiile sale unioniste, nu s-a hotarat niciodata sa declan~eze veritabila Cruciada contra Turcos? Oare mai trebuie spus, de asemenea, ca observam uimiti, deopotriva cu istoricii bizantini ai epocii, participarea personala a unui Tmparat la asaltul turcesc Tmpotriva ora~elor r'amase Tn mainile bizantinilor 16 ? Toate aceste fapte, regretabile, demonstreaza, Tn opinia noastra, profunda dezorganizare care domne~te Tn Constantinopol, Tntre secolul al XIV-lea ~i al XV-lea. Tn acesta atmosfera de deprimare a Tntregii natiuni, bizantinii vor reaqiona, numai ca fiecare 0 va face dupa conditi,a lui sociala, cultura ~i propriile interese. Altfel spu~, fiecare individ ia, Tn acest moment, locul cetateanului dezamagit; fiecare, potrivit fortei ~i nazuintelor sale, va cauta ni~te solutii personaIe, a caror unica Tnsu~ire comuna va fi absenta oricarei sperante Tn viitorul statului bizantin.

114

Este firesc ca in aceasta epoca sa se inregistreze, pentru prima data in Bizant, razmerite populare, provocate in exclusivitate de revendicari sodale ?i economice. Mi?carea zelotilor din Salonic, singulara prin violenta reaqiei populare impotriva mai marilor regiunii, este considerata drept cea mai importanta intreprindere militara a paturilor defavorizate ale societatii. Este citata, adeseori, drept cel mai potrivit exemplu al degradarii c1imatului social ?i a raporturilor interetnice din Bizant (regiunea Salonicului cuprindea un numar considerabil de locuitori de origine slava). Este, de asemenea, caracterizata, in mod exagerat, dupa parerea noastra, drept "comuna ro?ie din Salonic"17. Ramane, inorice caz, ilustrarea perfecta a unei initiative sangeroase, dictate de insecuritatea care pusese stapanire pe masele populare ale Imperiului, in fatasaracirii resurselor sale, provocate de cucerirea turceasca, dar ?i, in mod egal, deexploatarea occidentala; Tot in acest moment se inregistreaza 0 reaqieabsolut diferita, in forma ?i in obiectivele .sale, care merita atentia noastra. Tntr-adevar, spiritele mai putin eclectice, hranite din traditia intelectuala a Imperiului, se vor refugia cuindarjire in gandirea, literatura ?i filozofia antica 18; se vor com place in a sublinia maretia spiritului Greciei c1asice, careia vor dori, cu incapatanare, sa-i fie continuatori: s-ar zice ca, prin aceasta retragere in splendorile trecutului, cautau sa uite riscurile prezentului ?i incertitudinile viitorului. Cel .mai bunexemplu al acestui curent arhaizant care, sa remarcam in treacat, ne-a lasat mo?tenire 0 importanta creatie ?i care a influentat cvasitotalitatea intelectualilor laici din Constantinopol ?i din Mistra, ramane, fara nici 0 indoiala, Gemistos (Plethon, dupa forma arhaizata a numelui sau)19. Trebuie sa mai amintim ca Gemistos va fi cel care va suscita, chiar ?i in Occident, entuziasmul pentru studiile platoniciene, ca el a fost, adesea, considerat unul dintre precursorii

115

Rena?terii ?i ca a fost desemnat cu supranumele simbolice de ultimul dintre bizantini?i de cel dintai dintre eleni? Sa spunem doar ca Occidentul s-a recunoscut indatorat fata de acest spirit utopic ?i aristocratic, prin gestul lui Sigismund Malatesta, care a adus rama?itele pamante?ti ale lui Plethon din Mistra, ocupata de turci, la Rimini. Tn Mistra au existat, intr-adevar, oameni ca Plethon ?i ca Bessarion, refugiat in Italia, care s-au tinut departe de orbirea pasiunii antilatine ?i au incercat, impreuna cu reduta intelectualitatii din Constantinopol, sa reinsufleteasca interesul pentru Antichitatea elenica, a carei torta va sustine curentul grec luminafin fata ultragiilor pecare Ie suferea din partea mai-marilor epocii, din partea turcilor instalati inaintea portilor Constantinopolului ?i din partea negustorilor italieni, stabiliti ca stapani in interiorul cetatii. Tn paralel ?i in opozitie cu acesta mi?care, sa zicem "iluminista" 20 avant fa fettre, nii?carea, la urma urmelof, semeata ?i aristocratica prin natura,inregistram existenta unui curent popular, animat de convingerile raspandite printre oamenii simpli, influentati de Biserica. Acesta se rezuma, in cateva cuvinte, la 0 atitudine profund antilatina, a carei tinta ramane, mai presus de toate, Biserica Romei. Ura contra latinitatii este, se pare, atatata de c1erul antiunionist, al carui reprezentant de frunte este patriarhul Ghenadie21 , du?manul celmai incrancenat al curentului de rena?tere elenica propovaduit mai ales la Mistra. Nu este deloc de mirare ca reprezentantii curentului arhaizant cauta apropierea de Roma ?ide Apus, Tn schimb cei ai curentului popular ?i ecleziastic, orbiti de patima lor antilatina, nu pregeta sa se apropie de turd. Acestui c1imat al pasiunilor arzatoare trebuie sa-i atribuim, credem noi, cuvintele surprinzatoare' rostite de ultimul mare duce al Bizantului: IIMai bine vad Tn ora? caftanul turcesc decat tiara latina" 22 ; brutalitatea ?i modul deschis de a-?i exprima ostilitatea ilustreaza perfect tensiunile caredomneau Tn Constantinopol in ajunul

116

cuceririi ora~ului; acestea sunt 0 marturie a orbirii care lovise Biserica, poporul ~i chiar conducerea bizantina, care a sfar~it prin a deveni Tncredintata ca ratiunile Bisericii trebuie sa aiba Tntaietate Tn fata ratiunilor ~i intereselor de stat. Se ?tie ca rezultatul acesteiatitudini a fost catastrofa din 1453, dupa care poporul grec se va chinui apoape patru secole sa-?i revina. Tn orice caz, Tn ConstantinopolulTncercuit de catre turci, zdruncinat de luptele interne ?i colonizat, din punct de vedere economic, de catre latini, poporula ajuns sa adopte tezele neTnduplecate?i patima~e ale Bisericii Ortodoxe. Acestea erau singurele care Ti ofereau certitudini Tn starea de nesiguranta generala. Tn fata amplorii dezastrului,lumea ~i-a amintit ca Tnfrangerea era expresia vointei Domnului; doctrina biblica despre Tnfrangere, considerata ca dreapta pedeapsa poruncita de Dumnezeu, putea explica nenorocirile abatute asupra Imperiului ~i putea tine rnai departe poporul cu urechea plecata la Tnvatamintele Bisericii sale. Dar, tot atunci, ~i-au amintit ~i de teza escatologica despre soarta Bizantului: aceasta putea alina spiritele Tncrezatoare Tn soarta care Ie era rezervatape lumea cealalta ~i-i ajuta, astfel, sa Tndure insuportabilul prezent23 .Tn aceste doctrinegasim, Tntr-o oarecare masura, replica populara la tezele curentului arhaizanf4; ele merita atentia noastra, pentru ca explica atitudinea bizantinilor, atitudine cu adevarat surprinzatoare Tn preajma catastrofei universale. A~adar, doctrina asupra Tnfrangerii era fondatape traditia biblica, aceea care, dupa cum am vazut, suslineaca mania lui Dumnezeu va lovi poporul sau iubit, daca else va Tndeparta de la calea cea dreapta. Astfel, pacatele ~i gre~elile comise de catre poporul bizantin ~i carmuitorii sai erau singuraexplicatie a osandei care a~tepta lumea bizantina 25 Tn fata acestei convingeri, orice tentativa de a Tntreprinde 0 actiune oarecare pentru a evita 0 Tnrautatire, pentru a Tncerca sa Tnfaptuiasca

117

ceva, pur ~i simplu, pentru salvarea sau, mai modest Tnca, pentru interesul tarii, devenea zadarnica ~i inutila, sentinta Domnului fiind definitiva ~i irevocabila. Bizantul trebuia sa piara pentru a-~i ispa~i pacatele, aceasta era vointa divina, pe care nimicnu putea s-o opreasca de la Tmplinire. Avem aici principiul care explica atitudinea fatalista a bizantinilor Tn fata evenimentelor grave, dar socotite imparabile. OriceTnvoiala dictata de "principiul iconomiei" era acceptabila, apropierea de turci nu era deloc condamnabila, Tntrucat, Tn contextul dat, turciiapareau ca 0 unealta Tn Tndeplinirea vointeidivine. Prelungirea acestei doctrine se afla, fire~te, Tn viziunea apocaliptica a sfar~itului istoriei, care Ii convinge din ce Tn ce mai mult pe bizantini 26 Tn decursul acestei ultime perioade a Bizantului, .Iiteraturaescatologica, despre sfar~itul lumii civilizate ~idomnia Anticristului, cunoa~te un avant deosebif7 Treptat, sfar~itul Bizantului s-acontopit, Tn spiritul popular, cu sfar~itul.lumii, Tn ansamblul ei. Rena~terea Bizantului va marca, Tn mod firesc, rena~terealumii cre~tine. Aceasta convingere mesianica Tn Bizantul renascut va fi formulata, Tntr-o maniera plastica, prin expresia utiJizata de greciide la Pontul Euxin: "Romania(adica Bizantul)~i Tn moarte va Tnflori". Viziunea profetica va fi aceea care Tiva conduce pe greci sa adopte ca simbol (de altfel,adesea Tnjosit) al istoriei lor, phoenixulrenascand din cenu~a-i proprie. Pe scurt, aceasta credinta profunda Tn soarta privilegiata a natiunii elenice va Tmpinge laexcese, comise Tn numele ideologiei Marii Idei, al carei impact asupra poporului grec se va manifesta Tnca de la na~terea statului neoelen 28 Vom spune Tnsa, din nou,ca pasivitatea vinovata aratata de bizantini Tn fata amenintarii turce~ti dovede~te, Tnainte de toate, imposibilitatea Tn care se afla natiunea bizantina, orbita de pasiL!nea sa antilatina, de a-~i asumaprefacerea trebuincioasa pentru supravietuirea sa ~i indispensabila pentru mentinerea statului sau.

118

Tntr-adevar, forta disputelor ecleziastice ?i religioase care zguduie Constantinopolul Tn vremea Paleologilor, isihasmul, palamismul, unionismul ?i antiunionismul, pentru a nu Ie cita dedH pe cele mai importante 29 , marcheaza 0 turnura decisiva Tn preocuparile lumii bizantine ~ totul te Tndeamna sacrezi ca bizantinii, incapabili, de acum Tnainte, de a gasi solutii viabile pentru problemele vitale ale Imperiului, precum, de pilda, cele ale pacii?i securitatii populatiilor sale, se vor refugia Tn satisfactia intelectuala, Tn speculatia filOzofica ?i Tn preocuparile spirituale, Tn care dintotdeauna excelasera. Contr"oversele sterile,pe marginea unor subiecte deseori frivole, divizau ?i a?a slabele forte ale Imperiului ?i pasionau olume care Tnainta r inexorabil, spre pieire. La Constantinopol, se credea cu tarie ca sfar?itul Imperiului era deja scris, fiindca aceasta era intentia de nepatruns cu mintea a "iconomie( divine. Bizantinii, noul popor ales, ?i Constantinopolul, Noul lerusalim, prin jertfa lor aveau sa ispa?easca pacatele Tntregii lumi. Se prefera mai curand barbarizarea decat latinizarea, fiindca numai barbarizarea singurului popor civilizat al lumii r eel din Bizant, semnifica sfar?itulistoriepo. Cele cateva spirite utopice, purtatoare ale unuinou mesaj de speranta, vor fi repede respinse de comunitatea ortodoxa; sa amintim, Tn acest sens, ca patriarhul Ghenadie a pus sa se arda operele fi-Iozofului Plethon. Constantinopolul va fi, pentru multa vreme, cetatea pacatoasa care, a?a cum scria Palamas, poetul national al Greciei moderne: "Asemenea unei prostituate, a?tepta sa fie Tmbrati~ata de turc"31. Cand Europa, stupefiata, va afla, Tn 1453, de caderea Constantinopolului, se va simti lipsita de lumina ochilor, cum scria un autor polonez din epoca 32 r dar va asista neputincioasa la abolirea, de catre turci, a celui mai mare Imperiu cre?tindin Eyul Mediu, a Imperiuluicaruia Ti invidiase, ea cea dintai, maretia33. Rezistenta ?i moartea eroica a ultimului Tmparat, Constantin Paleologul Dragases, pe zidurile cetatii,

119

vor constitui singurul act pe masura Bizantului de altadata. Acesta se afla la originea legendei populare grece~ti despre reTnvierea Tmparatului ~i rena~terea Bizantului34. Tmpreuna cu Marea Idee, aceasta legenda va fntretine flacara tremuratoare a patriotismului grec, a carui speranta a fost, pentru multa vreme, Tngropata sub ruinele cetatii imperiale In 1453 35 . De acum Tnainte, Literele ~i Artele vor Intoarce spatele patriei lor - papa .Pius al II-lea a intuit exact, atunci cand a caracterizat caderea Constantinopolului ca pe "a doua moarte a lui Homer ~i a lui Platon"36 - In vreme ce grecitatea, sub conducerea Bisericii sale, va fncerca sa-~i salveze traditiile ortodoxe. Patriarhia din Constantinopol, pactizand cu Invingatorul cuceritor - a fost dotat cu un statut special de catre Mahomed al 1I-lea37 -, va deveni refugiul valorilor nationale ~i singura forta politica a pqpoarelor supuse: aceasta, cu pretul umilinte10r ~i al concesiilor ale caror urme a"U marcat istoria popoarelor balcanice. Tocmai popoarele din Balcani( hranindu-se din traditiile culturale ale Bizantului, I~i vor Imparti cu grecii mo?tenirea Imperiului bizantin. Cartea lui N. lorga, cu titlul sugestiv de "Bizant dupa Bizan(38, descrie aceasta existenta postuma a Imperiului a carui civilizatie a marcat toate popoarele care, chiar daca numai pentru 0 c1ipa din istoria lor, s-au aflat Tntre hotarele sale sau Tn sfera sa de influenta.

Capitol unic

PRINCIPlllE FUNDAMENTAlE ALE GANDIRIlPOllTICE IN BIZANT

J

~i

Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia) raporturile lor cu autoritatea temporala

~i

spirituala

Pentru a Tntelege temeiurile ideologiei politice a Bizantu1ui

~i a explica multimea formelor pe care le-a Tmbracat ?i. vari-

etatea expresiilor pe care le-a Tmprumutat, Tn timpul diverselor perioade din milenara istorie a ImperiuluP, este necesar sa examinam cateva aspecte ale principiilor care au calauzit gandirea politica ?i orientarea intelectuala a bizantinilor. Studiul evolutiei mentalitatilor, indispensabil pentru Tntelegerea faptului ideologic, va avea mult de ca~tigat. Statui ~i Biserica, reprezentate de Tmparat ?i, respectiv, de patriarh, au fost, Se" ~tie, stalpii de sustinere ai lumii bizantine, care a continuat lumea romana cre~tinata. Tntr-adevar, raporturile puterii temporale cu puterea spirituala au influentat profund orientarile politicii ~i ale ideologiei fiecarei epoci ~i au conditionat comportamentul poporului bizantin. Interdependenta lor, care se manifesta de-a lungulTntregii istorii a Imperiului, constituie un aspect fundamental al civilizatiei bizantine, Tnca insuficient studiat. Sa adaugam, numaidecat, ca natura raporturilor dintre statui ~i Biserica Bizantului, de~i Tntemeiata pe 0 solidaritate

121

permanenta ?i liber consimtita, creeaza, deseori, situatii delicate fntre cele doua institutii, a caror complexitate deruteaza spiritele moderne, Tnclinate sa priveasca problema raporturilor dintre stat ?i Biserica din unghiul, simplificator, al cezaropapismului 2 Tntr-adevar, convingerea cvasigenerala, Tn ceea ce prive?te Bizantul, a unei supuneri a Bisericii fata de stat, care se exprima prin cezaropapism, ni se pare prea putin apta sa descrie a realitate, altminteri mai nuantata ?i mai sofisticata, a raporturilor dintre puterea temporala ?i puterea spirituala, adica dintre Tmparatul ?i patriarhul Constantinopolului, care Tncarneaza, fiecare Tn domeniul sau, autoritatea suprema, recunoscuta ca atare de catre toti cei care depind de aceasta. Altfel spus, Tmparatul, fiind cre?tin, depinde de patriarh, iar patriarhul, fiind cetatean al statului, depinde de Tmparat3 Acest lucru presupune separarea absoluta, distinqia neta, Tntre imperium ?i sacerdatium, ceea ce a fast, efectiv, cazul Bizantului. Astfel, teoria, larg raspandita, care face din Tmparatul bizantin un preot4 nu rezista la a examinare mai atenta a surselor. Teoria se sprijina pe a practica a Bisericii din Constantinopol, pe care Teodosie cel Mare a vrut 5-0 impuna ?i Tn Apus, care prive?te locul Tmparatului Tn interiorul altarului bisericii, Tn momentul oficierii sfintei jertfe. Aceasta teza a fast vehement criticata de Sfantul Ambrozie, care i s-a opus lui Teodosie ?i care a exprimat teoria care va deveni, ulterior, doctrina oficiala a Bisericii, Tn termenii urmatori: "Purpura face Tmparati, dar nu ?i preoti"5. Ultimul demers allui Teodosie s-a soldat, a?adar, cu un e?ec, iar privilegiul Tmparatului de a ramane Tn altar a fast, cum ne confirma Constantin al VII-lea, abolit chiar ?i Tn Constantinopol6. Tn orice caz, separarea Imperiului de sacerdotiu este un fapt bine stabilit prin legea bizantina 7 ?i respectat de catre partile interesate, Tn ciuda tentativelor reciproce de a acapara din prerogativele celuilalt. Istoria bizantina atesta mai multe astfel de tentative, prin care se Tncearca a se strica acest echilibru; dar

122

toate sunt initiative ale unor persoane, nu aqiuni ale institutiilor. Tntr-adevar, au existat la Bizant Imparati puternici, care ?i-au impus vointa Tn fata patriarhilor, constran?i sa-?i piece fruntea, cel mai bun exemplu fiind Leon al III-lea Isaurianul, initiatorul iconoclasmului 8 , precum au existat ?i patriarhi care s-aucomportat ca ni?te adevarati Tmparati, ?i In domenii care nu erau de resortullor: cel mai bun exemplu fiind, fara Indoiala, cel oferit de Mihail Cherularie, initiatorul schismei Bisericilor din 10549 - Insa, 0 subliniem Inca 0 data, acestea au fost cazuri exceptionale ?i nu situatii frecvente ?i durabile. La Bizant, Tmparatul ?i patriarhul erau condamnati, daca putem spune astfel, sa colaboreze, altminteri Imperiul s-ar fi c1atinat din temelii; sa nu uitam ca, Intr-adevar, cre~tinismul a fost admis Tn cetate ?i a devenit religie oficiala a Imperiului In urma deciziilor imperiale, dar ca Imperiul a devenit bizantin Intrucat era cre?tin. A?adar, solidaritatea, ba chiar complicitatea sunt trasaturile carecaracterizeaza raporturile dintre Biserica ?i stat in Bizant, maimult decat cezaropapismul sau papocezarismul, pentru a folosi neologismele, care au fost intotdeauna considerate ni?te extrapolari reprobabile. loan Tzimiskes, unul dintre cei mai mari Imparati ai Bizantului, exprima adevarata doctrina privind raporturile dintre Imparat ?i patriarh cand declara: "Cunosc doua puteri pe pamant ?i In aceasta viata, sacerdotiul ?i Imperiul; celui dintai Creatorul i-a dat In grija sufletele, celuilalt, autoritatea. asupra trupurilor; daca aceste doua parti nu sufera nici 0 ?tirbire, atunci binele domne?te Tn lume"10. Aceasta declaratie solemna, rostita de un Tmparat in fata Sinodului ?i a Senatului, adica Tn fata corpurilor constituite care reprezentau elitele ecleziastice, politice ?i socia Ie ale Imperiului, ilustreaza perfect pozitia oficiala asupra locului Tmparatului ?i, respectiv, al patriarhului In Imperiul Bizantin - ei sunt considerati doua autoritati complementare ?i interdependente.

123

A?adar, intentionat am ales sa ne oprim Tndeosebi asupra acestor doua notiuni, ordinea ?i iconomia, care desemneaza, ?i una ?i cealalta, scopurile ?i imperativele urmarite neabatut de catre Tmparat ?i, totodata, de catre patriarh. intr-adevar, aceste doua concepte fundamentale ale gandirii ~i ale politicii lumii bizantine, ordinea (taxis) ~i iconomia (oikonomia), unul de origine politica ~i sociala, celalalt de origine intelectuala ~i spirituala, cel putin Tn epoca bizantina, au fost adoptate, amandoua, de catre stat ~i decatre Biserica, totodata, ca baze ale organizarii lor ~i ca temelii ale conceptiei lor despre lume. ~i alte notiuni, precum, de pilda, pacea, Intelegerea (~i opusele lor) au fost esentiale pentru viata ~i .politica Bizantului, dar nici una, dupa parerea noastra, nu evidentiaza mai dar decatnotiunile de ordine ~i de iconomiefondul convingerilor bizantine. Se ridica, astfel, valuldemersului gandirii bizantinilor, amintind ca, pentru ei, notiunile de ordine ~i de iconomie, la fel ca autoritatea temporala ~i cea spirituala, sunt complementare ~i interdependente, una fiind suportul celeilalte, In masura In care ordinea rezulta din actiunea iconomiei ~i Tn care iconomia nu este decat 0 manifestare a ordinii. Aceasta din urma era considerata, atunci, ca principiul fundamental al creatiei. Sa Incercam,acum,sa examinam mai Indeaproape aceste doua notiuni care' constituie, cu siguranta, adevaratulfundament allntregii ideologii bizantine ~i ale caror .constanta ~i permanenta, a~a cum se desprinddin studiul documentelor din diversele perioade, contrasteaza cu schimbarile frecvente ale mentalitatii bizantine, In functie de problemele ob~te?ti. Tocmai acest aspect de exceptie, al prezentei continue a notiunilor de ordine ?i de iconomie In cvasitotalitatea literaturii bizantine din toate epocile, este. eel care explica multimea de sensuri ~i de nuante pe care fie.care le-a Tmbracat ?i care Ie confirma rolul preponderent Tn ansamblul manifestarilor vietii ~i gandirii bizantine; ambele raman, indiscutabil ?i de departe, cele doua

124

idei majore care determina gandirea ~i praxisul politic al lumii medievale grece~ti.

Ordine ~i iconomie, fundamentele societalii bizantine

Ordinea ~i iconomia, acesttermen din urma neavand vreo legatura cu sensul actual, de~i evolutia semantica ulterioara aduce luminaasupra catorva aspecteale conceptului bizantin, vor fi examinate aici Tn sensul lor tehnic ~i Tn interdependenta lor. Astfel, printre multiplele semnificatii ale termenului de iconomie - diqionarul de greaca patristica al lui Lampene indica pestetreizeci, repartizate pe mai multe capitole, dar fara a lua Tn consideratie sensu rile acestui termen din literatura profana ll - ne vom opri, cu deosebire, la aceea expimata prin Kat' oikonomian, expresie Tnsemnand "potrivit iconomiei" (conform celui mai bun aranjament cu putinta), care face din aceasta notiune principiul aqiunii Tn lume (praxis) ~i aldemersului urmarit prin gandire,Tn stradania sa de a descifra universui ~i pentru a face lucrurile inteligibile (theoria). Tnorice caz, folosireaacestor termeni Tntr-o serie de limbaje tehnice, fara a-I mai pune la socoteala pe acela de toate zilele,. care acopera numeroase domenii ale vietii, ~i utilizarea lor frecventa de catre medii diferite, Tn circumstante diverse ~i variate, zadarnicesc orice efort de a avansa 0 definitie satisfacatoare. Astfel, pentru a sublinia pur ~i simplu importanta ~i Tncarcatura semantica pe care notiunile de "ordine" ~i "iconomie" Ie-au avut pentru Bizant, vom recurge la comparatii cu alte concepte, mai bine cunoscute, Tntrucat au apartinutlumii grece~ti c1asice, a carei gandire este de departe mai temeinic studiata decat aceea a lumii bizantine. Precizand, imediat, ca aceasta referinta la Antichitate trebuie Tnteleasa ca ,0 simpla ilustrare, care ne permite nu sa

125

stabilim ni~te relatii de semnificatie, ci, mai modest, sa comparam impactul pe care conceptele astfel relationate I-au avut in gandirea respectiva a fiecarei epoci, se poate spune ca termenul de ordine (taxis) a jucat, in Bizant, rolul pe care il jucase in Antichitate termenul de masura (metron), ~i ca termenul de iconomie, in domeniul speculatiei, era incarcat, la Bizant, cu acelea~i virtuti ca ~i termenul intelepciune (sophia) in Grecia antica 12 Aceasta comparatie, putin fortata, care trebuie inteleasa, repetam, ca 0 ilustrare a importantei acestor notiuni, ni se pare suficienta pentrua sublinia diferenta profunda dintre gandirea greaca ~i mentalitatea bizantina. Fiecare dintre ele exprima doua lumi, care se situeaza ~i se prezinta de la bun inceput ca diferit orientate, de~i fondullor lingvistic comun ar putea sa Ie faca sa treaca drept doua etape ale aceluia~i demers intelectual. Este, totu~i, evident ca intre metron (masura) ~i taxis (ordine), pre.cum ~i intresophia (intelepciune) ~i oikonomia (inteleapta chibzuinta) exista aceea~idistanta ca intre lumea rationala ~i ratiuneainterogativa din Antichitate ~i lumea spirituala ~i autoritatea revelata din Evul Mediu. Altfel spus,intre Gre.cia antica ~i Bizant s-au interpus, deja,stoicismul elenistic, Imperiul roman, izvor al autoritatii politice, ~i cre~ti nismul oriental,izvor al autoritatii spirituale, care constituie, in fapt, un background al puterii ~i, inconsecinta, alideologiei politice din Imperiul bizantin13 La urma urmei, a.ceasta .comparatie nea~teptata a notiunilor de ordine ~i de iconomie cu acelea de masura ~i intelepciune este, pentru noi,mijlocul eel mai la indemana de a stabili cadrul in care a actionat intotdeauna omul bizantin, marginit in gandirea ~i in faptele sale de limitele pe care autoritatile spirituala ~i temporala, necontestate ~i incoritestabile, Ie-au faurit pentru el. Notiunile de ordine ~i de iconomie acopera, intr-adevar, pentru bizantin, ansamblul principiilor ~i virtutilor care determina creatia, care trebuie sa .conduca societatea, Biserica ~i statui ~i care, in orice

126

caz, conditioneaza soarta lumii sub toate celelalte forme. Au, cu alte cuvinte,valoare de principii universale. Ordinea, taxis, exprima categoria care domina natura, societatea ~i raporturile dintre oameni; este principiul Tntregii vieti, Tnscris ~i Tnnascut Tn toate lucrurile din lume. Este dar de ce termenul de taxis, pe langa semnificatia sa primara de ordine, subTntelegandu-se ordinea stabilita, care trebuia sa fie respectata cu orice pret, Tntrucat era principiul fundamental al creatiei divine, a dobandit, de timpuriu, la Bizant, sensul de "ierarhie", devenind astfel termenul tehnic utilizatTn toate limbajele proprii multiplelor domenii de activitateale oamenilor, implicand actiunea concertata a unor grupuri distincte de persoane. Este semnificativ faptul ca termenul de ierarhie, In sensui actual al termenului, a fost 0 creatie pur bizantina ~i ca a fost considerat instantaneu (a aparut Inca din secolul al V-lea) uncaz particular al ordinii (taxis) universale. Raportul dintre ordine ~i ierarhie constituie fundamentul gandirii lui PseudoDionisie Areopagitul, a carui opera despre ierarhia cereasca ~i despre ierarhia edeziastica - originala combinatie a principiHor neoplatohiciene, a teorieiaristoteliene ~i a Invalaturilor Parintilor Bisericii despre taina creatiei - a exercitat 0 influenta notorie asupra elaborarii teoriei despre ordine, ca un concept moral, religios ~i spirituaj14 . Tntr-adevar, Pseudo-Dionisie Areopagitul precizeaza dar In scrierile sale ca, pentru el, "ierarhia este ordinea divina ~i sacra", ca "tinde sa atinga ordinea dupa care este condusa lumea"15. Tn parafraza operei lui Pseudo-Dionisie, datorata lui Pachymeres, citim ca trebuiesa se faca distinctia Tntre "mai multe soiuri de ordine: ordinea naturala, precum aceea a progresiei aritmetice" (estevorba, deci, fara nici 0 Indoiala, de 0 ierarhie), ordinea "referitoare la persoane, precum ordinea imperiala a titlurilor ~i a dregatoriilor, ~i ordinea sfanta a Bisericii"16, Intelegand, prin aceasta, ierarhia edeziastica pentru

127

care, 'Intr-adevar, Pseudo-Dionisie va scrie un tratat aparte; toate aceste ordini trebuie sa reflecte arhetipul, ordinea cereasca 17 , singura perfecta, fiindca toateau fost stabilite "dupa iconomie", adica sunt cele mai bune cu putinta 'In lumea imperfecta a materieL In orice caz, 'In spiritul bizantin, termenii deordine ~i de ierarhie se confunda. Astfel, nu e de mirare daca se'lntalnesc termenii de taxis ~i, uneori, de taxiarhia 18 , desemnand ordinea corpurilor constituite de catre stat, ale administratiei civile, militare ~i ecleziastice, dar, de asemenea, ordinea c1aselor ~i a grupelor sociale. Astfel, taktika, adica listele de prioritati, deosebit de 'Indragite la Bizant, constituie 0 sursa pretioasa nu doar pentru studiul organizarii statului ~i a societatii bizantine, dar ~i pentru conceptia principiului autoritatii 'In toate domeniiIe vietii Imperiului. Avem, In afara de taktika militare, cunoscute ?i 'In Antichitate, taktika ecleziastice, taktika ora~elor~i taktika titlurilor ~i functiilor imperiale ~i ale demnitatilor aulice - texte de creatie pur bizantina, acoperind toate perioadele istoriei Imperiuluj19. Aspectul organizarii lumii bizantine, care se desprinde din studiul acestor surse, completate, binelnteles, cu informatiile furnizate de catre Iiteratura bizantina In general, tinde sa fie, dupa cum se ?i cuvenea, imaginea, fidel reflectata, a ordinii cere~ti, cu Ingeri, sfinti, apostoli ~i profeti care II inconjoara pe Creator - altfel spus, fiecare grupa ~i fiecare persoana detine, In lumea bizantina, un loc bine stabilit, un rang anume In piramida care II are In varf pe Imparat, la fel cum ierarhia cereasca II are 'In varf pe Dumnezeu 20 Regasim 'In aceasta 0 i1ustrare perfe~ta a pozitiei 'Imparatului 'In lumea bizantina: el este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, este 'Imputernicitul lui Hristos.. Sa amintim, in acest sens, ca 'Imparatul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, 'In opera care poarta sugestivul titlu de "Ordinea Imperiului" ~i care este, Intr-adevar,

128

un tratatdespre ordineaaulica ~i despre ceremoniile de la curte, nu ~ovaiasa -Ti comparepe patriciii ~i pe magi~trii din Imperiu cu apostolii, iar pe imparat, respectand propo'1iilecu strictete -a~a cum nota Porfirogenetul pers.onal, intr-un acces de modestie -. cu insu~i Hristos21 . Este u~or sa ne imaginam consecintele acestei convingeri asupra ideologiei imperiale ~i, totodata, asupra ansamblului mentalitatilor bizantine, hranite din' principiul raporturilor privilegiate dintre statui 10r~i Dumnezeu~i ordinea luL 0 dovedesc calificativele folosite pentru a-i tJesemnape. imparat ~i statui bizantin:imparatul este "menitul, preferatul, alesul lui Dumnezeu""iar statui este "puterea pastrata, ocrotita ~i garantata de catre Dumnezeu", pentru a cita doar cateva dintre titlurile oficiale rezervate "preasfintiti1or ~i preacre~tinilor'" imparati ai Bizantului ~i "preaevlaviosului lor stat"22. Aceasta situatieconduce la doua constatariimportante pentru viata politica~i sociala din Imperiul bizantin ~i, prin urmare, pentru studiul ideologiilor sale: se Intelege, In primul rand, ca ordinea imperiala, in toate acceptiunile acestui termen, nu poate fi inlocuita,intrucat ea reflecta ordinea cereasca~i decurgedin insa~i vointa divina; in al doilea rand, intrucat ordinease concretizeaza intr-o ierarhie riguroasa, treptele piramideicare decurg din aceasta sunt, toate, subordonate varfului, respectiv imparatullJi,stapanul absolut al sta7" tului ~i al societatii, dar ~i al lumii, totodata, de vremece este reprezentantullui Dumnezeu pe pamant. Se explicaastfel calificativulde Cosmocrator (stapanullumii,al cosmosului) ca ~i acela,mai surprinzatorinca, de Cronocrator (stapanuLtimpului)23,atribuiteimparatului bizantin- calificativul de Pantocrator (stapanul universului) fiindu-i rezervat lui Hristos. Astfel, simbolurile puterii imperiale. vor fi, in mod absolut firesc, globul impodobit de cruci ~i sceptrul, in timp ce coroana imperiala, care in iconografiaoficialaeste oferita imparatuluide catre

129

un Tnger sau de dHre Hristos Tnsu~i, va fi simbolul onglnll divine a puterii 24 Aceasta origine este reprezentata, Tn plan real, prin patriarh, cel care deschide ceremonia Tncoronarii a~ezand coroana pe capullmparatului, dupa ce I-a binecuvantaf 5 Este de retinut acest detaliu, care marcheaza faptul ca, Tn limbajul institutional, patriarhul este cel care confera puterea Tmparatului. Tntr-adevar, el este,Tn momentul Tncoronarii, singurul reprezentant al lui Hristos. Eventualul sau refuz de a purcede la aceasta aqiune ar face imposibila legalizarea puterii imperiale. Avem, aici, Tnca un aspect al prerogativelor patriarhale care atenueaza a~a-numitul cezaropapism bizantin, celalalt fiind posibilitatea pe care 0 avea patriarhul de a-I excomunica pe Tmparatul vinovat de fapte considerate condamnabile de catre Biserica - ~i sa nu uitam ca aceasta detinea dreptul de a hotarTTn chestiunile personale, casatoria Tmparatului fiind una dintre acestea, ba chiar dintre cele mai importante, din pricina legitimarii copiilor care ar fi putut rezulta ~i a repercusiunilor acestui fapt asupra succesiunii imperiale. Cu toate acestea,este necesar sa subliniem ca, Tn piramida imaginara pe care 0 reprezinta ierarhia lumii bizantine, locul privilegiat sau de varf rezervat Tmparatului n-a fost niciodata contestat. Patriarhul. ocupa, Tntr-adevar, Tn listele demnitatilor, locul secund, de~i autoritatea sa Tn problemele spirituale, a~a cum am vazut, nu se com para cu aceea a Tmparatului, care nu mai era socotit, atunci, decat un cre~tin exemplar. Aceasta organizare pe verticala a lumii bizantine va ramane Tn vigoare de-a lungul Intregii existente a Imperiului; s-a mentinut cu 0 extremarigurozitate, Tn toate marile perioade ale istoriei bizaf\tine~ ~i n-a fost contestata niciodata In mod real, societatea bizantina pastrand Tntotdeauna aspectul unei meritocratii. Astfel, Iocul fiecaruia Tn societatea bizantina era obtinut dupa meritele personale, Tntrucat chiar ~i functia suprema imperiala era, institutional, deschisa oricarui cetatean

130

din Imperiu. Se Tnte1ege de ce importanta fiecarui rang In ierarhie se masura dupa distanta care II separa de rangul imperial. Importanta anturajului imediat allmparatului I?i gase?te, astfel, o explicatie cvasiinstitutionala, iar Constantinopolul, ca re?edinta a Imparatului ?i a curtii, a sfar?it prin a fi socotit sediullntregii puteri. Rolul acestui ora? Tn ansamblul istoriei ?i al civiIizatiei bizantine este, Tn acest fel, bine pus Tn lumina. Cum se ~tie, atractia sa nu s-a exercitat numai asupra bizantinilor, dar ~i asupra bizantini~tilor, tentati sa explice fenomenul bizantin exclusiv prin exemplul Constantinopolului, care, devenit soarele Imperiului, prinintermediul Tmparatului care locuia acolo, punea Tntru<:atva Tn umbra provinciile pe care, totu?i, se sprijinea adevarata maretie a Imperiului; sa mai spunem, referitor la subiectul nostru, doar ca ora?ul Constantinopol ocupa varful Tn taxisul (ordinea) ora?elor, precum Tmparatul sau ocupa cel mai Tnalt rang Tntre oamenii sai, iar patriarhul, locul cel mai Tnalt Tn ierarhia ecieziastica.Constantinopolul (pus, Tnca de la Tntemeiere, sub ocrotirea Fecioarei)26, capitala, a?adar, Tn chip de Regina Cetatilor - dupa titulatura sa oficiala -, Tmparatul, Tn chip de cosmocrator, ?i patriarhul, mai presus de toate, ecumenic, adica In chip de ?ef spiritual allumii locuite de popoarele civilizate, constituiau bazele autoritatii necontestate ale lumii bizantine asupra universului 27 Fiecare Tn domeniul sau specific Incarna puterea universala a statului bizantin, solidaritatea lor fiind garantia salvgardarii ordinii universale, potrivit inten1:ii1or tainice ale iconomieidivine 28

Ordinea,

iconomia~i

artade a carmui

Caracterul sacru al ordinii bizantine, personificata de catre Tmparat, care sacralizeaza tot ceea ce II prive?te (sa amintim, Tn acest sens, ca atributul theios, adica sfant, este acordat pentru

131

orice are legatura cu persoana imperiala), constituie suprema garantie a mentinerii"unui statu-quo politic ~i social. Altfel spus, ordinii bizantine nu i se putea aduce vreo contestatie, nici din interior, nicLdin exterior, Tntrucat era garantata de Dumnezeu. Grice tulburare, nu conteaza de ce natura, era contrara principiilor statului, dar ~i, mai ales, vointei divine. Astfel, orice atingere adusa ordinii imperiale capata, pentru bizantini, aspectul unui veritabil sacrilegiu ~i era considerata ca 0 uneltire a du~ma nilor lui Dumnezeu ~i ai adevaratei credinte29. Dumnezeu ~i TmparatulTi pedepseau pe instigatorii acesteia. Aceasta cvasisacralizare a ordinii stabilite, termenul de taxis-ordine semnificand, Tn acest context, statu-quo, pax Byzantina, lamure~te anumite aspecte ale istoriei bizantine, defectuos Tntelese, mi se pare mie, de catre istoricii moderni, mai putin familiarizati cu extrema complexitate politica ~i spirituala a sofisticatei lumi bizantine. Se Tntelege, de exemplu, de ce statui bizantin n-a pus, aproape niciodata, Tn practica ni~te reforme adevarate ale institutiilor sale, Tn pofida Tndelungatei sale existente; a aplicat Tntotdeauna kat' oikonomian, adica s-a adaptat treptat noilor realitati, fara sa desfinteze vreodata vechile realitati; s-a conformat noilor situatii fara a opera transformari radicale; pe scurt, prizonier al trecutului sau, a Tncercat sa Tnteleaga prezentul ~i sa cantareasca viitorul nesigur, fara a rupe legaturile cu traditia, care a ramas fundamentul existentei sale 30 Se Tntelege de ce tentativa iconoclasta, singura reforma veritabila pe care a cunoscut-o lumea bizantina, a starnit furtuna pe care 0 cunoa~tem, sapand marea prapastie Tn natiunea bizantina, ~i pentru ce aspectul, cel putin exterior, al statului bizantin se prezinta neschimbat de-a lungul secolelor. Imobilitatea cvasihieratica a spiritului bizantin ramane 0 imagine Tndragita de istorici, ~i aceasta chiar Tn pofida mutatiilor profunde pe care le-a suferit Imperiul pe parcursul Tndelungatei sale existente. Sa spunem, pur ~i simplu, ca taxis ~i

132

oikonomia au lucrat Tmpreuna pentru eterna rena?tere a formelor unei traditii mereu vii, a acelor patria ale bizantinilor,
adica a patrimoniului roman, grec ~i cre?tin, disputat ?i ravnit de inamicii sai din exteriorul ?i din interiorul Imperiului. Respectul neconditionat pentru ordinea prestabilita, Tnscrisa Tn fapte, potrivit conceptiei bizantine, explica, de asemenea, anumite aspecte ale moralei politice ?i c1arifica, pe aceasta cale indirecta, principiile ideologiei bizantine. Este, Tntr-adevar, de la sine Tnteles ca absenta ordinii nu putea decat sa evidentieze 0 stare de lucruri contrara salvarii omului ?i, totodata, salvarii natiunii. Termenul de ataxia (dezordine) ?i sinonimele sale (tarache-tulburare, akatastasia-rava?ire, akosmia-salos-haos, sygchisis-perturbare a ordinii, anesychianeoranduiala, Tngrijorare etc.) califica situatii care conduc, din punct de vedere spiritual, la pierderea "sufletului" (psych 0lethros) ?i, din punct de vedere politic, la regimul scelerat, la "democratie", adica la uzurparea puterii de catre popor, un sacrilegiu fata de Imparat, care reprezenta singura autoritate recunoscuta de Dumnezeu 31 Se Tntelege ca Tmparatul ?i carmuirea sa puteau pedepsi aspru, fara ?ovaire ?i cu binecuvantarea Bisericii, unele actiuni care, punand Tn pericol ordinea, contraveneau vointei divine,spre marele prejudiciu al ansamblului natiunii. Termenul de ordine, Incarcat, a?adar, de toate virtutile, Tn mod opus antonimelorsale, a sfar~it prin a desemna principiile morale ~i reglementarile In vigoare, care trebuiau respectate fara proteste, ?i aceasta pentru binele comun. Pe aceasta cale indirecta, termenul de peitharchia, adica disciplina ~i, literal, supunere fata de autoritate, a sfar?it prin a insemna virtutea de capatai, caregaranta ordinea, taxis, devenita astfel, ?i acesta este un fapt important, sinonima cu pacea, binele suprem al omenirii, potrivit Tnvataturii lui Hristos Insu?j32. Ordinea, semnificand pacea, devine 0 virtute "soteriologica", predicata de Biserica. Orice mi?care de razvratire,

133

indiferent de natura ei, care ar tulbura ordinea, a?adar pacea, se pedepsea atat de catre Tmparat, cat ?i de catre Biserica, ale carei interese, Tn acest domeniu, erau aparate de puterea tempora/a. Se explica astfel de ce lupta Tmpotriva ereticilor anatemizati de Biserica a fost Tntotdeauna purtata, la Bizant, de catre armatele imperiale. Tmparatul, slujitor devotat al Bisericii, la Tnvataturile careia se supunea aidoma oridirui alt cre?tin, ramanea singurul garant al ordinii-pacii, precum era ?i singurul stapan al razboiului, adica al razboiului Tmpotriva du?manilor statului ?i ai credintei Imperiului de drept divin, cum a fost, dintotdeauna, Bizantul. Astfel, ordinea, considerata ca un dat ireversibil Tn Bizant, dupa statutul care decurgea din actiunea iconomiei divine, trebuia sa fie mentinuta cu orice pret, prin actiunea imperiala ?i ecleziastica. Din aceasta perspectiva, este caracteristic faptul ca Tmparatul ?i patriarhul aveau grija sa noteze ca politica lor este calauzita de spiritul de "iconomie", care-i ajuta sa aplice regula (taxis) cea mai buna cu putinta, Tn lumea imperfecta a oamenilor, ?i care Ti conduce, mereu kat' oikonomian, la gasireaunor solutii inedite pentru problemele care preocupau lumea din subordinea lor. "Iconomia" aparea, Tn acest fel, ca interventia care sugera reaqiile cel mai putin defavorabile, cele care provocau cel mai mic rau cu putinta, pe scurt, cele care se Tndepartau cel mai putin de un ideal fixat. Suntem departe de interventia care va conduce, mult mai tarziu, este adevarat, la elaborarea principiului infaibilitatii, de neconceput In Bizant, tocmai pentru ca era contrar spiritului de iconomie. Ajungem, de altfel, de-a lungul acestor solutii care se recunosc imperfecte, Tntrucat sunt dictate de principiul "iconomiei", la singura fisuradin conceptia, altminteri perfecta, a respectului neconditionat pentru ordinea data. Tntr-adevar, cata vreme ordinea lumii reflecta, Tn masura posibilului, ordinea divina, ea ar putea fi rasturnata, daca

134

Dumnezeu ar hotarl astfel: "Daca Dumnezeu vrea, subliniaza un text bizantin, ordinea naturii poate fi data peste cap"33; aceasta afirmatie categorica, care, spunem In treacat, constituie fundamentul miracolului (se nume?te miracol rasturnarea ordinii naturale conform vointei lui Dumnezeu), presupune, de asemenea, ca In cazul In care carmuirea care aplica ordinea s-a Tndepartat de cea mai buna ordine cu putinta, daca, altfel spus, "iconomia" imperiala a funqionat insuficient, Dumnezeu poate hotari inlaturarea vinovatului; aceasta schimbare, care se efectueaza Intotdeauna printr-o aparenta dezordine, explica Inlocuirea violenta a Imparatilor. Astfel, implicarea constanta a vointei divine In tot ceea ce prive?te ordinea - altfel spus, In tot ceea ce prive?te carmuirea lumii - justifica, In ultima instanta, revoltele izbutite Impotriva Imparatului, considerat, In acest caz, nevolnic ?i nedemn de Increderea divina, a?adar obligatoriu de inlocuit cu un altul, ale carui virtuti I-ar face demn de a fi Imputernicitul lui Hristos. Acest principiu explica, de asemenea, nesfar?ita tulburare religioasa care a zdruncinat aproape continuu Bizantul, fiindca nu reprezinta, In realitate, decat expresia cautarii permanente a celei mai bune solutii, intr-o lume condusa "prin iconomie" ?i, in consecinta, fara siguranta spirituala ?i intelectuala oferita de certitudinea inspirata de revelatie. Reiese de la sine ca aceasta concePtie despre manifestarea constanta a vointei divine punea soarta lumii bizantine In mana Domnului. ?i, astfel, facea din bizantini "noul popor ales", "noul Israel", instrumentul prin care se exprima judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor ?i asupra faptelor acestora 34 : victoriile imperiale sunt socotite, ca atare, drept manifestarea unei recompense divine pentru virtutile poporului bizantin, Tn vreme ce Infrangerile sunt expresia maniei divine Impotriva poporului sau, cand se Indeparteaza de la calea cea dreapta. Este, din acest punct de vedere, semnificativ faptul ca, pe

135

masura ce Imperiul cuno~tealnfrangerile care i-au alterat, pana la urma, caracterul de putere universala sau, mai simplu, internationala, termenul de krima, insemnand, la origine, judecata (subintelegandu-se judecata divina), ~i-a pierdut sensuI initial ~i a sfar~it prin a fi sinonim cu "pacat", pacat pe care Dumnezeu II pedepsea neintarziat sau, in cel mai bun caz ~i dintr-un spirit de "iconomie", iI indrepta ~i il ierta 35 Tn orice caz, termenul de taxis-ordine, cu multimea de semnificatii pe care le-a imbracat In contextul diverselor limbaje, politic, spiritual, moral ~i institutional, a sfar~it prin a exprima adevaratul principiu universal al lumi bizantine. Legile ~i regulile, dictate de grija "iconomiei" celei mai apropiate de perfectiune, vizau sa garanteze acest bine suprem pentru ansamblul omenirii. Preambululla toate decretele imperiale, introducerile la culegerile juridice, in sfar~it, toate actele legislative aveau grija sa precizeze ca imparatul care Ie promulga era animat de dorinta ae a sluji pacea ~i ordinea, pe care se sprijina maretia romana, adica bizantina, ~i bunastarea cetatenilor. Cu toate acestea, dupa cum am vazut 36 , istoria Bizantului dezminte adeseori sperantele pe care bizantinii ~i Ie-au pus in perenitatea ordinii in Imperiullor, fara ca, din aceasta cauza, sa Ii se slabeasca profunda convingere ca ordinea, de fiecare data restabilita, era reflectarea vointei divine, care trebuia respectata cu orice pret. Tn cele din urma, imparatului ~i patriarhului Ie revenea indatorirea sa creeze conditiile care, dictate de lIiconomia cea mai Inteleapta", expresia este a epocii, sa poata garanta domnia ordinii bizantine, a a~a.;numitei pax Byzantina 37 Dar, de asemenea, era de datoria poporului bizantin sa veg~eze ca actiunile sale sa fie conforme vointei lui Dumnezeu, care, dupa intentiile sale de nebanuit, alesese natiunea bizantina,ca instrument de manifestare: pornind de la aceasta baza, vicisitudinile sortii pe care le-a cunoscut lumea bizantina vor fi Intotdeauna justificate, formele cele ma;

136

variate ?i cele mai nea?teptate ale ideologiei sale vor deveni posibile, contradiqia lor aparenta nefiind, pentru bizantini, decat efectul "iconomiei", operand de fiecare data cel mai bine cu putin~a, dar intotdeauna in condi~ii diferite. Sa mai spunem, in acest sens, ca acest rezultat ?ovaielnic ?i nehotarat al operei "iconomiei" bizantine, exprimat, totu?i, in lumea certitudinilor spirituale din Evul Mediu, aparea ca 0 reminiscenta indepartata a spiritului critic al Antichitatii grece?ti, care, de?i denigrat de catre Biserica, n-a fost Tmpiedicat a lasa urme, mai ales asupra gandirii Parintilor Bisericii, care au elaborat dogma ?i, in consecinta, doctrina "iconomiei". Tn afara de acestea, vom sublinia, inca 0 data, ca orice demers intelectual bizantin tinde catre ordinea care, dupa cum scria Tmparatul Constantin al VII-lea, "este acest lucru maret ?i pretios, podoaba ?i frumusete a Imperiului ?i temelie a unitatii sale, a carui absenta este 0 grava insulta adusa majestatii imperiale; caci dezordinea este specifica unui trup prost alcatuit, ale carui membre sunt adunate de-a valma, ceea ce denota 0 conduita fara demnitate ?i fara educatie, proprie oamenilor care nu sunt Iiberi." Sa consideram ca dorinta exprimata de Tmparat, Tn concluzia introducerii la tratatul sau despre Ordinea Imperiului, a fost a tuturor bizantinilor: "Fie ca puterea imperiala sa poata sa actioneze Tntru ordine ?i demnitate, pentru a reda mi?carea ?i armonia pe care Creatorul a daruit-o Tntregului nostru Univers"38. lata telul suprem pe care ?i I-a propus Imperiul bizantin. Pentru a-I Tnfaptui, trebuia sa actioneze "potrivit iconomiei", care-i dicta cel mai bun demers de urmat ?i-i deschidea calea idealului posibil.

137

ANEXE

324-337 Constantin I 337-361 Constanjiu 361-3631ulian 363-364 lovian 364-378 Valens 379-395 Teodosie 395-408 Arcadius 408-450 Teodosie al II-lea 450-457 Marcian 457-474 Leon I 474 Leon alii-lea 474-475 Zenon 475-476 Basiliskos 476-491 Zenon (bis) 491-518 Anastasie I 518-527 lustin I 527-565 lustinian I 565-578 lustinal II-lea 578-582 Tiberiu I Constantin 582-602 Mauriciu 602-610 Phokas 610-641 Heraclius 641 Constantin al III-lea ~i Heraclonas

641 Heraclonas 641-668 Constanjiu al II-lea 668-685 Constantin allV-lea 685-695 lustinian al II-lea 695-698 Leonjiu 698-705 Tiberiu alii-lea 705-711 lustinian alii-lea (bis) 711-713 Filipicus 713-71 5 Anastasie al II-lea 715-717 Teodosieal Ill-lea 717-741 Leon al III-lea 741-775 Constantin al V-lea 775-780 Leon al IV-lea 780-797 Constantinal VI-lea 797-802 Irina 802-811 Nikephoros I 811 Stavrakios 811-813 Mihail I Rangabe 813-820 Leon al V-lea 820-829 Mihail al II-lea 829-842 Teofil 842-867 Mihail al III-lea 867-886 Vasile I 886-912 Leon al VI-lea 912-913 Alexandru

139

913-959 Constantin al VII-lea 920-944 Roman I Lecapenos 959-963 Roman al II-lea 963-969 Nikephoros al II-lea Phokas 969-976 loan I Tzimiskes 976-1025 Vasile al II-lea 1025-1028 Constantin al VIII-lea 1028-1034 Roman al III-lea Argyros 1034-1041 Mihail allV-lea 1041-1042 Mihail al V-lea 1042 Zoe ?i Teodora 1042-1055 Constantin allX-lea Monomahul 1055-1056 Teodora (bis) . 1056-1057 Mihail al VI-lea 1057--.:1059 Isaac I Comnen 1059-1067 Constantin al X-lea Ducas 1068-1071 Roman al IV-lea Diogene 1071-1078 Mihail al VII-lea Ducas 1078-1081 Nikephoros III Botaneiates 1081-1118 Alexie I Comnen 1118-1143 loan al II-lea Comnen 1143-1180 Ma"nuil I'Comnen 1180-1183 Alexie al II-lea Comnen 1183-1185 Andronic I Comnen

1185-1195 Isaac al II-lea 1195-1203 Alexie al III-lea Anghelos 1203-1204 Isaac al II-lea (bis) ?i Alexie al IV-lea Anghelos 1204 Alexie al V-lea Murzufles 1204-1222 Teodor I Lascaris 1222-1254 loan al 1I1~lea Ducas Vatatzes 1254-1258 Theodor al II-lea Lascaris 1258-1261 loan allV-lea Lascaris 1259-1282 Mihailal VIII-lea paleologul 1282-1328 Andronic al II-lea Paleologul 1328-1341 Andronic al III-lea Paleologul 1341-1391 loan al V-lea Paleologul 1347-1354 loan al VI-lea Cantacuzino 1376-1379 Andronic al IV-lea Paleologul 1390 loan al VII-lea Paleologul 1391-1425 Manuil alII-lea Paleologul 1425-1448 loan al VIII-lea Paleologul 1449-1453 Constantin al XI-lea Paleologu!.

140

Note
Introducere
1. Bibliografia minimala, p. 167, din volumul de fata. 2. Lucrare fundamentala: O. Treitinger, Die Ostr6mische Kaiser- und Reichsidee, editia a doua, Darmstadt, 1965. 3. in afara de opera fundamentala a luiA. Grabar, L'empereur dans I'aft byzantin, Paris, 1932, d. G. Galavaris, "The symbolism of imperial costume as displayed on byzantine coins", Tn Museum Notes, t. 8, 1958, p. 99-117;P. Schramm, Spheira, Globus, Reichsapfel, Stuttgart, 1958.

Capitolul 1 - Universalismul
1. A.-Momigliano, "Pagan and Christian historiography in the fourth century A. D.", Tn The Conflict between paganism and christianity in the fourth centuryA. D., Oxford, 1963, p. 79 ~i urmatoarele. 2. Pentru toate aceste puncte, d. R. Remondon, La crise de I'Empire romain, coleqia "Nouvelle Clio", nr. 11, Paris, 1964. 3. in afara de opera fundamentala alui J. Vogt, Constantin der Grosse und sein Jahrhundert, MQnchen, 1960, d. V. Burch, Myth and Constantine the Great, Londra, 1927; la fel de interesanta ~i utila este lucrarea lui A. Piganiol, L 'empereur Constantin, Paris, 1932.

141

4. P. Sherrard, Konstantinopel, Bild einer heiligen Stadt, Urs Graf, 1963; F. D61ger, "Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner", Tn Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal, 1953, p. 70-115. 5. G. Moravcsik, "Bizantul din perspectiva numelor sale" (Tn limba greadi), Tn Acta Antiqua ~cad. Scientiarum Hungaricae, t. XVI, fasc. 1-4, Budapesta, 1968, p. 455-464. 6. Voltaire, CEuvres completes, t. 27, Paris, 1978, p. 265: "Este oprobriul spiritului uman, precum Imperiul grec a fost oprobriul lumii"; P. Lemerle, "Montesquieu et Byzance", Tn Flambeau, anul XXXI, 1879, p. 5 ~i urmatoarele; D. Zakythinos, "Byzanz, Terminologie und politische Theorie", Tn Byzance: Etat-Societe-Iconomie, Londra, Variorum Reprints, 1973. 7. P. Alexander, "The Strength of Empire and Capital as seen through Byzantine Eyes", Tn Speculum, t. XXXVII, 1962, p. 346 ~i urmatoarele; N. Baynes, "The supernatural Defenders of Constantinople", Tn Byzantine Studies and other Essays, Londra, 1960, p. 248-260. 8. Despre Eusebiu, d., Tn ultima instanta, R. Farina, L'lmpero e I'Imperatore christiano in Eusebio di Cesarea, la prima teologia politica del christianesimo, Zurich, 1966. 9. Despre aceasta problema, d. lucrarea de baza a lui G. Ostrogorsky, Geschichte des bizantinischenStaates, editia a III-a, Munchen, 1963, p. 1-19 (traducerea Tn franceza a editiei a II-a, Intocmita de J. Gouillard, Paris, 1956). 10. Pro Templis, a lui Ubanius, adresata lui Teodosie, constituie cea mai elocventa ilustrare a acestei stari de spirit, ed. Foerster, Oratio XXX, 8 ?i urmatoarele. 11. Asupra a.cestei opinii .a lui Gibbon, d. remarcile lui Ostrogorsky, loc. cit 12. J. B. Bury, "Causes of the survival of the Roman Empire in the East", In Selected Essays, Cambridge, 1930, p.231-242.

142

13. Cel mai bun reprezentant al acestei politici de toleran!a fata de barbari ramane Temistios, d. Discursul sau nr. XVI, Hildesheim, ed. W. Dindrof, 1961, p. 251 ~i urmatoarele. 14. Despre raporturile dintre Roma ~i Constantinopol, d. F. D61ger, op. cit.; de notat ca, acum, Constantinopolul este desemnat, totodata, ca "Regina tuturor cetatilor ~i a intregii lumi" (Constantin Porfirogenetul, De Thematibus, ed. A. Pertusi, p. 84, 85), ca "patria omenirii" (Zepos, Jus Graecoromanum, I, p. 33), ca "Preafericita" (Chronicon Paschale, ed. Bonn, p. 712), ca "Ochiul credintei cre~tine" (L. Sternbach, "Analecta Avarica", in Actesde I'Acad. de Charcow, 1900, p. 303), fara a mai vorbi despre calificativele sale frecvente de "Noua Roma" ~i "Noul lerusalim" (sau "Noul Sion"); vom conveni ca aceste nume releva fundamentele ideologiei statului bizantin, inca de la crearea sa; de remarcat este ca nu ~i-a revendicat niciodata titlul de "Noua Atena". 15. Titlul lucrarii lui J. Strzygowskij, Rom oder Orient, care a formulat aceasta problema; despre arta protocre~tina, d., in ultima instanta, A. Grabar, Le premier art chretien (200-395), "L'univers des formes", Paris, 1966. 16. Pentru analiza sistematica a problemelorepocii acesteia, d. articolul meu, "L'Erhpire byzantin: Formation, Evolution, Decadence", din Les Grandes Empires, Culegere de texte a Societatii Jean.,Bodin, Bruxelles, 1973, p. 181-198. 17. ~i persoanele particulare participau la lucrarile de constructie: Sfantul Polieuct, una dintre cele mai importante biserici din Constantinopol, a fost ctitorita, in secolul al VI-lea, cu aportul unui aristocrat bogat. 18. Despre realizarile din timpul domniei lui lustinian I, d. Charles Diehl, Justinien et la civilisation byzantine au Vf siec/e, Paris, 1901; A. Grabar, L 'age d'or de Justinien. De fa mort de Theodose J'lslam, "L'univers des formes", Paris, 1966; ~i, in ultima instanta, R. Browning, Justinien and Theodora, Londra, 1971.

143

19. R. S. Lopez, "Tbe Role of Trade in the Economic Readjustement of Byzantium in the seventh Century", in Dumbarton Oaks Papers, XIII, 1959, p. 67-85, unde se gasesc reflectii despre continuitatea iconomieimonetare in Bizant, ~i bibliografia anterioara. 20. Cf. A. Grabar, L'empereur dans rart byzantin,' Paris, 1932; de notat ca, sub lustinian, BizantuLeste desemnat drept "statui universal" (Migne, Patr. Gr., 86, Agapetos, "Sfaturi. pentru lustinian", col. 1163 -~i urmatoarele). 21. Historia Arcana, ed. Haury. 22. Despre insemnatatea politicii lui Heradius, d. P. Lemerle, "Quelques remarques sur Ie regne' d'Heraclius", in Studi medievali, seria a III-a, I, 2,1960, p. 347,...361. 23. Ecouri aleaspectului epic al domniei lui Heraclius, in Giorgio di Pisidia, Poemi, I. Panegirid epid, sub ingrijirea lui A. Pertusi: "Studia Patristica et Byzantina", 7. Heft, Ettal, 1960; despre legenda lui Heraclius,.imparatul invincibil,cf. Mihail Choniates, ed. S. Lampros, p. 354; despre calificativul de "Noul Constantin",cf. Chronicon Paschale, ed. Bonn, p. 712. 24. Despre Inaintarea arabilor, d.Helene Ahrweiler, "L'Asie Mineure et les invasions arabes", In Revue historique, 1. 227, 1962, p. 1-32 ~i, de acela~i autor, l3yzance et la mer, Paris, 1966. 25. H.Gregoire, "Mahomet et Ie monophyisisme", In Melanges, Ch. Diehl, vol. I, Paris, 1930, p. 107 ~i urmatoarele.

Capitolul 2 - Nalionalismul
1. Introduc~re la,Ecloga, ed. A. Monferratos, p. 2 ~i urma~ toarele. De notat ca introducereala Ecloga esteprezentata ca un preambulla Epanagoge (operaposterioara cu mai bine de un secol), In manuscrisul editat de Migne, Patr. Graeca,t. 113, col. 453 ~i urmatoarele.

144

2. Helene Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966 (Tndeosebi prima parte). 3. D. Zakythinos, "La grande breche dans la tradition de I'HelIenisme", Tn Melanges Orlandos, Atena, 1966, III, p. 300-324. 4. D. Zakythinos, "Die byzantinische Stadt" (Berichte zum XI. inter. Byzantinisten-Kongress, V, 3), MQnchen,1958;d., de asemenea, raportul lui E. Kirsten, cu acela~i titlu. 5. P. Lemerle, L'humanisme byzantin, Paris, 1972. 6. Interesanta este mentionarea "cetatenilor archaiogeneis" (de vita veche) Tn Teofan, ed. de Boor, p. 383; mai multe lucrari despre aristocratia bizantina, publicate Tn revista sovietica Viz. Vremennik, Tn ultimii ani, i se datoreaza lui A. Kazdan. 7. Helene Ahrweiler, "Problemes de la geographie historique de l'Empire byzantin", Tn Proceedings of the XII/th inter. Congr. of Byz. Stud., Oxford, 1976, p. 465 ~i urmatoarele. 8. Despre semnificatia ~i efectul regimului "themelor", d. Helene Ahrweiler, Les structures administratives de I'Empire byzantin, Londra, Variorum Reprints, 1971 ("Administratia provinciala Tn secolele IX-XI"). 9. Lucrarea lui. C. Tipton, Nationalism in the Middle Ages, New York, 1972, nu mi-a fost accesibila. 10. Ed. Migne, Patr. Gr., t. 107. 11. Ibid., col. 828 ~i urmatoarele, 949 ~i urmatoarele. 12. Pentru acest punct de vedere, d. textele publicate de catre A. Pertusi, "Una Acolouthia inedita del X secolo", Tn Aevum, 1948, t. 22, p. 145-168, ~i de catre Helene Ahrweiler, "Undiscours inedit de Constantin VII Porphyrogenete", Tn Travaux et Memoires, til, 1967, p. 393 ~i urmatoarele. De notat ca, Tn acest al doilea text, soldatii bizantini sunt desemnati ca "aparatori ai cre~tinatatii ~i, totodata, ai lui Hristos" ~i camilites Christi, luptand Tmpotriva "soldatilor lui BeliarMahomed".

145

13. Declaratie a Tmparatului iconoclast Constantin al IV-lea: cf Kedrenos, ed. Bonn, 1. II, p. 17. 14. Respectarea ortodoxiei a fost mereu considerata conditia necesara pentru mentinerea statului bizantin (d. mai ales Eugarios, Hist. eccl., ed. Bidez-Parmentier, p. 101 ?i urmatoarele): aceasta teza oficiala a devenit populara ?i general admisa Tn timpul luptelor Tmpotriva Islamului; atunci, dupa cum precizeaza Porfirogenetul (d. nota nr. 12, p. 34) "razboiul pentru cre?tinatate" a devenit ,,0 virtute ?i izvoruloricarei glorii".

Capitolul 3 - Imperialismul bizantin

1. Despre Eufrat ?i Tigru, ca hotare ale civilizatiei greco-romane, d. P. Lemerle, "La notion de la decadence: propos de l'Empire byzantin", Tn Classicisme et declin culturel dans I'Histoire de /'Islam (Simpozionul de la Bordeaux), 1957, p. 263-227; despre frontierele culturale Tn general, d. Rapportsdu XV/eCongres intern. d~Et. byz.,Bucure?ti, 1971; pe tema: "Frontierele" (rapoartele lui D. Obolensky, A. Pertusi, Z. Udalcova-A. Kazdan, N. Oikonomidis ?i raportul general al lui H. Ahrweiler). 2. Asupra acestui punct, deosebit de .controversat, d., Tn ultima instanta, P. Vlasto, The Entry of the Slavs into Christendom, Cambridge, 1970, p. 6- 12 (bibliografia anterioara); ?i P. Charanis, "Observations on the history of Greece during the early Middle Ages", Tn Balkan Studies, 1. XI, 1970, p. 1-34. 3. Despre pr.imel~ contacte bizantino-ruse, d. Bulletin d'/nformation et de Coordination de I'Ass. intern. d'Et. byz., 1. V, 1971, p. 44 ?i urmatoarele (rapoartele lui L. Muller, G. Ostrogorsky ?i H. Ahrweiler, prezentate la Congresul International de ~tiinte Istorice de la Moscova).

A:

146

4. Deconsultat lucrarile fundamentale ale lui F. D6lger, reunite sub titlul de Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal, 1953, ?i lucrarea lui E. Bach, "Imperium Romanum, Etude sur I'ideologie politique du Xll e siecle", In .Class. et

Me diev. , t. 7, 1945, care subliniaza taria ideii romane. 5. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra, 1971, p. 202 ?i urmatoarele. 6. Cf. editia lui Zepos,Jus Graecoromanum, t. II, 229 ?i urmatoarele; ?i Migne, Patr. Gr., t. 113, col. 456 ?i urmatoarele. 7. Vezi maisus, p, 24. 8. Notiunea de razboi drept este cea care justifica
mijloacele utilizate de. bizantini practicand, cu arta, politica expansionista, pe care D. Obolensky 0 califica drept "imperialism defensiv" (op. cit., p. 47).

9. Despreopera lui Chiril?i Metodiu, cf., In ultima instanta, F. Dvornik, Byzantine Missions among the Slavs. 55. Constantine-CyrilancJ Methodius, New Brunswick, N. J.,1970. 10. Problemele ?itextele referitoare la paulicienii din Asia Mica sunt magistral tratate de R. Lemerle ?i colaboratorii sai, In Travaux et Memoires, t. V, 1973. 11. Opera Imparatilor militari ai epocii este expusa detaliat Tn lucrarea monumentala ?i mereu la fel de utila a lui G. Schlumberger, L'epopee byzantine, In patru volume, Paris, 1890-1905. 12. Document analizat de Helene Ahrweiler, "Les rapports byzantino~russesau Ixe siccle", In Bulletin d'lnform. et de Coord. de I'Ass. inter.d'Et. byz., t. V, 1971, p. 44 ?i urmatoarele. 13. Deosebit de semnificativ este Indemnul lui Nikolaos catre Petru, arhiepiscopul Alaniei, "sa se arate Tngaduitor cu vinovatii apartinand c1aselor superioare ?i aspru fata de cei umili, din popor": Migne, Patr, Gr.,t. III, col. 244 ?i urmatoarele (mai ales col. 248).

147

14. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra, 1971 *. 15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 176. 16. Analiza acestei declaratii a lui Phokas, In Helene Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 119. 17. Zepos, Jus Graecoromanum, t. I, p. 272. 18. A se vedea mai sus, p. 25. . 19. Despre aceasta idee medievala a ierarhiei natiunilor, d. Ostrogorsky, "The Byzantine Emperor and the hierarchical World Order", in The Slavonic and East European Review, t. XXXV, nr. 84, 1956, p. 1-14; V. Zaimova, "L'idee byzantine de I' unite du monde et l'Etat bulgare", In Revue de I'Association inter. d'Et. du Sud-Est europeen, t. III, Sofia, 1969, p. 291-298. 20. Editata de Reiske, In colectia de texte bizantine de la Bonn; de consultat, despreaceasta lucrare, G. Moravicsik, Byzantinoturcica, editia a doua, t. I, Berlin, 1958, sub verbo: "KonstantinusPorphyrogenitus". Cf. A. Toynbee, Constantine Porphyrogenitus and his world, Londra, 1973. 21. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 3 ?i urmatoarele. 22. Ibid., I, p. 638: "Magi?trii?i patridii(lnaltii demnitari ai Imperiului) joaca rolul Apostolil9r,iar I'mparatul, pe cat posibil, pe acela de Hristos." . 23. Editia G. Moravicsik-R. Jenkins (cu traducere In engleza), Dumbarton Oaks, 1967.** 24. De Administrando Imperio, cap. 13, p.68?i urmatoarele. 25. Despre a?a-numita "donatie constantiniana" ?i Bizant, d. F. D6lger, Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,

* Tradusa In limba rorr'tana la Editura (orint, In 2002, sub titlul Un commonwealth medieval: Bizantul. (N. red.) * * Tradusa In Iimba romana ~i aparuta cu titlul: Constantin Porfirogenetul, carte de fnvatatura catre fiul sau Romanos, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1971. (N. red.)

148

1953, p. 100 ~i urmatoarele, unde, totu~i, rolul lui Constantin al VII-lea nu este pus in evidenta, ~i P. Alexander, "The Donation of Constantine at Byzantium", in Recueil des Travaux de I'Institut byz., Belgrad, t. 8, 1963, p. 25 ~i urmatoarele. 26. Se intelege de ce Bizantul va utiliza acest document abia in secolul al X-lea, adica in epoca pretentiilor sale imperialiste: tezadespre translatio imperii este explicit formulata de Constantin al VII-lea intr-un alt capitol al tratatului De Administrando Imperio (27, 6), in care noteaza: "Dupa stramutarea Imperiului la Constantinopol", fraza care nu lasa loc vreunei indoieli despre drepturile Bizantului asupra Imperiului roman. Sa notam faptul ca Biserica din Constantinopol, deservita de "donatia constantiniana", care Ii I~sa Romei Intaietatea"a elaborat, atunci, teoria apostolicitatii sale, conform careia Biserica Bizantului (inainte de crearea Constantinopolului) a fostintemeiatade Apostolul Andrei, "primul discipol ~i fratele mai mare al lui Petru": asupra acestor puncte importante din diplomatia ecleziastica, d. F. Dvornik, The idea of apostolicity in Byzantium and the Legend of the Apostle Andrew, Cambridge, Mass., 1958. 27. De Administrando Imperio, 13,106 (p. 70): "Rasele nordice, lipsite de onoore"; ibid., 13, 100-103: "Rasele occidentale, pline de mandrie~i de noblete"; Id., De Thematibus, ed. Pertusi, p. 85: "Natia bulgara, urata de Dumnezeu"; ibid., p. 91: "inferioritatearasiala a slavilor" etc. 28. De notat ca Imparatul Constantin al VII-lea nume~te "popor ales" armata bizantina (d. "Undiscours inedit. .. ", ed. H. Ahrweiler, in Travaux et Memoires, 1. II, 1967, p. 392 ?i urmatoarele); despre poporul bizantin, calificat drept "Noul Israel", d., cu titlu de exemplu, Mauropous, ed. Lagarde, p. 140; Anonim, ed. Regel, Fontes rerum Byz., II, Petrograd, 1917, p. 191 ?i urmatoarele?i p. 227.

149

29. Cf. nota 27, p. 48 ~i, cu titlu de exemplu, Photios, Corespondenta, ed. Valettas, p. 398: "rasa bastarda"; Miklosich-MUller, Acta et Dip/omata, 1. VI, p. 30: "rasa sangeroasa". 30. Armenii sunt considerati nestatornici ~i necredincio?i; comportamentul lor este socotit drept ambiguu: ct. De Administrando Imperio, p. 188; Zepos, Jus Greac., I, p. 247 - pentru a nu cita decat aprecierile din partea Tmparatilor. 31. Tot Tn aceasta epoca trebuie plasat textul care poarta titlul de Philopatris (prietenul patriei) ?i care se Tncheie prin urarea de a vedea supuse Bizantu1ui celelalte popoare ?i natiuni - Arabia, Babilonia, Egiptul, per?ii ?i scitii sunt citati explicit (d. ed. Bonn, dupa Leon Diaconul, p. 341-342). 32. D. Zakythinos, Istoria Imperiu/ui bizantin (in Iimba greaca), Atena, 1972,' p. 441. ,33. Aceasta doctrina este amanuntit prezentata de Nikolaos Mystikos Tn lunga corespondenta pe care 0 Tntretine cu Simeon, intimpul atacurilor bulgare Tmpotriva Bizantului: ct. Migne, Patr. Gr., 1. III, col. 48: comportamentullui Simeon, comparabil cu al unui "tiran", respectiv cu al unui sperjur fata de imparat; col. 148 ?i urmatoarele; col. 174 ?i urmatoarele etc. Este semnificativ chiar ?i limbajul pe care II adopta imparatul Roman I fata de Simeon: ct. De/tion Hist. Ethn. Het., 1. II, 1885, p. 41. 34. De subliniat ca philantropia (c1ementa) este considerata drept virtutea de ,capatai a imparatului ?i a statului Bizantului: ct., cu titlu de exemplu, concePtia despre "philanthropia romanilor", descrisa de Mystikos (dar cu referire la prizonierii arabi), Tn Migne, Patr. Gr., t. III, col. 309 ?i urmatoarele; de notat, de asemenea, ca legea bizantina interzicea practica torturii (Zepos, Jus Graecoromanum, 1. IV, p. 355-356), ca fiind opusa acestei "philanthropia". 35. Cf. nota precedenta. 36. Migne, Partr. Gr., 1. III, col. 152, 153.

150

37. Zepos, Jus Graecoromanum, I, p. 247. 38. Citat de M. Jugie, Le schisme des Eglises, Paris, 1941, p.227. 39. Cf. Psellos, Scripta Minora, ed. Kurt-Drexl, 1. II, p. 239; Cecaumeni Strategicon, ed. Wassilievsky-Jernstedt, p. 95. 40. Mauropous, ed. Lagarde, p. 137 ~i urmatoarele, mai ales p. 140-141. 41. Expresia ii apartine lui Attaleiatos, Bonn, p. 77, martor ocular al evenimentelor. 42. Discurs catre Alexie I, editat de P. Gautier, Revue des Etudes byz., 1. 28, 1970, p. 5-55. 43. Mauropous, ed. Lagarde, p. 165 ~i urmatoarele. 44. Mauropous, ed. Lagarde, p. 141. 45. Reactia impotriva strainilor este deosebit de puternica in provincii, unde stationau contingentele de mercenari: d. textele reunite de Helene Ahrweiler sub titlul "Recherches sur I' administration provinciale aux Ixe-Xle siecles", in lucrarea publicata de Variorum Reprints, Les structures administratives de I'Empire byzantin, Londra, 1971, VIII, p. 33 ~i urmatoarele. 46. Sp. Vryonis,Byzantine'"Demokratia"and the Guilds in the 11 th century Byzantium, in Dumbarton Oaks Papers, 1. 17, 1963, p. 289-314. 47. Cf. mai jos, p.133 ~i urmatoarele. 48. Aceste idei constituiau baza teoriei politice a bizantinilor; sunt conforme conceptieielenistice de regalitate; se vor regasi, amanuntit expuse ~i fara modificari notabile, in intreaga Iiteratura politica a Bizantului, mai ales in numeroasele elogii adresate imparatilor ~i in tratatele despre stat (Po/iteia), texte care au cunoscut 0 dezvoltare deosebita in Bizant; de~i caracterul lor ~colaresc ~i didactic ne impiedica sa Ie consideram drept opere de actualitate politica, merita, cu toate acestea, un studiu aprofundat.

151

Capitolul4 - Patriotismele bizantine

1'- Despre originile acestei rena~teri, d. P. Lemerle, Le premier humanisme byzantin. Notes et remarques sur enseignement et culture a Byzance des origines au xe siecle, Paris, 1971. 2. De consultat, Tn primul rand, Psellos, Scripta minora, Milano, ed. Kurtz-Drexl, 1936 ~i 1941; ~i C. Sathas, Mesaionike biblioth., 1. 5, Paris, 1876. 3. Despre sensu I acestor termeni, d. K. Lechner, Barbaren und Hellenen, im Weltbild der Byzantiner, Munchen, 1954. 4. Cf. J. Hussey, Church and Learning in the Byzantine Empire, 867-1185, Londra, 1937. 5. Robert de Clari, 81, 88, 92; Gunther de Pairis, 8 ~i, mai ales, 10, ed. P. Riant, Exuviae Sacrae Const., Geneva, 1877, I, p. 57 ~i urmatoarele. 6. Termenul de "Noua Roma", referitor la Imperiul bizantin, a fost utilizat de Psellos, d. C. Sathas, op. cit., p. 121, 128 ~i 224. 7. Eustatiu din Thesalonic, ed. W. Regel, Fontes, I, p. 107. 8. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 763. 9. Ana Comnena, Alexiada, ed. Leib, vol. I, p. 43, 144. 10. J. Laurent, Byzance et les Turcs seldjoucides dans I'Asie Mineure occidentalejusqu'en 1081, Paris-Nancy, 1913, p. 7 ~i urmatoarele. 11. De consultat, mai departe, lucrarea fundamentala a lui Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia Minor and the Process of islamization from the eleventh through the fifteenth century, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1971. 12. Ana Comnena, ed. Leib, t. II, p. 110; Helene Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 184-187. . 13. Kinnamos, ed. Bonn, p. 15. 14. Guillaume de Pouille, La geste de Robert Guiscard, Palermo, ed. Marguerite Mathieu, 1961, p. 231: tradarea

152

venetienilor; Ana (omnena, ed. Leib, II, p. 56-57, unde se spune ca aceia~i latini i-au Tnapoiat Durazzo lui Alexios, dupa moartea lui Guiscard. 15. Este teza istoricilor romani, Tn special a lui E. Stanescu, "La crise du Bas-Danube byzantin au cours de la seconde moitie du Xle siecle", Tn Recueil des travaux de I'Institut d'Etudes bizantines (Belgrad), t. IX, 1966, p. 49-73: N. ~erban Tana~oca, "Les Mixobarbares et les formations politiques paristriennes du Xle siecle", Tn Revue roumaine d'Histoire, t. XII, 1973, p. 61-82. 16. Despre comportamentul elitelor sociaIe bizantine, d., Tn ultima instanta, Simpozionul de la Dumbarton Oaks pe tema "Societatii bizantine" ~i, Tn particular, raportul lui G. Ostrogorsky, "Observations on the Aristocracy in Byzantium", Dumb. Oaks Papers, t. XXV, 1971, p. 3-32. 17. Asupra tuturor acestor puncte, d. S. Vryonis, op. cit., p. 143 ~i urmatoarele. 18. Zonaras, ed. Bonn, p. 766. 19. Nikephoros Bryennios, ed. Bonn, p. 133-134. 20. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 92. 21. Ibid., t. II, p. 108-109: Ana compara acest contingent cu "Hieros Lochos" ("Iegiunea sacra") a spartanilor. 22. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 114-115.

Capitolul 5 - Tn cautarea noilor valori

1. U~or de consultat, L. Brehier, Le schisme oriental du Xle siecle, Paris, 1899; ~i M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper{:u historique et doctrinal, Paris, 1941. 2. H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byz. Reich, MOnchen, 1959, p. 306 ~i urmatoarele, 663 ~i urmatoarele; de asemenea, J. Darrouzes, "Un faux acte...", Tn Revue d'Etudes Byz., t. 28, 1970, p. 221 ~i urmatoarele, cu 0 notita asupra bibliografiei.

153

3. Ana Comnena, ed. Leib, I, p. 47. 4. M. Glycas, ed. Bonn, p. 561-562. 5. Despre Bizant ~i Cruciada, d. P. Lemerle, Tn X Congresso inter. di Scienze Storiche, Roma, 1955, "Relazioni", III, p. 545-637 (ansamblul rapoartelor prezentate). 6. P. Lemerle, L'ortodoxie et I'recumenisme medieval: Les origines du "schisme" des Eglises}), Tn Bulletin de J'Ass. Guillaume-Bude, .iunie 1965, p. 228 ~i urmatoarele,~rata evolutia separarii dintre Occidentul ~i Orientul cre~tine. 7. Pentru toate aceste puncte d., Tn ultima instanta, H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 175 ~i urmatoarele. 8. Despre politica lui Manuil, cf. ibid., p. 233 ~i urmatoarele. 9. Tzetzes, Epistulae, nr. 10, p. 12, vorbe~te despre "expeditia nelegiuita". 1O. Nicetas Choniates,ed. Bonn, p. 265 ~iurmatoarele ~i, de asemenea, p. 208. 11. Despre acest Tmparat d., Tn ultima instanta, O. Jurewicz, Andronik I. Komnenos, Var~ovia, 1962. 12. Cf. Migne, Patr. Gr., t.133, col. 773; ibid., 1. 140, col. 273 etc. 13. Anonim, ed. W. Regel, Fontes rerum Byz, 1. II, Petrog rad, 1917, p. 191-228. 14. Ibid., p. 225. 15. Despre jefuirea cetatii 5alonicului de catre normanzi, d. Eustatiu din 5alonic, De expugnatione Thessal., Palermo, ed. 51. Kyriakides, 1961. 16. Cf. remarcile pe care Ie-am formulat Tn lucrarea mea, "L'histoire et la. geographie de la region de 5myrne entre les deux occupations turques (1081-1317)", Tn Travaux et memoires, t. I, 1965, p. 4 ~i urmatoarele. 17. Mihail Akominatos-Choniates, Ta S6zomena, ed. 5. Lampros, Tn doua volume, Atena, 1879-1880.

154

18. Ibid, t. I, p. 307 ?i urmatoarele, memoriul adresat Tmparatului Isaac Anghelos ?i, mai ales, t. II, p. 83. 19. Despre reaqia cruciatului simplu lavederea Constantinopolului, d. povestirea lui Robert de Clari, La conquete de Constantinople, Paris, ed. P. Lauer, 1924. 20. Despre puterea dina?tilor independenti, d. Helene Ahrvveiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 280 ?i urmatoarele. 21. Cf., cu titlu de exemplu, memoriul adresat de catre mitr6polituiAtenei, Mihail Choniates, lui Isaac Anghelos, ed. Lampros, I, p. 307 ?i urmatoarele. 22. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 582-583. 23. Id, loe. cit. 24. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 716. 25.lbid,p.717. 26. Ibid, p. 699. 27. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 629. 28. Ibid, p. 717. 29. Despre textele occidentale ?i Constantinopol, se poate consulta, acum, B. Ebels-Hoving, Byzantium im westerse ogen, 1096-1204, Assen, Van Gorcum, 1971. 30. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 785. 31. Ibid, p. 657. 32. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 657, L 12-13. 33. Ibid, p. 784-785. 34. Despre evolutia raporturilor veneto-bizantine, d. H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 255 ?i urmatoarele. 35. Cf. Helene Ahrweiler, "L'histoire et la geographie de la region de Smyrne", Tn Travaux et memoires, t. I, 1965, p. 20. 36. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 784-785. 37. Cf. H. Ahrweiler, op. cit., p. 56 ?i urmatoarele. 38. Nicetas Choniates, ed. Bonn, Urbs Capta, p. 799 ?i urmatoarele.

155

39. Nikolaos Mesarites, Die Palatsrevolution des Johannes Komnenos, Wurzburg, ed. A. Heisenberg, 1907, p. 16 (concluzia). 40. Cf., cu titlu de exemplu, Mihail Akominatos-Choniates, ed. Lampros, 1. II, p. 151.

Capitolul 6 - Patriotismul grec ~i ortodox

1. H. Gregoire, "The question of the diversion of the fourth Crusade", In Byzantion, t. XV, 1940/1, p. 158-166; A. Frolow, Recherches sur la deviation de la 4 e croisade, Paris, 1955. 2. E. Perroy, Moyen Age. 3. Ed. W. Regel, Fontes rerum Byz., 1. I, p. 173-174. 4. Eustatiu din Salonic, ed. W. Regel, op. cit., 1. I, p. 106-107. 5. Gunther de Pairis, Historia constantinopolitana, ed. P. Riant, Exuviae, I. 10. 6. Cf. editia lui A. Carile, "Partitio terrarum imperii Romanie", In Studi Veneziani, 1. VII, 1965, p. 125-305. 7. Cf. mai sus, p. 85. 8. Despre societatea de la Niceea, d. Helene Ahrweiler, "Histoire et geographie de la region de Smyrne", In Travaux et memoires, 1. I, 1965, p. 2-202. 9.Cf. C. Dimaras, Despre Marea Idee (In limba greadi), Atena, 1970. 10. Editia C. Sathas, Mesai6nike biblioth., 1. I, p. 106 ?i urmatoarele. 11. Editia S. Lampros, To S6zomena, 1. II, p. 150, 151, 260 ?i 355. 12. Cf. J. Irmscher, Nikaa als "Zentrum des griech. Patriotismus", In Revue des Etudes sud-est europeennes, 1. 8, 1970, p. 33-47. 13. Cf. relatarea din testamentul lui Arsenie, ed. Migne, Patr. Gr., 1. 140, col. 948-958. 14. Despre Mihail Paleologul, d. C. Chapman, Michel Paleologue restaurateur de I'Empire byzantin, Paris, 1926, ?i,

156

Tn ultima instanta, D. Geanakoplos, Michael Palaeologus and the West, Cambridge, Mass., 1959.

Capitolul 7 - Utopia nalionala

1. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 148. 2. Un portret al lui Mihail Paleologul, restaurator al Imperiului, este realizat de H. Ahrweiler, Tn Les Hommes d'Etat
celebres, publicata sub coordonarea lui Ch. Samaran, Paris, Editions L. Mazenod, 1970, p. 30 ~i urmatoarele. 3. Pachymeres, ed. Bonn, p. 153 ~i urmatoarele. 4. Senaherim a fost un literat ~i un savant cunoscut; despre parerea sa referitoare la Constantinopol: d. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 149. 5. Imper. Michaelis Palaeologi, De Vita Sua, ed. H. Gregoire, Tn Byzantion, t. 29/30, 1959-1960, p. 460. 6. Cf. relatarea lui Pachymere, ed. Bonn, I, p. 124-125; aceasta Tntamplare i-a inspirat poetului national al Greciei moderne, K. Palamas, lungul poem epic cu titlul: Fluierul regelui. 7. Miklosich-Muller, Acta et Diplomata Graeca, t. IV, p. 235. 8. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 425. 9. Despre razboiale veneto-genoveze pe teritoriul bizantin, d. G. Bratianu, La mer Noire, Munchen, 1969, p. 171 ~i urmatoarele. 10. Despre acest Tmparat, d. A. Laiou, Constantinople and the Latins, the foreign policy of Andonikos /I (1282-1328), Cambridge, Mass., 1972. 11. Pentru 0 expunere amanuntita a situatiei sub Paleologi, d. G. Ostrogorsky, Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956, p. 490 ~i urmatoarele, IIDeciin et chute de l'Empire byzantin

(1282-1453)" . 12. Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia Minor... , Los Angeles-Londra, 1971.

157

13. Despre acest stat, d. lucrarea fundamentala a lui D. Zakythinos, Le despotat grec de Moree, In doua volume, Paris, 1932, Atena, 1953. 14. G. Ostrogorsky, "Byzance, Etat tributaire de l'Empire turc", In Recueils des travaux de I'Inst. byz. de Belgrade, t. 5, 1958, p. 49-58; de acela~i autor, Histoire de I'Etat byz., Paris, 1956, p. 499. 15. Cf., cu titlu deexemplu, R.-J. Loenertz, "Jean V Pah~ologue Venise (1370-1371)", in Revue des Et. byz., t. 16, 1953, p. 217 ~i urmatoarele. 16. Este vorba de Manuil al II-lea Paleologul: despre acest Imparat, d. J. Barker, Manuelll Palaeologus (1391-1425), New Brunswick, 1969. 17. R. Browning, "Comuna zelojilor' din 5alonic" (In limba rusa), In Istoritcheski PregIed, t. 6, 1950, p. 509 ~i urmatoarele. . 18. Despre toate aceste probleme, d. Artet societe a Byzance sous les Paleologues, Documentele Colocviului organizat de Adunarea internajionala a statelor bizantine' la Venejia, septembrie 1968;Siblioteca Institutului de. 5tudii Bizantine ~i Postbizantine de la Venejia, nr. 4, Venetia, 1971; ~i Documentele celui" de-al XIV-lea Congres internat-ional al statelor bizantine, Bucure~ti, 1971, "Rapports", Societe et vie intellectuelle au Xlve siecle, t. I. 19. Cf. F. Masai, Plethon et platonisme de Mistra, Paris, 1956; ~i D. Zakythinos, Despotat grec de Moree, t. II, p. 322 ~i urmatoarele. 20. 51. Runciman, The Last Byzantine Renaissance, Cambridge, 1970. 21. Ghenadie a 'fost primul patriarh al Constantinopolului sub turci; despre .Ghenadie, d., In ultima instanja, C. J. G. .Turner, "The career of George-Gennadius 5cholarius", In Byzantion,t. 39,1969-1970, p.420-455.

158

22. Pentru aceste cuvinte, rostite de Luca Notaras, d. H. Evert-Kappesowa, "La tiare ou Ie turban", Tn ~yzantino slavica, t. XIV, 1953, p. 245 ?i urmatoarele. 23. Accentul asupra acestor probleme a fost pus de catre C. Mango, "Byzantinism and Romantic Hellenism", Tn Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, t. XXVIII, 1965, p.29-43. 24. Despreliteraturaescatologica din Bizant, d. P. Alexander, The Oracle of Baalbeck, Dumbarton Oaks, 1967?i noteledin C. Mango, loc. cit. 25. Argumentul a fost folosit, de asemenea, de catre unioni?ti, care subliniau faptul ca perioada maretiei Imperiului corespunde cu aceea a pacii dintre Biserici: d. Bekkos, ed. Migne, Patr. Gr., t. 141, col. 16, 44; C. Meliteniotes,ibid., col. 1036 ?i urmatoarele: schisma dintre Biserici sta la originea tuturor necazurilor Imperiului bizantin. 26. Despre acest principiu fundamental al gandirii bizantine, d. mai jos, p. 119. 27. A. Vasiii ev, "Medieval Ideas of the End of the world", Tn Byzantion, t. 26,1942/3, p. 497 ?i urmatoarele. 28. Cf. remarcile lui D. M. Nicol, Byzantium and Greece ("Inqugurallecture in the Koraes Chair", UnJversitatea'din Londra, 1971, p. 20. 29. Cf. J. Meyendorff, "Spiritual Trends in Byzantium in the late 13th and early 14th .Centuries", Tn Art et Societe a Byzance sous les Paleologuesi Venetia,1971, p. 53-71; ?i H. G. Beck, "Humanismus und Palamismus", Tn Rapports du XI/e Congres inter. des Et. byz., III, Belgrad-Ohrida, 1961; I. Sevcenko, "Society and intellectual life in the 14th century", Tn XIV Congres inter. des Et. byz., Bucure?ti, 1971, Rapports, I, p.7-31. 30. Lucrarea lui J. Irmscher, DieWeltgeschitliche Bedeutung des byz. Reiches, Berlin, 1967, nu mi-a fost accesibila.

159

31. K. Palamas, Dodecalogul tiganului. 32. Citat de O. Halecki, "La Pologne et l'Empire byzantin", In B'yzantion, 1. VII, 1932, p. 65. 33. Despre caderea Cetatii d., Tn ultima instanta, St. Runciman, La chute de Constantinople, Paris, 1968. 34. Cf. G. Megas, "Caderea Constantinopolului Tn cantecele ?i legendele grecilor" (Tn limba greaca), Tn L'Hellenisme contemporain, volumul celui de-al cincilea centenaral cuceririi Constantinopolului, Atena, 1953, p. 247 ?i urmatoarele. 35. Textele despre cetatea Constantinopolului au fost reunite de E. Fenster, Tn Laudes Constantinopolitanae, Miscellanea Byzantina Monacensia, v. 9, MOnchen, 1968, elogii ?i monodii. 36."Secunda mors ista Homero est, secundus Platonis obitus" - citat de D. Zakythinos, "Constantinopolul natiunii (elene)", Tn Nea Estia (Tn Iimba greaca), 1. 1086, 1972, p. 5 ?i urmatoarele. . 37. V. Laurent, "Les premiers patriarches de Constantinople sous la domination turque (1454-1476)", Tn Revue des Et. byzantines, 1. 26, 1968, p. 229-263. 38. N. lorga, Byzance apres Byzance, editie noua, Bucure?ti, 1971.*

Capitol unic - Principiile fundamentale ale gandirii politice din Bizan~

1. Cf. mai sus: universalism, nationalism, imperialism ?i ?ovinism, patriotism etc., p. 13 ?i urmatoarele. 2. Despre aceasta problema fundamentala, d. A. W. Ziegler, "Die byzantinische Religionspolitik und der sog. C3saropapism\Js", festgabe ftJrPaul Diels, MOnchen, 1953, p. 81-97; ?i F. Dvornik, Early Christian and Byzantine political philosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byz. Studies,
* Aparuta In acela~i an ~i In versiune romaneasca, subtitlul Bizant dupa Bizant. (N. red.) .

160

1966, t. II, p. 724-850. De notat ca teza despre cezaropapismul bizantin, care, de altfel, n-afost admisa de autorii citati mai sus, se bazeaza pe Novella, nr. 131 pana la 545, ale lui lustinian I, text promulgat pentru a reglementa problemele Bisericii Intr-un moment In carerelatiile cu Roma constituiau preocuparea majora a Tmparatului. 3. Sa notam, In acest sens, teza exprimata In culegerea de maxi.mecunoscutasub titlul de "Melissa" (Albina): "Cat prive~te alcatuirea trupeasca, imparatul este aidoma tuturor oamenilor", Migne, Patr. Gr., 1. 136, col. 1012 b; d. comentariullui I. Sevcenko, "A neglected Byz. source of MoscQvite political ideology", In Harvard Slavic Studies, t. II, 1954, p. 141-179. 4. Cf. L. Brehier,,,Hiereus et Basileus", In Memorial Louis Petit, Bucure~ti, 1948, p. 41-45. 5. Citat de Reiske, In comentariulla De Caeremoniis Aulae Byzantinae, Bonn, t. II, p. 736. 6. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 627. 7. Cf. Epanagoge, ed. Zepos, Jus Graecoromanum, t. II, titlurile 2 ~i 3, ~i mai sus, In lucrarea de fata, p. 122. 8. Cf. mai sus, p. 24. 9. Cherularie este cel care a dedaratca "diferenta dintre imperium ~i sacerdotium este minima, daca nu. chiar inexistenta": Skylitzes, ed. Bonn, p. 643; ~i, de asemenea, Psellos, Scripta Minora, ed. Kurtz-Drexl, I, p. 276 ~i )80. 1O~ Leon Diconul, ed. Bonn, p. 101. 11. De notat ca termenul d~ "iconomie" a fost utilizat In epoca bizantina pentru a desemna beneficiulobtinut de la Imparat, adica semnifica ansamblul masurilor luateln favoarea unui individ; acest sens apare dupa secolul al XII-lea ~i nu figureaza In diqionarullui Lampe. In ceea ce prive~te ordinea (taxis), Lampe ofera mai bine de cincizeci desemnificatii. 12. De notat expresia "Intelepciunea iconomiei", in Vasile din Seleucia, Oratio, XXIX; Migne, Patr. Gr., t. 85, col. 325;

161

termenul.bizantin de "iconomie" poate fi, de asemenea, comparat cu acela de "phronesis" al anticilor, semnifidind Tntelepciunea omeneasca. 13. Gandirii elenistice Bizantul Ti datoreaza doctrinasa asupra imparatului, asemanatoare cu doctrina asupra regalitatii stabilita de Edante, Diotogene, Stenidas, Dion Hrisostomul etc. Despre aceasta problema, d. C. Lacombrade, Le discours sur fa rdyaute de Synesios de Cyrene, Paris, Belles-Lettres, 1951, p. 88 si urmatoarele. 14. Oper~ lui Pseudo-Dihnisie, editata de Migne, Patr. Gr., 1. III ~i IV. 15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 373?i urmatoarele. 16. Ibid., t.1I1, col. 128 ?i col. 385; ?i adnotarile, ibid., t. IV, col. 29. 17. Ibid., t. III, col. 506 ~i, mai ales, col. 537. De notat ca teoria cre~tina ?i bizantina conform careiaordinea lumii pamante~ti este reflectarea imperfecta a ordinii.lumii cere?ti nu este imparta~ita, sub nici 0 forma, de per~i; Tn acest sens, d. declaratiile unui Tmputernicit sasanid catre Mauticiu: "Ordinea lumii facuta de oameni este pe dos fatade ordinea cereasca facuta de Dumnezeu" (Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 174). 18. Termenul de taxiarhia Tnsemnand ierarhie,Tn PseudoDionisie, ed. Mig~e, Patr. Gr.,t. IV, col. 273; Teofilact Slmocata, ed. Bonn, p. 174; ji 52 ?i,mai ales, Tn Petru Patricius, De .Politica sapientia, ed. Mai, Script. vet. nova coli., II, p. 599-600 (despre autor ?i opera, d. V. Valdenberg, ,,L~s idees politiques dans les fragments attribues Pierre Ie Patrice", Tn Byzantion, t. II, 1926, p. 55-76). 19. Despre taktika, d., Tn ultima instanta, N.Oikonomides, Les Listes de preseance byzantines des IXe et xe siecles, Paris, 1972.

162

20. Lucrarea lui H. Goltz, Hiera Mesiteia: Zur Theorie der hierarehisehen Sozietat im Corpus areopagitieum, Diss. Halle (Saale), 1972, nu mi-a fost accesibiliL 21. De Caeremoniis, ed. Bonn, p.639~i O. Trettinger, Die ostromisehe Kaiser- und Reiehsidee naeh ihrer Gestaltung im hofisehen Zeremoniell, Darmstadt, 1956. 22 .. Despre originea misticii imperiale, d. J. Gaudemet, Les Institutions de I'Antiquite, Paris, 1967, p. 459~i urmatoarele, ca ~i L. Brehier, Les Institutions de I'fmpire byzantin, Paris, 1949, p. 1 ~i urmatoarele. 23. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 639. 24. A. Grabar, L'fmpereur dans I'art byzantin, Paris, 1936. 25. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 192, 193. 26. N. Baynes, "The Supernatural Defenders of Constantinople", Tn Byzantine Studies and other essays, Londra, 1960, p.248-260. 27. Despre aceasta doctrina, d. Tn ultima instanta, G. Ostrogorsky, "Die byzantinische Staatenhierarchie", In Zur byzantinisehen Gesehiehte, Darmstadt, 1973, p. 119-141. 28. Economia sacralizata a bizantinilor: d. Lampe, Dietionnaire, s. v. (Sda 6lxovo~(a). 29. Despre aceasta idee fundamentala a regimului bizantin, d., cu titlu de exemplu, Nikephoros, ed. De Boor, p. 6; Lydos, De Ostentis, ed. Bonn, p. 15; Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 303 ~i urmatoarele. 30. Acest respect al tradi~iei unor "patria" constituie, pentru bizantini, forta Imperiului lor, d. Synesios, De regno, ed. Migne, Patr. Gr., t. 66, col. 1077. 31. Cf.,'Tntre altele, Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 327 ~i, mai ales, p. 166, 168-169. 32. Peitharehia conduce la pace ~i garanteaza bunastarea cetatenilor: d. prezentarea lui Basiliskos, Tn Euagrios, Hist. feci., ed. Bidez-Parmentier, p. 101-104. Tn legatura cu acesta, d.

163

sensuI termenului eutaxia (ardine buna), Tn Pseuda-Dianisie, ed. Migne, Patr. Gr., t. IV, cal. 272. 33. M. Jugie, "Qmilii bizantine despre Feciaara Maria", Patr%gia Orienta/is, t. XVI, 1922, fasc. 3, p. 460. 34. Cf. mai sus, p. 113. 35. Termenul semnifica, astazi: prejudiciu. 36. Cf. mai sus, p. 24 ?i urmataarele. 37. Despre apera imperiala, cansiderata ca rezultat al celei mai bune "icanamii", ct. Nikalaas Mystikas, Epistulae, ed. Migne, Patr. Gr., t. III, cal. 212-213 ?i 319; de natat a definitie interesanta a icanamiei data de Mystikas: "icanomia este imitarea Tngaduintei divine" (cal. 213) ?i, de asemenea, "icanamia este un compramis binevenit". 38. De Caeremoniis, ed. Bann, I, p. 3-4, 5 ?i p. 517.

Bibliografie minimala *
BARKER (E.), Social and political thought in Byzantium, Oxford, 1957 (selectia textelor ~i traducerea engleza). BAYNES (N. H.), Byzantine Studies and other Essays, Londra, 1960 (mai ales "The Hellenistic civilization and East Rome",

p. 1-23).
BREHIER (L.), Les institutions de I'Empire byzantin, Paris, 1949 (generala ~i utila). DAGRON (G.), Naissance d'une capitaIe. Constantinople et ses institutions de 330 451, Paris, 1974. DOLGER (F.), Byzanz und die europaische Staa ten welt, Ettal, 1953 (indispensabila pentru raporturile dintre Orientul ~i Occidentul cre~tine Tnainte de Cruciade). DIEHL (Ch.), Byzance: grandeur et decadence, Paris, 1919 (generala ~i sugestiva). DVORNIK (F.), Early Christian and Byzantine political philosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies, 1966, doua volume (numai vol. II se refera la perioada noastra: opera fundamentala). GRABAR (A.), L'empereur dans I'art byzantin, Paris, 1936 (importanta pentru arta oficiala). HUNGER (H.), Prooimion. Elemente der byz. Kaiseridee in den Aregen der Urkunden, Wien, Graz, K61n, 1964 (indispensabila pentru politica oficiala);

* Importanta bibliografie despre Imparat ?i ideea imperiala nu a fost citata, pentru ca a fost luata In consideratie In notele din text. (N.a.)

165

Byzantinische Geisteswelt, Baden.:Baden, 1958 (selec}ia textelor ?i traducerea germana). LECHNER (K.), Hellenen und Barbaren im Weltbild der Byzantiner, Munchen, 1954 (Inlocuind "Byzance I'CEuvre c1assique" din J. Juthner, Hellenen und Barbaren, Leipzig, 1923). LEMERLE (P.), Le premierhumanismebyzantin. Notes et remarques sur I'enseignement et culture Byzance des origines au xe siecle, Paris, 1971 (fundamentala pentru via1a intelectuala). MILLER (D. A.), The Byzantine tradition, New York, Londra, 1966 (format carte de buzunar, idei adeseori originale). OBOLENSKY. (D.), The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe 500~ 1453, Londra, 1971 (indispensabila pentru studiul ariei de raspandire a civiliza}iei bizantine). . OSTROGORSKY (G.), Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956 (necesara pentru istoria generala). SHERRARD (Ph.), The Greek East and the Latin West. A Study in the Christian Tradition, Londra, 1959 (accentul pe istoria gandirii). VACALOPOULOS (A.), Origins of the Greek Nation, The Byzantine period, 1204-1461, New Brunswick, New Jersey, 1970 (punctul de vedere grecesc asupra ultimelor perioade ale Bizantului; lucrare utila). ZAKYTHINOS (D.), Bizan}, statuI ~i societatea (In limba greaca), Atena, 1951 (Iucrare deosebit de sugestiva pentru dezvoltarea lumii bizantine).

Articole importante
ALEXANDER (P. J.), "The strength of Empire and Capital as seen through Byzantine Eyes", In Speculum, t. XXXVII,

1962, p. 346.
ANGELOV (D.), "Byzance et I'Europe occidentale", In Etudes

historiques I'occasion du X/le Congres international des Sciences historiques, Sofia, 1965, t. II, p. 47-61.

166

CHARANIS (P.), "How Greek was the Byzantine Ermpir,e:,\tm Bucknell Review, Lewisburg,1963, p; 10l-'10~;,; . IRMSCHER (J.), "Der Hellenismus im Geschichtsverstandnisder Byzantiner", In Soziale Probleme im Hellenismustlnd im r6mischen Reich, Praga, 1973, p. 37-62. LEMERLE (P.), "Byzance et les origines de notre civilisation", in Venezia e I'Oriente fra tardo Medioevo e Rinascimento, Florenta, 1966, p. 1-17. MANGO (C.), "Byzantium and Romantic Hellenism", I'n The Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 1. XXVIII, 1965, p. 29-43. MORAVCSIK (Gy.), "Bizantulln lumina numelor sale" (In limba greaca), In Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae,t. XVI, p. 455-464. NICOL (D. M.), "Byzantium and Greece",lnaugural Lecture in the Koraes Chair, Universitatea din Londra, 1971, p.1-20. RUNCIMAN (St.), "Byzantine and Hellene in the fourteenth century", In Melanges pour les six cents ans de I'Hexabiblos de Constantin Armenopoulos, Salonic, 1952, p. 27 ~31 . SALAVILLE (S.), "De I'hellenisme au byzantinisme", In Echos d'Orient, t. XXX, 1931, p. 28-64. VALDENBERG (V.), "Les idees politiques dans les fragments attribues Pierre Ie Patrice", I'n Byzantion, 1. II, 1926, p.55-76. ZAKYTHINOS (D.), "Constantinopolul natiunii" (In limba greaca), In Nea Estia, fasc. 1086, 1972, p. 1-14.

Opere despre celelate civilizalii medievale

CARLYLE (R. W. ~i A. J.), A History of Medieval Political Theory in the West, Edinburgh, Londra, 1950, In ~ase volume. MORRALL (J.), Political thought in medieval times, New York, 1958 (mic manual).

167

ROSENTHAL (E.), Political thought in medieval Islam,

Cambridge University Press, 1958. SCHRAEDER (H.), Moskau das Dritte Rom, Studien zur Geschichte der politischen Theorien in der slavischen Welt, Hamburg, 1929.

Index
A
Adriatica - 78 Africa - 18,21,37 akatastasia - 133 akosmia - 133 Alania - 8, 43 Alexie alill-lea Anghelos - 89,142 Alexie I Comnen - 66,67,68,69, 78, 142, 153 Ambrozie (Sfantul) - 122 Ana Comnena - 63, 74, 154, anesychia - 134 Andronic alII-lea Paleologul -114 Andronic I Comnen - 81, 83, 84 Anghelos - 89, 90, 110, 142, 157 Ani - 51 arabi - 22, 26, 37, 74, 151 Arabia - 18, 152 archontopouloi - 69 avari - 16, 89, 92, 99 - azima -70

B
Balcani - 43, 75, 120 Bari - 8,53 basileus - 19, 21, 163 Baudouin - 109 Bazilicalele - 24 besant - 20 Bessarion - 116 Bizant, passim. bizantini, passim. Bohemond - 73 Bosfor - 98, 105 bulgari - 8, 16,21,26,36,39,43, 48,49,50,65,87,93

C
Calcedonia - 9 Carol eel Mare - 38 Carol de Anjou - 111 castra - 30 Caucaz - 8, 39, 42, 51 cezaropapism - 122, 130 Chamaretos - 86, 95 Chersones - 43 Cherularie (Mihail) - 71, 123, 163 Choniates (Mihail) - 86,87, 105, 146,156

Arethas- 57
armeni - 24, 64, 66 Armenia - 8, 24 arsenita - 108 Arsenie - 107, 158 Asia Mica - 171 Asidenos - 85 ataxia - 133 Atena-8, 19, 147, 152, 156, 158, 160, 162, 168 athanatoi - 68

169

Cho"niates (Niketas) - 81,89, 90,

91,94,

15~ 15~

157

Eleusis - 14 enciclica - 43

chronocrator - 129
Cipru - 8,87 Coloanele lui Hercule - 81 Comneni - 66,67,68,80,81,82,

Epanagoge - 40, 41, 146, 163

Epir - 101, 111 Eufrat - 8,36, 39, 148 Europa - 14, 15,43, 114, 119 Eusebiu - 13, 144 Eustaliu din SaIonic - 99, 156, 158

84
Constantin- 9-13, 21, 22, 46-48,

1OS, 141, 143

Constantin allV-lea - 141, 148 Constantin allX-lea Monomahul-

eutaxia - 165
F
Fatimizi - 74 franci - 48, 55 Frigia - 63, 64

51, 52, 142

Constantin al VII-lea Porfirogenetul

- 45,46,47,122,128,137, 145. 147, 150, 151

Constantin al XI-lea Paleologul Dragases - 119 Constantinopol, passim.

G
Gabras - 66, 85 Gabras (Theodor) - 172 Gemistos, v. Plethon. Genova - 79, 114 Germaniceea - 24 Ghenadie - 119, 160 Gibraltar - 81 glob Tmpodobit de cruci -20, 129 goli - 18 Grecia - 37,53,86,101,126 Guiscard (Robert) - 63, 154 Gunther de Pairis - 154, 158

. cosmocrator - 129, 131

Creta - 8,37 Crimeea - 18 Ctesiphon - 21 cumani - 53, 93

o
Damasc - 8, 22 Delfi - 14 democralie - 55, 133 Dioclelian - 13

dominium - 10, 21, 34

donalia constantiniana - 46,149 Dunarea - 8, 14, 18,39,42,53 Durazzo - 8, 65, 154

H
Heraclius - 13, 18, 21, 22, 1,41,

146
Hugues de Saint-Pol -99 Humbert - 71

dynatoi - 29 E Ecloga - 24, 25, 26, 41, 146

Efes - 8, 19 Egipt - 74, 80 elenism - 57, 58

I
!conium - 8, 53, 63 iconoclasm - 24 iconoclast - 26, 27, 55, 67, 132,

148

170

iconodul - 36 iconomie, passim. ierarhie - 127,128,129,131,164 lerusalim - 12, 21, 51,75, 104, 119, 145 imperium romanum - 18, 38 Inocenliu al III-lea - 99 loan alII-lea Comnen- 64, 67, 79, 142 loan al IV-lea Lascaris - 107, 111 loan al VI-lea Cantacuzino- 113, 142 loan de Antiohia - 53 loan I Tzimiskes - 42, 123, 142 Isac alii-lea Anghelos - 88, 89, 142 Isac I Comnen - 85, 87, 142 isapostolos - 11 Isaurieni - 24, 55 Islam - 145, 148, 170 isopoliteia -91 Israel (Noul) - 51, 135; 151 Italia - 8,18, 21, 37, 39, 63, 71, 72,75,80, 116 lulian Apostatul - 10 lustinian I...;. 17, 18,20, 141, 145, 162

Leon al VI-lea inte1eptul - 32, 42 lezmajestate - 49, 50 libanius - 14, 144 limes- 10 Liutprand - 44 logothesia -19

M
Macedoneni - 25,63,68 Macedonia - 93 Maggaphas - 85 magistru - 150 Mahomed al II-lea ~ 120 Malatesta (Sigismund) - 116 Manuil I Comnen - 67, 80-83, 142 Manzikert - 53 Marea Idee - 26, 104, 120,158 Mauriciu - 141, 164 Mauropous- 51,54,57,83,151, 153 Mauroz6mes - 86 Melfi -72 metron - 126 Mihail al VIII-lea Paleologul-1 07, 108, 112 Mihail Retorul - 98 Milano (edictul) - 10, 13 Mistra -113,115,116,160 Moreea -113 Mouzaloni - 107

K
Kea - 105 Kedrenos - 49, 148 Kinnamos - 64, 154 Kleidion - 49 krima - 136

N L
labarum- 20 Lascarizi - 107 latini - 58, 90, 95, 96, 100, 103, 104, 105, 111, 117, 154 Leon al III-lea Isaurianul - 24-26, 29,44,123
Niceea - 8, 13, 14, 63 Niceea; Imperiulde la Niceea - 96, 100-103,105-107, 157 Nikephoros alill-lea Botaneiates 63 Nikephoros al II-lea Phokas - 42, 44, 75, 142

171

Nikephorositze - 68 Nikolaos Mystikos - 43,44, 50, 149,152 nomisma - 20 normanzi - 53, 78, 156 Noua Roma - 12, 104 Noul Constantin - 105, 109 Noul lerusalim - 12, 51, 104, 119

o
oikonomia, v. iconomia. ordinea, passim. Orient, passim. ortodoxie - 35,41,57,59,103, 104, 112, 156 ostrogoti - 18 Otranto - 78

Pisa - 79 Pius al II-lea - 120 Plethon - 115, 116, 119 polis - 30 politeia - 153 Pontul Euxin - 18, 26, 43, 79, 90, 118 Procopiu .,... 20 Psellos - 57,83,152, ,154,163 Pseudo-DionisieAreopagitul - 127, 128 psycho/ethros - 133 Pusguza - 64

R
rasa - 48, 50, 99, 151 Ravenna - 8,19 reconquista - 16, 80 renovatio - 80 Rimini - 116 Robert de Clari - 99, 154, 157 Roma, passim. Roman al II-lea - 46, 142 Roman al IV-lea Diogene - 53 Roman Melodul - 21 Romania - 100 Rousseul - 54 ru~i - 37,43,48

P
Pachymeres - 109,112,127,159 Paflagonia - 81 Palamas-119, 159, 161 Paleologi - 113, 159 Palestina - 21, 39, 42 pantocrator - 129 Partitio di Romania - 100 patria - 17, 33, 34, 62, 69, 91, 95, 112, 133 patriciu - 150 pavlichieni - 42, 49 . pax Byzantina - 36, 77, 132 pax christiana - 77 pax romana - 18, 77 pecenegi - 50, 53, 63 peitharchia - 133 Peloponez - 113 per~i - 164 Photios - 40, 41, 43, 57, 151 Philadelphia - 113 philanthropia - 152

S
Salonic - 8, 99, 115, 156, 158, 160, 169 sa/os - 133 Samuel- 49 schisma - 52, 71, 72, 75, 77, 107, 161 seleucizi - 53 Senaherim - 110, 159 Sgouros (Leon) - 86, 95 Sicilia - 8,37, 51

172

Silvestru (papa) - -46 Simeon - 44, 50, 152 Sinai (Munte) - 19 Sion (Noul) - 51, 145 Siria - 8, 22, 80 slavi - 16, 27, 93 Smirna - 8, 64

Trebizonda - 8, 85, 101 turci - 53, 59, 63, 64, 65, 66, 77,

78,83,87,91,92,97,104, 106,110,112,113,114,116, 117,118, 119, 160 Tzachas - 64

U
unguri - 50

sophia - 126
Spania - 18 strateg - 83 Stryphnos - 89

V
vandali - 18 varegi - 90 Vasile al II-lea Bulgaroctonul- 44,

sygchlsis - 133
T

Tactici/e - 32 tagma ""7 68, 69 taktika - 128, 164 tarache - 133 taxiarchia - 128 taxis; v. ordinea.
Teodor al II-lea Lascaris' - 107 Teodor I Lascaris - 105, 142 Teodosie I - 13 theme - 30,31,106,147 Themistios - 145 tiranie - 55 Tracia ~ 93, 94

49, 83, 111

Venetia- 8, 114, 160, 161 venetieni - 79, 92 vizigoti - 18

X
Xiphilinos - 57

y
Yarmuk - 22

Z
zeloti - 115,160 Zonaras - 67, 155

trans/atio imperii - 47, 151

POSTFATA
J

Nascuta la 28 august 1926, la Atena, autoarea cartii de fata, Helene Ahrweiler-Glykatzi, s-a format profesional sub Tndrumarea.a doi dintre cei mai de seama bizantini~ti ai secolului al XX-lea: Dionysios Zakythinos ~i Paul Lemerle. Cel dintai, Tnnoitorul bizantinologiei grece~ti postbelice, i-a fostprofesor la Atena, unde ~i-a facut studiile universitare; cel de al doilea, parintele actualei ~coli franceze de bizantinologie, i-a conaus, la Paris, teza de. doctorat - Byzance et fa .Mer, Paris, 1966 o lucrare de referinta In domeniu. Stabilita definitiv In Franta, unde s-a ~i casatorit, Helene Ahrweiler-Glykatzi a facut 0 prodigioasa cariera academica. Dupa ce a lucrat vreme de doisprezece ani Tn calitate de cercetator ~tiintific la CNRS, i-a succedat lui Paul Lemerle ca titulara a catedrei de bizantinologie de la Sorbona. Universitatile din Londra, New-York, Belgrad, Lima, New Brunswick, Universitatea de ~tiinte Sociale din Atena si Universitatea Americana din Paris i-au acordat titlul de doctor' honoris causa. Academiile Elena, Britanica, Belgiana, Germana ~i Bulgara au cooptat-olntre membrii lor. A detinut inalte responsabilitati universitare ~i culturale, fiind, vreme de mai multi ani, rectorul Universitatii Paris I, cancelarul Universitati10r din Pqris, pre~edinta Universitatii Europene din Paris, directoarea Centrului de cercetari privind istoria ~i civilizatia Bizantului ~i Orientului Apropiat cre~tin, pre~edinta Centrului Georges Pompidou, consilier superior In Ministerul Educatiei Nationale al Frantei, pre~edinta Centrului Cultural

174

European de la Delphi. A Indeplinit ~i Indepline~te importante func}ii In asocia}ii ~tiintifice internalionale, cum sunt: Comitetul International de ~tiin}e Istorice, Asocia}ia Internalionala de Studii Bizantine, Asociatia Interna}ionala de Studii Sud-Est Europene. A fost distinsa, nu de mult, cu Legiunea de Onoare de Pre~edintele Jacques Chirac. Tn anii din urma, a desfa~urat 0 prodigioasa activitate publicistic~ In presa greaca scrisa ~i vorbita~i, fapt mai pu}in cunoscut, s-a Incumetat chiar sa evoce Iiric, In neogreaca, prin poeme care ne amintesc uneori de Constantin Cavafis, Bizan}ul. Destinulacestei mari doamne a bizantinologiei contemporane este asemanator cu almultor distin~i intelectuali greci care ~i-au desavar~it pregatirea profesionalalnApus,devenind apoi, In }arile care i-au gazduit, eminen}1 cercetatori ~i profesori, creatori, nuo data, de ~coala In domeniul studiilor bizantine. Notez aki,pe negandite, spre exemplificare,doar cateva numede Inva}a}i stabili}i, pentrumai Indelungata sau mai scurta vreme, Intaridin Europa ~iAmericade Nord: Nikolaos Svoronos, Sofia' Antoniadis-Bibicou, Catherine ~i Spyros Asdrachas, Asterios Argyriou - In Franla, Nikolaos A. Oikonomides ~i Elisabeth Zachariadou - In ~anada, Georg VeJoudis ~i Victor Tiftixoglou -In Germania, Peter Charanis~i Angeliki Laiou -In Statele Unite ale Americii. Apartinand unor generatii diferite,unii trecuti acum In lumea drepti1or, dominati de preocupari diferite, animati de convingeri filozofice ~i politice adesea foart~ diferite, to}i ace~tia au .Tnsa un merit comun:ei au adus cu sine, pentru ~ Ie Imparta~i celor care j,.au primit~i pre}uit, pe de 0 parte, desavar~ita stapanirea lirpbii grece~ti, .Iimba lor materna, unica prin complexitate,subtilitate, bogalie ~i milenara functie culturala, iar,pe de alta parte, inestimabile cuno~tinle privind traditiile civilizatiei~i culturii bizantine, spiritualitatea cre~tinatatii rasaritene, ment9 litatea ?i via}a umanitalii balcanice ?i microsiatice, pe care numai trairea

175

Tn ambianta lor Ie poate da ~ifara de care nu este cu putinta Tntelegerea autentica a lumii bizantine. Cu 0 pasiune pe care cititorul roman ~i-o poateexplica astazi maibine decat oricine, ei au contribuit decisiv nu numai la cunoa?terea trecutului bizantinal lumii din care proveneau, dar ?i la recunoa~terea acestei lumi ca 0 componenta esentiala a marii familii europene de natiuni ?i culturi. I-a facut, desigur, mai convingatori deplina lor conformare la rigorile disciplinei de gandire ~tjintifica ~i de expresie literara a Apusului, desavar~ita lor europenitate, la Impamantenirea carora In tara lor de obar~ie, unde cei mai multi au revenit, la rastimpuri sau definitiv, .s-au simtit, de asemenea, datori sa contribuie, animati de cel mai curat ?i mai adevarat patriotism elenic. Intre ace~ti eruditi, Helene, Ahrweiler-Glykatzi s-a distins prin studii privitoare la istoria sociala, economica ~i institutionala a Imperiutui bizantin, la geografia ~i demografia istorica bizantina, ..din care ~i-a facut domenii predilecte de investigatie ~tiintifica. Cercetatorul care se ocupa fie de structurile economice ale Imperiului bizantin, de institutiile ?i practicile fiscului, de politica agrara, de istoria monetara, fie de organizarea administrativa a provinciilor lui, mai ales a celor microasiatice, fie de istoria armatei ~i a modului bizantin de a concepe ?i purta razboiul, fi~ de institutiile maritime, de echipaje, de construqia navelor, de politica maritima a Bizantulqi, fie de atitudinea bizantinilor fatade straini ?i de minoritatile etnice ~i religioase, fie de conceptul bizantin de frontiera nu poate sa nu se refere la contributiile Domniei sale, dintre care cele mai importante, In afara deteza de doctorat, sunt adunate In doua volume masive de autor: Etudes sur les structures administratives et sociales de Byzance, Variorum Reprints, Londra, 1971 ?i Byzance: les pays et les territoires, Variorum Reprints,' Londra, 1976. Pe langa toate aceste studii, de Intinderi diferite, cu caracter preponderent analitic ~i monografic, menite sa c1arifice

176

aspecte particulare ale istoriei Bizantului ~i a civilizatiei bizantine, pornind Tntotdeauna de la izvoare noi sau de la noi interpretari ale surselor cunoscute, Helene Ahrweiler-Glykatzi a elaborat Tnsa ~i luminoase pagini de sinteza istorica, referitoare la Tntreaga desfa~urare Tn timp a ceeace s-a numit "fenomenul bizantin". Dupa concisa, pregnanta ~i personala evocare a formarii, evolutiei ~i decadentei Imperiului, publicata, Tn 1973, la Bruxelles, Tn culegerea Les grands Empires, editata de Societatea Jean Bodin, a Tncredintat tiparului, la Paris, Tn 1975, L'ideologie politique de I'Empire byzantin, cartea publicata acum, Tn versiune romaneasca, de Editura Corint. Este singura prezentare globala a ideologiei politice bizantine de care dispunem pana acum. Nu numai caracterul de introducere generala Tntr-un domeniu esential al istoriei bizantine Ti confera acestei carti valoare ~i utilitate. Indispensabila pentru informarea publicului cultivat asupra ideilor politice ale bizantinilor, ea ramane, la un sfert de veac de la prima editie ~idupa aparitia pretioaselor contributii ulterioare ale altor Tnvatati de prestigiu - ma gandesc, Tn primul rand, la Agostino Pertusi ?i Gilbert Dagron - mereu actuala ~i. plina de sugestii fertile?i pentru speciali?tii ispititi de cercetarea aceleia~i teme. Doua sunt, cred, ideile, profund originale ?i convingator argumentate, care sustin structura eleganta a acetsei carti ?i care, a~a cum Tnsa~i autoarea sugereaza, merita sa fie reluate ~i dezvoltateprin viitoare cercetari.Este vorba, mai Tntai, de relevarea mobilitatii ideologiei bizantine. Sub aparenta Tncremenirii obstinate Tn forme de gandire politica ramase neschimbate de la Tntemeierea Constantinopolului ~i pana la prabu~irea lui sub asaltul otomanilor, Bizantul ~i-a Tnnoit, Tn realitate, necontenit, cu admirabila suplete, ideologia, Tn raport cu Tmprejurarile istorice Tn care s-a gasit ?i cu prioritatile pe care acestea Ie-au impus factorilor politici de decizie, raspunzatori de soarta lui. Atat de mari suntdiferentele Tntre curentele de

177

gandire politica care au dominat, In diferite epoci, spiritul bizantinilor, Incat Helene Ahrweiler-Glykatzi se marturise?te, la un moment dat, tentata sa vorbeasca nu despre una singura, ci despre mai multe ideologii politice bizantine succesive ori coexistente. Caci, a?a cum autoarea demonstreaza, au existat: un universalism bizantin, de sorginte romana, care a stapanit cugetarea ?i aspiratiile bizantinilor In secolele IV-VII, un nationalism bizantin, cu radacini In provinciile microasiatice, amenintate de arabi, In. secolele VIII-IX, un imperialism bizantin constantinopolitan, de recuperare a teritoriilorpierdute ?i apoi universalist, In secolele IX-XI, un patriotism aristocratic, sub Comneni, In secolul al XII-lea, un patriotism grec ?i ortodox, In secolele XIII-XV, ale Indoitei confruntari cu latinii catolici ?i cu turcii musulmani, concurat, sub ultimii Paleologi, de proiectul utopic al restaurarii integrale c'3 Imperiului In unire cu Roma ?i care va inspira, In buna masura, gandirea grecitatii postbizantine. A aprofunda studiul acestei ideologii In permanenta transformare, a descifra nuantat ,determinarile sociale, economice, religioase, regionale, etnice ale variatiilor ei In timp, a-i urmari consecintele Tn toate planurile vietii omene?ti, a-i fixa loculTn evolutia generala a ideilor politice pe continentul european ?i relatia tensiva cu gandirea politica occidentala, pe liniile trasate ferm ?i inspirat de autoare, ramane 0 datorie a generatiilor viitoare de bizantini?ti. Tn al doilea rand, este yorba de identificarea elementelor permanente, de continuitate, ale ideologiei bizantine, de factorii care-i dau, totu?i, 0 incontestabila coerenta ?i stabilitate, controland, Tn ultima instanta, dinamica evolutiei ei. Tnaceasta ordine de idei,. Helene Ahrweiler-Glykatzi se apre?te Tn chip special asupra a doua concepte cheie, definitorii ~pentru mentalitatea bizantina:. conceptul de randuialJ sau ordine (gr. taxis) ?i conceptul de iconomie, Tnteleapta chibzuinta sau adaptare cumintela Tmprejurari (gr. oikonomfa). Sunt doua

178

concepte desprinse din gandirea teologicaortodoxa a cre?tinatatii rasaritene, care I?i gasesc aplicarea In toatedomeniile vietii omene?ti, a?adar ?i In viata politica.Ordinea ideala impusa de Dumnezeu lumii create se realizeaza, potrivit bizantinilor, prin iconomia divina. Exista ?i 0 ordine politica a lumii, concedata de Dumnezeu, In vederea mantuirii ei, omenirii cazute. La realizarea ?i mentinerea acesteia trebuie sa conlucreze, procedand iconomic, cu Inteleapta chibzuinta, cele doua institutii investite de EI cu autoritate: Imperiul, detinatorul autoritatii supreme Tn plan temporal, ?i Biserica, detinatoarea supremei autoritati In plan spiritual. Principiile fundamentale, structurile ierarhice, telurile finale ale celor doua institutii, Implinirea dreptatii, instaurarea armoniei Tntre oameni ?i mantuirea sufletelor lor, dictate de Dumnezeu, nu pot face obiect de contestare, nici de compromis. 'Metoda de realizare a ordiniicatre care ambele tind comporta, Tnsa, variante de extrema diversitate, elaborate, prin imitarea iconomiei divine ?i sub controlul ei, de oameni; acestea pot fi criticate, respinse sau chiar negociate. Mentinerea ordinii politice bizantinea lumii poate reclama fie Tncurajarea patriotismului local, fie afirmarea universalismului imperial, uneori promovarea spiritului de intransigenta ?i apelulla forta militara, alteori tranzactia cu adversarul ?i compromisul diplomatic; metamorfozele ideologiei bizantine, trecute Tn revista de autoare, au, a?adar, ratiuni iconomice ?i reprezinta forme diverse, adaptate imperfectei lumi pamante?ti, ale nazuintei permanente catre 0 ordine ideala. Tn cazuri extreme, cand e radical subminata de pacato?irea societatii bizantine, aceasta ordine nu poate fi restaurata decat cu conditia prealabilei prabu?iri a Imperiului corupt sub stapanirea temporara,cu functie punitiva, a ereticilor latini sa!J a necredincio?ilor musulmani. Asemenea ordinii primordiale, paradisiace, a Tntregii lumi create.

179

Ideologia politica bizantina, manifestare intelectuala polimorfa a aspiratiei catre Intronarea ordinii sacre Tn lume, sustinute providential, cu iconomie, de Imperiu ~i de Biserica, este, a~adar, adanc InradacinataTn conceptia religioasa despre lume ~i istorie a Rasaritului. Mai presus de toate devierile ~i contrafacerile pe care Ie poate suferi, ea este, pentru bizantini, expresie a nazuintei omene~ti catre mantuire ~i, totodata, revelare a iubirii exigente a lui Dumnezeu fata de oameni. A~ezandln aceasta perspectiva studiul cugetarii politice bizantine, Helene Ahrweiler-Glykatzi ofera cititorilor cheia apta sa deschida portile deplinei Tntelegeri~i corectei aprederi a Tntregii productii culturale a Bizantului. 15.07.2002
Nicolae-~erban Tana~oca

Cuprins

INTRODUCERE Capitolul 1 - UNIVERSALlSMUl

5 9 9 13 18 24 24 28

Originile Imperiului bizantin: legenda ~i istorie Na~terea ideologiilorbizantine: maretie ~i contradictii Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius _ Capitolul 2 - NATIONALlSMUl Povara realitatii: iconoclasmul Nationalismul bizantin Capitolul 3 - IMPERIALlSMUl BIZANTIN

36 :.36
.56 56 60

Pax Byzantina
Capitolul 4 - PATRIOTISMElE BIZANTINE
Na~terea patriotismului g-reco-bizantin Polarizarea constantinopolitana Patriotismul aristocratic

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului .. .45

63
70 70 82

Capitolul 5 -IN CAUTAREA NOllOR VAlORI Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin Patriotism provincial ~i atitudine anticonstantinopolitana

181

Capitolul 6 -PATRIOTISMUL GREC ~I ORTODOX "Razboiul sfant bizantin": pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana Frustrarea nationala ~i forta traditiei: na~terea Marii Idei Capitolul 7 - UTOPIA NATIONAL.A
Revan~a bizantina ~i patriotismul utopic Utopia intelectuala, fatalismul escatologic ~i certitudinea ortodoxa

97 97 101 109 109 113

Capitol unic - PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE GANDIRII POLITICE IN BIZANT 121 Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia) ~i raporturile lor cu autoritatea temporala ~i spirituala Ordine ~i iconomie, fundamentele societatii bizantine Ordinea, iconomia ~i arta de a carmui ANEXE Imparatii bizantini Note Bibliografie minimala * Index POSTFAT.A ,
.

121 125 131

139 141 165 169 174

Corespondenl~

\vem pl~cerea s~ v~ invit~m la CLUBUL cARTII CORINT. MPLETATI acest talon cu num~rul exemplarelor dorite ~i ieti-I netimbrat in orice cutie po~tal~.

R~spuns

CR

AVANTAJELE DE A FI MEMBRU AL CLUBULUI CARTII CORINT: ,rimiti periodic catalogul aparitiilor editoriale; lrimiti c~rtile solicitate, prin po~t~, direct la domiciliu, iar ~xele po~tale sunt suportate de editur~; lrimiti cate 0 carte cadou pentru fiecare nou membru pe are if aduceti in clubul nostru; a~ yeti comanda pan~ la 30 de exemplare, beneficiati de reducere de 10%; entru comenzi mai mari de 30 de exemplare, beneficiati de reducere de 15%; r~ele fiind limitate, acord~m prioritate membrilor CLUBULUI :MIll CORiNT. ditura i~i rezerv~ dreptul de a face modifi~ri de pret, periodic.

Se taxeaza la destinalie

DESTINATAR:
CLUBUL CARTII

CORINT
CP 1 - 591 Cod po~tal: 70700 Tel: (01) 222.19.49
Bucure~ti

./

XPEDITOR: Nume: ,dress: localitate:

r: bl: sc: ap: .. str: ; jud (sect): cod po~tal:

.
. ..

r telefon:

lumele noului membru al Clubului Clutii CORINT adus de tine:

Dinamica ca italismului Acordul Churchill-Stalin din 1944 Tenta ia tranzi iei Originea medieval~ a focarelor de conflict din Peninsula
Balcani~

Arta nazist~ Cartagina sau Imperiul marii

Alexandru Mad earu Adelin Gu ot, Patrick Restellini FranCfois Decret

288 248

256

11000C 12500C 9500C