Ion Heliade Radulescu (1802-1872) se inscrie in randul spiritelor totale" ale culturii romanesti, activitatea sa multilaterala manifestandu-se pe mai

multe planuri: intemeietor al presei in Tara Romaneasca, traducator, autor al primeiGramatici romanesti" (1828), membru al mai multor societati culturale ale vremii. t6v8921ts16lnn In poezie, doua dintre proiectele sale (Mihaida" si Anato-lida...") ii confirma uriesismul viziunii asupra istoriei si asupra lumii, primele canturi din ultimulpoem anticipandu-1 pe Eminescu in descrierea nasterii Universului (teme romantice). Tot romantice sunt cele mai multe dintre temele poeziilor pu blicate: trecutul ca izvor al mandriei nationale (O noapte pe ruinele Targovistei"),alcatuirea duala a omului (Serafimul si heruvimul") sau prelucrarea unor mituri (Sburatorul"). Sburatorul" - geneza, structura: Aparuta in 1844, in Curierul romanesc", Sburatorul" este o balada inspirata din mitul erotic al Zburatorului, unul dintre cele patru mituri fundamentale romanesti; potrivit acestuia, Zburatorul este un demon frumos, un Eros adolescent, care da fetelor pubere turburarile si tanjirile intaiei iubiri" (Calinescu). Balada lui Ion Heliade Radulescu este alcatuita din trei parti: Monologul tinerei incercate de fiorii iubirii (strofele I-XII) Pastelul innoptarii (strofele XIII-XX) Imaginea Zburatorului (strofele XXI-XXVI). Universul operei: Prima parte a textului, cuprinde confesiunea unei tinere care i se plange mamei sale de starile contradictorii si imposibil de definit, care o incearca: Ah! inima-mi zvacneste! ... si zboara de la mine! imi cere... nu-s ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da: Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine; in brate n-am nimica si parca am ceva:" Invazia sentimentului erotic este privita ca o boala ne cunoscuta explicabila mitologic si curabila magic" (Calinescu); de aici, ruga repetata a tinerei, dorinta ei de a scapa de aceste chinuri, prin slujbe, descantec sau prin vrajitorie: Oar ce sa fie asta? intreaba pe bunica: O sti vreun leac ea doara... o fi vreun zburator! Or aide l-alde baba Comana ori Sorica, Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor." Tanguirea erotica (motiv cultivat in lirica iubirii de mai tar ziu) necesita si mijloace adecvate de exprimare; asa se explica multimea exclamatiilor, a interogatiilor retorice si a verbelor la indicativ prezent. in acest context, repetitia si plang, maicuta, plang" condenseaza aceasta tanguire. Partea a doua a baladei este un pastel al inserarii agreste, cel dintai din literatura romana. In primul moment al tabloului descriptiv, imaginile vizuale (soarele sfintise"), auditive (A puturilor cumpeni tipand") si motorii caracterizeaza un univers rustic aparent obisnuit; impresia covarsitoare provine insa din densitatea materiei telurice, din forta pe care o degaja elementarul: navala grea a vitelor si mugetele taurilor, care fac sa vibreze vazduhul ( Vibra al serei aer de tauri grea murmura"). Impresia de viata traita care se reverbereaza din acest tablou pictat parca in pasta densa, se completeaza prin metafora: s-a laptelui fantana / incepe sa s-auza ca soapta in susur". In cea de-a doua secventa a pastelului se instaureaza atmos fera de eres si mister propice aparitiei Zburatorului: luna este tarzie", cate o stea cade (prevestind o moarte), iar lumea incremeneste ca si cand s-ar afla sub puterea unei vraji: incantec sau descantec pe lume s-a lasat; Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina, Si apele dorm duse, si morile au stat". Dintre mijloacele artistice utilizate in acest pastel pot fi mentionate: metonimia (Si latratorii numai s-aud necon tenit"), repetitia (E noapte nalta, nalta"), metafora ( Vesman tul sau cel negru, de stele semanat"), personificarile etc. Partea a treia a baladei cuprinde imaginea Zburatoru lui, asa cum se constituie ea in discutia" dintre doua surate". Peste somnul lumii si peste visele ei, se arcuieste lumina rosietica, de sfarsit de Univers, care coloreaza cerul venind din miazanoapte; zmeu, balaur de lumina " sau Fat-Frumos cu par de aur, Zburatorul intruneste atributele demonicului si pe cele ale angelicului, ascunzand sub infatisarea umana trasaturi ale fiintelor eterne: Pandeste, bata-l crucea! si-n*somn calea mi-ti vine Ca brad un flacaiandru si tras ca prin inel, Balai cu parul d-aur! dar slabele lui vine N-au nici un pic de sange..." Alcatuita la modul folcloric, cu ajutorul exclamatiilor, al interogatiilor si al expresiilor populare(pacoste de zmei", bata-l crucea"), schita de portret a Zburatorului cuprinde si o nota de grotesc (s-un nas - ca vai de el!"). In final, fazele erotice (visul, tulburarea si dominatia sentimentului) apar ca un dat al vietii de care nimic nu te scapa: ca nici descantatura, /Nici rugi nu te

mai scapa". Versurile baladei sunt ample, cu masura de 14 silabe, iar rima este incrucisata.

6.01.1802-27.04.1872) Ion Heliade Radulescu s-a nascut la Targoviste, fiind fiul unui capitan de potera. Face scoala greceasca, apoi urmeaza la Bucuresti Scoala de la Sf. Sava, condusa de Gh. Lazar, unde va si ramane ca dascal. Sprijina infiintarea a numeroase societati culturale si se implica activ in mai toate activitatile mai insemnate ale epocii sale. in special prin intermediul ziarului Curierul romanesc(1829), urmat de un supliment literarCurier de ambe sexe (1837), contribuie substantial la unitatea de limba si cultura, impunand adeseori canoane occidentale. De asemenea, scrieGramatica romaneasca (1828), considerata scriere de referinta in stabilirea principiilor limbii literare romanesti. o1d853ov97ngt Heliade Radulescu este in primul rand poet, care, printr-o opera destul de intinsa, pune temelia preromantismului romanesc. El incearca aproape toate speciile lirice care ilustreaza romantismul occidental, dar apeleaza adeseori si la principiile clasiciste. Si-a publicat creatia lirica intr-un volum antologic, intitulat Curs intreg de poezie generala, in care introduce si explicatii pertinente in legatura cu speciile si formulele compozitionale. Se implica in Revolutia de la 1848, dupa infrangerea careia este nevoit sa plece in exil. Scrie articole in presa franceza si publica volume de memorii in limba franceza. Dupa 1851 se stabileste in insula Chios si abia in 1859 i se permite revenirea in tara. Catre sfarsitul vietii, se bucura de oarecare recunoastere publica (in 1866 este ales presedinte al proaspat infiintatei Academii Romane, pe atunci Societatea Academica Romana). Se stinge din viata in 1872 si este inmormantat in curtea bisericii Mavrogheni din Bucuresti. Zburatorul 1844 (balada) 1. Poezia este o balada, asadar un text epic, inspirat dintr-un mit romanesc. 2. Iubirea este asociata cu un personaj inrobitor, magic si malefic. 3. Balada este structurata in trei secvente: confesiunea Floricai, lasarea serii si coborarea Zburatorului in lume. TemaTema este generata de mitul romanesc conform caruia iubirea poate sa ia forme instapanitoare, sa-i confere individului un sentiment de instrainare de sine, de pierdere a identitatii, situatie comparabila cu cea a intrarii sub incidenta unui spirit rau: un zburator. - Subiectul intr-un sat romanesc, o fata (Florica), se plange mamei sale de o stare de disconfort general: este cuprinsa de visare, se simte privita de ochi nevazuti, este bantuita de teama si de-o emotie nemotivata. Florica cere leacuri, ajutor vrajito resc ori sfaturi materne, dar mama ei ofteaza neputincioasa si cade pe ganduri. Se lasa seara, oamenii se intorc de la munca, satul se anima, apoi, treptat, se asterne linistea. La miezul noptii, coboara peste sat un balaur de lumina, care se strecoara pe hornul casei in care locuieste Florica. Niste femei il vad si stiu ca este un zburator, o entitate care se metamorfozeaza intr-un tanar fermecator si inrobeste sufletele fetelor. El este de neinvins. Comentariul Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburatorilor pentru fiinte paman testi apare adeseori in legendele apocrife si in basmele romanesti . Amenintare dramatica, aparitia unui duh seducator constituie o proba si o ispitire si de aceea este asociata cu o boala, iar, in multe legende despre zburator, experienta este devastatoare pentru fiinta omeneasca. Mitul care explica aparitia sentimentelor de iubire a fost prelucrat in numeroase opere din literatura noastra culta, printre care si in poemele eminesciene Calin (File din poveste) si Luceafarul. Balada lui Heliade Radulescu infatiseaza povestea unei stari omenesti: starea de indragostit. Florica, personajul din aceasta balada, este cuprinsa de un dor nespus, cade intr-o stare de visare si pierde sensul realitatii. Confesiunea ei, cuprinsa intr-un discurs persuasiv, exprima presentimentul ca sufletul si mintea ii sunt invadate de un spirit straniu si amagitor: In arsita caldurei, cand vantulet adie, / Candpleopul a sa frunza o tremula usor / Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie, / Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vantu-n zbor; /Si cand imi misca topul, cosita se ridica, /Ma sperii, dar imi place -prin vine un fior / imi fulgera si-mi zice: Desteapta-te, Florica, /Sunt eu, viu sa te mangai..." Dar e un vant usor! Exista in aceasta marturisire un amestec de teama si euforie ca expresii generice ale conditiei de indragostit. Pregatita sa-si astepte perechea destinata (scrisul), Florica spera intr-o intalnire fericita si se cutremura la gandul oricarei tulburari a intimitatii ei, caci orice aparitie reconfigureaza viata celui care accepta un nou-venit. De aceea, discursul personajului este fixat intre speranta unei

intalniri fericite si teroarea iesirii spre lume si este cladit pe afirmatii contradic torii, dar transante: ma sperii, dar imi place. Iluzia comunicarii, receptarea fantasmatica a unui spirit strain sunt intemeiate pe miscarea generala a lumii; vantul, frunzele, materia toata iau parte la aceasta emotie inopinata. Este interesant ca aceasta lamentatie a personajului cuprinde si elemente de pastel, care anunta prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secventa a baladei. Aici, viziunea Floricai este plasata in spatiul morganatic al unei zile de vara, cand arsita este parca tulburata de orice adiere usoara. Imaginea crangului infiorat de vant apare subtil asociata cu o desteptare temporara la viata: Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie. Detaliile peisagistice subliniaza starea Floricai si impresia unei intalniri fantastice. intreaga experienta isi are originea intr-o dorinta de nestavilit, pe cat de dureroasa, pe atat de binefacatoare: Un dor nespus m-apuca, si plang, maicuta, plang. Prin valentele defulatorii, plansul are aici rol terapeutic, alina si diminueaza dorintele. Insa conditia generala a fetei evoca o stare maladiva pentru care nu exista leac. Invocarea preotului, a vrajitorului si a descantatoarelor dove-.deste ca, dincolo de emotia binefacatoare, se instaleaza groaza si presentimentul unui pericol iminent. Si tacerea mamei devine semnificativa in acest context; Florica cere sprijin de la toate instantele si nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce sa fie asta? intreaba pe bunica:/ O sti vrun leac ea doara. ..ofi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, / Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor.Temerile ei sunt alimentate de starea fiziologica, si ea bulversata: trupul ei pare supus la munci grele si asediat de boli. in contradictie totala cu acest discurs, secventa urmatoare din poezie introduce intr-o atmosfera bucolica. Pastelul inserarii este alcatuit din imagini care surprind viata satului romanesc intr-un moment de maxima rumoare: intoarcerea de la muncile campului. Peisajul se individualizeaza printr-o secventa care transfi gureaza atmosfera in ceea ce are ea esential: aerul vibreaza de murmurul cirezilor de vite. De asemenea, fixarea momentului, realizata in amanunte edificatoare, atrage atentia prin constructia narativa, care promite o poveste: Era in murgul serei si soarele sfintise. Imaginile auditive creeaza impresia de derulare tempo rala, fiind urmarite treptat cresterea si apoi stingerea zgomotelor lumii; mugetele, scartaitul cumpenelor se estompeaza evanescent, dupa cum o sugereaza alte doua imagini auditive, dar care contin sensuri restrictive: a laptelui fantana /incepe sa s-auza ca soapta in susur silatratorii numai s-aud necontenit. Semne certe ale linistii, zgomotele distincte anunta intrarea in noaptea deplina. Spatiul nocturn are rolul de a anticipa aparitia zburatorului, imaginile continand de aceea sugestii hierofanice. Instalarea noptii este asociata cu un gest hipnotic si vrajit. Perso nificarea nu are de data aceasta functii umanizatoare, ci inoculeaza impresii magice: E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei / Vesmantul sau cel negru, de stele semanat,/ Destins coprinde lumea, ce-n bratele somniei / Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat./ Tacere este totul si nemiscare plina:/ Incantec sau descantec pe lume s-a lasat;/ Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,/ Si apele dorm duse, si morele au stat. incremenirea generala sub imperiul noptii este asociata cu un somn fermecat: somnia. Cuvantul nu desemneaza somnul odih nitor, ci o stare intermediara in care visul este dominator. Mai tarziu, Eminescu investeste lexemul somnie cu aceste valente, traducand prin el starea poetica, lumea revelatiilor majore situata adeseori, la granita cu moartea. Heliade Radu lescu il asociaza unei stari de vraja, sugerand atat seductia cat si ritualul pe care il implica: Incantec sau descantec pe lume s-a lasat. Relatia alternativa in care se afla cele doua cuvinte, pe langa eufonie - si ea enigmatica -, impune sensul unei intamplari stranii. Celelalte personificari intretin impresia generala si completeaza imaginea unei nopti care cuprinde tot pamantul; astfel, vantul nici nu suspina, apele dorm duse. Ca o pecete a noptii magice, luna rasare tarziu, iar stelele cazatoare anunta catastrofa: Si, cobe, cateodata tot cade cate-o stea. Aceasta lume prinsa parca in menghina noptii, Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat. Versul sugereaza subtil ca imaginea zburatorului nu este decat o efigie a visului colectiv. Este adevarat ca evenimentul apare transpus din perspectiva celor doua surate, dar aparitia lui halucinanta se situeaza in sfera fabulosului de vis si de basm. La miezul noptii, cand lumea pare incremenita de vraja, zburatorul apare ca un balaur de lumina si patrunde pe horn in casa Floricai. Este infatisat ca aparitie luminoasa in noapte si este numit balaur si zmeu: Balaur de lumina cu coada-nfla-carata,/ Si pietre nestemate lucea pe el ca foc. Lumina este apanajul entitatilor astrale, iar aici subliniaza forta de neinvins, caci este o lumina iute ca fulger trecatoare si vine din miazanoapte, loc al duhurilor necurate in basmul popular. De altfel, zburatorul este prezentat aici conform traditiei folclorice, ca spirit capabil sa ia forma omeneasca; el se transforma mflacaiandru blond si seducator, in iluzie instapanitoare, fara a fi capabil sa prinda viata: dar slabele lui vine /N-au nici un pic de sange. Originea lui se afla insa in visul omenesc. Pentru fiinta visatoare exista pericolul cert al prizonieratului in lumea visului. Dorinta starui toare poate prinde contur, pentru a deveni himera obsesiva (lipitura) si poate sa capete forta de a inrobi sufletul evadat din realitate: incepe de viseaza, si visu-n lipitura /Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu.

Exista in balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodamant nefericit, pentru ca, asa cum avertizeaza cele doua personaje, martore ale magicei aparitii, impotriva zburatorului nu exista leac: nici descantatura, / Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator, aproape intotdeauna finalul este dra matic. Din visul de iubire nu exista cale de intoarcere, ca in cazul oricarei evadari din realitate, de altfel. Heliade pastreaza sensul credintei, dar lasa posibilitati de interpretare divers; la urma urmei, spatiul magic al noptii creeaza sugestia unei aparitii cosmaresti. Chiar si dialogul celor doua surate se inglobeaza in acest vis al intregului sat. De altfel, imaginea zburatorului se reveleaza doar in detaliile oferite de aceste personaje, ceea ce restrange arhetipul seductiei doar la imaginea gene rica: balaur de lumina in noaptea nalta, nalta.

Ion Heliade-Radulescu (1802-1872) este o irsonalitate enciclopedica a culturii si a literaturii romane din epoca pasoptista, indrumator si sef de jjcoala literara prin revista "Curierul romanesc", aparuta in 1929, prin care sustine creatia literara jnationala si valorile autentice. Ca toti scriitorii epocii, se afla sub dubla influenta literara, clasica si romantica. Operele stiintifice si literare cele mai cunoscute sunt: "Gramatica romaneasca"(1828), "Culegere din scrierile lui I. Eliade de prose si de poesie" (1836), "Curs intreg de poesie generala" (I-IV, 18681870),"Echilibru intre anthitesi sauspiritul si materia" (1869)."Caderea dracilor" este inspirata din Milton: "Cu-acelasi zgomot cade si Belzebuth, Astaroh,/ Talmuth, Hamos, Asmode, Dagon, Mamuth, Baal,/ Astoret, Isis, Orus, Moloh, Balmol, Briaroh,/ Brihmuter, Gorgon, Bulhoh, Rimnon si Belial". Heliade traduce din Hesiod, Ariosto, Tasso, Boileau, Voltaire, Marmontel, J.-J. Rousseau, Byron, Ossian, G. Sand, L. Blanc, Goethe, Schiller. in 1830 traduce "Meditatii poetice dintr-a lui A. de la Martin". o9o9714oe42gjx In poezia "Zburatorul", impactul fiintei cosmice cu tanara fata produce pulsiuni :rotice extraordinare: "Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,/Multimi de vinetele pe ;an mi se ivesc;/ Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,/ imi ard buzele, mama, ibrajii-mi se palesc!". Mitul zburatorului, unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului roman, dupa cum spunea criticul George Calinescu, este unul universal: toate literaturile lumii contin referinte la fapturi celeste care descind pentru scurt timp pe pamant, unde transforma radical viata oricarui om intalnit in cale. Zburatorul este demonul, ingerul cazut care si-a pierdut aripile, un ange dechu, tema literara de mare circulatie, inceputa s:u pedepsirea biblica a ingerilor razvratiti, supusa transformarilor prin Dante, Milton ("Paradise lost", "Paradisul pierdut"), ajungand in romantism, prin "La Fin du Satan" al lui Hugo,"Eloa" (Vigny), "Demonul" lui Lermontov, la o inversare totala a termenilor de bine si de rau. in "Biblie", prin pedepsirea de catre Dumnezeu a ingerilor razvratiti, se savarseste un act justitiar (ideea aceasta o intalnim si la Dante si Milton), pe cand in romantism demonul devine personajul pozitiv, care ar fi revolutionat lumea, daca nu ar fi existat o forta de reactiune, oprimatoare, insusi Dumnezeu. William Blake il imagineaza ca pe un tanar frumos, in "Satan in bis Glory", tablou prezentat la Tate Gallery in 1800. Apartinand mediului chtonic, demonul este izut in ipostaze biblice, fiind un simbol al desfraului, dupa cum arata tabloul "Gradina desfatarilor" al lui Bosch. Toma Nour din "Geniu pustiu" este de o frumusete demonica. Satanul umnezeiesc, demonul sau entitatea inferioara, este o ipostaza a romantismului miltonian, fiind ;utremurat de doua forte opuse, atat damnarea, cat si tendinta de a supravietui. El este ipostaza nefericita a omului ce nu ascende la cer, inzestrat cu libertatea de a gresi. Eliade are si un curios mit intititanic, "Caderea dracilor". Hugo prezinta drama caderiiavand o durata milenara in "La Fin du Satan". Basmul german al lui Kunisch, "Fata in gradina de aur", vorbeste de o criza erotica a zmeului, asa cum remarca si G. Calinescu in"Estetica basmului". Cu o forta extraordinara. in ciuda prabusirii, zmeul exercita o teribila bulversare a simturilor. Pe plan general, in romantism, prin scindarea divinitatii in seraf si demon, intre acestia continua sa se manifeste o atractie irezistibila: seraful, visand redemptiunea divina, se indragosteste fara scapare de opusul sau. Daca la Heliade, in "Zburatorul", manifestarile Floricai sunt numai de ordin senzual, la Eminescu atractia erotica implica mari idei filozofice, renuntari concepute la scara cosmica. Luceafarul nu mai este un razvratit, e un hyper-eon, asezat in ierarhia cosmica* aproape de Demiurg, ci se manifesta, prin tentatiile sale erotice, si ca un Zburator. Pentru mitul Zburatorului, incorporat in poezia cu acelasi titlu a lui Heliade-Radulescu, apoi in "Calin (file din poveste)" si mai cu seama in "Luceafarul", trebuie facuta observatia ca este vorba si de o imbinare de motive populare, de "eresuri", in sensul dat de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei": Zburatorul "este o naluca, un om tanar, frumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales la femeile de curand maritate". Tinerele fete, aflate in pragul nubilitatii, sunt supuse unui impact puternic din partea unei astfel de fiinte alcatuite din foc si para.

in poezia "Zburatorul" a lui Ion Heliade-Radulescu, intalnirea unei astfel de fiinte are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile ii sunt amplificate la maximum, senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta, el fiind pretutindeni si nicaieri. in contact cu o astfel de puternica sursa de energie, corpul tremura, napadit de o exaltare extraordinara: "Ah, inima-mi zvacneste!... si zboara de la mine!/ [...] Si cald, si rece, uite ca-mi furnica prin vine,/ in brate n-am nimica si parca am ceva", de o vibratie profunda, cuprinzand intregul trup, facandu-1 sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Manata de forte care depasesc cu mult inchipuirea, incapabila de a se stapani, tanara fata trece succesiv de la o stare la alta, fara oprire, de la bucurie la tristete, la plans: "Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,/ Pornesc dintr-insii lacrimi, si plang, maicuta, plang". Precum altadata cel lovit de o sageata a lui Eros nu mai avea liniste pana nu-si implinea iubirea fata de aleasa inimii, tanara fata nu poate scapa de acest chin decat atunci cand efortul devine mult prea mare, epuizand-o: "Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;/ in trup o piroteala de tot m-a stapanit". incercarile celor din jur de a o scapa de o vraja atat de puternica sunt sortite insa esecului. Nuntirea iesita din firesc cu o faptura a cerului este diferita de cea comuna, banala, experimentata de fiecare individ. Asistam aici la c atractie intre doua lumi opuse, una celesta, cu puteri aflate dincolo de intelegerea oamenilor, stabilind destine pentru oameni si tari, si alta a fiintelor terestre, care aspira la spatiile inaltului, ale idealitatii, explicabile numai prin reflexe ale unei puteri magice: "... o fi vrun zburator!/ Ori aide lalde baba Comana, or Sorica,/ Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor". O dragoste ca aceasta, nepamanteana, e plina de chinuitoare asteptari, de teribile framantari interioare: "Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dorul". in aceasta asteptare enorma timpul se dilata: "Acest fel, toata i viata-mi e lunga asteptare"; explicitand cel mai sugestiv sentimentul greu traductibil de dor. Cadrul natural, descris intr-un splendid pastel, primul din literatura romana, este feeric, idilic: un sat obisnuit, de pe vaile molcome romanesti, cu o gramada de case si vetre de foc, proiectat insa pe neasteptate in jaristea cosmica: "Era in murgul serii si soarele sfintise;/ A puturilor cumpeni tipand parca chema/ A satului cireada, ce greu, mereu sosise/ Si vitele muginde la zgheab intins pasea." Vite, cumpene ce scartaie la apus alcatuiesc decorul unei lumi cufundate intr-o liniste patriarhala, intr-un paradis terestru, in care se deschid caile magice pentru intalnirea fetei cu Zburatorul, inger si demon in acelasi timp, incantator prin frumusetea lui neobisnuita. Nemiscarea monumentala a naturii se asterne treptat asupra intregului sat: "incep a luci stele rand una cate una/ Si focuri in tot satul incep a se vedea;/ Tarzie asta-seara rasare-acum si luna/ Si, cobe, cateodata, tot cade cate-o stea". Este momentul aprinderii stelelor pe cer, al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala, propice pentru aparitia Zburatorului: "E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei/ Vesmantul sau cel negru, de stele semanat,/ Destins cuprinde lumea, ce-n bratele somniei/ Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat". Poezia devine astfel un scenariu al interiorizarii si al inferioritatii, al stingerii miscarii pe spatii vaste, pregatind intensificarea trairii erotice, marile pulsiuni launtrice. Oniricul ce domneste asupra intregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea intregii naturi: "Tacere este totul si nemiscare plina;/ incantec sau descantec pe lume s-a lasat;/ Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,/ Si apele dorm duse si morile au stat". Versurile redau o secventa de timp incremenita ca in fata unui mare miracol, un tablou imobil, un univers ce se poate intalni in tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului in real, participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate, punand in evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. Lumea asteapta infrigurata sosirea fapturii ceresti, undeva la granita dintre real si ireal. Zburatorul este astfel un premergator alhyperion-ului din "Luceafarul" lui Eminescu.

Balada Zburatorul a lui I. Heliade Radulescu este reprezentativa pentru modul in care poezia pasoptista a utilizat credintele populare. Alcatuita din trei tablouri in succesiune temporala - o confesiune alarmanta facuta in prag de seara mamei sale de catre Florica, o fetiscana de la tara ce se banuieste victima vreunui zburator, lasarea noptii ce coprinde lumea in bratele som niei" si comentariul infiorat a doua surate ce zaresc in puterea noptii o lumina suspecta ce scapara dinspre miazanoapte avand ca tinta casa Floricai - balada infatiseaza un mister, o prezenta si intrupare a unui duh in spatiul mundan. v7q9716vo56ioh Confesiunea Floricai este organizata in doua parti distincte marcate de aceeasi incheiere, o strofa ce da glas banuielii ca sursa tulburarilor, a raului, ar putea fi zburatorul, iar vindecarea - adica alungarea raului - ar putea fi posibila prin interventia unor mijlocitori cunoscatori ai taramului necunoscut: preotul, vrajitorul sau babele vracite. Simptomele posedarii, evidentiate in prima parte a confesiunii, sunt violente senzatii opuse (gheata si foc), concomitente sau intr-o alternanta accelerata; autorul utilizeaza cu virtuo zitate posibilitatile versului alexandrin ale carui emistihuri, despartite printr-o cezura bine marcata, cuprind enunturi antitetice (imi ard buzele, mama, // obraji-mi se palesc" sau Un foc se-aprinde-n mine // racori ma iau in spate"). Conexiunea cu erosul a acestor simptome este marcata de dorul imperativ al inimii care zvacneste si zboara de la mine", ramanand insa in aceeasi zona tulbure, nedeslusita. Tuturor acestor manifestari, percepute ca semne ale unei boli prin violenta lor si absenta unei cauze palpabile si inteligibile, li se adauga semnele ambigue ale unei prezente misterioase in familiarul peisaj in care copilandra pastorita isi paste vaca in timpul zilei. Imaginea pastoritei colindand pe o potecuta" printr-un crangulet" strabatut de un raulet" si lasandu-se prada visarii amoroase trimite la idila clasicizanta inspirata de Teocrit. in balada lui Heliade Radulescu locul placut isi releva insa o dimensiune misterioasa, caci soaptele frunzisului si adierea vantului se substituie inofensivului si galantului pastor al unor asemenea idile, natura devenind astfel mediul de manifestare a suprafirescului. Cel de al doilea tablou al baladei - singurul in care o voce din afara acestei lumi rurale isi asuma rostirea intr-o maniera obiectiva, caci lipsesc marcile gramaticale ale identitatii ei - cuprinde un pastel al innoptarii rurale axat pe doua campuri semantice definind manifestarea diurna a vietii nivelului terestru: miscarea si corolarul ei, zgomotele. Pornind de la un apo geu teluric - a satului cireada ce greu mereu sosise" facand sa vibreze al serei aer de taur grea murmura" materialitatea densa a vietii se potoleste treptat si satul se deschide spre inaltul cerului dominat de semne rele: o luna tarzie" si caderea prelungita a cate unei stele. Desi noaptea este infatisata printr-o personificare cliseu in epoca - cu un vesmant negru cu stele impo dobit" - puterea ei de a institui prin somnie" oniricul ca alternativa la lumea aievea" transcende limitele acestei reprezentari mai curand pictural-decorative, dand dimensiunii verticale, subliniata prin repetitia epitetului (e noapte nalta-nalta"), statutul de axa magica ce-si are sursa in mijlocul tariei". Astfel, tacerea" si nemiscarea", reversul miscarii si al zgomotului, apar ca efect al unei puteri suprafiresti pogorate prin incantec sau descantec" si care zagazuieste ritmul vietuirii substituindu-i-se. Dialogul celor doua surate, intr-un stil marcat oral popular, cu exclamatii si interogatii exprimand uimirea si spaima superstitioasa, ramane o moda litate de punere in scena a gurii satului", anonima si depersonalizata, care recunoaste, potrivit unei stiinte transmise din batrani, in lumina iute" ce din miaza-noapte scapar" prima forma observabila a zburatorului. Metamorfozele lui, pe masura ce se apropie de pamant apar astfel modelate de fantezia populara ce identifica intai o forma de balaur" - personaj malefic de pe celalalt taram din basm - iar mai apoi, in preajma victimei sale cufundate in somn, forma personajului pozitiv, a lui Fat-frumos balai cu par de aur", al carui nas carn (ca vai de el") este - intr-o forma umoristica - un semn aluziv al apartenentei sale la lumea de dincolo", ca si strigoii. Zmeul" - caci aceasta este identitatea generica atribuita de surate aratarii cu forme schim batoare -, balaur si Fat-frumos in acelasi timp, se naste din impersonalul si enigmaticul foc de iubit" ce se instapaneste prin vis pentru a deveni, dupa o faza tranzitorie de lipitura", o atotputernica si chinuitoare prezenta cu neputinta de exorcizat.